Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 11/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 11 Ap Dosar nr-
Ședința publică de la 13 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Alexandru
JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror în cadrul Parchetului de pe lângă
Curtea de APEL BRAȘOV
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori si Familie Brașov și partea civilă impotriva sentinței penale nr 31 din 19 martie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, la pronuntare, se constata lipsa părtilor.
Procedura indeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în sedinta publică din 21 ianuarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de sedintă din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanta in vederea deliberarii, a amânat pronuntarea pentru 5 februarie 2009, apoi pentru 13 februarie 2009, când,
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față:
Constată că prin sentința penală nr. 31/S din 19. 03 2008 Tribunalului pentru Minori și Familie Brașovs -au dispus următoarele:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a pr. pen. raportat la art. 10 al. 1 lit. d pr. pen. s-a dispus achitarea inculpatei - pentru săvârșirea infracțiunii detrafic de minori, prevăzută și pedepsită de art. 13 al. 1, al. 3 teza I, al. 4 teza III din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 și urm. pen. precum și a inculpatei - sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 al. 1, al. 3 teza I, al. 4 teza III din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 lit. c pen.
În baza art. 346 al. 2. pr. pen. au fost respinse pretențiile civile formulate de către partea civilă -, împotriva inculpatei -.
În baza art. 109 al. 5. pr. pen. s-a dispus restituirea către cele două inculpate a obiectelor ridicate cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, obiecte consemnate în procesul - verbal întocmit la data de 05 iulie 2004.
Totodată, instanța de fond a pus în vedere inculpatelor obligația de a păstra obiectele restituite, pînă la soluționarea definitivă a cauzei.
În baza art. 109 al. 5. pr. pen. s-a dispus restituirea către numita a obiectelor și înscrisurilor predate de bună - voie organelor de cercetare penală, bunuri consemnate în procesul - verbal din data de 14 iunie 2004.
În baza art. 192 al. 1 pct. 1 lit. a și b pr. pen. a fost obligată partea vătămată la plata sumei de 1.300 de lei, în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 800 de lei reprezintă cheltuieli din faza de urmărire penală, iar suma de 100 de lei, reprezentînd onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru partea vătămată, urmând a se avansa Baroului B din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Având în vedere versiunile diferite ale stării de fapt relatate de părțile implicate în litigiul penal de față, instanța de fond a ales să analizeze fiecare declarație în parte, concluziile rezultând din coroborarea susținerilor inculpatelor cu cele ale părții vătămate și cu restul probelor administrate în cauză.
1. Prin declarațiile date pe parcursul întregului proces penal, inculpata minoră - a arătat că a cunoscut-o pe partea vătămată în cursul anului 2003, iar aceasta din urmă și-a exprimat dorința de a se munci în străinătate, cunoscând faptul că inculpata -, sora inculpatei minore, se afla, la acel moment, în Belgia. Astfel, cu acordul părinților (atât partea vătămată cât și inculpata - fiind minore la acel moment), în vara anului 2003 cele două s-au deplasat în Belgia, cu autocarul, și au fost găzduite în orașul, la locuința inculpatei -. de aproximativ două luni de zile, nici inculpatele și nici partea vătămată nu au lucrat nicăieri, cheltuielile necesare traiului (alimente, chiria apartamentului) fiind suportate de cetățeanul albanez al cărui prenume este "", prietenul inculpatei majore.
