Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 955/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
1156/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.955
Ședința publică din data de 22 iunie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Damian Dolache
JUDECĂTOR 3: Niculae
GREFIER:
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat prin procuror.
Pe rol, se află pronunțarea recursului declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.231/A din data de 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22 iunie 2009 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru data de astăzi, 29 iunie 2009, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.88/2009 a Judecătoriei Sectorului 2 B, în baza art.334 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică dată infracțiunii reținute prin rechizitoriul nr.13004/P/2007 din 06.10.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B în sarcina inculpatului,dinart.211 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.37 alin.1.a Cod Penal,înart.211 alin.1, alin.2 lit.c Cod penal, cu aplicarea art.37 alin.1.a Cod penal, text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare.
În baza art.61 Cod penal, s-a revocat liberarea condiționata pentru restul de 604 zile închisoare, rămase neexecutate din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.328/2007 a Tribunalului București, pe care în baza art.61 alin.1 teza finala Cod Penal, l-a contopit cu pedeapsa arătata mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a Il-a lit.b și e Cod Penal după executarea pedepsei principale, aplicată anterior inculpatului prin sentința penală nr.220/18.04.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 B, modificată și definitivă prin decizia penală nr.965/R/07.08.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI, secția a II-a penală, în componentele sale și anume: pedeapsa de II ani închisoare; pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. I lit. a teza a II-a lit. b și e Cod Penal după executarea pedepsei principale; pedeapsa de II ani închisoare; pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a lit. b și e Cod Penal după executarea pedepsei principale; pedeapsa de 11 ani închisoare; pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1.a teza a II-a. b și e Cod penal după executarea pedepsei principale; pedeapsa de 11 ani închisoare; pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a lit. b și e Cod penal după executarea pedepsei principale; sporul de 2 ani închisoare.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, aplicată anterior inculpatului prin sentința penală nr.406/24.06.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă la data de 14.07.2008, prin neapelare, în componentele sale și anume: pedeapsa de 7 ani închisoare; pedeapsa de 2 ani închisoare; pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art.36 alin.1 Cod penal, rap. la art.33 alin.1 lit.a Cod penal, art.34 alin.1 lit.b Cod penal și art.35 Cod penal, s-au contopit pedepsele repuse în individualitatea lor cu pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.242/30.04.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr.445/23.06.2008 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, precum și cu pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 11 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 3 ani închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 14 (paisprezece) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a lit. b și e Cod penal după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 și art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art.36 alin.3 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată anterior, de la 20.11.2007 la zi.
S-a dispus anularea mandatelor de executare a pedepsei închisorii emise în baza sentinței penale nr.220/18.04.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 B, modificată și definitivă prin decizia penală nr.965/R/07.08.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI, secția a li-a penală, sentinței penale nr.406/24.06.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă la data de 14.07.2008, prin neapelare și sentinței penale nr.242/30.04.2008 a Judecătoria Sectorului 3 B, definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr.445/23.06.2008 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală și emiterea unui nou mandat potrivit celor dispuse prin sentință.
În baza art.35 alin.4 Cod Penal, s-au cumulat măsurile de siguranță privitoare la confiscarea de la inculpat, în baza art.118 alin.1 lit.b și e Cod Penal, a sumei de bani de 150 lei obținute de acesta cu titlu de beneficiu din infracțiunea aplicată inculpatului prin sentința penală nr.242/30.04.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr.445/23.06.2008 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, respectiv a celor două cuțite care au servit la săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.220/18.04.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 B, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 965/R/07.08.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală și prin sentința penală nr.406/24.06.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă la data de 14.07.2008, prin neapelare.
În baza art.14 și 346 Cod de Procedurii Penală raportat la art. 998-999 Cod Civil, s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată în procesul penal de partea și inculpatul a fost obligat la plata către această parte civilă a sumei de 1350 lei, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale, precum și la plata sumei de 35 lei, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale.
În baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală, inculpatul a fost obligat Ia plata cheltuielilor judiciare către de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.13004/P/2007 din data de 06.10.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de detenție în altă cauză, a inculpatului, reținându-se că pe data de data de 04.11.2007, în jurul orei 0700-0800, în timp ce se afla în ascensorul din scara Aab locului nr.14, situat pe-, sector 2, a deposedat-o prin amenințare pe partea vătămată de un telefon mobil marca Nokia 610T și de suma de 35 lei, infracțiunea fiind încadrată în drept în dispozițiile art. 211 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod enal.p.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța fondului a reținut că în cursul lunii noiembrie 2007, inculpatul a comis în concurs real cu infracțiunea de tâlhărie dedusă judecății, o serie de infracțiuni de tâlhărie și viol, în formă consumată sau tentată, pentru unele dintre acestea inculpatul fiind condamnat definitiv, după săvârșirea celei ce face obiectul cauzei, prin sentința penală nr.220/2008 a Judecătoriei Sectorului 3 B, sentința penală nr.242/2008 a Judecătoriei Sectorului 3 B și sentința penală nr.406/2008a Judecătoriei Sectorului 2
În ceea ce privește fapta ce a făcut obiectul speței, instanța de fond a reținut că, în dimineața zilei de 04.11.2007, în jurul orei 0700-0800, partea vătămată a intrat în scara A, a blocului nr.14, situat în B, pe-, sector 2, fiind urmată după câteva de inculpatul. În continuare partea vătămată și inculpatul s-au urcat în ascensor și, după ce a lăsat-o pe partea vătămată să aleagă etajul la care dorea să meargă, inculpatul a tras de ușile acestuia, în timpul deplasării, liftul oprindu-se probabil între etaj ele 2 și 3. Imediat după oprirea liftului, folosind un ton ferm, calculat, inculpatul i-a spus părții vătămare "Scoate telefonul, scoate banii, că eu cuțitul și te tai", creându-i acesteia convingerea, date fiind condițiile în care afirmația fusese făcută, că dacă nu va executa solicitarea sa, inculpatul își va duce amenințarea la capăt. În aceste condiții, sub presiunea amenințării, de teamă, partea vătămată i-a înmânat inculpatului suma de 35 lei și un telefon mobil marca Nokia 6101.
În continuare, inculpatul a coborât liftul la parter, după care a părăsit locul faptei.
Partea vătămată a sesizat organele de cercetare penală cu privire la comiterea infracțiunii menționate mai sus în cursul aceleiași zile, ocazie cu care a învederat că autorul faptei avea aproximativ 20-25 de ani, înălțime 1,68-1,70 metri, ten deschis, păr șaten, tuns scurt, albaștri și era îmbrăcat într-o jachetă de culoare bej și o pereche de blue jeans.
În urma cercetărilor efectuate în cauză, organele de poliție l-au identificat pe martorul care a declarat că în dimineața zilei de 04.11.2007, în jurul orelor 0750-0800, în timp ce se pregătea să intre în hlocul nr. 14, situat în B,-, unde își are reședința, a văzut un individ în vârstă de aproximativ 20-23 de ani, înălțime de aproximativ 1,70 de metri, ten deschis și de culoare deschisă, care avea o fizionomie ce trăda disperarea, iar în momentul în care a ajuns în dreptul său, a luat-o la fugă pe - -, în direcția străzii. Potrivit afirmațiilor martorului după ce a intrat în bloc nu a observat nimic dubios, însă în jurul orelor 2030, în timp ce se afla în scara blocului, s-a întâlnit cu prietenul său care locuiește la apartamentul nr.64 și care i-a relatat că în dimineața zilei respective, în jurul orelor 0700- 08, în timp ce se afla în ascensorul blocului, prietena sa a fost deposedată de și de un telefon mobil de către un individ necunoscut având semnalmentele persoanei cu care martorul se întâlnise la intrarea în bloc. Aceleași susțineri au fost reiterate de martor și în faza de cercetare judecătorească.
În raport cu declarațiile martorului care a arătat că dacă i-ar fi prezentat individul respectiv l-ar putea recunoaște, organele de poliție i-au prezentat pe data de 28.11.2007 o planșă conținând fotografii judiciare, prilej cu care martorul l-a recunoscut în prezența unui martor asistent pe inculpatul ca fiind persoana pe care a întâlnit-o în dimineața zilei de 04.11.2007 la intrarea în blocul în care locuiește.
