Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 120/2009. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 120

Ședința publică de la 13 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Otilia Susanu

JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă

Grefier - - -

Ministerul Public reprezentat prin procuror -

S-a luat spre examinare apelul formulat de partea civilă împotriva sentinței penale nr. 286 din data de 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant G, personal, asistat de av., apărător ales, av. pentru inculpatul intimat, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.

Av. pentru inculpatul intimat G depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu are de formulat alte cereri.

Av. pentru inculpatul intimat depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu are de formulat alte cereri.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului de față.

Av. pentru inculpatul intimat G solicită respingerea apelului formulat de partea civilă, ca nemotivat.

Av. pentru inculpatul intimat solicită respingerea apelului declarat de partea civilă ca nemotivat și menținerea soluției dată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul formulează concluzii de respingere a apelului declarat de partea civilă, față de lipsa motivelor de apel.

Inculpatul G având cuvântul, lasă soluția la aprecierea instanței.

CURTEA DE APEL

Asupra apelului penal de față.

Prin sentința penală nr. 286 din 14 aprilie 2009 Tribunalul Iașia dispus următoarele:

Condamnă pe inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 21.04.1971 în comuna, județul I, cetățean român, studii medii, stagiul militar nesatisfăcut, administrator la SC Junior SRL P, căsătorit, domiciliat în municipiul P,-,. 4,. 408, județul I, CNP -, cunoscut cu antecedente penale, arestat în altă cauză în Penitenciarul Iași, la:

- 3 (trei) ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 Cod procedură penală, din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1 Cod penal (fapte din ianuarie-februarie 2003 față de părțile vătămate, G, și );

- 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 71 al. 1 din nr.OUG 105/2001, cu aplicarea art. 13 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 Cod procedură penală, din infracțiunea prev. de art. 71 al. 2 din nr.OUG 105/2001 (fapte din octombrie 2002 față de părțile vătămate, și ).

În baza art. 36 al. 1 Cod penal contopește pedepsele de mai sus cu pedeapsa de:

- 4 (patru) ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 677/24.10.2007 a Tribunalului Iași, modificată prin decizia penală nr. 100/02.10.2008 a Curții de Apel Iași, definitivă la data de 15.12.2008 prin decizia penală nr. 4161/2008 a Înaltei curți de Casație și Justiție, pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b), c) și al. 2¹lit. a), b) Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 74 lit. b), 76 lit. b) Cod penal (două fapte din datele de 10/11.09.2005 și 11.09.2005).

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 36 al. 3 Cod penal și art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa stabilită prin sentința de față perioadele executate de inculpat în 05.12.2001 (o zi de reținere preventivă), de la data de 09.05.2003 la data de 22.12.2004 (arestarea preventivă în prezenta cauză), de la data de 13.09.2005 la data de 08.06.2007 (arestarea preventivă în cauza soluționată prin sentința penală nr. 677/24.10.2007 a Tribunalului Iași ) și de la data de 17.12.2008 la zi și în continuare până la executarea pedepsei.

S-a dispus anularea mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 796/2007 emis de Tribunalul Iași în baza sentinței penale nr. 677/2007 a Tribunalului Iași și emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei sentințe.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) Cod procedură penală achită pe inculpatul G pentru infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori prev. de art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001 (fapte din octombrie 2002 față de părțile vătămate, și ).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) Cod procedură penală achită pe inculpatul G pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1 Cod penal (faptă din iulie 2001 față de partea vătămată -).

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) și art. 10 lit. f) Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului, fiul lui G și, născut la data de 10.02.1970 în I, cu ultimul domiciliu cunoscut în comuna, sat Noi, județul I, trimis în judecată pentru infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001 în urma încheierii din data de 11.10.2004, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 3273/2004, prin care s-a admis plângerea formulată de inculpatul G împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale din rechizitoriul nr. 103/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

A fost obligat inculpatul G la plata sumei de 1050 de dolari USD, sau contravaloarea în lei la data executării obligației de plată, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă, domiciliată în Republica M, județul, satul.

