Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 946/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 946
Ședința publică de la 08 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr.189/A/16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpații recurenți în stare de arest preventiv, asistați de avocat oficiu, în substituirea avocatei, partea vătămată, lipsă Spitalul Clinic Județean de Urgență
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, inculpatul depune la dosar un memoriu, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu pentru inculpați a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și în rejudecare, schimbarea încadrării încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 20.p raportat la art. 211.p în infracțiunea prev. de art. 181.
Cod PenalProcurorul pus concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, motivat de faptul că în mod corect a fost stabilită încadrarea juridică a faptei și tot astfel a fost individualizată pedeapsa aplicată inculpaților.
Partea vătămată a solicitat respingerea recursurilor declarat de inculpați.
Inculpații recurenți, având pe rând ultimul cuvânt, au solicitat admiterea recursurilor, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală, inculpatul arătând în completare, că nu i-au fost încuviințate probele în apărare și dat declarații fiind constrâns de organele de anchetă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 929/28.04.2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, în baza art. 334 Cod Procedură Penală s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la tâlhărie prevăzută de art. 20 Cod Penal raportat la art. 211 alin. 1 lit. b,c, alin. 21lit. a Cod Penal în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 Cod Penal.
În baza art. 20 Cod Penal raportat la art. 211 alin. 1 lit. b,c, alin. 21lit. a Cod Penal inculpatul, a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare,pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de tâlhărie.
În baza art. 20 Cod Penal raportat la art. 211 alin. 1 lit. b,c, alin. 21lit. a Cod Penal a condamnat la 4 ani închisoare pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de tâlhărie.
În condițiile art. 71 Cod Penal s-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 literele a,b, Cod Penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 350 Cod Procedură Penală s-a menținut starea de arest a inculpaților, iar în baza art. 88 Cod Penal s-a dispus deducerea perioadelor de reținere și arestare preventivă de la data de 04.01.2009 la zi, în cazul ambilor inculpați.
S- luat act de faptul că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a admis acțiunea civilă formulată de către Spitalul Clinic Județean de Urgență A și în consecință inculpații au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 655,06 lei către partea civilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
La data de 04.01.2009, în jurul orei 18,30, inculpații l-au văzut pe partea vătămată care circula pe Bulevardul și constatând că este o persoană în vârstă au hotărât să încerce să îi sustragă bunurile pe care le-ar putea avea asupra sa. Inculpatul i-a cerut inculpatului să îl lovească pentru ca apoi primul să îl caute în buzunare pentru a căuta bunuri de valoare.
La intersecția între Bulevardul și strada - - inculpații au profitat de faptul că nu erau trecători în zonă, iar la acea oră nu mai exista lumină naturală, și fiind un loc mai întunecat au lovit partea vătămată în mod repetat cu, pumnii și picioarele în zona capului,a trunchiului provocându-i leziuni care au necesitat 28-30 de zile de îngrijiri medicale conform raportului de constatare medico-legală aflat la dosarul de urmărire penală. Inculpatul a căutat în buzunare conform înțelegerii anterioare dar negăsind nimic, și având în vedere că o persoană care locuia în apropiere i-a observat de la geam, cei doi au fugit spre imobilul situat în Bulevardul nr. 44 unde au și fost depistați cei doi inculpați de către organele de poliție.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații.
Prin decizia penală nr.189/A/16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de inculpați,împotriva sentinței penale nr. 929/28 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Arad.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților perioada reținerii și arestării preventive, de la 04.01.2009 până la zi, și s-a menținut în continuare starea de arest preventiv a acestora.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a reținut o stare de fapt conform probelor administrate în cauză și căreia i-a dat o încadrare juridică corectă.
Astfel, fapta săvârșită de cei doi inculpați întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de tâlhărie prevăzută de art. 20 Cod Penal raportat la art. 211 alin. 1 lit. b, c, alin. 21lit. a Cod Penal.
Susținerile inculpaților din fața primei instanțe și din apel în sensul că declarațiile date la urmărire penală sunt rezultatul agresiunilor fizice la care au fost supuși de către organele de poliție nu sunt întemeiate. În apel, instanța a dat curs cererii inculpaților, sens în care a solicitat de la Arestul IPJ A, fișele medicale ale acestora. Din consemnările existente în fișe nu rezultă că inculpații au fost agresați fizic, aceștia fiind din punct de vedere medical clinic sănătoși.
În mod justificat prima instanță a respins cererea inculpaților de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la tâlhărie prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 211 alin. 1 lit. b, c, alin. 21lit. a) Cod Penal în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 Cod penal, cerere pe care inculpații au reiterat-o în apel. Astfel din probele existente în cauză rezultă fără dubiu intenția inculpaților de a deposeda partea vătămată prin violență de eventualele bunuri pe care le-ar avea asupra sa.
Pedepsele aplicate inculpaților au fost individualizate cu respectarea dispozițiilor art. 72 Cod penal.
Astfel, inculpatul a mai fost condamnat anterior la mai multe pedepse pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și tâlhărie, fiind liberat condiționat în septembrie 2008.
Inculpatul, deși nu are antecedente penale, acesta a încercat să inducă în eroare instanța prin declarațiile date în fața primei instanțe.
Având în vedere circumstanțele săvârșirii faptei, respectiv pe timp de noapte, agresând partea vătămată care este o persoană în vârstă, s-a apreciat că se impune executarea în regim de detenție a pedepselor aplicate, inculpații prezentând un real pericol pentru ordinea publică.
Acțiunea civilă exercitată în cauză de Spitalul Clinic Județean de Urgență Aaf ost admisă în mod întemeiat de către prima instanță, în sensul obligării inculpaților la plata sumei de 655,06 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare a părții vătămate.