O recunoaștere similară a fost efectuată de partea vătămată pe data de 20.11.2007, ocazie cu care aceasta l-a recunoscut pe inculpatul ca fiind persoana care în data de 04.11.2007 a deposedat-o prin amenințare de suma de 35 de lei și de un telefon mobil.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut în mod constant că în condițiile expuse anterior, fără aoa menința, însă, i-a cerut părții vătămate să îi dea telefonul mobil și banii pe care îi avea asupra sa, ocazie cu care aceasta i-a remis suma de 35 de lei, precum și un telefon mobil marca Nokia 6101. În ceea ce privește telefonul astfel sustras, inculpatul a avut o poziție procesuală oscilantă, în sensul că inițial a precizat că l-a pierdut imediat după comiterea faptei, în timp ce alerga pe - -, pentru ca ulterior să susțină că l-ar fi vândut unui individ necunoscut în Târgul în schimbul sumei de 60 de lei pe care i-a cheltuit în interes personal.
Instanța de fond a reținut că deși aceste susțineri, în sensul că partea vătămată i-ar fi remis de bună voie banii și telefonul pe care le avea asupra sa, fără a fi amenințată, nu par credibile nici din prisma activității infracționale pentru care inculpatul a fost anterior condamnat, prin hotărâri judecătorești care reflectă același modus operandi (deposedarea victimelor de bunuri după amenințare), prima instanță a apreciat că în speță acestea nu sunt relevante și nu sunt de natură să înlăture răspunderea penală a inculpatului, în condițiile în care acesta a recunoscut în mod constant că înainte de a-i cere părții vătămate să predea bunurile a oprit ascensorul în care se aflau între etaje, fapt care era prin el însuși de natură să îi creeze acesteia o stare de temere, aptă să-i anihileze libertatea psihică și să califice fapta inculpatului, de a-i cere bunurile aflate asupra sa, ca fiind o faptă de tâlhărie.
Situația de fapt descrisă mai sus a fost dovedită pe baza materialului probator administrat în cauză, atât in faza de urmărire penală, cât și în aceea de cercetare judecătorească, respectiv din plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 04.11.2007, însoțit de planșe fato, procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere încheiat în data de 20.11.2008, însoțit de planșe fato, procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere încheiat în data de 28.11.2008, însoțit de planșe, declarațiile martorilor, G, proces-verbal de conducere în teren, însoțit de planșe foto, care se coroborează cu declarațiile inculpatului, care, deși nu a recunoscut violența psihică exercitată prin amenințare asupra părții vătămate, a recunoscut comiterea faptei.
A concluzionat instanța fondului că fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus - care pe data de data de 04.11.2007, în jurul orelor 0715-08, în timp ce se afla în ascensorul din scara Aab locului nr.14, situat pe-, sector 2, a deposedat-o prin amenințare pe partea vătămată de un telefon mobil marca Nokia 6101 și de suma de 35 lei - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzute de art.211 alin. 1, alin. 2 lit, c Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. a Cod penal.
Deși prin rechizitoriu, s-a reținut în sarcina inculpatului comiterea infracțiunii de tâlhărie în formă simplă, instanța fondului a constatat că, în realitate, locul în care fapta a fost săvârșită, anume liftul unui bloc, constituie în speța dată loc public în sensul art.152 Cod penal, astfel că faptei inculpatului îi poate fi aplicată împrejurarea agravantă prevăzută de art.211 alin.2.c Cod penal.
Cum inculpatul a atacat-o pe victimă și i-a luat banii și telefonul într-un bloc În care orice persoană ar fi dorit putea să intre (dovada acestei situații fiind chiar pătrunderea inculpatului imediat după partea vătămată), deci într-un loc public, în accepțiunea art. 152 lit. a Cod penal, potrivit căruia fapta se consideră săvârșită "în public" atunci când a fost comisă "într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană", în conformitate cu dispozițiile art.334 Cod procedură penală, instanța fondului a constatat că se impune schimbarea încadrării juridice dată infracțiunii reținute prin rechizitoriul nr.13004/P/2007 din 06.10.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B în sarcina inculpatului,dinart.211 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.37 alin.1 lit.a Cod penal, în art.211 alin.1, alin.2.c Cod penal cu aplic. art.37 alin.1 lit.a Cod penal.