Au fost respinse cererile de despăgubiri formulate de părțile civile, domiciliată în comuna, sat, județul I, cu ultimul domiciliu cunoscut în municipiul P N- -. 57, județul N și -, domiciliată în Republica M, localitatea,-.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul nr. 103/P/2003 din data de 27.06.2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, înregistrat la Tribunalul Iași sub nr-, ca urmare a deciziei nr. 1989/03.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a decis rejudecarea cauzei de către această Tribunalul Iași, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului G, fiul lui și, născut la data de 21.04.1971 în comuna, jud. I, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prev. de art. 12, 13 din Legea nr. 678/2001, de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1 Cod penal (două infracțiuni) și infracțiunea specială prev. de art. 71 al. 2 din OUG nr. 105/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele:

Rechizitoriul mai sus arătat a fost înregistrat inițial la Tribunalul Iași la data de 02.07.2003, sub numărul vechi 8665/2003.

În ședința din data de 01.04.2004 au avut loc primele dezbateri pe fondul cauzei, care a fost însă repusă pe rol pentru discutarea extinderii procesului penal față de alte persoane în condițiile art. 337 Cod procedură penală, persoana vizată fiind numitul (cu privire la care procurorul dispusese neînceperea urmăririi penale prin punctul 2 al rechizitoriului), față de care s-a considerat că, în cursul cercetării judecătorești, ar fi apărut indicii de implicare în comiterea infracțiunii de trafic de persoane.

În următoarea ședință, din data de 29.04.2004, procurorul nu a cerut extinderea procesului penal, situație în care instanța, punând în discuție din oficiu multiplele memorii făcute de inculpatul G (prin care acesta arăta că nu se face vinovat de infracțiunea de trafic de persoane și că adevăratul autor ar fi putut fi numitul ), a hotărât că acestea ar fi plângeri împotriva soluției procurorului în înțelesul art. 278¹Cod procedură penală, dispunând disjungerea și judecarea separată a acestor plângeri.

În dosarul astfel format, nr. 3273/05.05.2004 al Tribunalului Iași, prin încheierea din data de 11.10.2004, a fost admisă plângerea petentului G, s-a desființat soluția de neîncepere a urmăririi penale (pct. 2 din rechizitoriu) și s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001, cauza fiind reținută spre judecare în temeiul art. 278¹al. 8 lit. c) Cod procedură penală. Această cauză a fost reunită prin încheierea din data de 24.06.2004 la cauza din care fusese practic disjunsă (dosarul nr. 3273/2004 a fost conexat la dosarul nr. 8665/2003).

În data de 22.12.2004 inculpatul Gaf ost pus în libertate.

În ședința din data de 08.03.2005 procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul agravării situației inculpaților G și prin adăugarea la acuzația inițială (infracțiunea prev. de art. 12 al. 2 din Legea nr. 678/2001) a prevederilor art. 13 al. 3 cu raportare la art. 12 al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 (teza comiterii infracțiunii de trafic de persoane de către două sau mai multe persoane împreună).

Prin sentința penală nr. 472/21.06.2005 Tribunalul Iașia reținut vinovăția inculpatului G pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1 Cod penal față de părțile vătămate și - și a infracțiunii prev. de art. 71 al. 1 din OUG nr. 105/2001, astfel că a aplicat acestuia o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare. Pentru infracțiunea de trafic de persoane - (părți vătămate, și (minoră) - instanța de fond a pronunțat o soluție de achitare, bazată pe dispozițiile art. 10 lit. d) Cod procedură penală, pentru absența unor elemente din latura obiectivă (lipsa formelor de constrângere, de fraudă sau abuz de autoritate), dar și din latura subiectivă (lipsa scopului exploatării).

Cu privire la inculpatul instanța de fond a dispus disjungerea și restituirea cauzei la procuror în vederea începerii și efectuării urmăririi penale, tocmai datorită faptului că, față de acest inculpat, care nu avusese niciodată calitatea de învinuit, judecata a avut loc în absența desfășurării etapei prealabile trimiterii în judecată, respectiv a urmării penale, care era obligatorie.

Prin decizia penală nr. 64/MF/28.09.2006 a Curții de Apel Iași au fost admise apelurile declarate de către parchet (vizând greșita achitare a inculpatului G și greșita disjungere și restituire față de inculpatul ) și de către inculpatul (inculpatul G nu a declarat apel), însă doar sub aspectul desființării dispoziției primei instanțe, de disjungere și restituire, dispunându-se trimiterea cauzei la Tribunalul Iași pentru continuarea judecății față de inculpatul (este neclar de ce a fost admis și apelul inculpatului ).

Prin decizia penală nr. 6985/29.11.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul G (omisio medio), dar a fost admis recursul declarat de parchet pentru vicierea procedurii de citare cu una dintre părțile vătămate la judecata apelurilor (nu fusese subliniat motivul afișării citației), astfel încât cauza a fost trimisă pentru rejudecarea în apel.