Împotriva deciziei penale nr.189/A/16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- au declarat recurs, în termenul legal, inculpații și, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 100.07.2009.
Recursurile nu au fost motivate în scris fiind susținute oral de inculpați, conform concluziilor din practicaua prezentei decizii.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu starea de fapt și încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare al instanței.
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și reluate în fața primei instanțe și din care rezultă comiterea infracțiunii de tentativă de tâlhărie în dauna părții vătămate, în concret la data de 4.01.2009 în jurul orelor 18,30 exercitând violențe asupra părții vătămate care se deplasa pe Bulevardul din După această agresiune în urma căreia partea vătămată a necesitat pentru vindecare un număr de 28-30 zile îngrijiri medicale, inculpații au început să-i caute prin buzunare conform planului stabilit inițial și, fiind observați de o persoană ce locuia prin apropiere au părăsit locul faptei fugind spre imobilul cu numărul 44 de unde au fost depistați. În sprijinul acestei stări de fapt stă raportul medico legal nr.27/A/15.01.2009 întocmit de Serviciul de Medicină legală A care adeverește leziunea suferită de partea vătămată și care datează din 4.01.2009 fiind produsă prin agresiune, partea vătămată prezentând urme de violență la nivelul hemitoracelui și piramidei nazale. În cursul urmăririi penale inculpatul - fila 31 dosar urmărire penală -, în prezența apărătorului, recunoaște fapta prezentând cu lux de amănunte modalitatea concretă de comitere acesteia și contribuția fiecărui participant la săvârșirea faptei reținută în actul de acuzare. Aceeași conduită procesuală a fost manifestată și de către inculpatul -fila 44 dosar urmărire penală. Împrejurarea că în fața primei instanțe, cu ocazia audierii, inculpații au revenit asupra declarațiilor date și nu am mai recunoscut săvârșirea faptei negând intenția de sustragere a bunurilor aflate la partea vătămată și recunoscând doar agresiunea cu motivarea confundării părții vătămate cu o altă persoană nu este în măsură să conducă la concluzia că inculpații nu se fac vinovați de comiterea infracțiunii de tentativă la tâlhărie. Martorul -fila 21 dosar urmărire penală - i-a văzut pe cei doi inculpați fugind observând și urmele de violență ale părții vătămate împreună cu care a plecat în căutarea celor care l-au agresat pe acesta și au încercat să-i sustragă obiectele avute în buzunar. declarațiilor făcute în cursul urmăririi penale sau în fața instanței de judecată pentru a produce consecințe juridice trebuie să fie suficient de credibilă și justificată pe elemente concrete care să fie în măsură să convingă instanța în fața căreia se produce această schimbare a conduitei procesuale că ultima depoziție este cea conformă realității. Instanța de recurs apreciază însă că inculpații nu au fost în măsură să explice juridic schimbarea conduitei procesuale, cu atât mai mult cu cât recunoașterea comiterii faptei a fost efectuată nu doar în cursul urmăririi penale ci și în fața judecătorului chemat să decidă dacă se impune sau nu luarea măsurii arestării preventive a inculpaților pentru fapta săvârșită și care nu a fost acuzat de agresarea inculpaților.
Instanța de recurs apreciază ca neverosimile și susținerile inculpaților în sensul că au fost nevoiți de organele de poliție să recunoască fapta fiind bătuți, întrucât dacă acest lucru s-ar fi întâmplat în mod cert urmele eventualei agresiuni ar fi fost constatate de judecătorul investit cu propunerea de aretare preventivă și menționat în cuprinsul acesteia. În același timp în cazul agresiunii exercitată de lucrătorii de poliție, inculpații ar fi depus plângeri penale împotriva acestora pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.250 penal.
În ceea ce privește reținerea formei agravante a infracțiunii de tâlhărie, respectiv art.211 al.2 lit.b pr.pen cu referire la comiterea faptei în timpul nopții și care este contestată de inculpați pe considerentul că la momentul săvârșirii faptei era lumină naturală, instanța de recurs reține că fapta pentru care a intervenit hotărârea de condamnare a fost comisă la data de 4.01.2009 în jurul orei 18,30 și față de anotimpul ce caracterizează această perioadă este fără putință de tăgadă că era noapte ceea ce duce la concluzia pertinentă că în mod corect s-a reținut această agravantă.
În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
aceste criterii generale la persoana inculpaților și circumstanțele concrete ale comiterii faptei, pedeapsa aplicată corespunde exigențelor prevăzute de art.52 penal.
Astfel, în temeiul art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr.189/A/16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În temeiul art.350 p Cod Penal se va menține starea de arest a inculpaților recurenți, iar conform art.38517al.4 p Cod Penal rap. la art.383 al.2 p Cod Penal se va deduce în continuare din pedepsele aplicate durata arestării preventive a inculpaților de la data de 16.06.2009 la zi.
Văzând și prevederile art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr.189/A/16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În temeiul art.350 p Cod Penal menține starea de arest a inculpaților recurenți.
În temeiul art.38517al.4 p Cod Penal rap. la art.383 al.2 p Cod Penal deduce în continuare din pedepsele aplicate durata arestării preventive a inculpaților de la data de 16.06.2009 la zi.
În temeiul art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpații recurenți la plata a câte 300 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata către Baroul Timiș din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 400 lei, onorariu avocat oficiu.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 08 Octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.AN/12.10.09
Tehnored AJ/2 ex/15.10.09
Prima instanță:Jud. A -
Apel: Trib. A -,
15 Octombrie 2009
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Laura Bogdan, Ion Dincă
