Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 14/2009. Curtea de Apel Galati

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 14/

Ședința publică din 04.05.2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mariana Cristache

JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate

Grefier - - -

.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI

Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului declarat de inculpatul zis "" (fiul lui și, născut 20.09.1974 în G, domiciliat în com., sat., jud. G, posesor seria -, nr. -, CNP_-, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ) împotriva sentinței penale nr.56 din 02.02.2009 a Tribunalului Galați.

Se constată că dezbaterea apelului a avut loc la data de 23.04.2009 când părțile prezente și reprezentantul Ministerului Public au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea asupra cauzei pe data de 28.04.2009 și ulterior la data de 04.05.2009.

Curtea:

Asupra apelului penal de față.

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală 56 din 02.02.2009 a Tribunalului Galația fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare și i s- aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b pen. pe o durată de 2 (doi ) ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și art. 37 lit. b pen.

A fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare și i s- aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b pen. pe o durată de 4 (patru) ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b pen.

A fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ( trei ) ani închisoare și i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b pen. pe o durată de 1 (un) an pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b pen.

În baza disp. art. 33 lit. a pen. art. 34 lit. b pen. și art. 35 alin. 3.pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 (opt) ani închisoare sporită la 8 (opt) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b pen. pe o durată de 4 (patru) ani.

În baza art.71 pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.350 alin.1 pr.pen. s- menținut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive de la 29.09.2006 la zi.

S-a luat act că victima G nu a formulat pretenții civile.

În baza art. 329 alin. 4.pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul a echivalentului în lei (la data executării) a sumei de 1350 Euro dobândită prin săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În baza art.19 alin.1 din Legea 678/2001 s-a dispus confiscarea de la inculpatul a echivalentului în lei (la data executării) a sumei totale de 98.700 Euro, dobândită prin săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori.

S-a menținut măsura sechestrului asigurator dispus prin ordonanța nr. 314/D/P/2005 din 03.10.2006 a - Biroul Teritorial Galați și aplicat conform procesului verbal din 03.10.2006 asupra imobilului compus din casă de locuit situată în sat, comuna, jud. G, proprietatea inculpatului.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul zis "" locuiește în comuna, sat, jud. G fiind fără ocupație. În aceste circumstanțe, inculpatul s-a hotărât să obțină sume de bani prin exploatarea unor tinere pe care le racola pe teritoriul României, transportându-le apoi în Spania, unde le exploata prin obligarea la practicarea prostituției.

Inculpatul s-a preocupat de racolarea unor tinere din satele județului G, despre care avea cunoștință că au mari probleme financiare, cărora le înfățișa posibilitatea obținerii unor venituri substanțiale în Spania.

Astfel, în perioada anilor 2004 - 2005, în special prin inducere în eroare acesta a racolat mai multe tinere pe care le-a traficat, activitatea infracțională desfășurată fiind următoarea:

În primăvara anului 2004, inculpatul s-a deplasat pentru prima dată în Spania, părăsind România în data de 17.03.2004.

În perioada ce a urmat, inculpatul a locuit în diverse localități din Spania, întreținându-se din sumele obținute din practicarea prostituției de către două tinere ramase neidentificate "" și "", cărora, la sfârșitul lunii mai 2004, în împrejurări rămase neelucidate, li s-a adăugat o alta tânără,.

În aceeași perioadă, fratele inculpatului, întreținea o relație de concubinaj cu victima minoră (născută la 05.10.1986) și audiată în cauză în calitate de martoră, din comuna, jud. G, locuind împreună cu aceasta în municipiul

Prin intermediul fratelui său, inculpatul, a reușit racolarea, prin inducerea în eroare, a victimei. Astfel, i-a povestit despre faptul că inculpatul este stabilit în Spania, unde are deschis un restaurant și i-a propus să meargă împreună în Spania, pentru a-i găsi de muncă la bucătăria restaurantului.

Având încredere în concubinul său, cu care intenționa să se căsătorească, martora a acceptat această propunere, despre care a povestit și martorei și numitului i, mama sa și respectiv concubinul acesteia din urmă.

În perioada ce a urmat, s-a ocupat de obținerea pașaportului turistic al victimei, însoțindu-le în acest sens pe și pe mama la sediul Biroului Pașapoarte

Deși până atunci susținuse în mod constant că va merge împreună cu victima la deplasarea în Spania, după obținerea pașaportului acesta i-a spus că urmează să plece singură a doua zi, el având unele probleme cu pașaportul, prezentându-i-o cu această pe numita care o va însoți, de față fiind și martora.

Astfel, victima a plecat împreună cu cu un microbuz din municipiul G până în municipiul C, de unde au luat un autocar spre Spania, părăsind teritoriul României în data de 26.05.2004.

De menționat că încă înainte ca victima să ajungă în Spania, mama acesteia, martora l-a contactat telefonic pe inculpatul pentru a se interesa despre locul de muncă pe care urma să i-l găsească acesteia. Cu ocazia acestei convorbiri, inculpatul i-a relevat martorei în mod tranșant că de fapt o va pune pe aceasta "la produs", în sensul că aceasta urma să se prostitueze.

Martora mai arătă că imediat după convorbire a luat legătura cu, căruia i-a reproșat cele întâmplate, ocazie cu care acesta i-a mărturisit că de fapt știa că victima urmează să se prostitueze, pretextând că a făcut acest lucru pentru a obține sumele de bani necesare căsătoriei cu victima.

Între timp, victima și au ajuns în Spania, fiind așteptate în orașul din apropierea de către inculpatul, care le-a condus și cazat imediat la un apartament din localitatea menționată, unde se aflau deja partea vătămată G și o altă tânără rămasă neidentificată "".

După două zile inculpatul a trimis-o pe victimă împreună cu cele două tinere și cu martora la clubul " " din localitate, victima crezând în continuare că urma să lucreze acolo ca bucătăreasă. Abia când a ajuns la club, victima a aflat că de fapt urmează să se prostitueze, inculpatul spunându-i că trebuie să-și achite mai întâi datoriile pe care le făcuse cu aducerea sa în Spania și promițându-i că după aceea va împărți în mod egal cu ea sumele obținute din prostituție.

Neavând altă ieșire, victima a început să se prostitueze în folosul inculpatului, mergând seară de seară în clubul sus menționat unde racola clienți cu care întreținea relații sexuale contra unui tarif de 50 euro/act sexual, din care clubul percepea 15 euro. Victima obținea astfel, în medie 200 euro pe noapte, bani pe care îi preda în totalitate inculpatului în fiecare dimineață, când era obligată să se întoarcă în apartament.

Victima s-a prostituat în modul arătat mai sus până în luna septembrie 2004, obținând în această perioadă pentru inculpat aproximativ 30.000 euro, din care acesta i-a dat doar 300 euro pentru a-i trimite familiei sale în țară.

Între timp, martora a reușit să ia legătura telefonic cu fiica sa în Spania, aflând de la victimă că într-adevăr aceasta fusese obligată de inculpatul să se prostitueze. În aceste condiții, martora exercitat presiuni asupra familiei inculpatului, astfel că acesta i-a permis victimei să plece, acesta reîntorcându-se în România în data de 19.09.2004.

La câteva zile de la venirea în țară, victima a fost contactată din nou de care a convins-o să reia relația de concubinaj, mutându-se împreună în municipiul G și convingând-o să plece împreună în Spania unde să-și găsească amândoi un loc de muncă, promițându-i totodată că nu va mai fi nevoită să practice prostituția.

După alte câteva zile, i-a prezentat o tânără "", verișoara sa, spunându-i că aceasta îi va însoți în Spania, tânără ce a fost prezentată și martorei. Cu o seară înainte de plecare, a pretextat din nou că nu mai poate ieși din țară, motivând că ar fi fost implicat într-un accident de circulație.

Ca atare, victima a plecat din România în data de 25.10.2004, cu un autocar, doar împreună cu "".

Când a ajuns în Spania, victima a fost cazată de "" într-un apartament din orașul unde se aflau deja două tinere românce a căror identitate nu s-a putut stabili. Aici a aflat de la "" că de fapt fusese cumpărată de aceasta de la inculpatul contra sumei de 1000 euro și că trebuia să se prostitueze în folosul ei într-un club din localitate până la acoperirea acestei sume.

-i această situație, victima a fugit din apartament cu prima ocazie și a rămas un timp pe cont propriu în Spania, întorcându-se în data de 30.05.2005 în România, stabilindu-se la locuința mamei sale din comuna, jud.

La scurt timp, victima a fost contactată din nou de inculpatul, care i-a propus să meargă din nou în Spania pentru a se prostitua, promițându-i că de această dată nu va mai avea nicio datorie și că va împărți în mod egal cu ea, de la început, sumele astfel obținute. Mai mult, pentru aoc onvinge, inculpatul s-a oferit să plătească drumul în Spania și pentru numitul i, concubinul mamei sale, care intenționa să-și găsească un loc de muncă în țara respectivă, neavând însă posibilitățile financiare pentru a-și plăti deplasarea.

În cele din urmă, victima a acceptat această propunere și în data de 29.06.2005 a plecat din România spre Spania cu autocarul împreună cu numitul i, fiind așteptați de inculpatul în localitatea. Aici, inculpatul i-a cazat într-un apartament unde se aflau deja victimele și.

În continuare, victima s-a prostituat împreună cu cele două victime susmenționate în clubul "" din localitatea respectivă, în aceeași modalitate ca și la primele deplasări. Această activitate s-a desfășurat timp de aproximativ 6 luni, perioadă în care victima a obținut din prostituție aproximativ 20.000 euro, bani care au fost însușiți în totalitate de inculpat.

Pentru a nu fi nevoit să plătească victimelor partea din bani pe care le-o promisese, la sfârșitul anului 2005, inculpatul a plecat din oraș fără aom ai contacta ulterior pe victima.

Printre primele tinere exploatate de inculpatul prin practicarea prostituției se numără și victima.

În primăvara anului 2004 inculpatul s-a deplasat pentru prima dată în Spania întreținând o relație de concubinaj cu martora, rudă cu victima, care practica prostituția în țara respectivă. Prin intermediul acesteia, inculpatul a reușit racolarea victimei care a fost convinsă să vină și ea în Spania, promițându-i-se ajutorul la găsirea unui loc de muncă ca ospătar.

Ca atare, în data de 07.07.2004, a plecat către Spania cu un autocar în care s-a îmbarcat din municipiul G, fiind așteptată de inculpatul în localitatea del. Inculpatul a cazat-o într-un apartament din localitate, unde se mai aflau, pe lângă, victima și alte două tinere rămase neidentificate "" și "".

Aici a aflat că de fapt urma să se prostitueze, promițându-i-se că va împărți sumele astfel obținute cu inculpatul. Inițial, victima a refuzat această propunere, fiind însă nevoită să accepte, după un timp, întrucât nu cunoștea limba spaniolă, negăsindu-și un loc de muncă și neavând altă posibilitate de a se întreține. A început, deci, să se prostitueze în clubul "2001" din localitatea sus menționată, împreună cu și victima, banii obținuți fiind dați, în fiecare dimineață inculpatului.

Victima a continuat această activitate până în cursul lunii noiembrie 2004, interval de timp în care au mai venit din România, pentru a se prostitua în folosul inculpatului și alte tinere respectiv, și G.

Tot în această perioadă, victima a obținut din practicarea prostituției suma de 5000 euro, din care inculpatul i-a restituit doar 1000 euro, sumă pe care însă i-a cerut-o înapoi în vederea achiziționării unui autoturism Lancia cu care, ulterior, inculpatul efectua transportul victimelor de la apartament la cluburi.

Între timp, victima a devenit concubina inculpatului, iar la data de 03.11.2004 s-a întors în România împreună cu acesta și cu.