Prin decizia penală nr. 7/07.02.2008 a Curții de Apel Iașis -a pronunțat o soluție diametral opusă primei decizii din apel, în sensul că ambele apeluri, declarate de parchet și de inculpatul au fost de această dată respinse ca nefondate, menținându-se sentința penală nr. 472/2005 a Tribunalului Iași ca legală și temeinică.

Prin decizia penală nr. 1989/03.06.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost admise recursurile declarate de către parchet și de către inculpatul, dispunându-se casarea atât a deciziei recurate (nr. 7/2008 a Curții de Apel Iași ), cât și a sentinței pronunțate de prima instanță (nr. 472/2005 a Tribunalului Iași ), cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Iași.

Din păcate, decizia Înaltei Curți, de casare cu trimitere, nu cuprinde suficiente elemente care să traseze cu rigoare limitele rejudecării din perspectiva dispozițiilor obligatorii prevăzute de art. 385⁶al. 1 și al. 2 Cod procedură penală, coroborat cu art. 385¹⁷și art. 385¹⁸Cod procedură penală. În schimb, deși recursul dedus judecății nu era unul direct, ci după apel, în considerente se face o trimitere greu de înțeles la dispozițiile art. 385⁶al. 3 Cod procedură penală (pag. 4).

Astfel, deși a dispus casarea integrală, instanța de recurs nu a arătat care sunt motivele pentru care a găsit de cuviință să înlăture în tot dispozițiile de condamnare a inculpatului G (acesta a achiesat la soluția primei instanțe prin neexercitarea apelului, iar apelul și recursul procurorului au vizat doar soluția de achitare pentru trafic de persoane).

Pe de altă parte, decizia de casare nu a lămurit pentru ce motive a admis și recursul inculpatului. Trebuie observat că, prin decizia de a continua judecata în primă instanță față de inculpatul, acestuia i s-a înrăutățit situația în propria cale de atac, de vreme ce instanța de fond hotărâse că nu putea fi judecat fără efectuarea urmăririi penale.

Singurele chestiuni subliniate explicit în considerentele deciziei de casare sunt cele referitoare la:

1. Aprecierea că ar exista probe de vinovăție față de inculpatul G pentru infracțiunea de trafic de persoane, probe degajate din declarațiile părților vătămate și, concluzia fiind aceea că soluția de achitare ar fi greșită (pag. 5).

În loc să pronunțe o nouă soluție pe fond potrivit convingerii intime, întemeiată pe probe, în condițiile art. 385¹⁵pct. 2 lit. d) teza I Cod procedură penală, și fără să își întemeieze în drept decizia de casare cu trimitere (art. 385¹⁵pct. 2 lit. c) Cod procedură penală), ori să arate ce probe ar mai trebui administrate (art. 385¹⁵pct. 2 lit. c) al. ultim Cod procedură penală), instanța de recurs a decis rejudecarea cauzei în întregime.

2. Aprecierea că prima instanță "fiind legal sesizată era obligată să efectueze cercetarea judecătorească ori să se pronunțe pe fondul cauzei" față de inculpatul (pag. 6).

Examinând probele administrate în cauză, prin prisma aspectelor procesuale relevate în precedentele considerații asupra limitelor rejudecării, instanța reține următoarele:

1.Cu privire la infracțiunea prev. de art. 71 al. 2 din OUG nr. 105/2001 (părți vătămate, și ), infracțiunile de trafic de persoane (părți vătămate și ) și trafic de minori (parte vătămată ), fapte descrise la pct. 1 în expozitivul rechizitoriului.

Probele administrate nemijlocit în fața instanței de fond - declarațiile inculpatului G ( 35, 250 vol. 2 și vol. 9), declarațiile martorului, zis ( 121 și 193 vol.2) și declarațiile martorilor ( 74 vol. 2), ( 161 vol. 2), ( 162 vol. 2) și ( 166 vol. 2) - nu au confirmat acuzațiile de trafic de persoane aduse de parchet, ci dimpotrivă, permit concluzia că vinovăția inculpatului G nu a fost stabilită mai presus de orice dubiu.

Infracțiunea de trafic de persoane este definită de art. 12 al. 1 din Legea nr. 678/2001 și constă în "recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința [], în scopul exploatării acestei persoane", accepțiunea legală a exploatării fiind definită prin art. 2 pct. 2 din Legea nr. 678/2001.