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului față de faptă și față de urmarea acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art.19 alin.1 pct.1 lit.a din Codul penal, întrucât acesta a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale și a urmărit producerea acestuia prin săvârșirea infracțiunii.
Din examinarea fișei de cazier judiciar a inculpatului, instanța fondului reținut că acesta a săvârșit prima infracțiune de furt calificat dedusă judecății în stare de recidivă mare postcondamnatorie, prev. de art.37 lit.a din Codul penal.
Constatând că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată există, că aceasta constituie infracțiune în sensul art. 17 rap. la art. 144 Cod penal și că a fost săvârșită de către inculpat cu vinovăție sub forma intenției directe (inculpatul prevăzând indubitabil rezultatul faptelor sale, urmărind producerea lor), instanța fondului a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie descrise mai sus, iar la individualizarea pedepsei, s-au avut În vedere, conform dispozițiile art.72 Cod penal, pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat atât de modul de operare (în timpul zilei, într-un loc public, asupra unei persoane a cărei capacitate de reacție era net inferioară celei a inculpatului), cât și de importanța valorii sociale încălcate. De asemenea, s-au mai avut în vedere dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum și datele personale ale inculpatului, sub acest ultim aspect reținându-se că acesta este recidivist, fiind condamnat anterior În mod repetat pentru comiterea unor infracțiuni de aceeași natură, nu are un loc de muncă sau o altă sursă licită și permanentă de venituri și a avut în mod constant pe parcursul procesului penal o atitudine sinceră doar în parte.
Având în vedere criteriile de individualizate expuse mai sus, instanța fondului a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii, într-un cuantum corespunzător realizării scopului preventiv - educativ și sancționator al pedepsei.
În ceea ce privește modul de executare a pedepsei închisorii, instanța fondului a apreciat că în speță scopul pedepsei nu poate fi atins fără privare de libertate.
Referitor la latura civilă a cauzei, s-a constatat că în faza de cercetare judecătorească s-a constituit parte civilă partea vătămată, cu suma totală de 2000 lei, din care 1350 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, iar suma de 650 lei eu titlu de despăgubiri pentru daune materiale.
Instanța fondului a reținut că dispozițiile art.14 alin.3 din Codul d e Procedură penală, potrivit cărora repararea pagubei se va face potrivit legii civile, trebuie coroborate cu prevederile art.998-999 din Codul Civil, care prevăd condițiile în care poate fi angajată răspunderea civilă delictuală și eu dispozițiile art.1169 din Codul Civil, potrivit cărora cel care formulează o pretenție în fața instanței de judecată trebuie să o dovedească. Prin urmare, pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului este necesar a fi îndeplinite condițiile constând în: existența unui prejudiciu cert, nereparat încă, comiterea unei fapte ilicite, dovedirea unei legături de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției inculpatului, ca atitudine psihică față de faptă și urmările acesteia.
În ceea ce privește pretențiile civile formulate în cauză de către partea civilă, s-a constatat că acesta nu a făcut nicio dovadă cu privire la contravaloarea telefonului ce i-a fost sustras de inculpat, nedovedind în consecință existența unui prejudiciu material cert, motiv pentru care nu va acorda acesteia cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale decât suma de 35 de lei pe care a remis-o în aceleași împrejurări, sub amenințare, inculpatului, sumă pe care inculpatul a recunoscut că a primit-o și a folosit-o ulterior în interes personal. Este adevărat că inculpatul i-a sustras părții civile și un telefon mobil marca Nokia, însă, deși prejudiciul există în mod evident, acesta nu are un caracter determinat sau determinabil pe baza probelor administrate. Pe de altă parte, admiterea acțiunii civile sub acest aspect și obligarea inculpatul la plata unei sumei al cărei cuantum a fost stabilit în mod arbitrar de partea vătămată este lipsită de fundament juridic.
Față de suma solicitată de către aceeași parte civilă cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, instanța fondului a constatat întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv acțiunea ilicită a inculpatului, constând în suprimarea libertății psihice a părții vătămate urmare a amenințărilor adresate acesteia, prejudiciul produs, legătura de cauzalitate între acțiunea ilicită și vinovăția inculpatului sub forma intenției directe.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente prejudiciului moral sau avut în vedere, ca și criterii, atât consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale cărora li s-a adus atingere, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele, dar și măsura În care vătămările suferite au afectat situația profesională, socială și familială a persoanei.