Inculpata minoră a mai precizat că, la un moment dat, o prietenă comună pe nume "" le-a spus că pot veni în Germania, pentru că acolo există posibilitatea de a obține câștiguri materiale din activități de prostituție. Cele două inculpate s-au deplasat în Germania în acest scop, iar după aproximativ o lună de zile a venit și partea vătămată. Cele trei (inculpatele și partea vătămată) s-au cazat la un bordel din orașul, unde fiecare și-a desfășurat activitatea pe cont propriu, banii obținuți revenindu-le în întregime. Inculpatele și partea vătămată au stat la bordelul din aproximativ șapte - opt luni de zile, după care acestea au schimbat locația, mutându-se în orașul din Germania, întrucât activitatea la bordelul din devenise neprofitabilă. Coinculpata - a stat la o scurtă perioadă de, aproximativ o săptămână, și s-a întors în Belgia pentru a-și rezolva o problemă de sănătate, în ce inculpata minoră și partea vătămată au rămas în continuare la acel bordel, unde au desfășurat activități specifice de prostituție de o lună de zile, fiind apoi surprinse de o razie a poliției germane.
Inculpata minoră a recunoscut faptul că sora sa, coinculpata -, i-a împrumutat o sumă de bani pentru a-i facilita deplasarea în Belgia, atât ei cât și părții vătămate. Pe de altă parte, inițiativa de a se deplasa în străinătate la muncă a aparținut părții vătămate și membrilor familiei acesteia care au insistat în sensul de a-i găsi părții vătămate un loc de muncă în Belgia, indiferent care ar fi fost acela. A mai precizat inculpata minoră și faptul că partea vătămată, aflată în Belgia, cunoștea natura activității desfășurate de cele două inculpate în Germania și s-a oferit să vină și ea acolo ( 25-26 din dosarul, 35-40 din dosarul de ).
2. Starea de fapt relatată de inculpata minoră este confirmată și de inculpata - care, prin declarațiile date în cursul urmăririi penale și în fața instanței, a arătat că suma de 1.000 EUR pe care a trimis-o coinculpatei minore în România, pentru a facilita deplasarea acesteia și a părții vătămate în Belgia, nu a fost achitată niciodată de către partea vătămată, întrucât aceasta nu obținea câștiguri suficiente din activitatea de prostituție. În plus, inculpata - a mai arătat că, odată ajunse în Belgia, ea le-a oferit celor două (surorii sale și părții vătămate) un loc de muncă la bucătărie, la un restaurant, unde urmau să spele vase și să curețe legume. Inculpata majoră le-a spus celor două că ea nu dorește să se angajeze la restaurant pentru că aflase între, de la o prietenă, faptul că în Germania se câștigă foarte bine din activitatea de prostituție. În această situație, atât partea vătămată cât și inculpata minoră s-au arătat de acord, de bunăvoie, să o însoțească în Germania, întrucât doreau să câștige mai bine și cunoșteau cu exactitate natura activității ce urmau să o desfășoare. Și această inculpată susține varianta coinculpatei minore în sensul că la bordelul din orașul cele trei au desfășurat activități specifice pe cont propriu, în perioada august - decembrie 2003, iar apoi inculpatele și partea vătămată s-au deplasat într-o altă locație, în orașul, unde se câștiga mai bine. După aproximativ o săptămână, inculpata s-a întors în Belgia, pentru a-și rezolva anumite probleme de natură medicală, iar inculpata minoră și partea vătămată au rămas la bordelul din, unde și-au continuat activitatea până când, în urma unei razii a poliției germane, inculpata minoră a fost arestată, de două săptămâni, iar părții vătămate i s-a aplicat interdicție pe pașaport, pentru depășirea vizei, și i s-a pus în vedere să părăsească teritoriul Germaniei în câteva zile, lucru pe care aceasta nu l-a făcut. Dimpotrivă, partea vătămată s-a întors la, în apartamentul pe care îl închiriase inculpata în acel oraș, partea vătămată deținând o cheie de la acea locuință, și a anunțat-o telefonic pe inculpată despre problemele avute cu organele de poliție germane ( 27 din dosarul, 22-29 din dosarul de ).