Datorită relației pe care o avea cu inculpatul, victima a acceptat să se prostitueze în continuare în folosul acestuia, plecând împreună cu el în Spania în data de 11.01.2005. De menționat că inculpatul i-a transportat cu această ocazie și pe victima, pe martora și făptuitorul. Au fost cazați cu toții într-un imobil din localitatea del, unde după câteva zile au sosit din România, cu un autocar și victimele și.

Victima a continuat să se prostitueze în aceeași modalitate în clubul "" timp de încă trei luni, perioadă în care a obținut din această activitate aproximativ 5000 euro, sumă însușită în totalitate de inculpat.

La data de 09.04.2005, victima a revenit în România împreună cu inculpatul, întorcându-se în Spania în data de 19.06.2005, împreună cu victima.

Și de această dată, victima s-a prostituat în același club "", alte șase luni, obținând, pentru inculpatul încă 20.000 euro.

Inculpatul o cunoștea de mai mult timp pe victima care locuia în comuna, jud. G, luând astfel cunoștință despre faptul că aceasta avea mari dificultăți financiare.

Astfel, la începutul anului 2004, inculpatul i-a propus martorei să meargă în Spania unde să practice prostituția, veniturile obținute urmând a fi împărțite în mod egal. Prin intermediul martorei, inculpatul i-a făcut aceeași propunere și martorei () - sora celei dintâi.

Întrucât cele două aveau mari greutăți financiare au acceptat propunerea inculpatului. Inculpatul a plătit taxele necesare pentru obținerea pașapoartelor celor două și le-a însoțit pe acestea la sediul G, de unde acestea și-au ridicat aceste documente. De asemenea, inculpatul a suportat și cheltuielile necesare pentru transportul celor două în Spania.

În cursul lunii ianuarie 2004, inculpatul le-a luat pe cele două martore din comuna, jud. G, unde acestea locuiau și le-a transportat la locuința sa din comuna, sat, jud. G, unde le-a cazat până la plecarea spre Spania.

Ulterior, într-o zi de la mijlocul lunii martie 2004 inculpatul s-a deplasat împreună cu cele două martore în municipiul G, în apropierea restaurantului, unde s-au îmbarcat într-un microbuz cu care s-au deplasat până în municipiul B Aici s-au îmbarcat toți într-un autocar ce efectua curse regulate pe relația România-Spania iar la data de 17.03.2004 au ieșit din România prin PCTF, ajungând ulterior în orașul din Spania, unde erau așteptați de numita, cu care inculpatul trăise anterior în concubinaj și cu care se afla încă în relații de prietenie.

Cele două martore au fost cazate de inculpat într-o locuință pe care numita o deținea într-o suburbie a, pentru un interval de trei zile, timp în care le-au fost luate pașapoartele, sub pretextul că ar fi mai în siguranță dacă, în eventualitatea unui control, documentele nu s-ar afla în posesia lor.

Ulterior cele două victime au fost conduse de numita în clubul "" din suburbia a orașului, unde au fost cazate și în care urma să practice prostituția.

Susnumita le-a explicat celor două că urma să acosteze clienții în club și să urce apoi cu aceștia în camerele situate la etaj, unde întrețineau raporturi sexuale contra sumei de 50 euro/act sexual. Din suma de 50 euro martorele achitau la casieria clubului câte 15 euro pentru fiecare client, bani ce reprezentau chiria camerei.

Cele două au practicat prostituția în clubul "" aproximativ o săptămână, timp în care a obținut suma de aproximativ 700 euro iar a obținut suma de aproximativ 300 euro.

În fiecare dimineață martorele predau integral sumele de bani obținute peste noapte numitei, care la rândul său le preda inculpatului.

Întrucât martorelor li se cerea să întrețină raporturi sexuale neprotejate cele două martore s-au hotărât să fugă de la clubul "". În acest scop, martorele au cerut numitei ca inculpatul să le restituie pașapoartele, motivând că găsiseră un client care dorea să întrețină raporturi sexuale în afara clubului. După obținerea pașapoartelor, victimele au fugit din clubul "", rămânând pe cont propriu în Spania. Din acel moment nu a mai avut nicio legătură cu inculpatul.

Martora a revenit în România în data de 23.05.2004, iar după un timp a fost căutată la locuința sa de inculpatul care i-a reproșat că a fugit din club. Acesta i-a cerut să meargă din nou cu el în Spania unde să practice prostituția, urmând ca sumele obținute în acest mod să-i fie remise în contul datoriilor pe care cele două le-ar fi făcut la inculpat cu prilejul primei călătorii în Spania.

Având în vedere că nu avea nicio modalitate de a stinge pretinsele datorii pe care le avea la inculpat, martora a acceptat să meargă din nou în Spania pentru a practica prostituția.

La data de 11.01.2005, inculpatul însoțit de martora, un prieten al inculpatului - făptuitorul, precum și alte două tinere - martorele și, au plecat din România spre Spania cu autoturismul inculpatului, ieșind din țară prin

În Spania, inculpatul a închiriat două apartamente în același imobil în orașul, unde le-a cazat pe martorele, și precum și pe victima și numita, care au sosit a doua zi la, părăsind România la data de 12.01.2005 cu un autocar.

După circa trei zile, victima a fost transportată cu autoturismul de către inculpat în același club "" împreună cu victima, iar celelalte trei tinere în alt club "". Inculpatul a obligat-o să se prostitueze în continuare, în aceleași condiții, pentru a-și achita datoria pe care ar fi avut-o față de acesta. Victima s-a prostituat astfel timp de aproape trei luni, până ce inculpatul s-a întors în România (în data de 09.04.2005), obținând în total aproximativ 2700 euro, sumă pe care i-a înmânat-o în totalitate inculpatului. După plecarea acesteia din Spania, victima a întrerupt orice legătură cu inculpatul.

Printre victimele majore induse în eroare și exploatate de inculpat se numără și numitele, și G, primele două audiate în calitate de martore.

La începutul anului 2004, inculpatul a cunoscut-o mai întâi pe victima din com., jud. G, prin intermediul martorului (zis și ) și, aflând despre situația materială precară a acesteia, i-a propus să o ajute să meargă în Spania să se prostitueze într-un club, urmând ca sumele de bani pe care le va câștiga astfel să le împartă în mod egal cu inculpatul, care în schimb suporta costul transportului până în țara respectivă.

În ceea ce-l privește pe martorul, acesta se hotărâse încă de la sfârșitul anului 2003 să-și găsească de lucru în străinătate, manifestându-și această intenție către diverși cunoscuți ai săi. Unul dintre aceștia i-a furnizat numărul de telefon al inculpatului care l-ar fi putut ajuta în acest sens. Cu știința soției sale, martora, martorul l-a contactat telefonic pe inculpat. În discuțiile purtate cu acesta, inculpatul i-a promis că îi va găsi loc de muncă în Spania ca muncitor în construcții, propunându-i totodată să ia cu el și alte cunoștințe ale sale de sex feminin, întrucât le poate facilita angajarea drept chelnerițe în restaurante sau hoteluri, urmând să plătească el la destinație costul biletelor de autocar ale acestora.

Martorul a transmis propunerea inculpatului victimelor, și părții vătămate G (concubinele fraților săi, respectiv sora soției sale, toate din com., jud. G), acestea acceptând-

Ca atare, la începutul lunii august 2004, martorul și victimele, precum și partea vătămată G au plecat cu un microbuz până în municipiul C, de unde s-au îmbarcat cu toții într-un autocar cu destinați Spania, părăsind România la data de 11.08.2004, prin.

Ajunși în orașul, martorul și cele trei victime au fost așteptați de către inculpatul, care a plătit, conform înțelegerii, biletele de autocar ale acestora din urmă. În aceeași zi, inculpatul i-a cazat pe martor și pe victime într-un apartament din suburbia, apartament în care se aflau deja victimele și, precum și numita R.

După circa trei zile, victimele, și partea vătămată G au fost de inculpat în clubul "" din localitatea sus menționată, unde au început să se prostitueze, întreținând raporturi sexuale obținând 50 euro pentru un act sexual din care 15 euro erau predați la recepția clubului.

Victima s-a prostituat în modul arătat mai sus, timp de aproximativ două luni, perioadă în care a obținut suma de 9000 euro, pe care i-a predat-o în totalitate inculpatului. Deși se înțelesese cu acesta să împartă în mod egal sumele obținute, inculpatul i-a dat victimei, din banii obținuți de ea, doar 500 euro.

Întrucât îi fusese furat pașaportul, victima s-a întors în țară împreună cu inculpatul și victima, intrând în România la data de 03.11.2004.

În ceea ce o privește pe victima, încă din a doua zi de a sosirea sa în Spania, inculpatul i-a comunicat acesteia, precum și părții vătămate G, adevăratul scop pentru care le adusese, respectiv practicarea prostituției. Inculpatul le-a comunicat că urmează a se prostitua în folosul său pentru a achita "datoriile", respectiv costul transportului până în Spania și cel al achiziționării unui autoturism cu care inculpatul transporta victimele la diverse cluburi, promițându-le totodată că după achitarea datoriei vor împărți sumele obținute în mod egal. Totodată, le-a atras atenția să nu-i povestească martorului despre adevărata loc ocupație.

Neavând altă scăpare, în condițiile în care inculpatul îi reținuse pașaportul, victima s-a prostituat și ea în folosul acestuia, în aceleași condiții, obținând suma de 3000 euro, ce i-a fost luată în totalitate de către inculpat. La fel în cazul celorlalte victime, inculpatul exercita o supraveghere strictă, ducând-o la club în fiecare seară și luând-o dimineața înapoi în apartament, unde victimele erau ținute închise până în seara următoare. De asemenea, pentru a le determina să accepte să întrețină cu clienții raporturi sexuale orale și anale, care erau mai profitabile, inculpatul le-a bătut pe victimele, și pe partea vătămată G.

După două săptămâni, profitând de faptul că inculpatul îi lăsase pașaportul pentru a se putea duce cu clienții să întrețină raporturi sexuale și în afara clubului, victima a reușit să fugă cu ajutorul unui client spaniol, întorcându-se în România și nemaiavând ulterior nici un fel de legături cu inculpatul.

Pe victima, după revenirea în țară, inculpatul a reușit să o convingă să se întoarcă Spania, promițându-i că de această dată va respecta înțelegerea și vor împărți în mod egal sumele obținute din practicarea prostituției.

În acest scop, inculpatul s-a ocupat de obținerea unui nou pașaport turistic, pentru victimă, însoțind-o la sediul Biroului Pașapoarte G și completând în locul victimei cererea de eliberare a pașaportului.

Pe calea unei expertize grafoscopice, s-a stabilit că atât cererea de eliberare a pașaportului turistic din 28.11.2003, pentru inculpatul cât și cererea similară din 26.11.2004, pentru victima, au fost completate de aceeași persoană.

După ce i-a fost eliberat pașaportul victimei, inculpatul a plecat în Spania în data de 11.01.2005 cu autoturismul propriu. A doua zi a fost urmat de către victimă, care s-a deplasat cu autocarul, fiind însoțită de o altă tânără care ulterior s-a prostituat în folosul inculpatului - numita.

Ajunse la, cele două au fost așteptate de către inculpat, fiind cazate, în cele două apartamente închiriate de inculpat, în același imobil.

Victima a continuat să se prostitueze în clubul "" timp de aproximativ o lună, cei 4500 euro câștigați în această perioadă fiind însușiți în totalitate de inculpat.

Realizând că fusese indusă în eroare și că era exploatată de inculpat care i-a refuzat cererea acesteia de a-i da o parte din banii câștigați pentru a -i trimite familiei sale în România, victima a reușit să fugă din club cu ajutorul unui client spaniol, după care s-a întors în România, întrerupând orice legătură cu inculpatul.