În acest sens, instanța fondului a reținut că, prin fapta dedusă judecății s-a creat părții vătămate un prejudiciu nepatrimonial, constând în suferința psihică pricinuită de amenințările adresate, apreciind că în speță sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, conform prevederilor art. 998-999 Cod civil, referitoare la săvârșirea unei fapte ilicite și producerea unei prejudiciu moral, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul concret suportat de victima fiind evidentă. În raport cu această situație, compensarea suferințelor produse părții vătămate prin acordarea unei sume de bani se impune atât ca o satisfacție dată acesteia cât și ca o sancțiune pentru autorul infracțiunii, aspect față de care s-a apreciat reparatorie suma pretinsă, de 1350 lei, astfel că l-a obligat pe inculpat la plata acestei sume cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând - în esență - redozarea pedepsei și înlăturarea sporului aplicat de instanța fondului.
Prin decizia penală nr.231/A din 10 aprilie 2009,pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, a fost respins - ca nefondat - apelul declarat de inculpatul, cu obligarea acestuia laplata cheltuielilor judiciare către stat și s-a constatat că apelul este arestat în altă cauză.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul a arătat că apelul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
S-a constatat că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.211 alin.1, alin.2 lit.c Cod penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a Cod penal întrucât la data de 04.11.2007 în jurul orei 7,15-8,00, prin amenințare a deposedat partea vătămată de suma de 35 lei și de telefonul mobil marca Nokia 6101.
Ca urmare a stării de recidivă postcondamnatorie a inculpatului, instanța de fond a dispus revocarea liberării condiționate și contopirea restului de pedeapsă de 604 zile neexecutate din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.328/2007 a Tribunalului București cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză și constatând concursul de infracțiuni între fapta dedusă judecății și faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.220/l8.04.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B și prin sentința penală nrA06124.06.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, pedepsele au fost descontopite și repuse în individualitatea lor, iar în temeiul art.36, alin.1 Cod penal, s-a dispus contopirea acestora în pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare care a fost sporită cu 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 14 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II a, lit.b și lit.e Cod penal, după executarea pedepsei principale.
Potrivit art.72 Cod penal, "la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate În partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală".
Tribunalul a reținut că pedeapsa aplicată de instanța de fond este legal stabilită, în limitele fixate de legiuitor pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, iar față de gradul de pericol social concret al faptei comise, respectiv-amenințare și blocarea ușii liftului între etaje, față de persoana inculpatului care a acționat la o oră la care în scara blocului de obicei nu se află multe persoane și față de împrejurarea că inculpatul nu este la prima încălcare a legii penale, s-a apreciat că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei.
Referitor la înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat, Tribunalul a arătat că fapta dedusă judecății fost comisă în condițiile recidivei postcondamnatorii, iar fiecare dintre infracțiunile pentru care inculpatul a suferit condamnări anterioare este concurentă cu celelalte, împrejurări care constituie stări de agravare a pedepsei și, pe cale de consecință, s-a apreciat că nu se impune înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat.
Împotriva sentinței și deciziei a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admitea recursului, casarea în întregime a deciziei pronunțate în apel și în parte a sentinței instanței de fond și, în urma rejudecării cauzei, schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea agravantei prevăzute de art.211 alin.2 lit.c Cod penal, reducerea pedepsei stabilite în prezenta cauză sub limita minimă prevăzută de lege și înlăturarea sporului de pedeapsă.
În motivarea recursului inculpatul arată că instanța de fond a procedat în mod greșit la schimbarea încadrării juridice a faptei prin includerea agravantei prevăzută de art.211 alin.2 lit.c Cod penal, întrucât liftul în care a fost comisă fapta nu constituie loc public.
O altă critică vizează greșita individualizare a pedepsei raportat la vârsta sa, la conduita procesuală sinceră, aspecte care justifică o pedeapsă sub minimul special și fără aplicarea unui spor de pedeapsă, apreciind că dispozițiile art.34 alin.1 lit.b Cod penal nu obligă la aplicarea unui asemenea spor.