Prima observație este aceea că verbum regens al infracțiunii imputate, mijloacele de comitere, cât și scopul urmărit sunt insuficient conturate în cuprinsul actului de sesizare a instanței, aceste elemente fiind mai degrabă deduse din context. învinuirile, se poate înțelege că inculpatul Gaf ost acuzat pentru transportul din P în zona de graniță și cazarea părților vătămate într-un cămin de nefamiliști, prin promisiunea falsă că vor pleca să muncească în Italia, când în realitate, scopul urmărit era cel al exploatării sexuale (art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001) a acestora de către cetățeni (inculpatul ar fi primit bani de la unul dintre ).

Este de netăgăduit faptul (relatat de toate persoanele audiate în cauză) că, în luna octombrie 2002, inculpatul a organizat deplasarea din Pam ai multor persoane -, și - cu un microbuz condus de, către granița de vest, zonă în care aceștia s-au și cazat pentru o noapte.

Cu privire la mijloacele de constrângere sau fraudă presupus a fi fost folosite de către inculpat pentru a obține acordul părților vătămate, instanța a constatat că acestea nu sunt suficient obiectivate prin probe coroborabile.

Astfel, există certitudinea că părțile vătămate și au purtat discuții cu (acest fiind chiar rudă cu prima) și în legătură cu părăsirea țării în scopul de a ajunge într-o țară din vestul Europei. Trebuie să ne amintim că, la acea dată, cetățenii români nu aveau libertate de circulație în țările Uniunii Europene, fiind necesară obținerea unei vize în prealabil, iar pe fondul neajunsurilor materiale, mulți români doreau să muncească în țările occidentale. În această situație s-au aflat și părțile vătămate din prezenta cauză, care, fără a avea un pașaport, au acceptat ajutorul inculpatului G în a trece fraudulos granița de vest a României, dar fără ca promisiunea unui loc anume de muncă (barman în Italia) să fie conturată prin probe. În acest context, pare greu de crezut că promisiunea generică a obținerii unui loc de muncă în Italia, oricum nedovedită, poate satisface rigorile normei de incriminare. De altfel, nu există nici un element susceptibil să formeze convingerea că inculpatul Gau tilizat tehnici de persuadare față de părțile vătămate, din sfera celor prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, în sensul prezentării de date credibile că ar fi avut capacitatea de a oferi locuri de muncă în Italia.

Din aceste considerente, raportat la probele administrate în cauză, instanța a reținut doar angajamentul inculpatului, că va ajuta părțile vătămate la trecerea frauduloasă a graniței. De altfel, dovezile existente în cauză, indiciile oferite de mențiunile oferite de cazierul judiciar și de sentințele atașate, coroborate cu recunoașterea făcută de către inculpat, sunt în sensul că acesta avea ca îndeletnicire, în acea perioadă, călăuzirea diferitelor persoane (cetățeni români sau străini) peste graniță și pe teritoriul altor state, cu scopul de a ajunge într-una din țările Uniunii Europene.

Nici scopul exploatării nu poate fi obiectivat. Este o realitate destul de palpabilă că părțile vătămate au fost predate unor cetățeni, iar pe teritoriul acestea au intrat într-o filieră de proxeneți, însă această împrejurare, în sine, nu poate duce la concluzia că inculpatul Gac unoscut destinația reală a tinerelor românce. De altfel, rechizitoriul nu cuprinde o referire explicită la aceste împrejurări (că părțile vătămate ar fi intrat în sfera de autoritate a unor proxeneți, aflați în legătură cu inculpatul G). Sub acest ultim aspect nu există nicio dovadă certă, astfel că dubiul a fost interpretat în favoarea inculpatului. Chiar acceptând ca probă declarațiile date de părțile vătămate, instanța nu poate face abstracție de caracterul relativ al unor astfel de mijloace probatorii, menționat ca atare în cuprinsul art. 75 Cod procedură penală. În acest context, cu toată înțelegerea pentru traumele suferite de părțile vătămate în Serbia, care ies însă de sub jurisdicția statului român, instanța, în acord cu cele reținute prin rechizitoriu, consideră că, în realitate, părțile vătămate au fost ajutate de inculpat la trecerea frauduloasă a frontierei de vest, fiind predate de acesta unor călăuze sârbe, iar acestea din urmă, profitând de vulnerabilitatea victimelor, le-au predat unor proxeneți.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 10 lit. d cod procedură penală, inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001.

Toate cele expuse mai sus sunt întru-totul valabile și în cazul infracțiunii de trafic de minori față de partea vătămată, cu privire la care se impun și câteva precizări suplimentare.