Martorei i s-a propus practicarea prostituția în Spania de către în cursul lunii ianuarie 2005.

Datorită stării materiale precare în care se afla, martora a acceptat, astfel că a fost transportată în Spania de către inculpatul cu autoturismul acestuia împreună cu făptuitorul și cu victimele și, ieșind din țară în data de 11.01.2005.

Martora a fost cazată împreună cu celelalte persoane într-un apartament închiriat de inculpat în orașul, locuind în cameră cu făptuitorul. După câteva zile, a început și ea să se prostitueze împreună cu victima, mai întâi în clubul "2001" iar după alte două - trei săptămâni în clubul "", sumele obținute fiind predate în fiecare dimineață făptuitorului, care îi dădea ulterior martorei o parte din bani. De asemenea, din acești bani martora îi plătea și inculpatului pentru chiria apartamentului și transportul zilnic cu autoturismul de la apartament la club.

După circa trei luni, martora nu a mai vrut să se prostitueze în folosul celor doi, astfel că a plecat din apartament, întrerupând orice legătură cu aceștia.

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor pe parcursul procesului penal. Acesta a precizat că a ajutat diverse persoane, contra cost, să ajungă în Spania, în sensul că le-a transportat cu mașina sau le-a împrumutat sume de bani pentru efectuarea deplasării, iar pe teritoriul Spaniei le-a ajutat să-și găsească cazare și/sau loc de muncă. A arătat că pe numitele și le cunoștea din copilărie, că la solicitarea acestora le-a împrumutat suma de 900-1000 euro pentru a se deplasa în Spania și au călătorit împreună cu același autocar, însă odată ajunși în Spania s-au despărțit, fără a cunoaște cu ce anume urma să se ocupe acestea.

Referitor la, inculpatul a susținut că a cunoscut-o prin intermediul numitului (concubinul acesteia), că i-a transportat pe cei doi până în Spania, i-a ajutat să se cazeze și a discutat cu niște cetățeni spanioli pentru a-i ajuta în vederea angajării la un șantier de construcții, respectiv la o cofetărie.

Pe, a cunoscut-o în Spania une aceasta era venită la o verișoară, erau în relații de amiciție și aceasta a călătorit, contra cost, cu autoturismul lui în România și din România în Spania.

În ceea ce o privește pe, inculpatul a precizat că a cunoscut-o în Spania și a ajutat-o să se cazeze, la solicitarea unui cetățean român,.

A arătat că nu le cunoaște personal pe numitele și G însă este posibil ca acestea să fie persoanele care l-au însoțit în Spania pe cumnatul numitului.

Referitor la a precizat că aceasta era concubina fratelui său și că a ajutat-o pe aceasta să-și găsească loc de cazare în Spania. I-a împrumutat acesteia bani pentru a veni în România întrucât nu își găsise loc de muncă și că nu are cunoștință dacă a practicat prostituția.

Inculpatul a susținut că nu a racolat pe niciuna dintre tinere, nu le-a obligat să practice prostituția și nici nu a obținut venituri de pe urma practicării prostituției de către acestea. A menționat că nu știa că era minoră.

În primul ciclu procesual, în faza cercetării judecătorești, inculpatul a menținut în esență cele declarate anterior, cu unele nuanțe. A arătat că pe și le-a transportat o dată, din România în Spania cu autoturismul său. În ceea ce o privește pe, a susținut că a fost lui și a venit în Spania în anul 2005, împreună cu soțul ei, aceasta lucrând la cantina pensiunii în care era cazată.

Martora a declarat în faza de urmărire penală că trăia în concubinaj cu fratele inculpatului, respectiv care i-a propus să plece împreună în Spania, spunându-i că va lucra la restaurantul primului. s-a ocupat de obținerea pașaportului, însă cu o zi înainte de plecare i-a comunicat că nu mai poate părăsi țara, astfel că va fi însoțită de o tânără pe nume. În localitatea au fost așteptate de inculpatul care le-a condus la un apartament în care mai erau cazate încă două tinere, și, iar după două zile inculpatul le-a explicat că vor merge într-un club, aflând abia ulterior, de la celelalte fete că trebuia să întrețină raporturi sexuale cu clienții clubului.

Martora a arătat că i-a spus că trebuie să-i plătească datoriile pe care le făcuse cu deplasarea sa în Spania, urmând ca apoi să împartă banii obținuți. Întrucât se afla într-o țară străină, nu cunoștea limba, nu avea bani, iar bagajele se aflau în apartamentul inculpatului, a fost nevoită să se prostitueze.

Din cele declarate de martora reiese că a întreținut relații sexuale cu diverși clienți (în medie 4-5/noapte), obținând circa 200 euro/noapte. În această modalitate a lucrat până în luna septembrie 2004, iar banii obținuți - circa 30.000 euro, au fost însușiți în totalitate de inculpatul.

În urma unei discuții telefonice purtată de mama ei cu inculpatul, acesta a trimis-o în România, dându-i doar bani de drum.

Ulterior, la insistențele lui a plecat din nou în Spania, cu verișoara acestuia, care a obligat-o să se prostitueze pentru a-și acoperi datoriile, făcându-i cunoscut că o cumpărase de la, contra sumei de 1000 euro. Deoarece nu îi dădea bani, a fugit de la aceasta și s-a întors în România.

După un timp, a luat legătura cu concubinul mamei sale - i, cerându-i acestuia să o convingă să meargă din nou în Spania, asigurându-l că, de această dată, va primi toți banii obținuți, cu excepția chiriei. A acceptat să meargă în Spania împreună cu i, fiind așteptați în localitatea de care i-a cazat într-un apartament în care se aflau și numitele și. Și de această dată, martora s-a prostituat, suma de bani obținută - aproximativ 20.000 euro fiindu-i luată în totalitate de inculpat (declarații filele 86-92 dosar urm. pen.).

Declarația acesteia se coroborează cu cea a martorei, mama victimei care a arătat că și-a dat consimțământul ca fiica ei să plece în Spania împreună cu, care a asigurat-o că fratele lui ( ) le va găsi locuri de muncă. Cu toate acestea, a plecat însoțită de o tânără pe nume, iar în urma unei discuții telefonice pe care a purtat-o cu, acesta i-a adus la cunoștință că, în realitate, o va pune pe la "produs".

Martora a precizat că nu a sesizat organele de poliție întrucât îi era teamă că îi va face rău. De asemenea din declarația acesteia rezultă că a reușit să o contacteze telefonic pe care i-a confirmat că fusese forțată de să se prostitueze într-un club pentru achitarea datoriei făcută cu plecarea ei în Spania. În cursul lunii octombrie 2004, martora a fost sunată de o fată pe care nu o cunoștea și care i-a spus că și numita R fuseseră bătute de pentru a se prostitua, astfel că l-a contactat telefonic pe acesta din urmă cerându-i să-i trimită fata acasă, în caz contrar urmând să anunțe poliția.

Din declarația aceleiași martore mai rezultă că după ce fiica sa a devenit majoră, aceasta a plecat din nou în Spania, de data aceasta cu o verișoară a lui, pe nume, aflând ulterior că fiica sa fusese vândută de către și că se prostitua în folosul acesteia.

Ulterior, după ce fiica sa a fugit de la și s-a întors în țară, în cursul lunii mai - iunie 2005, i-a propus concubinului ei - i să meargă în Spania pentru a fura din magazine și totodată a convins-o pe să meargă din nou, promițându-i că de data aceasta vor împărți veniturile obținute din prostituție. Concubinul ei a revenit în România întrucât nu găsit loc de muncă și nu dorea să fure, iar fiica ei a rămas și s-a prostituat pentru timp de 6 luni, după care acesta le-a părăsit în mod inexplicabil (declarație fila 95-102 dosar urm. pen. fila dosar instanță).

Revenind la martora, aceasta relevă în declarația dată în faza de urmărire penală, prezența, în apartamentul în care a fost cazată de inculpat și a victimei despre care susține că mergea, la rândul său, în același club unde întreținea raporturi sexuale cu diferiți clienți, iar banii obținuți îi dădea tot lui.

Declarația acesteia se coroborează cu cea a victimei care a fost audiată în cauză în calitate de martoră. Astfel, aceasta a declarat că în cursul lunii iulie 2004 luat hotărârea să plece în Spania, la verișoara ei, care îi spusese că lucrează ca ospătar și că îi va găsi de lucru în același domeniu. În Spania a fost așteptată de și de concubinul acesteia care au condus-o într-un apartament închiriat în localitatea Calea del în care se mai aflau trei fete pe nume, și. În aceeași zi a aflat că și lucrează într-un club în care se prostituează și că același lucru urma să-l facă și ea, spunându-i-se totodată că banii vor fi împărțiți în mod egal.

Inițial a refuzat și a plecat în la fratele ei, însă după 30 de zile a revenit la și, întrucât nu avea bani să plece acasă, se afla într-o țară străină și nu cunoștea limba a acceptat să practice prostituția, mai ales că i se spusese că va împărți câștigul în mod egal cu.

În aceste împrejurări, împreună cu și au mers în clubul 2005 unde întreținea relații sexuale cu clienții clubului, banii fiindu-le luați, în totalitate de inculpatul.

Din declarația martorei mai rezultă că în apartamentul închiriat de, a venit un pe nume (martorul ) împreună cu două fete, și (victimele și G ), care urma să practice prostituția în folosul lui, în contul datoriei pe care o avea la. și au practicat prostituția, în clubul, predând banii obținuți, în totalitate inculpatului.

Martora a mai arătat că pentru o perioadă a revenit în România, iar în data de 08.01.2005 a plecat cu către Spania cu autoturismul acestuia în care se mai aflau o fată pe nume (martora ) și vărul inculpatului pe nume ( ăptuitorul ).

În Spania, mai precis în localitatea de s-au cazat într-un imobil închiriat de și unul închiriat de, iar la aproximativ 4 zile au sosit, cu un autocar (victima ) și (victima ); toate au practicat prostituția în cluburi diferite, respectiv martora în clubul, în clubul și în clubul.

Martora a precizat și că banii obținuți din practicarea prostituției îi avea în comun cu inculpatul, iar celelalte fete îi dădeau banii, în totalitate lui; de asemenea a arătat că nu a muncit nicio zi cât timp a stat în Spania, întreținându-se din banii obținuți de ele din practicarea prostituției.

Din declarația martorei rezultă de asemenea că la a treia deplasare în Spania, a mers cu autoturismul inculpatului împreună cu și cu sora acesteia, cazându-se într-o altă localitate iar ulterior a venit și concubinul mamei sale; ea, și s-au prostituat în diferite cluburi pentru o perioadă de încă 6 luni.

Martora a estimat că inculpatul a primit, din banii obținuți de ea din practicarea prostituției, circa 30.000 euro (declarații filele 65-72 dosar urm. pen.).

Totodată martora a recunoscut după planșe foto pe victimele, G, pe martora, pe făptuitorul, pe martora și pe inculpatul ca fiind persoanele pe care le-a cunoscut în Spania și la care a făcut referire în declarație. (proces verbal și planșe foto filele 73-75 dosar urm. pen.)

Din declarația martorei rezultă că inculpatul, pe care îl cunoștea din copilărie, le-a propus, ei și surorii ei (actualmente ), la începutul anului 2004, să meargă în străinătate pentru a câștiga bani, spunându-i, încă de la început că urma să practice prostituția, sumele de bani astfel obținute, urmând să fie împărțite în mod egal, după achitarea cheltuielilor făcute de inculpat cu transportul.

În acest sens, inculpatul s-a ocupat de formalitățile necesare obținerii pașaportului pentru, suportând cheltuielile necesare pentru obținerea acestuia și pentru transport, spunându-le că vor fi așteptate de "" care le va învăța ce au de făcut.