3. Partea vătămată minoră - a prezentat o altă variantă a situației de fapt, arătând că cele două surori, inculpatele - și -, au insistat ca ea să se deplaseze în Belgia, pentru a lucra la un restaurant, la spălat vase. La insistențele telefonice ale inculpatei majore -, care se afla deja în Belgia, mama părții vătămate și-a dat acordul pentru deplasarea fiicei sale în străinătate, prin declarație autentică notarială. Partea vătămată a mai arătat că inculpata - i-a trimis surorii sale, coinculpata minoră, aflată în România, suma de 2.000 EUR, pentru a rezolva cele necesare deplasării în străinătate a celor două (eliberare acte, contravaloarea transportului, haine, sumele ce trebuiau prezentate la trecerea frontierei la momentul respectiv). Ajunse în Belgia, în orașul, cele două au fost găzduite într-un apartament unde mai locuiau inculpata -, o persoană al cărei prenume este "", cetățean, care a plecat după aproximativ două zile în Germania, precum și prietenul inculpatei, un cetățean albanez pe nume "". Partea vătămată a confirmat varianta susținută de cele două inculpate, în sensul că în Belgia nu au desfășurat niciun fel de activități, precum și faptul că, la o săptămână de la sosirea sa, inculpata - a plecat în Germania, pentru a-și găsi loc de muncă. La câteva zile distanță, această inculpată le-a anunțat telefonic pa partea vătămată și pe sora sa, coinculpata minoră, despre faptul că și-a găsit un loc de muncă la spălat vase într-un bar, cu precizarea că le-a găsit loc de muncă la același local și celor două care rămăseseră în Belgia.
Partea vătămată a mai precizat că s-a deplasat, împreună cu inculpata minoră - și cu cetățeanul albanez, cu mașina acestuia din urmă, în Germania, la, unde au fost așteptate de inculpata -, care le-a condus și le-a cazat pe cele două la un bordel.
A mai susținut partea vătămată, prin declarațiile date, și împrejurarea că nu a cunoscut natura activității ce urma să o presteze la bordel, iar când a aflat, s-a opus.
Cu toate acestea, partea vătămată a rămas în locația respectivă, întrucât inculpatele i-au spus că poate să plece doar după ce le plătește datoria de 5.000 EUR. Partea vătămată recunoaște faptul că cele două inculpate nu au agresat-o fizic niciodată, ci doar cetățeanul albanez a exercitat acte de violență la adresa sa, în situațiile în care nu îi remitea acestuia toate câștigurile de pe urma activității de prostituție. Sumele de bani obținute de către partea vătămată din activitatea de la bordel erau înmânate, potrivit susținerilor acesteia, inculpatei -, în contul datoriei pe care o avea de restituit. Din banii câștigați de partea vătămată - aproximativ 500 EUR în cursul săptămânii și 800 EUR la sfârșit de săptămână - inculpatele îi plăteau partea ce-i revenea din chiria la bordel sau la apartamentul închiriat ulterior de cele trei în, îi dădeau părții vătămate bani pentru alimente și țigări, precum și aproximativ 100 EUR lunar pentru a trimite bani acasă. A mai precizat partea vătămată și faptul că singura dată când a putut să trimită în țară o sumă mai mare de bani a fost atunci când a scăpat de supravegherea celor două inculpate și s-a hotărât să rămână la bordel și să locuiască singură acolo. Partea vătămată susține că nu a avut cum să anunțe pe nimeni despre cele ce i se întâmplă întrucât se afla sub stricta și permanenta supraveghere a celor două inculpate și a lui "", nu avea la dispoziție un telefon și nici nu cunoștea limba țării în care se afla.
De asemenea, partea vătămată a mai arătat și faptul că atât ea cât și cele două inculpate erau agresate fizic de către proxenetul lor, numitul "", iar o parte din banii câștigați de inculpata - și de partea vătămată din practicarea prostituției (aproximativ 30%) îi erau remiși acestui cetățean albanez ( 28-29 din dosarul, 8-15 din dosarul de urmărire penală).
Probatoriul propus în cauză de acuzare constă în depozițiile testimoniale ale numiților și - (mama, respectiv fratele părții vătămate), martori indirecți care au relatat, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească, ceea ce știau de la partea vătămată. Declarațiile celor doi martori referitoare la starea de fapt corespund, în principiu, cu cele arătate de partea vătămată, cu ocazia ascultării sale.
