Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 999/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (1251/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 999
Ședința publică de la 30 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lia Savonea
JUDECĂTOR 2: Daniel Gradinaru
JUDECĂTOR 3: Niculina Alexandru
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror .
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTIși inculpatul-deciziei penale nr.444/23 aprilie 2009 pronunțate de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 16 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru la 23 iunie 2009 și apoi pentru azi, 30 iunie 2009 când, în aceiași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința penală nr.2282/19.12.2008, pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 B, în dosarul penal nr-, în baza art. 334 Cod procedură penală, s-a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice date faptei de la pct. 1 din rechizitoriu din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. c Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 - art. 209 lit. e Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal.
În baza art. 211 alin. 2 lit. c Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 217 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.
În baza art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept a unui cuțit în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică.
S-a onstatat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat în prezentul dosar (săvârșite la datele de 6.03.2006, 8.08.2006 și 5.09.2006) sunt concurente cu infracțiunea de tâlhărie săvârșită la data de 22.09.2006, pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare cu aplic. art. 861Cod penal, și art. 1101Cod penal, prin sentința penală nr. 2714/8.11.2006 a Judecătoriei Sector 6 B, definitivă la data de 30.01.2007 și cu infracțiunea de tâlhărie săvârșită la data de 15.01.2006 pentru care inculpatului i s-a aplicat măsura educativă a internării într-un centru de reeducare până la împlinirea vârstei de 18 ani, prin sentința penală nr. 78/25.01.2007 a Tribunalului București - Secția a I-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 6042/14.12.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 85 Cod penal, s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare acordată inculpatului prin sentința penală nr. 2714/8.11.2006 a Judecătoriei Sector 6
S-a constatat că măsura educativă a internării într-un centru de reeducare până la împlinirea vârstei de 18 ani aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 78/25.01.2007 a Tribunalului București - Secția a I-a penală a fost executată în perioada 1.02.2008 - 22.09.2008.
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare, 3 luni închisoare și 6 luni închisoare aplicate inculpatului în prezenta cauză cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2714/8.11.2006 a Judecătoriei Sector 6 B, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 36 alin. 3 Cod penal, rap. la art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată următoarele perioade: de la 23.09.2006 la 9.11.2006 (reținere și arestare preventivă conform sentința penală nr. 2714/8.11.2006 a Judecătoriei Sector 6 B), respectiv de la 1.02.2008 la 22.09.2008 (executarea internării într-un centru de reeducare, în baza sentința penală nr. 78/25.01.2007 a Tribunalului București - Secția a I-a Penală).
În baza art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a confiscat de la inculpat un cuțit tip briceag folosit la săvârșirea faptelor din datele de 6.03.2006 și 5.09.2006.
În baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, rap. la art. 1000 alin. 2 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente și C la plata sumei de 1.300 RON către partea civilă.
În baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, rap. la art. 1000 alin. 2 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente și C la plata sumei de 725,66 RON către partea civilă.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 RON cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în data de 08.08.2006 inculpatul în timp ce se afla în B pe-, a smuls din mâna părții vătămate un telefon mobil.
S-a mai reținut că același inculpat în data de 06.03.2006 folosind un cuțit tip briceag, a tăiat anvelopele de pe partea dreaptă a autoturismului aparținând părții vătămate, iar în data de 05.09.2006, a purtat pe str. - -, un cuțit tip briceag, într-o împrejurare în care se putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori tulbura ordinea și liniștea publică.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei condamnări pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie reținută în sarcina sa, solicitând pe de o parte schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de furt calificat, întrucât a smuls telefonul părții vătămate fără a profera amenințări și a exercita violențe, iar pe de altă parte achitarea sa pentru săvârșirea acestei infracțiuni în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c C.P.P. întrucât nu s-a dovedit fără nici un dubiu că este autorul faptei.
În subsidiar, inculpatul a solicitat reindividualizarea sancțiunilor aplicate, în sensul luării măsurii educative a libertății supravegheate, sau aplicării prevederilor art.86/7 Cod penal (privind executarea pedepsei la locul de muncă)ori aplicării pedepsei amenzii pentru săvârșirea infr. prev. de art.11 pct.1 din Legea nr.61/1991.
Examinând sentința penală atacată sub aspectul criticilor formulate și din oficiu tribunalul a constatat apelul fondat stabilind că instanța de fond a apreciat în mod corect materialul probator administrat în cauză în raport cu care a rezultat vinovăția inculpatului pentru săvârșirea faptelor deduse judecății prin rechizitoriu
Critica inculpatului vizând greșita încadrare juridică a faptei, din 08.08.2006, în infracțiunea de tâlhărie a fost considerată nefondată, în condițiile în care telefonul a fost sustras prin smulgere din mâna părții vătămate, fiind astfel realizat elementul violenței caracteristic tâlhăriei.