S-au deplasat în Spania cu un autocar, cu care a mers și, fiind așteptate de către concubina lui, care le-a cazat în apartamentul ei timp de 3 zile și le-a luat pașapoartele, după care au fost și cazate într-un club.

La indicațiile, a întreținut raporturi sexuale cu clienții clubului, banii fiind predați în fiecare dimineață care la rându-i îi preda lui. Martora a precizat că a obținut, în decurs de o săptămână, suma de 700 euro din practicarea prostituției și că, întrucât erau obligate să întrețină raporturi sexuale neprotejate, au hotărât să plece, practicând prostituția pe cont propriu o vreme și revenind în cursul lunii iunie 2005 în România.

Din declarația martorei, mai rezultă că, la scurt timp, inculpatul a venit la locuința sa și i-a reproșat că a fugit, cerându-i să meargă înapoi în Spania și să practice prostituția pentru a-și achita datoriile. Martora a acceptat, plecând din nou în Spania, cu autoturismul inculpatului, cu care s-au mai deplasat și prietenul inculpatului - (făptuitorul ), o altă fată (martora ), prietena inculpatului - ( ). Martora a declarat că, în, a fost cazată, într-un apartament închiriat de, în care au stat într-o cameră și acesta împreună cu, iar în altă cameră, împreună cu. A doua zi, în Spania au sosit cu un autocar alte două fete, și.

Potrivit declarației martorei, inculpatul le-a cerut, după trei zile, să meargă la club, transportându-le cu mașina lui; ea și au fost la clubul, iar, și la clubul.

Martora a mai declarat că s-a prostituat, în folosul lui până în luna octombrie 2005, realizând suma de 2700 euro, bani care i-au fost luați, în totalitate de inculpat. (declarații filele 46-56 dosar urm. pen.)

În concordanță cu declarația mai sus analizată este și declarația martorei care a relatat că, aflând că sora ei va pleca în Spania, cu pentru a practica prostituția, a luat hotărârea să plece și ea; în acest sens, inculpatul i-a plătit taxele necesare obținerii pașaportului și cheltuielile de transport, plecând împreună cu inculpatul către Spania; acolo au fost cazate la o prietenă a acestuia, aceasta explicându-le ce au de făcut. Martora a arătat că le forța să întrețină raporturi sexuale neprotejate, astfel că au luat hotărârea de a pleca, precum și că banii obținuți, respectiv suma de 300 euro i-a fost luată, în totalitate de. (filele 59-60 dosar urm. pen.)

În cauză a fost identificată și audiată, în calitate de martor, și victima care a declarat că, cumnatul ei, a cunoscut un din, despre care ulterior a aflat că se numește, care i-a promis că-i poate găsi loc de muncă în Spania, spunându-i totodată că poate lua cu el câteva fete cărora le poate găsi locuri de muncă ca femei de serviciu.

Întrucât avea o situație materială precară s-a hotărât să meargă și ea, plecând, la data de 11.08.2004, împreună cu, G (sora soției primului) și (cunoștință a concubinului martorei). În localitatea au fost așteptate de care le-a condus la un apartament în care se mai aflau și alte fete din G, respectiv ( ), ( ) și.

Abia a doua zi inculpatul le-a arătat că în realitate urma să practice prostituția într-un club, din sumele obținute urmând a achita cheltuielile legate de deplasarea în Spania (respectiv pentru achiziționarea unui autoturism, cu care au fost transportate), iar banii rămași să fie împărțiți cu el. De asemenea, inculpatul le-a atras atenția să nu îi spună lui ce urmează să facă.

În aceste condiții, a practicat prostituția, în același club ca și și, timp de două săptămâni, perioadă în care a realizat suma de 3000 euro pe care i-a dat lui; la rândul lor, și au practicat prostituția pentru. După acest interval de timp, profitând de faptul că inculpatul i-a lăsat pașaportul pentru a ieși cu clienții și în afara clubului, i-a povestit unui spaniol ce se întâmplă și acesta a ajutat-o să se întoarcă în România.

Martora a mai declarat că le-a cerut să nu discute cu nimeni despre ceea ce făceau și să nu sesizeze poliția, amenințându-le că, în caz contrar, vor avea de-a face cu el; de asemenea, întrucât au refuzat să întrețină cu clienții raporturi sexuale orale și anale, le-a bătut, cu palmele peste față, pe ea, pe și pe. (declarații filele 104-108 dosar urm. penală).

Martora a recunoscut, după planșe foto, persoanele la care a făcut referire în declarație respectiv pe, G, și pe inculpat (proces verbal și planșe foto filele 109-120 dosar urm. pen.).

Din declarația martorei, rezultă că prin intermediul numitului l-a cunoscut pe inculpatul, care i-a propus să meargă în Spania pentru a practica prostituția, spunându-i că banii astfel obținuți vor fi împărțiți în mod egal. A acceptat propunerea și a plecat în Spania împreună cu (martorul ) și G, fiind așteptați, în orașul, de care i-a cazat într-un apartament pe care îl avea închiriat în acel oraș și în care se mai aflau trei fete, respectiv, (martora ) și (martora ) care se prostituau în folosul lui.

Martora a arătat că a practicat prostituția, într-un club, împreună cu G, timp de două luni, interval în care a obținut suma de aproximativ 9000 euro, din care ea a primit doar 500 euro, deși se înțeleseseră să să-i împartă în mod egal.

Martora a venit apoi în România întrucât îi fusese furat pașaportul, fiind apoi convinsă, de inculpat să revină în Spania, pentru a practica prostituția, promițându-i că o va ajuta să-și termine casa și că-i va da banii promiși; de data aceasta a fost cazată, într-un alt apartament, împreună cu o fată pe nume (martora ) și a practicat prostituția, în clubul, aproximativ o lună de zile, timp în care a câștigat 4500 euro, suma fiind însușită în totalitate de. Întrucât i-a cerut bani să trimită acasă iar inculpatul a refuzat, martora a fugit, stând o vreme la un client spaniol și apoi plecând în România. (declarații filele 32-35 dosar urm. pen.)

Declarațiile martorelor și se coroborează cu declarația martorului care a arătat că datorită stării materiale precare, printr-o cunoștință l-a contactat pe inculpatul care i-a promis că-i poate găsi loc de muncă, dar să aducă și niște fete întrucât ar avea de lucru și pentru ele.

Fără a bănui scopul urmărit de le-a contactat pe G (cumnata sa), (concubina fratelui lui ) și (a cărei soră a trăit în concubinaj cu un alt frate al lui), acestea fiind de acord să meargă în Spania, la muncă.

În aceste condiții s-au deplasat împreună cu autocarul (biletele pentru cele trei fiind plătite de inculpat), iar în localitatea au fost așteptați de inculpat care i-a cazat într-un apartament în care se mai aflau trei fete:, și. Din declarația martorului rezultă că în fiecare zi, inculpatul pleca cu autoturismul, cu toate fetele, și le aducea în imobil dimineața, în jurul orei 04,00.

Le-a întrebat pe fetele cu care venise în Spania unde muncesc, acestea afirmând că într-un club, fără a da detalii. După două săptămâni, a început să plângă, spunând că vrea să plece acasă, astfel încât a trimis-o în România cu un autocar.

De asemenea a precizat că după revenirea sa în România, s-a întâlnit cu care i-a povestit ce se întâmpla, în realitate la club, respectiv că le obliga să întrețină relații sexuale cu clienții clubului și că le lua toți banii, iar de la soția lui a aflat că a fost contactată de G care i-a spus că o transporta la club unde o obliga să practice prostituția. (declarații filele 125-126 dosar urm. pen.)

În același sens este și declarația martorei - dată în faza de urmărire penală - care a arătat că în luna noiembrie 2004 fost contactată telefonic de sora ei G care i-a spus că este sechestrată de inculpatul care i-a luat pașaportul, o ține închisă într-un apartament și seara o duce la un club unde o obligă să practice prostituția, prin bătăi și amenințări. De asemenea, de la sora sa a aflat că și cumnatele sale, și sunt forțate să practice prostituția. (declarație filele 149-151 dosar urm. pen.)

Cât privește pe victima G, aceasta nu a putut fi audiată, nici în cursul urmăririi penale și nici în faza cercetării judecătorești, aceasta neputând fi localizată. Considerăm însă că activitatea inculpatului raportat la persoana acesteia, rezultă din declarațiile martorelor și, anterior analizate coroborate cu declarațiile martorilor și.

S-a reținut astfel, din coroborarea acestor probe, că victima a fost racolată de inculpatul, prin intermediul martorului, promițându-i-se găsirea unui loc de muncă în Spania. O dată ajunsă acolo a fost cazată într-un apartament închiriat de inculpat, i-a fost luat pașaportul, și a fost dusă la un club, fiind constrânsă, inclusiv prin violență (a se vedea declarația martorei ) să practice prostituția, banii astfel obținuți fiindu-i luați, în totalitate, de către inculpatul.

Din declarația martorei rezultă că a acceptat să practice prostituția, în Spania, la propunerea numitului. În acest sens, a plecat împreună cu acesta și cu inculpatul, cu autoturismul acestuia din urmă, cu care s-au mai deplasat încă două fete și. În Spania au fost cazați, într-un apartament ea și, iar în alt apartament fetele împreună cu. Martora arată că a practicat prostituția, timp de trei luni, într-un club unde a fost dusă de, iar banii astfel obținuți i-a dat lui, ea primind o parte pentru cheltuielile curente. De asemenea, pe perioada în care au locuit lângă, acesta i-a pus să-i dea sume de bani pentru chiria apartamentului, pentru reparația mașinii și pentru cheltuielile de transport. (declarație filele 79-80 dosar urm. pen.)

În faza cercetării judecătorești, primul ciclu procesual au fost audiați martorii, precum și martorii propuși de inculpat în apărare, respectiv, i, (),.

Martora și-a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală (fila 105 dosar instanță primul ciclu procesual).

În ceea ce o privește pe martora, aceasta a revenit asupra declarației dată în faza de urmărire penală, susținând că a practicat prostituția, în Spania, în folosul numitei; că nu a fost constrânsă de inculpatul să se prostitueze și că nu i-a dat acestuia, din banii obținuți din practicarea prostituției, decât sumele pe care inculpatul i le-a împrumutat pentru a-și plăti transportul. (fila 106 dosar instanță primul ciclu procesual).

La rându-i, martora a revenit asupra declarației dată în faza de urmărire penală, susținând că în Spania au fost așteptați de, cu ajutorul căruia s-au cazat într-un hotel; că, pe perioada cât a stat în Spania (o săptămână), nu a practicat prostituția ci și-a câștigat existența spălând scările hotelului în care a locuit (declarație fila 168 dosar instanță primul ciclu procesual).

De asemenea și-au modificat declarațiile martorii și.

Instanța de fond a arătat că declarațiile date de martorii sus numiți în faza cercetării judecătorești, nu pot fi reținute, întrucât martorii nu au probat motive temeinice pentru schimbarea atitudinii lor procesuale, iar schimbarea declarațiilor nu se coroborează cu alte elemente probatorii din dosar.

Astfel, martorii au susținut că nu știu să scrie și să citească, că declarațiile consemnate de organele de urmărire penală nu le-au fost citite dar și că au dat acele declarații sub imperiul amenințării cu lovirea ori cu arestarea. S-a reținut că aceste susțineri nu sunt probate în nici un fel și, mai mult, argumentele aduse de martori, pentru a justifica revenirea, sunt contradictorii.