În cauză, deși legal citat, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, martorul, propus prin rechizitoriu, nu s-a înfățișat în fața primei instanțe, motiv pentru care tribunalul specializat a dat eficiență, în ședința publică din data de 06 februarie 2008, dispozițiilor art. 327 al. 3. pr. pen. în sensul că a dat citire depoziției date de acesta în cursul urmăririi penale ( 58 din dosarul de urmărire penală).
În cauză, instanța de fond a constatat că, pe de o parte, există versiunea prezentată de partea vătămată, stare de fapt confirmată de rudele apropiate ale acesteia (martorii și - ), depozițiile acestora constituind, astfel cum am menționat anterior, doar probe indirecte, iar pe de altă parte, starea de fapt total diferită, în ceea ce privește aspectele esențiale, prezentată de cele două inculpate.
Instanța de fond a conchis astfel că este aplicabil în cauză principiul "in dubio pro reo", în sensul că simpla declarație a părții vătămate, care nu este coroborată cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, nu poate constitui un temei suficient de puternic pentru a conduce la stabilirea, cu certitudine, a vinovăției inculpatelor.
Totodată, prima instanță a constatat că partea vătămată a cunoscut exact natura activităților pe care urma să le desfășoare în străinătate, încă de la plecarea din România.
Instanța de fond a conchis astfel că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, întrucât nu rezultă niciuna din modalitățile consacrate de textul de lege, și nici scopul comiterii unei asemenea infracțiuni - al exploatării părții vătămate de către cele două inculpate - atâta vreme cât cele trei au desfășurat activități specifice prostituție, pe cont propriu, și sub supravegherea unui proxenet. Faptul că inculpata - a plătit suma de 1.000 EUR pentru a asigura transportul în străinătate al părții vătămate și al surorii sale, coinculpata -, nu poate reprezenta o formă de constrângere a părții vătămate, atâta vreme cât aceasta a fost de acord cu restituirea sumei de bani, după începerea activității. Aceeași înțelegere a intervenit, de altfel, și între cele două inculpate, care sunt surori, inculpata minoră fiind de acord să-i restituie celeilalte inculpate suma de bani acordată inițial. Acest lucru nu constituie o exploatare, în sensul legii, ci are natura unui contract civil de împrumut, care urmează regulile dreptului civil în materie, cu privire la restituirea sumei împrumutate.
De altfel, instanța de fond și-a exprimat convingerea că litigiul penal a fost declanșat de nemulțumirea părții vătămate care a considerat că a restituit inculpatei - o sumă mult mai mare de bani decât cea cu privire la care se înțeleseseră inițial.
În cauză, pentru aceleași considerente mai sus expuse, prima instanță apreciază că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii deproxenetism,prev. și ped. de art. 329. pen. întrucât partea vătămată, astfel cum s-a reținut, a ales să desfășoare activități de natură sexuală, contra cost, pe cont propriu, ajutorul dat de inculpata - constând în suma de bani dată cu titlu de împrumut pentru a facilita deplasarea părții vătămate și a inculpatei minore în străinătate. Acest împrumut de natură civilă nu poate îmbrăca, în niciun fel, modalitățile incriminate de legiuitor ca fiind infracțiune, și anume: îndemn sau înlesnire a practicării prostituției, tragerea de foloase de pe urma acestei activități, recrutarea unei persoane pentru prostituție, traficul de persoane în acest scop, ori constrângerea la prostituție.
Pe de altă parte, prima instanță a apreciat că modalitatea de comitere a faptei reținută prin actul de sesizare este total improprie. Ca regulă generală, orice trafic de persoane presupune o activitate concertată de racolare a unor persoane în vederea exploatării acestora din activitatea de prostituție, aspect care presupune, deși nu în mod obligatoriu, mai multe părți vătămate, care să desfășoare aceste activități în folosul unor persoane ce își câștigă mijloacele de existență din activitatea părților vătămate, prin exploatarea acestora, iar nu prestând și acești beneficiari aceleași servicii de natură sexuală.