Critica vizând greșita condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie a fost considerată, de asemenea, nefondată, în condițiile în care în cauză, s-a probat cu certitudine vinovăția inculpatului, relevantă sub acest aspect fiind declarațiile constante ale părții vătămate și ale martorei (care l-au recunoscut atât din fotografie cât și din grup pe inculpat ca fiind autorul faptei), precum și declarațiile martorilor (care l-a observat pe inculpat o cunoștință a sa trecând prin stația "Izvorul " pe care l-a strigat după poreclă "", iar apoi la scurt timp pe partea vătămată care alerga după acesta, strigând că i-a fost sustras telefonul) și (care a arătat că în împrejurările reținute mai sus a auzit-o pe partea vătămată țipând și a văzut-o alergând după un tânăr, aceasta spunându-i după ce s-a întors din urmărirea acelui tânăr că i-a fost sustras telefonul) prin care se confirmă situația de fapt reținută de prima instanță.
În sfârșit, nici critica vizând greșita individualizare a sancțiunilor aplicate inculpatului nu a fost primită, instanța de fond orientându-se în mod corect, în raport cu criteriile prevăzute de art.100 la Cod Penal pedepse cu închisoarea, aplicarea măsurii educative a libertății supravegheate neputând fi luată în condițiile în care inculpatul a depășit vârsta de 17 ani.
Cu toate acestea tribunalul a constatat că prima instanță nu a făcut aplicarea în cauză a prevederilor art.99 Cod penal, cu privire la infracțiunea prev. de art.1/1 pct.1 din Legea nr.61/1991 aplicând inculpatului o pedeapsă nelegală.
De asemenea, în procesul de individualizare a pedepsei, instanța de fond nu a dat eficiență deplină a criteriilor prev. de art.72 Cod penal, în raport cu persoana inculpatului (care s-a reînscris la școală și s-a încadrat în muncă, îmbunătățindu-și relațiile cu familia și având perspective medii de integrare în societate conform referatului de evaluare al Serviciului de probațiune) și cu împrejurarea că sunt întrunite și celelalte cerințe legale, impunându-se aplicarea prevederilor art.86/1 Cod penal (privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere).
În sfârșit, prima instanța nu a dat eficiență în cauză prevederilor art.191 alin.3 Cod procedură penală neprocedând la obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat, în condițiile în care inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile către părțile vătămate constituite părți civile în cauză.
Prin decizia penală nr.198/A din 26.03.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - secția I penală, a admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.2282/19.12.2008 a Judecătoriei sectorului 4
S-a desființat în parte sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
În baza art.1/1 alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991 rep. cu aplic. art.99 Cod penal a fost condamnat inculpatul la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept al unui cuțit în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică.
Conform art.33 lit.a Cod penal și art.36 alin.1 Cod penal rap. la art.34 lit.b Cod penal au fost contopite pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare, 3 luni închisoare și 3 luni închisoare, aplicate pentru infracțiunile deduse judecății, cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2714/2006 a Judecătoriei sectorului 6 B și cu măsura educativă a internării într-un centru de reeducare aplicată prin sentința penală nr.78/2007 a Tribunalului București - secția I penală, astfel că în final inculpatul execută sancțiunea cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 Cod penal și i s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal.
În baza art.86/1 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art.86/2 Cod penal, termen ce se calculează de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr.2714/2006 a Judecătoriei sectorului 6
Pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Conform art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei principale s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86/4 Cod penal privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Conform art.88 Cod penal și art.36 alin.3 Cod penal s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă durata reținerii în prezenta cauză, din 30.11.2006, perioada executată în baza sentinței penale nr.2714/2006 a Judecătoriei sectorului 6 B, de la 22.09.2006 la 09.11.2006, și durata internării într-un centru de reeducare executată în baza sentința penală nr.78/2007 a Tribunalului București - Secția I Penală, de la 01.02.2008 la 22.09.2008.
În baza art.191 alin.3 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente și C la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva deciziei penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și inculpatul.