Atât la încadrarea în drept, cât și în dispozitiv, rechizitoriul cuprinde referirea generică la comiterea infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 678/2001, însă citativul actului de sesizare, ca și primele încheieri la judecata în primă instanță în primul ciclu procesual, au omis să menționeze pe partea vătămată.

Cu privire la această persoană vătămată, minoră în vârstă de 17 ani (născută la data de 12.04.1985), care nu a fost audiată niciodată în cursul procesului penal de față, s-a știut, în momentul trimiterii inculpatului în judecată, că fusese declarată dispărută de la domiciliul pe care îl avea în PN( 49-52 vol. 1). Probele administrate în cauză au plasat-o pe persoana vătămată alături de părțile vătămate și, pe care minora nu le cunoscuse până la acea dată. În cauză nu au fost administrate probe prin care să se dovedească, în mod cert, împrejurările în care minora a ajuns în anturajul inculpatului G și, cu atât mai puțin, nu există dovezi că această persoană vătămată a fost traficată, în accepțiunea art. 13 din Legea nr. 678/2001.

Insuficiența probelor, care își are originea în lacunele din faza de urmărire penală, nu a putut fi surmontată în cursul cercetării judecătorești. Partea vătămată nu a putut fi găsită timp de 6 ani, iar când a fost identificată, în cursul judecății de față, după ce și-a angajat un avocat care să o reprezinte, nu s-a prezentat în instanță pentru a fi audiată și a aduce cuvenitele lămuriri, și nici nu a propus alte probe.

În această situație, singura soluție posibilă în cauză, raportat la inexistența unor dovezi certe de vinovăție, din considerentele deja arătate în cazul părților vătămate și, este cea de achitare a inculpatului G, pentru temeiul prev. de art. 10 lit. d Cod procedură penală.

Soluțiile de mai sus sunt justificate și dintr-o altă perspectivă, și anume, cea oferită de examinarea comparată a obiectului juridic special al infracțiunilor din Legea nr. 678/2001 și OUG nr. 105/2001.

Astfel, câtă vreme valorile ocrotite de Legea nr. 678/2001 se referă la libertatea de voință și acțiune a persoanei, în cazul infracțiunii speciale, de pericol, prevăzută de OUG nr. 105/2001 privind frontiera de stat, valoarea ocrotită este cea indicată chiar în titlul actului normativ, respectiv relațiile sociale privitoare la modul de trecere a graniței statului român.

Or, acțiunile întreprinse de către inculpat, care au constat în acte de racolare (transmiterea disponibilității, atragerea și contactul direct cu aceste persoane), de îndrumare și de călăuzire (conducere efectivă în teren, în imediata proximitate a graniței de vest) a părților vătămate, și, în scopul imediat de trecere frauduloasă a frontierei de stat a României și cu scopul mediat de a ajunge într-o țară occidentală (posibil Italia), precum și organizarea acestor activități (strângerea persoanelor respective până la formarea unui grup, transportul către graniță și predarea către alte călăuze), se circumscriu întru-totul conținutului constitutiv al infracțiunii prevăzute de OUG nr. 105/2001 și exclud, în mod obiectiv, capacitatea de a întruni, totodată, și elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane sau de minori. Cu alte cuvinte, valoarea socială lezată în speța de față, prin prisma scopurilor urmărite de lege și în particular de autorul faptelor, așa cum au fost obiectivate prin probe, este cea ocrotită de art. 71 al. 1 din OUG nr. 105/2001.

Sub aspectul formal al încadrării juridice mai trebuie făcute câteva precizări:

Prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G pentru infracțiunea prev. de art. 71 al. 2 din OUG nr. 105/2001, care, în redactarea în vigoare la data comiterii faptelor, sancționa "fapta de a se asocia sau a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii faptei de la alin. 1[]" cu închisoare la 3 la 10 ani.

Din cuprinsul actului de sesizare nu rezultă însă că voința parchetului a fost aceea de a trimite inculpatul în judecată pentru această infracțiune, de vreme ce acuzațiile sunt formulate, în fapt, cu referire la infracțiunea definită la al. 1 din art. 71 al OUG nr. 105/2001, care este și probată în acest sens.