Împotriva acestei hotărâri au declarat în termen legal apel Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și partea vătămată, fiind criticată ca netemeinică și nelegală soluția de achitare a celor două inculpate, precum și de respingere a acțiunii civile promovate în cauză.
În dezvoltarea motivelor de apel, Parchetul a susținut că în mod nelegal prima instanță a dispus achitarea inculpatelor, în condițiile în care din probele administrate în cauză rezultă că partea vătămată nu a dorit altceva decât să muncească onest, urmare posibilităților relevate de către inculpate și sprijinului pe care acestea au promis că i-l vor acorda.
și transportată în Belgia de către inculpata prin inducerea în eroare asupra scopului deplasării sale, inculpata - a înlesnit obținerea pentru partea vătămată a unui pașaport fals portughez, adăugând la suma datorată de către partea vătămată și suma de 700 Euro. În bordelul din Germania partea vătămată a fost îndemnată să practice prostituția pentru a-și plăti datoriile acumulate și pentru a-și câștiga existența.
Astfel, Parchetul a conchis că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor, solicitând în consecință admiterea apelurilor, desființarea hotărârii instanței de fond și condamnarea inculpatelor pentru infracțiunea de trafic de minori.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor invocate de către apelanți, dar și - potrivit art. 371 alin.2 Cod procedură penală - sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța de apel constată că apelurile declarate sunt fondate și urmează să fie admise, pentru următoarele considerente:
Din examinarea și coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, al cercetării judecătorești în fața primei instanțe, dar și în fața instanței de apel (unde s-a realizat audierea martorului ) rezultă următoarea stare de fapt, susținută cu mijloacele de probă ce vor fi indicate în mod distinct în cele ce urmează:
În plângerea și declarația părții vătămate (fila 8 dosar urmărire penală), aceasta arată cum inculpata (căsătorită "") i-a propus să meargă împreună în Belgia, unde să lucreze la barul unde patroană era sora inculpatei, în schimbul sumei de 500 Euro pe lună. Totodată, partea vătămată a menționat faptul că nu ar fi fost de acord niciodată să plece în Belgia, dacă ar fi știut "ce se întâmplă acolo".
Întrucât partea vătămată nu avea pașaport, inculpata - a trimis din Belgia suma de 3000 Euro pentru a fi folosită pentru procurarea documentelor și realizarea formalităților necesare deplasării părții vătămate în străinătate.
Între partea vătămată și inculpata - a intervenit o înțelegere (mijlocită de inculpata ) în sensul ca din banii câștigați să returneze inculpatelor sumele ocazionate de deplasarea sa în străinătate (procurarea actelor, contravaloarea transportului).
Partea vătămată și inculpata au plecat în Belgia, unde au locuit de o lună într-un apartament împreună cu inculpata - și concubinul acesteia din urmă, "", fără ca în această perioadă să desfășoare vreo activitate. După circa o lună, "" a adus din Olanda două pașapoarte false, unul spaniol și unul portughez, înmânându-l pe cel portughez părții vătămate, cu numele " ", pașapoartele românești fiind reținute de către numitul "". Necesitatea noilor pașapoarte a fost motivată de imposibilitatea angajării la bar în alte condiții, iar pentru pașaportul fals partea vătămată trebuia să plătească din încasări suma de 700 Euro.
Numai după ce a fost transportată în Germania de către "" și cazată la un motel din, partea vătămată a aflat că, în realitate, va lucra ca prostituată, și nicidecum într-un bar.
Inițial, partea vătămată nu a fost de acord să se prostitueze, însă inculpata - i-a atras atenția că are de restituit niște sume de bani, în total 5000 Euro, că nu are de ales, lovind-o, până la intervenția inculpatei (fila 9 dosar urmărire penală).
Partea vătămată a început să se prostitueze, iar toți banii câștigați îi preda inculpatei -, în aceleași condiții procedând și inculpata, singura diferență percepută de partea vătămată fiind aceea că știa de la bun început ce urma să facă.
După ce partea vătămată și-a achitat datoria față de inculpata -, sumele de vani încasate din activitatea de prostituție trebuia să le predea numitului "", care îi percheziționa și camera, pentru a nu ascunde bani.
Activitatea de prostituție a continuat, în mai multe locații, iar în momentul în care partea vătămată a afirmat că vrea să renunțe, a fost lovită cu sălbăticie de numitul "".
Partea vătămată a apelat la ajutorul unui client, martorul, gest pentru care a fost din nou bătută și tăiată cu cuțitul la picior și la mâna dreaptă, fiind amenințată că dacă mai ia legătura cu martorul, îi va "tăia gâtul".
Ulterior, cu ajutorul martorului partea vătămată a putut părăsi bordelul, prezentându-se direct la Poliția din, de unde a fost internată într-un centru destinat femeilor abuzate, iar apoi trimisă înapoi în România.
De altfel, partea vătămată și-a menținut poziția și în cadrul confruntării care a avut loc în faza de urmărire penală, cu inculpata (), susținând că nu a cunoscut adevăratul scop al deplasării sale în Belgia, arătând din nou că dacă ar fi știut, "nu s-ar fi dus, fiindcă are un copil de crescut și nu și-ar fi bătut joc de corpul său", arătând că doar în momentul deplasării sale din Belgia în Germania i s-a spus că urmează să se prostitueze pentru a-și putea achita datoriile față de inculpata - (fila 53 dosar urmărire penală).
Aceeași poziție a fost menținută de partea vătămată și în timpul confruntării sale cu inculpata -.
De altfel, chiar inculpata () a afirmat în faza cercetării judecătorești (fila 25) că partea vătămată și-a exprimat dorința de a munci în Belgia, iar toți banii necesari deplasării părții vătămate în străinătate au fost trimiși de către inculpata -. Inculpata a afirmat în continuare că "nu i-am dat nici o certitudine părții vătămate în sensul că urmează să ne găsim un loc de muncă și i-am spus că mergem pentru a încerca să ne găsim de lucru", ceea ce demonstrează faptul că la plecarea din țară, partea vătămată nu avea cunoștință de activitățile pe care urma să le desfășoare în afara țării, dimpotrivă fiind menținută în eroare cu privire la existența unor oportunități de angajare și de câștigare a unor sume de bani.
Varianta susținută de către partea vătămată este confirmată și de martora - (mama sa), aceasta arătând cum a fost de acord cu plecarea fiicei sale în Belgia, dându-i-se asigurări de către inculpata că va lucra la un bar; totodată, martora descrie împrejurarea în care a fost căutată la domiciliul său din de către martorul, care i-a povestit cum a întâlnit-o pe partea vătămată într-un bordel din, observând că este plină de vânătăi, și că a încercat fără succes să o elibereze. Imediat martora s-a deplasat împreună cu martorul la Poliția din și ulterior la Poliția din B, unde au reclamat cele întâmplate. Totodată, martora a descris împrejurările în care a primit amenințări, directe și indirecte, de la inculpata și de la prietenii acesteia, în sensul că îi va fi omorât "copilul și familia" dacă mai reclamă la Poliție (filele 43, 44 dosar urmărire penală).
În faza de cercetare judecătorească (fila 114), martora - a subliniat din nou că a fost de acord cu plecarea fiicei sale în Belgia în condițiile în care inculpata - a dat asigurări că le poate oferi atât părții vătămate, cât și inculpatei "un loc de muncă la un restaurant unde urmau să spele vasele".