În privința martorilor audiați la solicitarea inculpatului, s-a reținut că aceștia susțin împrejurarea că inculpatul transporta, contra cost, diferite persoane în/din Spania, cu autoturismul propriu, deși nu avea licență de transport. Aceeași martori au susținut că inculpatul lucra la o firmă de construcții, în Spania, fără forme legale; aceste împrejurări, nu se coroborează cu alte probe ( înscrisuri ), și chiar de ar fi reale, nu exclud situația ce rezultă din toate celelalte probe adminJ. în cauză și anume că inculpatul le exploata pe victimele anterior numite, prin obligarea la practicarea prostituției.

În ce o privește pe martora, aceasta a susținut că a cunoscut-o pe întrucât au călătorit cu același autocar până în Spania, însă, ulterior nu s-au mai întâlnit. De asemenea a declarat că nu s-a întâlnit pe teritoriul Spaniei cu verișoara ei și, deși îl cunoaște pe inculpatul nu a avut nicio legătură cu acesta și nu s-a întâlnit cu acesta în străinătate.

S-a arătat că declarația martorei este în mod evident nesinceră, fiind contrazisă de celelalte probe adminJ. în cauză, respectiv de declarațiile martorelor, și. De altfel, s-a constatat că prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei și efectuarea de cercetări față de aceasta sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art.260 alin. 1.pen.

S-a mai arătat că nu poate fi primită apărarea inculpatului în sensul că declarația martorei nu e credibilă, față de împrejurarea că, într-o altă cauză a declarat că a fost racolată și exploatată sexual de o altă persoană; astfel din declarația dată de martora în dosar 321/D/P/2005 al - Biroul Teritorial Galați rezultă că a fost racolată de numitul în noiembrie 2004 și a practicat prostituția pentru acesta până în februarie 2005. Or, perioada în care se reține că s-a desfășurat activitatea infracțională a inculpatului, în raport cu această victimă este anterioară celei mai sus menționate.

S-a constatat că declarațiile date de victime precum și de martorii, si în faza de urmărire penală se coroborează între ele, martorii indicând modalitatea în care au fost racolate victimele, felul în care erau supravegheate acestea, recunoscând din planșele foto atât pe inculpat cât și celelalte persoane traficate de acesta, indicând totodată și cluburile în care victimele erau obligate să practice prostituția, în folosul inculpatului, precum și orașele în care au fost.

Declarațiile acestora se coroborează și cu celelalte probe adminJ. în cauză: verificări ale intrărilor și ieșirilor în/din țară atât cu privire la inculpat cât și cu privire la martore, procesele verbale de recunoaștere după planșe foto, raportul de expertiză criminalistică, adresa și formular transfer bani, procesul verbal de percheziție.

Instanța a avut în vedere toate probatoriile adminJ. în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească cu precizările anterior expuse.

Inculpatul, prin apărătorii aleși a solicitat, în primul ciclu procesual, în principal, achitarea sub aspectul infracțiunilor de trafic de persoane, respectiv trafic de minori, în temeiul disp. art. 10 lit. d pr.pen. argumentat de faptul că, prin probele adminJ. în cauză, nu s-a făcut dovada că inculpatul ar fi racolat, transportat, cazat persoane, prin inducere în eroare sau constrângere pentru a le obliga la practicarea prostituției, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni. In subsidiar, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în ce privește infracțiunile de trafic de persoane in forma continuata si trafic de minori în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. 1.pen. motivat de faptul că din declarațiile martorelor rezultă că s-au deplasat în Spania cunoscând că urmau să practice prostituția, respectiv tocmai în acest scop; în raport cu aceasta infracțiune s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 10 lit. b pr.pen. întrucât acesta nu a făcut altceva decât să le transporte pe martore și să le găsească cazare, fapte ce nu sunt prevăzute de legea penală. S-a solicitat de asemenea să se rețină că inculpatul nu cunoștea împrejurarea că este minoră.

În rejudecare, s-a solicitat pentru inculpat de către apărătorii aleși următoarele:

- în ceea ce o privește pe martora, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 12 din Lg. 678/2001, dacă se va considera că nu se poate reține infracțiunea prev. de art. 329 al. 1 Cod penal;

- dacă nu se acceptă solicitarea de mai sus, se poate reține doar

forma simplă din art. 13 al. 1 din Lg. 678/2001, întrucât niciuna din variantele formei agravate nu sunt realizate sau demonstrate în cauză;

- schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 12 al. 1 din Lg. 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal în infracțiunea prev. de art. 329 al. 1.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal, incluzând și actul material privind pe victima.

- achitarea inculpatului pentru infracțiunea de proxenetism după schimbarea încadrării juridice.

S-a apreciat că cererile de schimbare a încadrărilor juridice și cererile de achitare sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:

Din analiza comparativă a infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329.penal cu infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori prev. de art. 12 și art. 13 din Legea 678/2001, se remarcă următoarele deosebiri:

- diferit de infracțiunea de trafic de persoane în cazul infracțiunii de proxenetism recrutarea și traficul de persoane nu se fac în scopulobligăriila practicarea prostituției, persoana traficată sau recrutată practicând de bună voie prostituția, iar în ce privește proxenetismul în forma constrângerii la practicarea prostituției, aceasta nu presupune implicit și recrutarea și traficarea persoanelor în acest scop, fiind reglementat în acest scop ca o variantă alternativă în conținutul constitutiv al infracțiunii de proxenetism prev. de art 329.penal.

- dacă în cazul proxenetismului, constrângerea este prevăzută ca modalitate alternativă de săvârșire infracțiunii în forma agravată, în cazul infracțiunilor de trafic de persoane, constrângerea constituie unul din mijloacele de realizare a elementului material al laturii obiective a acestor din urmă infracțiuni, în toate modalitățile lor alternative de săvârșire (recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unor persoane).

- infracțiunea de proxenetism restrânge exploatarea persoanei doar la forma specifică de exploatare sexuală, în timp ce infracțiunile de trafic de persoane se concentrează și asupra a condițiilor de muncă forțată, aservire, ținere în stare de sclavie și asupra altor procedee asemănătoare de lipsire de libertate.

Conform art. 16 din Legea 678/2001, consimțământul persoanei, victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.

Din perspectiva acestei dispoziții legale, rezultă voința legiuitorului de sancționa infracțiunile de trafic de persoane independent de consimțământul victimei, fiind lipsită de orice relevanță exprimarea acestuia în contextul activității infracționale a traficanților.

In cazul infracțiunii prev. de art. 12 al. 1 care incriminează traficul de persoane majore, este subînțeleasă lipsa consimțământului victimei la vreuna din acțiunile desfășurate de traficant, atât timp cât existența infracțiunii este condiționată de utilizarea unor procedee de natură a înfrânge libertatea de hotărî și acționa a unei persoane față de care se exercită acestea, mijloacele de constrângere fiind susceptibile de a vicia un eventual consimțământ care, obținut în aceste circumstanțe este afectat de violență, dol sau eroare esențială.

de minori este incriminat în art. 13 din Legea 678/2001 ca infracțiune, chiar dacă acțiunile de recrutare, transportare, transferare, găzduire sau primire a unui minor, în scopul exploatării acestuia nu se realizează prin mijloace de constrângere, prezumându-se astfel de către legiuitor că, în aceste situații, victima traficului nu are capacitate de a exprima un consimțământ valabil.

Așadar, în cazul în care persoana recrutată nu știe că, după ce va fi dusă în străinătate, nu va obține un loc de muncă, așa cum a fost încredințată prin înșelăciune de către inculpat, ci va trebui să practice prostituția împărțind banii câștigați cu aceștia, fapta constituie infracțiunea de trafic de persoane prev. în art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001, iar nu de proxenetism.

Fapta săvârșită față de o minoră, căreia i s-a promis prin înșelăciune un loc de muncă în străinătate constituie infracțiunea de trafic de minori, prev. în art. 13 din Legea 678/2001.

În sensul celor precizate mai sus s-a mai pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție (decizia nr. 4968 din 07.09.2005 Secția Penală, decizia nr. 2939 din 11 mai 2005, Secția Penală, decizia 5529 din 15 noiembrie 2004 Secția Penală, decizia nr. 2250 din 11 mai 2004, decizia nr. 5847 din 9 noiembrie 2004).

Prin decizia 2250 din 11 mai 2004 s-a stabilit că recrutarea unei minore în scopul exploatării acesteia, prin obligarea la practicarea prostituției se încadrează în prev. art. 13 din Legea 678/2001, și nu în prev. art. 329 al. 2.penal.

Ori de câte ori sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane sau de trafic de minori, dându-se eficiență principiului potrivit căruia specialul primează generalului, fapta se încadrează în prev. art. 12 ori ale art. 13 din Legea 678/2001 și nu în prevederile art. 329 pen.

Concluzionând, s-a reținut că elementul esențial care deosebește infracțiunea de proxenetism de cele de trafic de persoane, constă în caracterul neviciat al consimțământului în cazul proxenetismului, și respectiv viciat (care nu îndeplinește condițiile unui consimțământ valabil exprimat al persoanei recrutate), în cazul infracțiunilor de trafic de persoane.

Din probatoriile adminJ. în cauză, descrise pe larg în considerentele prezentei hotărâri, rezultă că victimele infracțiunii au fost racolate de către inculpat, personal sau prin intermediul fratelui său (victima ) ori prin intermediul martorului (victimele, G ), transportate în Spania de către acesta ( si ) și cazate in apartamente închiriate de către inculpat, în vederea exploatării prin obligarea la practicarea prostituției, inculpatul acționând prin inducere în eroare fie privitor la scopul deplasării (victimelor, li s-a promis găsirea unui loc de munca în Spania), fie privitor la împărțirea sumelor de bani obținute din practicarea prostituției (consimțământul fiind și în aceasta situație viciat); rezultă de asemenea din probele adminJ. în cauză că, o dată ajunse în Spania, victimele erau obligate la practicarea prostituției, luându-li-se pașapoartele, banii obținuți în întregime, fiind supravegheate și uneori chiar supuse la violențe fizice de către inculpat (ca în cazul victimelor, si G.

Cât privește susținerea inculpatului în sensul că nu a cunoscut starea de minoritate a martorei, s-a arătat că aceasta nu poate fi primită, având în vedere natura relației dintre martoră si fratele inculpatului - (cei doi erau concubini).

Activitățile desfășurate de inculpat se circumscriu elementului material al infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001, respectiv trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1 si 2 din Legea 678/2001.

S-a concluzionat că cererile de schimbare a încadrării juridice, respectiv cererile de achitare nu pot fi primite de instanță.

În drept:

Faptele inculpatului, care a racolat, transportat și/sau cazat în perioada 2004-2005, un număr de șapte tinere între care și o minoră ( ), în Spania, acționând prin inducere în eroare și constrângere (inclusiv fizică) în vederea exploatării sexuale întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 al. 1 din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2.penal și trafic de minori prev. de art. 13 al. 1 și 2 din Legea 678/2001.

Fapta aceluiași inculpat de a înlesni, prin asigurarea cazării și a transportului în Spania și a trage foloase de pe urma practicării prostituției de către martora de întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 al. 1C.pen.

La individualizarea sancțiunilor penale ce au fost aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, referitoare la dispozițiile părții generale a Codului penal, la limitele de pedeapsă stabilite de lege, gradul de pericol social al faptelor comise, împrejurările în care s-au săvârșit infracțiunile, cauzele care agravează răspunderea penală, precum și la persoana inculpatului.