Este adevărat că art. 71 suferit modificări, prima fiind operată prin Legea nr. 39/2003, publicată în Of. nr. 50 din data de 21 ianuarie 2003, iar ulterior prin definirea infracțiunii de trafic de migranți și agravarea pedepsei, însă, așa cum s-a arătat, norma de incriminare în vigoare la data comiterii faptelor (octombrie 2002), care se suprapune acțiunilor întreprinse de inculpatul G, este cea prevăzută de art. 71 al. 1 din OUG nr. 105/2001, motiv pentru care s-a dispus cuvenita schimbare a încadrării juridice conform art. 334 Cod procedură penală, cu reținerea art. 13 Cod penal.

În drept, faptele inculpatului G, care, în luna octombrie 2002, racolat din zona orașului P și a călăuzit pe părțile vătămate, și până în imediata apropiere a frontierei cu Serbia, unde le-a predat unor călăuze sârbești, și a organizat aceste activități în scopul trecerii frauduloase de către acestea a frontierei de stat, scop materializat de altfel prin trecerea graniței de către părțile vătămate fără pașaport și în afara punctelor de trecere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 71 al. 1 din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 13 Cod penal.

Chestiunea vinovăției în comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată au fost tranșate în considerațiile asupra fondului, astfel că inculpatul Gaf ost condamnat.

La individualizarea pedepselor potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal au fost avute în vedere împrejurările concrete de comitere a faptelor, mai sus arătate, circumstanțele personale ale autorului, valoarea prejudiciului cauzat părților vătămate, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite de norma penală, atitudinea procesuală a inculpatului. În acest sens trebuie subliniată poziția contradictorie a inculpatului; astfel, pe de o parte, prin toate declarațiile pe care le-a dat, inculpatul și-a negat vinovăția, iar pe de altă parte, în ultimul cuvânt s-a declarat vinovat și a cerut să fie pedepsit. Sub aceste aspecte, pe lângă trimiterea la analiza de fond a faptelor comise de către inculpat, mai trebuie subliniat că nici inculpatul, nici parchetul și nici instanțele învestite în căile de atac nu au pus în discuție vinovăția reținută de prima instanță de fond. Astfel, așa cum s-a mai arătat, inculpatul nu a declarat apel împotriva primei sentințe de condamnare, iar apelul și ulterior recursul declarat de procuror a vizat exclusiv soluția de achitare pentru infracțiunile de trafic de persoane și de minori.

Așa fiind, inculpatului Gis -au aplicat pedepsele de:

Potrivit fișei de cazier judiciar și a actelor atașate, inculpatul Gam ai fost condamnat, prin sentința penală nr. 677/24.10.2007 a Tribunalului Iași, definitivă la data de 15.12.2008, la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșire unei infracțiuni de tâlhărie în formă continuată (două acte materiale din datele de10/11.09.2005 și 11.09.2005), prev. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b), c) și al. 2¹lit. a), b) Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 74 lit. b), 76 lit. b) Cod penal ( 116-122 și 140 vol. 9). Comparând datele la care au fost comise infracțiunile din prezenta cauză cu data comiterii infracțiunii de tâlhărie și data definitivării sentinței de condamnare, se constată că cele trei infracțiuni sunt concurente în accepțiunea art. 33 lit. a) Cod penal, împrejurare ce atrage aplicabilitatea art. 36 al. 1 Cod penal.

Așa fiind, în baza art. 36 al. 1 Cod penal pedepsele aplicate pe fond prin sentința de față au fost contopite și cu pedeapsa de:

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 36 al. 3 Cod penal și art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa stabilită prin sentința de față perioadele deja executate de inculpat în 05.12.2001 (o zi de reținere preventivă), de la data de 09.05.2003 la data de 22.12.2004 (arestarea preventivă în prezenta cauză), de la data de 13.09.2005 la data de 08.06.2007 (arestarea preventivă în cauza soluționată prin sentința penală nr. 677/24.10.2007 a Tribunalului Iași ) și de la data de 17.12.2008 (data încarcerării condamnatului G în mandatul nr. 796/2007, emis de Tribunalul Iași în baza sentinței penale nr. 677/2007) la zi, precum și în continuare până la executarea pedepsei.

Trebuie menționat că reținerea din data de 05.12.2001 s-a făcut într-o altă cauză, în care inculpatul a fost cercetat pentru infracțiunea prev. de art. 1 al. 1 din OUG nr. 112/2001, comisă la data de 29.09.2001 (concurentă cu infracțiunile din prezenta cauză), finalizată prin sentința penală nr. 1603/19.03.2002 a Judecătoriei Iași, definitivă la data de 18.03.2003 prin decizia penală nr. 220/2003 a Curții de Apel Iași, de condamnare la o pedeapsă de 3 luni închisoare. Ulterior, această pedeapsă a fost grațiată prin sentința penală nr. 2488/20.05.2003 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la data de 12.06.2003. Prin urmare, fiind vorba despre o pedeapsă neexecutabilă, aceasta nu poate fi supusă cumulului juridic, însă computarea reținerii trebuie operată conform art. 88 al. 1 Cod penal. De asemenea, nici instituția revocării grațierii nu poate fi activată în speță, deoarece infracțiunile din prezenta cauză au fost comise înainte ca dispozițiile privitoare la grațierea condiționată a pedepsei să intre în autoritate de lucru judecat.

Consecință a modificărilor de pedeapsă mai sus arătate, s-a dispus și anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 796/2007 emis de Tribunalul Iași în baza sentinței penale nr. 677/2007 a Tribunalului Iași, urmând a fi emis un nou mandat de executare conform prezentei sentințe.

Referitor la istoricul condamnator al inculpatului G se impune o ultimă precizare: pornind de la mențiunile din cazier, a fost identificată o altă hotărâre de condamnare, sentința penală nr. 1253/29.05.2007 a Judecătoriei Arad, însă, cum aceasta nu era definitivă la data pronunțării prezentei sentințe ( 209-213 vol. 9), pedepsele respective nu au putut fi contopite.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului G pentru infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori prev. de art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001 (fapte din octombrie 2002 față de părțile vătămate, și, examinate la pct. 1).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului G pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1 Cod penal (faptă din iulie 2001 față de partea vătămată -, analizată la pct. 3).

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) și art. 10 lit. f) Cod procedură penală s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului, fiul lui G și, născut la data de 10.02.1970 în I, cu ultimul domiciliu cunoscut în comuna, sat Noi, județul I, trimis în judecată pentru infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001 în urma încheierii din data de 11.10.2004, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 3273/2004, prin care s-a admis plângerea formulată de inculpatul G împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale din rechizitoriul nr. 103/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași (chestiune analizată la pct. 4).

În temeiul art. 14, art. 346 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil, luând act de întrunirea condițiilor de angajare a răspunderii civile delictuale, consecință a constatării vinovăției pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, inculpatul Gaf ost obligat la plata sumei de 1.050 de dolari USD, sau contravaloarea în lei la data executării obligației de plată, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă, domiciliată în Republica M, județul, satul. Sub acest aspect, al stabilirii unui singur creditor, s-a urmărit ușurarea punerii în executare a hotărârii, pornind de la împrejurarea că doar această parte vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, în numele celorlalte părți vătămate ( 26 și 194 vol. 2).

Consecință a soluțiilor de achitare au fost respinse cererile de despăgubiri formulate de părțile civile, domiciliată în comuna, sat, județul I, cu ultimul domiciliu cunoscut în municipiul P N- -. 57, județul N și -, domiciliată în Republica M, localitatea,-. Este adevărat că, potrivit art. 346 al. 2 Cod procedură penală, pot fi acordate despăgubiri în cazul achitării bazate pe dispozițiilor art. 10 lit. d Cod procedură penală, însă, în speță, legătura de cauzalitate între vătămările pretins a fi fost suferite de către părțile vătămate și și acțiunile inculpatului nu a fost dovedită. Astfel, pentru infracțiunea formală (de pericol) prevăzută de art. 71 al. din OUG nr. 105/2001, nu pot fi acordate despăgubiri, cu atât mai mult cu cât înseși părțile vătămate s-au angajat în activități prohibite, legate de trecerea frauduloasă a frontierei. Cât despre faptele petrecute pe teritoriul, instanța a constatat că acestea excedează jurisdicției statului român (art. 5 Cod penal) și oricum nu pot fi legate, în ordine cauzală, de activitatea de călăuzire desfășurată de către inculpatul Nici în cazul părții vătămate - nu pot fi acordate despăgubiri, câtă vreme aceasta a cunoscut de la început că s-a angajat într-o acțiune prohibită (trecerea frauduloasă a frontierei), iar inculpatul a și onorat serviciul de călăuzire solicitat de partea vătămată.

În termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală sentința a fost apelată de partea civilă, prin apărătorul ales pe care l-a avut la Tribunalul Iași.

Partea civilă nu și-a motivat apelul declarat și legal citată la fiecare din cele trei termene acordate nu s-a prezentat în instanță și nici nu a trimis un memoriu în care să indice motivele de apel.

Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma disp. art. 371 alin. 2 Cod procedură penală constată că sentința pronunțată este legală și temeinică.

Din actele aflate în dosarul de urmărire penală rezultă că în această fază procesuală, partea vătămată nu a putut fi audiată.

Cu toate diligențele depuse de organul de urmărire penală nu s-a putut stabili decât că este dispărută de la domiciliu din data de 10.09.2002 când a plecat spunând surorii sale - cu care locuia, că merge să-și cumpere țigări.

A fost dată în urmărire generală de N cu dosarul nr. -.

Aceste aspecte rezultă din declarația martorei -, aflată la fila 49 dosar urmărire penală și din procesul verbal de constatare încheiat la domiciliul părții vătămate de organele de poliție, document aflat la fila 52 în dosarul de urmărire penală.

Pe parcursul efectuării cercetării judecătorești în prezenta cauză care a fost casată de două ori de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia penală nr. 6985/29.111.2006 și respectiv Decizia penală nr. 1989 din 03.06.2008 când s-a dispus rejudecarea de către Tribunalul Iași, partea vătămată nu s-a prezentat niciodată în instanță, spre a fi audiată și nici nu a trimis nici un memoriu.

Instanța de rejudecare care a pronunțat sentința penală nr. 286 din 14.04.2009 a manifestat rol activ și a depus toate diligențele pentru a putea proceda la audierea acestei părți vătămate.

Urmare a demersurilor întreprinse de prima instanță, care a emis mandat de aducere și a solicitat relații de la Poliția Municipiului PNs -a primit adresa nr. - din 24.02.2009 (filele 169 -171) în care se consemnează că din anul 2005 numita figurează că domiciliul în orașul P N-, -.1,. C,. 57 și este angajată la o societate din acest oraș.

Fiind citată în continuare la această adresă, partea vătămată nu s-a prezentat spre a fi audiată.

Și-a angajat apărător la data de 5.03.2009 să o reprezinte în instanță.

La termenul din 02.04.2009, apărătorul ales al părții vătămate a depus pentru această cerere de constituire ca parte civilă cu suma de 50.000 Euro, reprezentând daune morale.

Nu a motivat în nici un fel izvorul acestor daune și nici nu a solicitat nici o probă în dovedirea lor (fila 244 dosar Tribunalul Iași ).

Fiind interpelat de instanță apărătorul ales al părții vătămate a precizat că nua re probe de formulat în susținerea cererii de constituire ca parte civilă.

Față de această situație de fapt și de soluția de achitare a inculpatului G pentru infracțiunea prev. de art. 13 din Legea 678/2001, în baza art. 11 pct. 2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "d" Cod procedură penală, în mod corect prima instanță a respins cererea de despăgubiri formulată de partea civilă.

Deși, potrivit art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, atunci când achitarea s-a dispus în baza art. 10 lit. "d" Cod procedură penală, instanța poate obliga la repararea pagubei și a daunelor morale, potrivit legii civile, în prezenta cauză acordarea daunelor morale nu se justifică întrucât nu s-a dovedit o legătură de cauzalitate între vătămările pretins a fi suferite și partea vătămată și acțiunile inculpatului.

Este adevărat că prin sentința apelată inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea in fracțiunii prev. de art. 71 alin. 1 din nr.OUG 105/2001, cu aplicarea art. 13 Cod penal, însă această infracțiune este una de pericol și nu de rezultat și pe cale de consecință nu dă naștere la dreptul de despăgubiri materiale și morale.

Pe de altă parte la săvârșirea acestei infracțiuni de către inculpatul a consimțit și partea vătămată care s-a alăturat inculpatului, angajându-se în activități prohibite legate de trecerea frauduloasă a frontierei de stat.

Față de toate considerentele expuse, Curtea constată că sentința pronunțată de Tribunalul Iași este legală și temeinică, iar apelul părții civile este nefondat, urmând a fi respins în baza art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală.

Văzând și dispozițiile articolului 192 alin. 2 Cod procedură penală

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de partea civilă împotriva sentinței penale nr. 286 din 14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.

Obligă pe apelant să plătească statului suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 13.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

- - - -

Grefier

- -

Red.

Tehnored.

2 ex.

21.10.2009

Tribunalul Iași:

Președinte:Otilia Susanu
Judecători:Otilia Susanu, Maria Cenușă

#Judecator Otilia Susanu

Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 120/2009. Curtea de Apel Iasi

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 120/2009. Curtea de Apel Iasi