De asemenea, martorul (fratele părții vătămate) a declarat că personal a primit mesaj de la partea vătămată în care îi scria că este amenințată și nu poate vorbi la telefon, solicitând însă să fie ajutată că scape din bordel cu ajutorul martorului (fila 49 dosar urmărire penală).
Inculpatele au negat în mod constant săvârșirea infracțiunii reținute, susținând că partea vătămată a cunoscut de la bun început scopul deplasării sale în străinătate, cu care a fost de acord, practicând prostituția de bună voie și în deplină cunoștință de cauză.
În cursul cercetării judecătorești din fața primei instanțe nu s-a reușit audierea martorului, audiere care a fost realizată însă de către instanța de apel, acesta reușind să clarifice situația de fapt într-un mod concludent.
Astfel martorul a descris (filele 40 - 44 dosarul instanței de apel) împrejurările în care a cunoscut-o pe partea vătămată, cum aceasta i-a solicitat ajutorul, dându-i și adresa părinților săi din România.
Martorul a putut observa pe vânătăi pe brațele părții vătămate, aceasta spunându-i că este bătută de inculpate și de un cetățean albanez.
Martorul s-a deplasat în România, unde - luând legătura cu mama părții vătămate - a constatat că aceasta știa că fiica sa lucrează la un bar în străinătate, și în condițiile în care martorul i-a adus la cunoștință adevăratul loc de muncă al părții vătămate, s-au deplasat împreună la poliție pentru a depune plângere.
De asemenea, martorul a arătat că i-a fost teamă să se prezinte la proces, deoarece a primit amenințări pe telefonul mobil de la cetățeni albanezi, angrenați într-o adevărată rețea de prostituție în, situație pe care a comunicat-o poliției germane, care i-a pus sub supraveghere telefonul, contribuind astfel chiar la prinderea unuia dintre capii acestei rețele.
Astfel, rezultă din actele dosarului că partea vătămată a fost determinată să părăsească teritoriul României, pentru a se angaja la un bar în Belgia, iar odată ajunsă în străinătate i s-a cerut să se prostitueze pentru a-și achita datoriile reprezentate de sumele de bani cheltuite de către inculpata - în vederea obținerii pașaportului, transportului din România în Belgia, cazării sale, în condițiile în care pașaportul său românesc i-a fost reținut de către inculpata - și concubinul său, cetățeanul albanez.
Neavând unde locui, fără un act de identitate real, având o datorie mare de plătit inculpatei -, partea vătămată a acceptat să practice prostituția, iar din banii obținuți să le dea acestei inculpate și concubinului său contravaloarea chiriei și celelalte datorii.
Rezultă astfel că partea vătămată, minoră, a fost recrutată, transportată și găzduită în scopul exploatării sale, de către inculpatele și -, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 13 alin.1 și 3 teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 lit.c pentru inculpata - și art. 99 Cod penal pentru inculpata.
Împrejurarea susținută de către inculpate că partea vătămată a fost de acord ulterior să practice prostituția nu este în măsură să influențeze asupra angajării răspunderii penale a acestora, în raport cu dispozițiile art. 16 din Legea nr. 678/2001, potrivit cărora consimțământul persoanei, victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.
Astfel, recrutarea unei persoane minore în vederea practicării prostituției, facilitarea obținerii pașaportului și asigurarea transportului într-o altă țară, sub pretextul muncii în mod legal, urmate de constrângerea persoanei vătămate - realizate inclusiv prin reținerea pașaportului și obligarea restituiri sumelor de bani cheltuite inițial - se circumscriu dispozițiilor art. 13 alin.1 și 3 teza I din Legea nr. 678/2001, infracțiune pentru care urmează să se dispună condamnarea inculpatelor.
Ca atare, apelurile declarate în cauză vor fi admise, în temeiul prevederilor art. 379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, hotărârea primei instanțe va fi desființată în parte, având în vedere soluția de achitare a celor două inculpate și aceea de obligare a părții vătămate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
La individualizarea și dozarea pedepselor ce vor fi aplicate în cauză celor două inculpate, vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, dar și cele speciale reglementate de prevederile art. 100 Cod penal.
Astfel, la stabilirea duratei și modalității de individualizare a pedepselor se va ține seama de scopul pedepsei reglementat de art. 52 Cod penal, îndeosebi sub aspectul prevenției, atât generale, cât și speciale.
Împrejurarea că inculpatele nu au antecedente penale nu este în măsură să atribuie acestui fapt caracterul unei împrejurări cu caracter atenuant, care să fie reținută ca o circumstanță atenuantă în procesul de individualizare judiciară a pedepsei și care să determine stabilirea și aplicarea unor pedepse sub limita minimă prevăzută de textul de lege încriminator.
Dat fiind că nu au fost identificate alte elemente care să aibă caracter atenuant, instanța de apel va stabili pentru inculpate pedepse la limita minimă prevăzută de textul de lege care încriminează faptele comise, după aplicarea în prealabil a dispozițiilor art. 109 Cod penal pentru inculpata minoră.
Infracțiunile de trafic de persoane aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei și chiar sănătatea acesteia, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme de criminalitate organizată, iar aplicarea unor pedepse în limite reduse și în modalități neprivative de libertate ar echivala cu o minimizare a pericolului social pe care astfel de fapte îl prezintă și cu o încurajare a continuării acestui fenomen infracțional din ce în ce mai extins și cu forme din ce în ce mai variate și ingenioase.
Nu este de neglijat nici pericolul social concret ridicat al infracțiunii prin îndreptarea sa împotriva unei minore, în scopul obținerii unor câștiguri materiale importante, prin organizarea în detaliu al fiecărui amănunt legat de recrutarea, transportarea, găzduirea și ulterior exploatarea părții vătămate minore, dar și prin atitudinea de nerecunoaștere manifestată de inculpate, coroborată cu încercarea de a determina atât pe partea vătămată, cât și pe membrii familiei acesteia, să își nuanțeze și chiar să își schimbe declarațiile, astfel încât acuzarea să nu mai fie întemeiată.
Pentru aceste considerente, inculpatelor la va fi aplicată pedeapsa închisorii (inculpata - fostă - fiind în prezent majoră) cu executare efectivă în regim de detenție, motiv pentru care inculpatelor le va fi interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a, b și e Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
Totodată, în baza dispozițiilor art. 191 alin.2 Cod procedură penală, dispunându-se condamnarea inculpatelor, se va dispune obligarea acestora la plata sumei de câte 1000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu pentru asistența juridică acordată părții vătămate în primă instanță.
Celelalte dispoziții ale hotărârii atacate vor fi menținute ca fiind legale și temeinice, inclusiv cele privind soluționarea acțiunii civile promovate de către partea vătămată.
Astfel, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei cu titlu de daune materiale, pentru dovedirea căreia nu s-a administrat nici o probă, motiv pentru care acțiunea civilă a fost corect soluționată de către prima instanță, prin respingerea acesteia.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 și 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 31/S din 19. 03 2008 Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, pe care o desființează sub aspectul soluționării laturii penale și al obligării părții civile la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Rejudecând în aceste limite, în baza art. 13 alin.1 și 3 teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 75 lit.c Cod penal
Condamnă pe inculpata - la pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a, b și e Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.
În baza art. 13 alin.1 și 3 teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 99 Cod penal și art. 109 Cod penal,
Condamnă pe inculpata (fostă ) la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.
Interzice inculpatelor drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a, b și e Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
În baza art. 191 alin.2 Cod procedură penală, obligă inculpatele să plătească fiecare câte 1000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu pentru asistența juridică acordată părții vătămate în primă instanță.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Cheltuielile judiciare avansate în apel rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare și de la comunicare cu partea vătămată.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. /23.01.2009
Dact /24.01.2009
- 3 ex/ Jud fond -
Președinte:Mihaela AlexandruJudecători:Mihaela Alexandru, Elena Barbu