Din fișa de cazier a inculpatului rezultă că acesta nu se află la prima abatere de la legea penală, fiind condamnat pentru săvârșirea a două infracțiuni contra patrimoniului. Ultima dată, prin sentința penală nr. 2197/ 30.09.1996 a Judecătoriei Galați rămasă definitivă la 04.06.1997 i-a fost aplicată o pedeapsă totală de 3 ani și 5 luni închisoare. A început executarea acestei pedepse la 20.06.1996 fiind liberat condiționat la 03.12.1997, cu un rest rămas neexecutat de 715 zile închisoare. Infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză au fost săvârșite după împlinirea duratei pedepsei mai sus menționate dar mai înainte de împlinirea termenului de reabilitare, astfel că sunt aplicabile disp. art. 37 lit. b pen. privitoare la starea de recidivă postexecutorie.

Față de cele arătate și de conduita procesuală a inculpatului care nu a recunoscut faptele reținute în sarcina lui instanța s-a apreciat că scopul educativ-preventiv al sancțiunilor poate fi atins prin aplicarea următoarelor pedepse:

- 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b pen. pe o durată de 2 (doi ) ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și art. 37 lit. b pen.

- 8 (opt) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b pen. pe o durată de 4 (patru) ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b pen.

- 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b pen. pe o durată de 1 (un) an pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b pen.

Având în vedere că inculpatul a comis faptele deduse judecății înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, s-a reținut că în cauză devin aplicabile disp. art. 33 lit. Cod Penal, art. 34 lit. Cod Penal și art. 35 al. 3.Cod Penal, referitoare la concursul de infracțiuni, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, sporită corespunzător gravității și naturii infracțiunilor reținute în sarcina acestuia.

Ținând cont de natura, conținutul concret și gravitatea infracțiunilor săvârșite, conform disp. art. 71.penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal.

Inculpatul a fost cercetat în stare de arest preventiv, fiind reținut la 29.09.2006 și arestat preventiv prin încheierea din 29.09.2006 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul - (mandat de arestare prev. nr. 119/U din 29.09.2006).

Luând în considerare gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor comise, cuantumul pedepsei rezultante, instanța în baza art. 350 alin. 1.pr.pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

Față de disp. art. 88.pen. instanța a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 29.09.2006 la zi.

Instanța a luat act că victima G nu a formulat pretenții civile.

Din declarațiile victimelor, (actualmente ), rezultă că acestea au realizat, în total, de pe urma practicării prostituției, în folosul inculpatului, suma totală de 98.700 euro, bani ce au fost însușiți în totalitate de inculpat, iar din declarația martorei rezultă că, din sumele obținute din practicarea prostituției, i-a dat inculpatului pentru chiria apartamentului și pentru cheltuielile cu transportul, suma totală de 1350 euro.

În consecință, conform art. 19 alin. 1 din Legea 678/2001 s-a dispus confiscarea de la inculpatul a echivalentului în lei (la data executării) a sumei totale de 98.700 Euro, dobândită prin săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori.

De asemenea, conform art. 329 alin. 4.pen. s- dispus confiscarea de la inculpatul a echivalentului în lei (la data executării) a sumei de 1350 Euro dobândită prin săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

Având în vedere că s-a dispus confiscarea veniturilor obținute de inculpat din exploatarea sexuală a victimelor și pentru a se garanta executarea acestei dispoziții, conform art. 357 alin. 2 lit. c pr.pen. rap. la art. 163.pr.pen. a fost menținută măsura sechestrului asigurator dispus prin ordonanța nr. 314/D/P/2005 din 03.10.2006 a - Biroul Teritorial Galați și aplicat conform procesului verbal din 03.10.2006 asupra imobilului compus din casă de locuit situată în sat, comuna, jud. G, proprietatea inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul criticând-o pe motive de nelegalitate.

În principal au fost invocate două motive de apel ce privesc întreaga cauză, respectiv:

1. În speță există un caz de incompatibilitate în persoana judecătorului care a pronunțat sentința apelată.

S-a arătat astfel, că judecătorul desemnat cu soluționarea cauzei, s-a pronunțat explicit în ședință publică, la termenul de judecată intermediar din 08.07.2008, că, deși casarea primei hotărâri a fost consecința unei nulități absolute, acest aspect nu ar avea drept consecință nulitatea tuturor actelor procedurale, neimpunându-se refacerea cercetării judecătorești. Ulterior, la termenele de fond, același judecător, a decis că nu se impune reluarea cercetării judecătorești și a impus trecerea la etapa dezbaterilor.

2. În cauză lipsește în totalitate faza cercetării judecătorești, situație în care, hotărârea pronunțată trebuie considerată nulă absolut, cu consecința desființării și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

II. Motive de apel cu privire la infracțiunea prev. de art. 13 din Legea 678/2001, prin care s-a solicitat:

1. Conform art.334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptei din această infracțiune în infracțiunea prev. de art.12 din Legea 678/2001, (în cazul în care nu se va considera că faptei i s-ar putea da încadrarea prev. de art.329 alin.1 Cod penal ), întrucât inculpatul nu a cunoscut împrejurarea că victima era minoră.

2. Conform art.334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 13 alin. 1,2 din Legea 678/2001 în infracțiunea prev. de art.13 alin.1 din. Legea 678/2001

3. Schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea dedusă judecății arătată mai sus în infracțiunea prev. de art.13 alin.1 și 3 teza I din legea 678/2001 (anterior modificărilor intervenite prin OUG 79/2005, aprobată prin Legea 287/2005) cu reținerea prevederilor art.13 Cod penal, întrucât traficul victimei minore - dacă se va reține ca atare - s-a comis doar în perioada mai - septembrie 2004.

Mai mult, s-a arătat, că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la această cerere.

4. De asemenea, instanța de fond, nu a răspuns nici obiecțiunilor formulate cu privire la confiscarea specială în cadrul infracțiunii prev. de art.13 din Legea 678/2001.

III. Motive de apel cu privire la infracțiunea prev. de art.12 alin.1 din Legea 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal prin care s-au invocat următoarele aspecte:

1. În mod greșit instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunile prev. de art.12 alin. 1 din Legea 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art. 329 alin. 1 Cod penal în infracțiunea prev. de art.329 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

2. Față de încadrarea juridică a faptei, respectiv în infracțiunea de proxenetism în formă continuată, inculpatul a susținut, că în mod corect instanța de fond, trebuia să dispună achitarea sa conform art. 11 pct.2 lit. a în ref. la art. 10 lit. b Cod procedură penală.

Cu privire la cererea de achitare, inculpatul a arătat, că el a efectuat sporadic transportul unor victime cu autoturismul său, dar prin împărțirea cheltuielilor de transport, a împrumutat cu bani anumite persoane pe care le cunoștea din copilărie, fără să cunoască împrejurarea că acele persoane practicau prostituția sau le-a ajutat în Spania prin îndrumarea către un loc de cazare.

3. În subsidiar, inculpatul a solicitat aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prev. de art.329 alin.1 Cod penal.

IV. Cu privire la latura civilă, inculpatul a susținut că nu se impune confiscarea unor sume de bani, având în vedere faptul că nu a obținut foloase materiale din săvârșirea unora din actele sau acțiunile ce reprezintă elementul material al infracțiunii de proxenetism.

Cu privire la starea de arest, inculpatul a solicitat revocarea acestei măsuri, conform art. 160 alin. 2 Cod procedură penală, întrucât perioada de 2 ani și 7 luni de arest preventiv a depășit cu mult termenul rezonabil.

Apelul este fondat.

Analizând cauza prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept se constată următoarele:

Inculpatul a fost trimis în judecată (în stare de arest, măsură dispusă la data de 29.09.2006 ) pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal; art. 13 alin.1, 2 din Legea 678/2001 cu aplic. art. 37 lit.b Cod penal; art.329 alin.1 Cod penal cu aplic. art.37 lit.b Cod penal, fapte comise în perioada 2004-2005.

Inițial prinsentința penală 337 din 22.06.2007 a Tribunalului Galațis-a dispus condamnarea inculpatului pentru cele trei infracțiuni, stabilindu-se ca acesta să execute o pedeapsă principală rezultantă de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b Cod penal pe o durată de 6 ani.

Prindecizia penală 85 din 27.12.2007 a Curții de APEL GALAȚIa fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Prindecizia nr.2027 din 09.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justițiea fost admis recursul declarat de inculpat, s-a casat decizia penală 85 din 27.12.2007 a Curții de APEL GALAȚI și sentința penală 337 din 22.06.2007 a Tribunalului Galați și s-a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță, Tribunalul Galați.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că pe parcursul soluționării cauzei la fond, au fost încălcate dispozițiile legale imperative privind publicitatea ședinței de judecată ( întrucât toate ședințele de judecată au fost nepublice, făcându-se greșit aplicarea art.24 alin.1 din Legea 678/2001 ), fapt ce atrage nulitatea absolută, fiind incident cazul de casare prev. de art. 385⁹alin.1 pct. 4 Cod procedură penală.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată la data de 30.06.2008, pe rolul Tribunalului Galați, sub nr-, pronunțându-se sentința penală 56 din 02.02.2009.

Cu privire la fondul cauzei, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin raportare la dispozițiile legale vizând judecata în primă instanță, având în vedere și motivele de apel invocate de inculpat, se constată că hotărârea apelată este lovită de nulitate absolută, impunându-se desființarea acesteia.

Pentru a argumenta, în fapt, soluția pronunță în prezentul apel, se impune detalierea măsurilor procedurale dispuse de instanța de fond, pe parcursul soluționării cauzei în rejudecare.

Așa cum s-a arătat mai sus, cauza a fost înregistrată, în rejudecare, pe rolul Tribunalului Galați la data de 30.06.2008.

La data de 08.07.2008 s-a stabilit un termen intermediar, ocazie cu care, conform art. 300²în ref. la art.160 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.

La data de 07.08.2008 a fost stabilit primul termen de judecată, instanța apreciind, "față de mențiunile din decizia 2027/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, că se impune acordarea unui nou termen de judecată pentru citarea părților, în vederea reluării cercetării judecătorești."

În speță, instanța a dispus citarea pentru următorul termen de judecată, a inculpatului, a părții vătămate G, a victimelor, (), și a martorilor,.

La termenul din 02.09.2008 instanța dispune începerea cercetării judecătorești și dă citire actului de sesizare.

De asemenea, se aduce în discuție necesitatea audierii inculpatului, însă acesta precizează că la acel moment înțelege să nu dea declarație, urmând să dea declarații ulterior, pe parcursul cercetării judecătorești.

La același termen de judecată a fost audiată victima (fostă ), stabilindu-se un nou termen la data de 02.10.2008, cu citarea părților și a martorilor.

Prin încheierea de ședință din 01.10.2008, a fost admisă cererea de abținere formulată de judecătorul desemnat cu soluționarea cauzei, dispunându-se repartizarea aleatorie a cauzei.

La termenul de judecată din 02.10.2008, s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a adus la cunoștință participanților procesuali că respectiva cauză a primit un nou termen, după repartizarea aleatorie, la data de 11.11.2008

La termenul din 11.11.2008 Tribunalul aduce în discuție limitele rejudecării, având în vedere hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție - deși acest aspect a fost stabilit prin încheierea de ședință din 07.08.2008, de aceeași instanță de judecată, Tribunalul Galați.

Întrucât la acel termen de judecată a fost prezent doar unul din cei doi avocați aleși ai inculpatului, instanța a prorogat pronunțarea pentru termenul următor și a dispus doar citarea inculpatului și a părții vătămate G.

La termenul din 09.12.2008 Tribunalul Galați, "față de limitele rejudecării cauzei, a apreciat că în cauză cercetarea judecătorească poate și trebuie reluată din faza dezbaterilor întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție nu a precizat în mod expres că, în rejudecare, cercetarea judecătorească trebuie reluată de la început, cu administrarea tuturor probelor. Nefiind anulate expres de către Înalta Curte de Casație și Justiție actele procedurale din dosarul de fond și de apel, instanța inferioară nu poate, din oficiu, să constate că actele efectuate sunt nule și să nu țină cont de ele. Nulitatea hotărârii judecătorești nu atrage nulitatea actelor anterioare efectuate în procesul penal."