În drept, a invocat cazurile de casare prevăzute de art.3859pct.14 și 17. proc. pen.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, respectiv al cazurilor de casare prevăzute de art.3859pct.14 și 17. proc. pen. precum și în raport de cazurile de casare ce pot fi invocate din oficiu, Curtea constată următoarele:
Art.152 Cod penal enumeră cele cinci cazuri limitative în care fapta se consideră săvârșită "în public", instanța fondului apreciind că locul comiterii faptei, respectiv în interiorul unui clădiri de apartamente, se circumscrie noțiunii de loc public descrisă în prima ipoteză a textului menționat - "într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană".
Astfel, prima instanță a considerat că liftul unui bloc constituie un loc în care orice persoană ar fi dorit putea să intre, dovadă în acest sens constituind-o chiar pătrunderea inculpatului imediat după partea vătămată.
Instanța fondului nu a ținut seama de împrejurarea că blocul în interiorul căruia a fost comisă infracțiunea era prevăzut cu interfon, aflat în stare de funcționare (poza 2, fila 11 dup). Ca atare, ascensorul unui bloc a cărei ușă este încuiată și prevăzută cu interfon (sistem de siguranță) nu constituie un "loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului", fiind un spațiu restrâns a cărui folosință este accesibilă unui număr limitat de persoane, respectiv locatarilor blocului sau persoanelor acceptate de către aceștia. Această restricție exclude calificarea ascensorului blocului ca fiind un loc public, astfel cum este definit de art.152 lit.a Cod penal și cum de față nu au fost alte persoane la comiterea faptei, Curtea va constata că agravanta prevăzută la art.211 alin.2 lit.c Cod penal nu este incidentă în prezenta cauză, critica recurentului-inculpat sub acest aspect fiind întemeiată.
Cât privește solicitarea de aplicare a unei pedepse sub minimul special prevăzut de textul sancționator, Curtea apreciază că este nefondată, în condițiile în care inculpatului nu-i pot fi reținute vreuna din circumstanțele atenuante ce ar avea ca efect coborârea pedepsei sub minimul special. Inculpatul a comis fapta dedusă judecății în stare de recidivă mare postcondamnatorie, nu a făcut demersuri pentru acoperirea prejudiciului și a avut o atitudine procesuală parțial sinceră, negând în faza urmăririi penale comiterea faptei.
De asemenea, adăugarea unui an de închisoare de către instanța fondului la sporul de 2 ani închisoare stabilit deja prin sentința penală nr.220/18.04.2008 a Judecătoriei Sector 3 B, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr.965/R/07.08.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI -Secția a II-a Penală, se justifică în raport de numărul ridicat al faptelor ce intră în componența concursului de infracțiuni, de gravitatea acestora și de cuantumul ridicat al cumulului aritmetic al pedepselor stabilite. Ca atare, chiar dacă aplicarea acestui spor este facultativă, Curtea apreciază că nu există nici un temei pentru înlăturarea sa.
Pentru aceste considerente, constatând că nu există alte motive de casare ce ar putea fi invocate din oficiu, Curtea urmează a dispune condamnarea inculpatului pentru fapta dedusă judecății la o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut pentru forma simplă a infracțiunii de tâlhărie, păstrând astfel modalitatea corectă de individualizare judiciară a pedepsei aplicate de către prima instanță.
În consecință, în temeiul art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.231/A din data de 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr- și Sentinței penale nr.88/F din data de 28 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B - Secția Penală în Dosarul nr-, va casa, în întregime, decizia și, în parte, sentința și, în fond, rejudecând:
Va descontopi pedeapsa principală rezultantă de 14 ani închisoare, în pedepsele componente (pe care le va repune în individualitatea lor) și sporul de 3 ani închisoare.
Va înlătura aplicarea dispozițiilor art.334 din Codul d e procedură penală, în baza cărora s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului din infracțiunea prev. de art.211 alin.1 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a din Codul penal în infracțiunea prev. de art.211 alin.1 și 2 lit.c cu aplic. art.37 alin.1 lit.a din Codul penal.
În temeiul art.211 alin.1 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a din Codul penal, urmează a condamna pe inculpat la pedeapsa principală de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în stare de recidivă postcondamnatorie.