În motivarea recursului, Parchetul a invocat greșita individualizare a pedepsei, întemeiată pe dispozițiile art.3859pct.14 Cod procedură penală, considerând că instanța de apel nu a avut în vedere gradul ridicat de pericol social concret al faptelor - pe timp de noapte, într-un loc public, modalitatea premeditată în care a acționat inculpatul selectându-și victima, profitând de neatenția acesteia, și circumstanțele personale ale inculpatului care, era fugit de la domiciliu, a abandonat școala, mijloacele de existență erau procurate din săvârșirea de acte materiale antisociale, cunoscut cu antecedente penale, condamnat în perioada minoratului pentru săvârșirea unor fapte de același gen. Instanța nu a motivat îndeplinirea condițiilor prev.de art.81 alin.1 lit.c Cod penal, scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei. Parchetul a mai susținut că prima instanță a aplicat în mod nelegal termen de încercare pentru inculpatul minor potrivit art.862Cod penal pe o durată de 5 ani, termenul minim fiind de 3 ani și termenul maxim era de 4 ani și 6 luni și curgea de la 31.01.2007.
Inculpatul, prin apărător, a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei pronunțate și achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, cu privire la infracțiunea de tâlhărie deoarece probele administrate nu au demonstrat vinovăția acestuia. În subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepsei pe care a apreciat-o ca fiind prea aspră.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticii formulate, conform art.385/9 și art. 385/14 Cod pr. penală, Curtea reține următoarele:
Urmare unei judicioase analize a întregului materialului probator administrat în cauză, s-a reținut corect situația de fapt dedusă judecății, constând în aceea căîn data de 08.08.2006 inculpatul în timp ce se afla în B pe-, a smuls din mâna părții vătămate un telefon mobil, respectivîn data de 06.03.2006 folosind un cuțit tip briceag, a tăiat anvelopele de pe partea dreaptă a autoturismului aparținând părții vătămate, iar în data de 05.09.2006, a purtat pe str. - -, un cuțit tip briceag, într-o împrejurare în care se putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori tulbura ordinea și liniștea publică, situație in raport de care a dat și în drept o corectă încadrare juridică faptelor cu reținerea întrunirii condițiilor tragerii la răspundere penală a acestuia.
De asemenea, Curtea constată că s-a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, fiind respectate criteriile generale prev. de art. 72 cod penal.
Stabilind pedepse într-un cuantum orientat la minimul prevăzut de lege, s-au avut în vedereîntr-o măsură suficientăatât pericolul social concret al faptelor - pus în evidență de împrejurările și modalitatea în care a acționat inculpatul - cât și datele care circumstanțiată persoana acestuia.
Astfel la dozarea pedepselor aplicate s-a ținut seama de starea de minoritate a inculpatului, de atitudinea sa parțial sinceră (doar în privința infracțiunilor sancționate mai blând) de faptul că deși la data comiterii infracțiunilor nu era cunoscut cu antecedente penale, totuși ulterior, în cursul anului 2006 comis mai multe fapte antisociale dintre care unele infracțiuni pentru care a fost condamnat definitiv (tâlhării), astfel că nu există motive pentru o reducere a cuantumului acestora, dar nici de majorare.
În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei în acord cu instanța de apel, și Curtea apreciază că scopul ei poate fi atins și prin suspendarea executării sub supraveghere în condițiile art. 110/1 și art. 86/1 și urm. Cod pen. dată fiind atitudinea sa ulterioară comiterii faptelor, respectiv s-a reînscris la școală, s-a încadrat în muncă și și-a îmbunătățit relațiile cu familia.
Totuși Curtea constată că instanța de apel a stabilit în mod eronat termenul de încercare, deoarece potrivit art. 110/1 Cod pen. acest termen, în cazul inculpatului minor la data săvârșirii faptelor, se constituie dintr-o durată vizând pedeapsa aplicată (2 ani și 6 luni închisoare) și un termen cuprins între 6 luni și 2 ani ceea ce înseamnă că termenul în discuție nu putea fi mai mare de 4 ani și 6 luni.
În consecință, în baza art.38515pct.1 lit.d Cod procedură penală Curtea va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpatul, va casa, în parte, decizia penală nr.198/A din 26.03.2009 a Tribunalului București - secția I penală și rejudecând, va reduce termenul de încercare de la 5 ani la 4 ani și 6 luni urmând să mențină neschimbate celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpatul.
Casează, în parte, decizia penală nr.198/A din 26.03.2009 a Tribunalului București - secția I penală și rejudecând:
Reduce termenul de încercare de la 5 ani la 4 ani și 6 luni.
Menține neschimbate celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 30 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
pentru care, fiind în, pentru care, fiind în
semmnează președintele completului semmnează președintele
completului
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./8.07.2009
- jud.
Președinte:Lia SavoneaJudecători:Lia Savonea, Daniel Gradinaru, Niculina Alexandru