În cauză a fost acordat un nou termen de judecată la data de 29.01.2009, termen la care au avut loc dezbaterile.

Considerăm că instanța de fond a interpretat eronat atât decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și dispozițiile legale în materie, iar dispozițiile din încheierea de ședință din 09.12.2008 nu au corespondent legal.

Așa cum s-a arătat mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.2072 din 09.06.2008, a casat decizia pronunțată în apel și sentința instanței de fond, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, Tribunalul Galați.

Instanța de control judiciar a constatat că, în primă instanță, toate ședințele de judecată au fost nepublice, instanța făcând greșit aplicarea dispozițiilor art.24 alin.1, care nu erau incidente în cauză, fapt ce atrage nulitatea absolută.

Practica și doctrina judiciară au stabilit că, în situația în care nulitatea intervine de la prima zi de înfățișare, efectul de invalidare pe care-l va produce va cuprinde întreg procesul penal. Vor fi, în consecință, invalidate din punct de vedere juridic actele consecutive de cercetare judecătorească, dezbaterile și hotărârea pronunțată în cauză. În cazul în care nulitatea se va constata pentru prima dată în recurs sau în apel, ea va produce efecte de invalidare a tuturor actelor procedurale îndeplinite cu încălcarea legii.

Concluzionând, orice act procedural, lovit de nulitate absolută trebuie refăcut de instanța care a încălcat legea, pentru a se asigura scopul preventiv al nulității.

Or, în speță, Înalta Curte de Casație și Justiție, a precizat destul de clar și explicit, în motivarea hotărârii, faptul că, dispozițiile legale privind publicitatea ședinței de judecată ( ce atrag nulitatea absolută conform art.197 alin.2 Cod procedură penală), au fost încălcate pe parcursul tuturor ședințelor de judecată, în primă instanță, și nu doar cu ocazia dezbaterilor.

Astfel, când rejudecarea are loc la prima instanță, iar hotărârea atacată a fost casată în întregime ca urmare a unei nulități absolute ce a afectat întreaga judecată, cercetarea judecătorească se reia de la primul act de judecată prevăzut de lege, devenind incidente dispozițiile cuprinse în partea specială a Codului d e procedură penală, din Titlul II, Cap. I și II ( art.385¹⁹Cod procedură penală).

Prima instanță, pentru a motiva soluția de reluare a judecății doar din faza dezbaterilor, argumentează că instanța de recurs nu a anulat expres actele procedurale din dosarul instanței de fond și de apel și de asemenea nu a precizat în mod expres că cercetarea judecătorească trebuie reluată de la început, cu administrarea tuturor probelor.

Or, așa cum am arătat mai sus, atâta timp cât, nulitatea absolută a fost constatată pe parcursul întregii cercetări judecătorești, este clar și logic că această fază a procesului penal trebuia reluată de la început și nu doar din faza dezbaterilor.

Mai mult, trebuie amintit faptul, că, în situația în care, Înalta Curte de Casație și Justiție, ar fi considerat că nulitatea absolută operează doar asupra fazei dezbaterilor, iar toate activitățile procedurale din faza cercetării judecătorești, au fost valabil efectuate, conform art. 385¹⁷alin.4 în ref. la art.383 alin.3 Cod procedură penală, ar fi indicat ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să-și reia cursul.

În concluzie, considerăm că, instanța de fond era obligată să reia cercetarea judecătorească, în condiții de publicitate, oralitate și contradictorialitate, asigurând citarea și audierea părților și a martorilor.

Chiar, în condițiile în care s-ar fi impus doar reluarea dezbaterilor, considerăm că ar fi fost obligatorie citarea victimelor asupra cărora au fost exercitate activitățile de trafic de persoane și trafic de minori, așa cum s-a procedat pe parcursul soluționării apelurilor și a recursului, întrucât acestea au calitatea de subiect pasiv al infracțiunii și implicit de părți în proces.

Considerăm astfel că și hotărârea pronunțată de instanța de fond, în rejudecare și împotriva căreia a fost promovat prezentul apel este lovită de nulitate absolută, întrucât cauza a fost soluționată în lipsa unor părți nelegal citate și de asemenea lipsește cercetarea judecătorească.

Conform art.1 Cod procedură penală, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea drepturilor și libertăților persoanei, indiferent de calitatea procesuală pe care o deține, la prevenirea infracțiunilor și la educarea cetățenilor în spiritul legii.

Astfel, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege, iar organele de urmărire penală și instanțele de judecată sunt obligate să aibă rol activ, să respecte dreptul la apărare al inculpatului și al celorlalte părți.

Vinovăția inculpatului poate fi stabilită doar pe bază de probe concludente, pertinente și utile cauzei, iar sarcina administrării acestora incubă organelor de urmărire penală și instanțelor de judecată, inculpatul nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția, întrucât beneficiază de prezumția de nevinovăție.

Din examinarea sentinței apelate, prin raportare la decizia 2072 din 09.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă că instanța de fond, prin omisiunea efectuării cercetării judecătorești, a reținut vinovăția inculpatului și a dispus condamnarea acestuia doar pe baza probelor adminJ. în faza urmăririi penale.

Conform art.200 Cod procedură penală, "urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorului și la stabilirea răspunderii acestuia, pentru a constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată", însă probele adminJ. în această fază procesuală, nu pot constitui, singular, drept temei pentru condamnarea inculpatului, în lipsa probatoriilor adminJ. nemijlocit de instanța de judecată.

Conform art. 289 Cod procedură penală, judecata se desfășoară în fața instanței constituită potrivit legii și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și în contradictoriu.

Or, în speță, aceste principii privind desfășurarea procesului penal în faza de judecată au fost încălcate atât prin refuzul instanței de judecată de a administra nemijlocit probatoriile, dar și prin omisiunea citării victimelor infracțiunilor deduse judecății, această situație din urmă afectând în mod direct și ireparabil principiul contradictorialității.

Neefectuând cercetarea judecătorească, instanța de fond a încălcat regulile de bază ale procesului penal, abdicând de la principiul aflării adevărului.

Astfel, dintr-un număr de șapte victime, o parte vătămată, martori, instanța de fond a audiat o singură victimă, respectiv (fostă ), această activitate realizându-se însă la termenul din 02.09.2008 (de judecătorul care ulterior a formulat cererea de abținere), întrucât la termenul din 09.12.2008 s-a dispus că nu se impune reluarea cercetării judecătorești.

Mai mult, instanța de fond, nu a procedat nici măcar la audierea inculpatului, deși așa cum am arătat mai sus, acesta precizase la termenul din 02.09.2008, faptul că ulterior ar putea fi de acord cu audierea.

Se constată că, prin modalitatea în care a fost soluționată cauza la instanța de fond au fost încălcate două dintre principiile fundamentale ale procesului penal: contradictorialitatea și nemijlocirea.

În baza acestor principii, instanța era obligată să readministreze toate probele adminJ. în faza urmăririi penale și doar după realizarea acestor activități de procedură penală să procedeze la stabilirea vinovăției ori nevinovăției inculpatului, la stabilirea încadrării juridice corecte a faptelor deduse judecății.

De asemenea a fost încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil, statuat în art.6 paragraf 3 lit.d din Convenția pentru Drepturile Omului și a Libertăților Fundamentale, precum și dreptul acestuia la apărare, încălcări ce nu pot fi înlăturate decât prin desființarea sentinței pronunțate de prima instanță și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În înțelesul unui proces echitabil așa cum rezultă din art.6 paragraf 3 lit. d din Convenție, precum și din practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, intră asigurarea dreptului inculpatului de a pretinde instanței de judecată ascultarea celorlalte părți și a martorilor în prezența sa, cu posibilitatea de a adresa întrebări, precum și posibilitatea de a solicita administrarea oricăror alte probatorii în apărarea sa, în condiții de publicitate, oralitate și contradictorialitate.

Dreptul la un proces echitabil implică și respectarea principiului egalităților armelor, dreptul de a compărea în persoană, motivarea hotărârii.

În cauză, față de aspectele arătate mai sus, se constată că inculpatului nu i s-a dat posibilitatea de a participa nemijlocit la audierea victimelor și a martorilor din proces ( în condițiile în care așa cum am reținut probatoriile adminJ. în primul ciclu procesual au fost anulate, iar în faza urmăririi penale i s-a refuzat confruntarea cu aceste persoane, pe argumentul total greșit conform căruia ar fi refuzat să dea declarații, deși prevederile art. 70 alin. 2 Cod procedură penală instituie un drept al inculpaților și nicio altă dispoziție legală nu reglementează vreo obligație a inculpaților în a da declarații cu consecința instituirii vreunei sancțiuni, cum s-a întâmplat în speță, în sensul respingerii probatoriilor).

Chiar dacă în dreptul procesual român situația prevăzută de art. 6 paragraf 3 lit. d din Convenție nu are o consacrare expresă, cerința respectării acestor prevederi este obligatorie sub sancțiunea nulității, și deci, a desființării hotărârii pronunțate cu încălcarea acestor exigențe, întrucât potrivit art. 11 și 20 din Constituție, aceste dispoziții fac parte din dreptul intern.

Având în vedere faza de judecată în care ne aflăm este evident că, în baza efectului devolutiv al apelului, se poate realiza o nouă judecată în fond, pe baza probatoriului deja administrat în cauză la instanța de fond, precum și pe baza altor probe pertinente, concludente și utile cauzei.

Efectul devolutiv nu poate fi însă înțeles ca o administrare a întregului material probator și deci, ca o efectuare a întregii cercetări judecătorești de către instanța de apel, căci aceasta este una de control judiciar, neputându-se substitui în totalitate instanței de fond și neputând suplini lipsa cercetării judecătorești din primă instanță.

Realizarea în apel a cercetării judecătorești ar răpi inculpatului un grad de jurisdicție și i-ar afecta dreptul la apărare câtă vreme ar mai avea la dispoziție numai o singură cale de atac, a recursului, care este preponderent devolutivă asupra chestiunilor de drept, neputând fi puse în discuție, ca regulă, aspecte de fapt și neputându-se administra alte probe, cu excepția înscrisurilor.

Având în vedere cele mai sus arătate, întrucât cauza a fost soluționată la instanța de fond în lipsa unor părți nelegal citate, victime ale infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, prev. de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal; art. 13 alin.1, 2 din legea 678/2001 cu aplic. art. 37 lit.b Cod penal respectiv, (), și întrucât în cauză lipsește cercetarea judecătorească, omițându-se inclusiv audierea inculpatului, considerăm că se impune admiterea apelului declarat de acesta.

Cu privire la starea de arest a inculpatuluiconsiderăm că se impune înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat cu valoare de principiu că în cursul desfășurării procesului penal inculpatul trebuie să se afle în stare de libertate și numai în cazuri deosebite - ca de exemplu atunci când fapta sau persoana făptuitorului prezintă un pericol grav ( cauza "Constanda Italia" hotărârea din 14.01.1997; cauza " Dinler Turcia", hotărârea din 31.05.2005), acuzatul să se afle în stare de deținere, fără ca privarea de libertate să apară ca o anticipare a pedepsei închisorii ( cauza " Lerellier Franța", hotărârea din 26.06.1991).

În speță, inculpatul a fost arestat preventiv la data de 29.09.2006, dată de la care această măsură a fost prelungită și respectiv menținută până în prezent.

Inculpatul a fost condamnat în primul ciclu procesual, prin sentința penală 337 din 22.06.2007 a Tribunalului Galați, pentru cele trei infracțiuni deduse judecății.