În temeiul art.61 din Codul penal, va revoca liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei principale de 5 ani închisoare (stabilită prin Sentința penală nr.328/2007 a Tribunalului București ) și va contopi restul rămas neexecutat din această pedeapsă, de 604 zile închisoare, cu pedeapsa stabilită în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute astfel pedeapsa principală de 6 ani închisoare.
În temeiul art.36 alin.1 rap. la art.33 alin.1 lit.a și art.34 alin.1 lit.b din Codul penal, va contopi această pedeapsă cu pedepsele principale de 11 ani închisoare, 3 ani închisoare, 11 ani închisoare, 5 ani închisoare, 11 ani închisoare, 6 ani închisoare, 11 ani închisoare și 5 ani închisoare (stabilite prin Sentința penală nr.220/2008 a Judecătoriei Sectorului 3 B, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr.965/2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală), cu pedepsele principale de 7 ani închisoare, 2 ani închisoare și 4 ani închisoare (stabilite prin Sentința penală nr.406/2008 a Judecătoriei Sectorului 2 B) și cu pedeapsa principală de 7 ani și 6 luni închisoare (stabilită prin Sentința penală nr.242/2008 a Judecătoriei Sectorului 3 B) și va aplica inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, de 11 ani închisoare, pe care o va spori cu 3 ani închisoare, în final acesta având de executat pedeapsa principală rezultantă de 14 ani închisoare.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul art.38517alin.4 rap. la art.383 alin.2 din Codul d e procedură penală și art.36 alin.3 din Codul penal, urmează a se deduce din pedeapsa principală de 14 ani închisoare perioada deja executată de inculpat, începând cu data de 20 noiembrie 2007 și până la zi.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, admite recursul declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.231/A din data de 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr- și Sentinței penale nr.88/F din data de 28 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B - Secția Penală în Dosarul nr-.
Casează, în întregime, decizia și, în parte, sentința și, în fond, rejudecând:
Descontopește pedeapsa principală rezultantă de 14 ani închisoare, în pedepsele componente (pe care le repune în individualitatea lor) și sporul de 3 ani închisoare.
Înlătură aplicarea dispozițiilor art.334 din Codul d e procedură penală, în baza cărora s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului din infracțiunea prev. de art.211 alin.1 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a din Codul penal în infracțiunea prev. de art.211 alin.1 și 2 lit.c cu aplic. art.37 alin.1 lit.a din Codul penal.
În temeiul art.211 alin.1 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a din Codul penal, condamnă pe inculpat la pedeapsa principală de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în stare de recidivă postcondamnatorie.
În temeiul art.61 din Codul penal, revocă liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei principale de 5 ani închisoare (stabilită prin Sentința penală nr.328/2007 a Tribunalului București ) și contopește restul rămas neexecutat din această pedeapsă, de 604 zile închisoare, cu pedeapsa stabilită în prezenta cauză, acesta urmând să execute astfel pedeapsa principală de 6 ani închisoare.
În temeiul art.36 alin.1 rap. la art.33 alin.1 lit.a și art.34 alin.1 lit.b din Codul penal, contopește această pedeapsă cu pedepsele principale de 11 ani închisoare, 3 ani închisoare, 11 ani închisoare, 5 ani închisoare, 11 ani închisoare, 6 ani închisoare, 11 ani închisoare și 5 ani închisoare (stabilite prin Sentința penală nr.220/2008 a Judecătoriei Sectorului 3 B, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr.965/2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală), cu pedepsele principale de 7 ani închisoare, 2 ani închisoare și 4 ani închisoare (stabilite prin Sentința penală nr.406/2008 a Judecătoriei Sectorului 2 B) și cu pedeapsa principală de 7 ani și 6 luni închisoare (stabilită prin Sentința penală nr.242/2008 a Judecătoriei Sectorului 3 B) și aplică inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, de 11 ani închisoare, pe care o sporește cu 3 ani închisoare, în final acesta având de executat pedeapsa principală rezultantă de 14 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul art.38517alin.4 rap. la art.383 alin.2 din Codul d e procedură penală și art.36 alin.3 din Codul penal, deduce din pedeapsa principală de 14 ani închisoare perioada deja executată de inculpat, începând cu data de 20 noiembrie 2007 și până la zi.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 300 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact./20.07.2009
Ex.
Red.--
Red.-Jud.Sect.2
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Damian Dolache, Niculae