Prin decizia 2027 din 09.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost casată decizia 85 din 27.12.2008 a Curții de APEL GALAȚI și sentința penală 337 din 22.06.2007 a Tribunalului Galați, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, sub aspectul incidenței unui caz de nulitate absolută ( încălcarea dispozițiilor vizând publicitatea ședinței de judecată), situație ce a afectat întreaga cercetare judecătorească.

În rejudecare, instanța de fond a pronunțat hotărârea apelată, hotărâre pe care o considerăm - așa cum am arătat mai sus - de asemenea lovită de nulitate absolută, ceea ce impune din nou desființarea și trimiterea spre rejudecare pentru efectuarea cercetării judecătorești.

Revenind la măsura arestării preventive a inculpatului, considerăm că la începutul procesului penal, această măsură a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie și a fost necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.Având în vedere infracțiunile deduse judecății - prev. de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal; art. 13 alin.1, 2 din legea 678/2001 cu aplic. art. 37 lit.b Cod penal; art.329 alin.1 Cod penal cu aplic. art.37 lit.b Cod penal, fapte comise în perioada 2004-2005 -; presupusele modalități de comite a acestor fapte ( așa cum sunt reținute în actul de sesizare); pedepsele stabilite de lege pentru aceste infracțiuni considerăm că în cauză erau incidente față de inculpat dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală. justificându-se menținerea acestei măsuri.

Având în vedere soluția vizând fondul cauzei, considerăm că la acest moment nu se mai impune menținerea inculpatului în stare de arest.

Astfel, de la data arestării inculpatului, 29.09.2006 și până în prezent, instanțele nu au reușit să administreze nemijlocit, în condiții de legalitate, probatoriile necesare pentru stabilirea vinovăției ori nevinovăției acestuia.

Conform jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cu titlu de exemplu cauza Slezevicius Lituania, cauza Tudorache România), caracterul rezonabil al procedurilor în materie penală se apreciază în funcție de complexitatea cauzei, atitudinea inculpatului și comportamentul autorităților.

În speță, chiar dacă infracțiunile deduse judecății sunt încadrate într-o lege specială, vizând în mod general și abstract criminalitatea organizată, considerăm că această cauză nu poate fi considerată complexă întrucât cadrul procesual se referă la un singur inculpat, șapte victime și trei martori, situații ce nu justifică întinderea procesului penal pe o perioadă de aproximativ 3 ani.

În ceea ce privește atitudinea inculpatului, nu se poate aprecia în niciun caz că aceasta a stat la baza prelungirii excesive a procedurii.

În ceea ce privește comportamentul instanțelor de judecată, considerăm că măsurile adoptate de instanța investită cu rejudecarea cauzei nu au fost conforme cu exigențele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Practic, începând cu data de 02.09.2008, instanța nu a mai depus nicio diligență pentru soluționarea corectă a cauzei și pentru aflarea adevărului, paralizând orice încercare a inculpatului de a-și exercita dreptul la apărare, nefăcând altceva decât să mențină măsura arestării preventive.

motivelor plauzibile de a bănui că o persoană privată de libertate ar fi comis o infracțiune este o condiție sine qua non a regularității menținerii în detenție. O bănuială puternică privind comiterea de către inculpat a unor infracțiuni grave poate justifica inițial detenția. Totuși, după o anumită perioadă de timp, ea nu mai este suficientă, fiind necesar ca instanțele să aducă alte motive care să justifice continuarea privării de libertate.

În situația în care motivele de menținere a stării de arest se mențin o perioadă mai mare de timp și se dovedesc suficiente și pertinente, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că se impune și verificarea diligențelor depuse de instanțele naționale pentru soluționarea cu celeritate a cauzei ( cauzele Naus Poloniei hotărârea din 16.09.2008; Hesse Austriei, hotărârea din 25.01.2007; Hass Poloniei, hotărârea din 07.11.2006; Kalaz Turciei, hotărârea din 22.09.2005).

Tot sub aspectul stabilirii caracterului rezonabil al măsurii arestării preventive, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 5 din Convenție și în situația în care instanțele naționale nu au analizat posibilitatea aplicării unor măsuri alternative, pentru a asigura prezentarea inculpatului la proces, cum ar fi eliberarea pe cauțiune, interdicția de a părăsi țara sau orașul ( Khudozorov Rusiei, hotărârea din 08.11.2005; Vrancev, hotărârea din 23.09.2008; Lelievre Belgiei, hotărârea din 08.11.207; Kankowski Poloniei, hotărârea din 04.10.2005).

În cauza de față, se constată că, la finalul unei perioade de detenție preventivă îndelungată - de 2 ani, 7 luni și 6 zile -, nu mai subzistă condiția reglementată de art.148 lit.f teza II Cod procedură penală, conform căreia lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică sens în care temeiurile avute în vedere la luarea și respectiv menținerea până în prezent a acestei măsuri s-au schimbat, întrucât:

De la luarea măsurii arestării preventive a trecut o perioadă mare de timp (așa cum s-a arătat mai sus, de 2 ani 7 luni și 6 zile), împlinindu-se un termen rezonabil, în sensul practicii Curții Europene a Drepturilor Omului și a dispozițiilor art. 5 din Convenția Europeană a drepturilor Omului.

De asemenea a trecut o perioadă mare de timp de la data la care se reține presupusa activitate infracțională, 2004 - 2005, sens în care se poate aprecia că rezonanța infracțiunilor în rândul opiniei publice s-a estompat.

În speță, nu au intervenit elemente sau aspecte noi care să conducă la incidența altor temeiuri prev. de art.148 Cod procedură penală ce ar impune menținerea inculpatului în stare de arest.

Nicio probă administrată în cauză nu confirmă împrejurarea că inculpatul ar încerca să se sustragă de la judecată, atâta timp cât acesta s-a prezentat inițial arestării la organele de urmărire penală este căsătorit, are doi copii minori, are un domiciliu stabil.

Probatoriile adminJ. până în prezent nu confirmă nici împrejurarea că inculpatul ar putea comite alte infracțiunii, simplul fapt că inculpatul ( în condițiile în care ar fi condamnat pentru faptele din prezenta cauză ) se află în stare de recidivă postexecutorie, nu poate conduce la concluzia că ar încălca din nou cu vinovăție legea penală.

De asemenea probatoriile adminJ. nu conduc la concluzia că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unei părți din proces sau a unui martor sau că va exercita presiuni asupra vreunei victime.

Însă, având în vedere dispozițiile art. 145 alin. 1¹și alin. 1²lit.c Cod procedură penală, prin impunerea față de inculpat a respectării unor anumite obligații, se pot lua măsurile necesare pentru o eventuală incidență pe viitor a temeiului prev. de art.148 lit. b și e Cod procedură penală.

Mai mult, trebuie să amintim faptul că unele victime audiate în primul ciclu procesual la instanța de fond și instanța de apel ( deși așa cum s-a arătat acele probatorii au fost anulate prin casarea hotărârilor pronunțate în cauză) și-au modificat depozițiile, în condițiile în care inculpatul se afla în stare de arest, neputând lua legătura cu ele, însă oricum conform art. 63 alin.2 Cod procedură penală probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor adminJ. în scopul aflării adevărului.

Nu trebuie omisă împrejurarea că, față de soluția vizând fondul cauzei, se va impune reluarea cercetării judecătorești de la primele momente ale acestei faze procedurale, respectiv cele ulterioare constatării legalei sesizări a instanței de judecată.

În concret, o astfel de activitate procesual penală, implicând audierea tuturor părților, a martorilor din lucrări și eventual administrarea probatoriilor propuse de inculpat în apărare, se va derula pe parcursul unei perioade mari de timp, situație ce va conduce în mod clar la depășirea rezonabilității duratei arestării preventive și poate chiar a duratei procesului penal.

Pentru toate aceste considerente, conform art. 139 alin.2 Cod procedură penală se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, iar măsurile de supraveghere ce vor fi impuse inculpatului vor asigura buna desfășurare a procesului penal în sensul prevederilor art. 136 Cod procedură penală.

Față de cele de mai sus se va admite apelul declarat de inculpatul.

Se va desființa sentința penală 56 din 02.02.2009 a Tribunalului Galați și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Se vor menține actele procedurale efectuate în cauză până la termenul din 02.09.2008 inclusiv.

Se va înlocui măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Se va dispune ca inculpatul să respecte obligațiile prev. de art.145 alin.1¹și alin.1²lit.c Cod procedură penală.

Se va dispune punerea în libertate a inculpatului - după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri - dacă nu este arestat în altă cauză.

Se va aduce la cunoștință inculpatului că, în cazul încălcării cu rea-credință a măsurii dispuse sau a obligațiilor impuse, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

Se va dispune comunicarea prezentei hotărâri organelor prev. la art.145 alin.2¹Cod procedură penală.

În rejudecare, instanța de fond, va relua cercetarea judecătorească, conform Titlului II Cap.I și II Cod procedură penală, asigurând audierea în condiții de publicitate, oralitate, contradictorialitate și nemijlocire a inculpatului, a părții vătămate, a victimelor, (), a martorilor din lucrări ( menționați în actul de sesizare al instanței, respectiv, și ), precum și a eventualilor martori propuși de inculpat în apărare, în condițiile în care aceste din urmă eventuale probe vor fi considerate utile și concludente cauzei.

De asemenea, instanța va analiza și se va pronunța motivat asupra tuturor cererilor și apărărilor formulate de inculpat, așa cum acestea au fost susținute prin celelalte motive de apel, a căror examinare devine inutilă în prezenta cauză cu care a fost sesizată Curtea, față de cazurile de nulitate absolută arătate mai sus și care au impus trimiterea spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de inculpatul zis "" (fiul lui și, născut 20.09.1974 în G, domiciliat în com., sat., jud. G, posesor seria -, nr. -, CNP_-, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ) împotriva sentinței penale nr.56 din 02.02.2009 a Tribunalului Galați.

Desființează sentința penală nr.56 din 02.02.2009 a Tribunalului Galați și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Galați.

Conform art. 383 alin.3 Cod procedură penală menține actele procedurale efectuate în cauză până la termenul de judecată din 02.09.2008 inclusiv.

În baza art. 139 al. 1 Cod procedură penală înlocuiește măsura arestării preventive luată față de inculpatulcu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv com., jud., prevăzută de art. 145 Cod pr. penală.

Conform art. 145 alin. 1¹Cod procedură penală, pe durata obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, în a cărei rază teritorială locuiește, respectiv Postul de poliție al comunei, județul G conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

În baza art. 145 al. 1²lit. c Cod procedură penală obligă pe inculpat să nu

se apropie de victimele infracțiunii, de membrii familiilor acestora, de martorii din lucrări și să nu comunice cu aceștia în mod direct sau indirect.

Se atrage atenția inculpatului că, în cazul încălcării cu rea-credință a măsurii aplicate și a obligațiilor care-i revin, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

Dispune punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 119/U/29.09.2006 emis de Tribunalul Galați, dacă nu este arestat în altă cauză.

Copia prezentei hotărâri va fi comunicată instituțiilor prevăzute de art. 145 alin.2¹Cod procedură penală.

Constată că inculpatul a fost arestat preventiv în prezenta cauză începând cu data de 29.09.2006.

În baza dispozițiilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului apel rămân în sarcina statului.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru inculpatul în ceea ce privește fondul cauzei.

Cu recurs în termen de 24 de ore de la comunicare pentru inculpatul în ceea ce privește măsura preventivă.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A

GREFIER,

- -

Red./05.05.2009

Tehnored./ 3 ex./05.05.2009

Jud.fond.-

Președinte:Mariana Cristache
Judecători:Mariana Cristache, Marcian Marius Istrate

Vezi şi alte speţe de drept penal: