Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 143/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-(1167/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 143A
Ședința publică de la 22 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea apelului declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 214/22.04.2009, pronunțată de către Tribunalul Ialomița - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat apelantul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat desemnat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 55/01.06.2009, atașată la fila 29 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-au depus la dosarul cauzei, de către apărătorul apelantului-inculpat, motivele de apel.
S-a procedat la ascultarea apelantului-inculpat, declarația acestuia fiind consemnată, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat, având cuvântul, solicită în temeiul art. 379 pct.2 lit. a Cod procedură penală admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și pe cale de consecință achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit.d Cod procedură penală pentru infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii subiective în ceea ce privește intenția ilicită.
Referitor la celelalte infracțiuni, solicită în temeiul art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală achitarea inculpatului, întrucât faptele reținute în sarcina acestuia nu au produs consecințele juridice prevăzute de lege.
Se referă oral situația de fapt reținută, solicitând să se aprecieze cu privire la împrejurarea că s-a reținut doar activitatea de recrutare și nu de transport, iar, dacă activitatea de recrutare este ilicită, cea de transport este permisă de lege în ceea ce privește traficul de persoane.
Cu privire la activitatea de recrutare, apărarea solicită a se aprecia în ce măsură sunt întrunite cerințele legii, în situația în care inițiativa trebuia să îi aparțină inculpatului și nu părții vătămate. Însă, inculpatul, pe fondul unei relații îndelungate cu partea vătămată, cunoscând situația sa familiară deosebit de grea, relațiile acesteia cu tatăl său vitreg, la rugămințile acesteia, inculpatul a cedat și a însoțit-o pe partea vătămată în Franța la rudele sale pentru a-i găsi un loc de muncă. În raport de această situație, apreciază că lipsește intenția ilicită.
Referitor la celelalte două infracțiuni, consideră că înscrisul folosit pentru ieșirea din țară a părții vătămate și considerat fals nu a produs consecințele juridice necesare existenței infracțiunilor de fals și de uz de fals.
În subsidiar, în raport de toate aceste circumstanțe solicită redozarea pedepsei aplicate sub aspectul reducerii cuantumului acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită în temeiul art. 379 pct.1 lit. a Cod procedură penală respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței penale atacate ca legală și temeinică, considerând că situația de fapt a fost corect reținută de către instanța de fond pe baza probelor administrate în cauză, din care rezultă că inculpatul a recrutat și trimis-o în Franța pe partea vătămată, căreia i s-a promis un loc de muncă în Franța, însă ulterior aceasta a fost exploatată sexual de către familia inculpatului.
Mai arată că, inculpatul a determinat o persoană rămasă neidentificată să procure un document fals pentru ca partea vătămată să poată fi scoasă în afara granițelor țării.
Deși inculpatul recunoaște doar în parte săvârșirea faptelor reținute în sarcina acestuia, situația de fapt a fost corect stabilită de către instanța de fond pe baza probelor administrate, atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, relevante în acest sens fiind declarațiile părții vătămate, care se coroborează cu celelalte mijloace de probă, respectiv declarațiile martorilor, înscrisurile aflate la dosar și raportul de constatare tehnico științifică.
Se constată că, ulterior, partea vătămată nu și-a mai menținut în fața instanței de judecată declarațiile date la urmărire penală, însă declarațiile care redau cel mai fidel adevărul sunt cele date cel mai aproape de momentul săvârșirii faptelor. În plus, partea vătămată nu a prezentat motive întemeiate cu privire la care să se poată aprecia că declarațiile date anterior nu corespund adevărului.
În ceea ce privește înscrisul falsificat și folosit pentru a se putea reține celelalte două infracțiuni trebuie să se constate că înscrisul a fost falsificat pentru a produce consecințe juridice.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzută de art. 72 Cod penal, a reținut circumstanțe atenuante în sarcina inculpatului și a redus pedepsele aplicate sub minimul special prevăzut de lege.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.13 din Legea nr. 678/2001 minimul special al pedepsei este de 7 ani închisoare, inculpatului aplicându-i-se o pedeapsă de 3 ani închisoare sub minimul special prevăzut de lege, astfel că este nejustificată solicitarea de reducere a cuantumului pedepsei și mai mult.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 383 Cod procedură penală solicită să se deducă din pedeapsa aplicată prevenția de la 13.10.2008 la zi, să se mențină stare a de arest a inculpatului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în temeiul art.192 Cod procedură penală.
Apelantul-inculpat, având cuvântul, arată că se raliază concluziilor puse de către apărătorul acestuia și arată că nu a dorit să îi facă rău părții vătămate.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.21/F din 22.04.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-, în baza art. 13 alin. 1,2 din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 74-76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64, lit. a, teza a II-a și b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.
În baza art. 25 rap. la art. 288 alin.l Cod penal, cu aplicarea art. 74-76 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale.
În baza art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 74-76 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a și b Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prev. de art. 64, lit. a, teza a-II-a și b Cod penal.
În baza art.350 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă reținerea din 13.10.2008 și arestul preventiv de la 14.10.2008 la zi.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 2250 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În fapt, inculpatul și victima infracțiunii de trafic de persoane, numita, sunt consăteni, și pentru că relațiile din familia minorei erau din ce în ce mai tensionate, în cursul lunii iunie 2007, i-a cerut inculpatului să o ajute să plece la muncă în afara țării.
a fost de acord și împreună cu minora au imaginat un plan care să le permită trecerea frontierei în condițiile în care încă nu împlinise 18 ani.
În acest scop i-a predat inculpatului copii și originalele actelor sale de stare civilă și de identitate, precum și de pe actele de stare civilă ale mamei sale și ale soțului acesteia, inculpatul obligându-se să facă rost de un document din care să rezulte că el era împuternicit să o însoțească pe minoră pe timpul călătoriei.
Inculpatul a intrat în posesia împuternicirii într-un termen de două trei zile, astfel că în data de 18.06.2007 cei doi s-au îmbarcat într-un autocar în municipiul P, iar în data de 19.06.2007 au trecut frontiera de stat prin vama Nădlag.
Ajunsă la, minora a fost cazată într-un imobil ocupat de mama inculpatului, un frate al acestuia cu familia și alți membrii ai aceleiași familii.
După o perioadă de 2-3 zile în care nu i s-a cerut nimic și a fost tolerată de familia inculpatului (răstimp în care și-a dat seama că promisiunile făcute în țară în legătură cu găsirea unui loc de muncă au fost o ), minorei i s-a dat de înțeles că trebuie să înceapă să câștige bani pentru a se întreține și, lucru mai important, să returneze datoriile făcute de familie cu aducerea sa în Franța, iar cel mai simplu mijloc era să se prostitueze.
Singură fiind, într-o țară străină, fără să cunoască cât de cât limba localnicilor și fără nici un, minora a înțeles foarte repede situația disperată în care se afla și a acceptat sugestiile familiei inculpatului, astfel încât, timp de câteva zile, la început însoțită de inculpatului și mai apoi singură, minora s-a prostituat în zona unor hoteluri situate într-o zonă periferică a.
Inițial toate câștigurile erau preluate de ( minora primind o sumă modică pentru întreținere), iar mai apoi, după ce probabil a câștigat încrederea grupului, minora a dispus singură de banii câștigați, din care își plătea întreținerea și a început să ramburseze din datoria pretinsă de grup.
După ce a însoțit-o la, inculpatul s-a reîntors în țară.
Conduita ulterioară plecării din țară a minorei a determinat instanța să aprecieze că nici nu a știut și nici nu a intenționat să meargă într- o țară străină pentru a se prostitua.
Un argument în sprijinul acestei susțineri îl constituie și faptul că, deși a acceptat inițial să se prostitueze, nu a încetat să caute o modalitatea de a scăpa de sub tutela familiei inculpatului.
Șansa i-a surâs minorei atunci când a întâlnit doi conaționali cărora li s-a plâns de situația în care se afla.
și cu influență în comunitatea din zonă, cei doi au ajutat- o pe minoră să-și ia lucrurile din casa familiei inculpatului și să se mute la unul dintre cei doi români pe nume.
Pe de altă parte plecarea din sat a minorei a stârnit neliniștea mamei sale care s-a adresat cu o petiție organelor locale de poliție. Separat, familia a făcut unele investigații și, din aproape în aproape, aceasta a aflat că părăsise localitatea însoțită de către inculpatul.
Întrebat fiind acesta a negat totul, chiar și după ce minora și-a sunat mama de la și i-a relatat întreaga poveste, mai puțin faptul că era nevoită să se prostitueze.
Deși nu sunt probe în acest sens, instanța apreciază că este foarte posibil ca familia inculpatului, în dorința de a nu declanșa un scandal care să-i afecteze interesele, a preferat să o lase pe minoră să plece de sub " ocrotirea " sa, intenție care s-a completat în mod fericit pentru cu intervenția celor doi români.
În total, a locuit la cu familia inculpatului aproximativ 3 săptămâni și a fost nevoită să se prostitueze aproximativ o săptămână.
Situația de fapt, așa cum a fost reținută atât în actul de sesizare cât și de instanța de judecată se dovedește cu probele arătate mai sus și în special cu declarațiile minorei.
Audiat în faza de urmărire penală inculpatul a negat săvârșirea faptei. A arătat că o cunoaște pe minoră, că a împrumutat-o pe aceasta cu 100 Euro, dar că nu are cunoștință de modul în care a ajuns la.
La cercetarea judecătorească inculpatul a recunoscut o parte din acuzațiile care i s-au adus, dar a negat că ar fi avut intenția să abuzeze de minoră și să o supună traficului de persoane.
A recunoscut că el a făcut rost de împuternicirea falsificată și că a însoțit-o pe minoră până la. A mai recunoscut că a plătit suma de 100 Euro la trecerea frontierei unui funcționar care i-a cerut acest lucru.
A negat că a suportat costurile călătoriei, arătând că și-a plătit singură drumul.
A negat că i-ar fi promis minorei, înainte de plecarea din țară, că el și familia sa îi vor găsi acesteia un loc de muncă la.
A afirmat că s-a întors imediat în țară și că nu știe ce a făcut la.
Apărările inculpatului nu pot fi primite deoarece sunt contrazise de celelalte probe ale dosarului, și în special de depozițiile victimei traficului.
Astfel, așa cum s-a arătat și mai sus, în vara anului 2007 parcurgea o etapă dificilă din viața sa, caracterul, relațiile de familie și vârsta punându-și serios amprenta asupra acțiunilor sale din aceea perioadă.
în care s-a comportat inculpatul dovedește acestei instanțe că era un bun cunoscător al oamenilor și mai ales al celor aflați în situații dificile.
Astfel, dând dovadă de multă abilitate, a câștigat încrederea minorei căreia i-a dat răspunsurile pe care aceasta le aștepta și i-a făcut acele promisiuni menite să încânte orice persoană și cu atât mai mult o persoană atât de vulnerabilă.
A avansat din surse proprii toate cheltuielile necesare procurării înscrisului falsificat și drumului până la și a negat apoi vehement acest lucru conștientizând că este un aspect care îl leagă de trafic.
Toate apărările inculpatului sunt demontate de către victima traficului care, în declarațiile date în mod detaliat, a oferit atât urmăririi penale cât și instanței de judecată elementele necesare stabilirii adevărului în cauză.
Astfel, minora a arătat că la plecarea din casa mamei sale nu avea nici un asupra sa, toate cheltuielile urmând a fi suportate de către inculpat.
Apoi, aceasta a mai arătat că în nici un moment, înainte de plecarea din țară, nu a fost evocată posibilitatea ca, odată ajunsă în Franța, să se prostitueze. Mai mult, inculpatul i-a prezentat o situație aproape idilică în care se afla familia sa, bine situată din punct de vedere material și al locurilor de muncă și în măsură să-i găsească și ei un loc de muncă care să-i permită un trai decent.
Un amănunt care face această instanță să creadă că acțiunea inculpatului a făcut parte dintr-un plan este acela că sosirea la, în locuința așa cum era aceasta a familiei lui, nu a stârnit nici o reacție, nici o întrebare, de parcă toți știau de ce este minora acolo și ce urmează să se întâmple în viitor cu ea.
De altfel, în declarația dată în fața instanței și aflată la fila 30 dosar, inculpatul îl indică pe unul din unchii săi ( ) ca mediator în obținerea împuternicirii falsificate, unchi care era un obișnuit al casei din.
În declarațiile date în fața instanței (devenită majoră ) a revenit asupra unor declarații date la urmărirea penală cu scopul vădit de a-i face inculpatului o imagine pozitivă. A repetat că nu crede că, prietenul ei din copilărie, ar fi putut măcar să se gândească să-i facă rău și cu atât mai puțin să-1 și facă, singurii vinovați fiind membrii familiei de la și în special.
A " uitat " ce sume a câștigat de pe urma practicării prostituției și ce sume a plătit familiei inculpatului, și inculpatului însuși.
Revenirea, în parte, asupra declarațiilor inițiale fără o motivație precisă nu poate fi luată în considerare de către instanță, dar poate fi explicată pe de o parte prin legăturile de afinitate care se realizează între victimă și infractor în acest gen de infracțiuni sau, pe de altă parte, prin teama pe care restul grupului o inspiră victimei.
Prin apărător, inculpatul a solicitat achitarea în baza art. 10, lit. d Cod procedură penală, declarându-se nevinovat și a susținut că demersul său a fost animat de cele mai bune intenții, acelea de aoa juta pe minoră să scape de necazurile pe care i le producea propria familie.
Pentru toate cele ce preced instanța de fond nu a putut primi aceste apărări și consideră că inculpatul a acționat cu intenție, în baza unui plan minuțios și bine pus la punct atunci când prin promisiuni mincinoase și profitând de starea de vulnerabilitate a victimei, a racolat-o pe aceasta și transportat-o la.
De asemenea, instanța de fond a ținut seama și de contribuția victimei care s-a lăsat încântată de promisiunile inculpatului pentru că este evident că inculpatul nu a folosit mijloace violente de constrângere și s-a bazat exclusiv pe naivitatea.
În drept, fapta inculpatului care, prin mijloace frauduloase și profitând de starea de vulnerabilitate a victimei
( minoră la data săvârșirii faptei ) a recrutat-o și transportat-o pe aceasta la în scopul exploatării sexuale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13, alin. 1 și 2 din Legea 678/2001.
Fapta aceluiași inculpat care a determinat o persoană neidentificată de a plăsmui un înscris oficial care atestă în mod mincinos că mama minorei își dăduse acordul ca aceasta să fie însoțită de inculpat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 288, alin. 1 Cod penal.
Fapta inculpatului de a folosi documentul descris mai sus pentru a o scoate din țară pe minoră, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal.
În legătură cu ultimele două infracțiuni apărarea a solicitat achitarea legat de faptul că, în cele din urmă documentul obținut în condițiile descrise în rechizitoriu s-a dovedit inutil și că nu a fost folosit la ieșirea din țară a minorei.
Apărările nu pot fi primite pentru că probele dosarului demonstrează că actul în discuție ( denumit " Declarație privind acordul părinților pentru ieșirea din țară a minorului însoțit de o altă persoană fizică majoră "), prin formă și mențiuni, crea impresia de valabilitate ( părea a fi întocmit în fața consulului la sediul Ambasadei României la ) și era să producă efecte juridice.
Astfel, în legătură cu infracțiunea de instigare, este clar că aceasta a existat și s-a materializat în actul depus la pagina 126 dosar urmărire penală.
În legătură cu infracțiunea de uz de fals, probele dosarului demonstrează că inculpatul a avut acest document asupra sa încă de la plecarea din și că a fost prezentat organelor poliției de frontieră.
Cert este că inculpatul a predat documentul în discuție unui funcționar îndreptățit să îl ceară, astfel că infracțiunea de uz de fals s-a consumat în acel moment.
Pentru toate cele ce preced, în baza textelor de lege menționate mai sus, tribunalul a conchis că inculpatul va fi condamnat.
La individualizarea pedepselor instanța de fond a ținut seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a codului și în legea specială, de gradul concret de pericol social al faptelor, de persoana infractorului, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În raport de aceste criterii generale instanța va ține seama, în primul rând, de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii de trafic de minori dat de modalitatea de săvârșirea, și de consecințele pe care acțiune a inculpatului a avut-o asupra victimei traficului.
de persoane în general și traficul de minori în special, este tratat cu toată exigența de statele lumii, fiind un flagel al societății contemporane care are drept consecință aducerea ființei umane (în general femei și copii ) în stadii similare cu sclavia și acest lucru se reflectă în fermitatea luptei împotriva acestui gen de infracțiuni și în pedepsele mari prevăzute în legile de sancționare.
Este motivul pentru care și această instanță apreciază că fapta inculpatului de aor ecruta pe minoră în scopul exploatării sexuale prezintă un grad ridicat de pericol social.
In al doilea rând instanța a ținut seama de faptul că inculpatul nu a acționat cu agresivitate asupra victimei și că aceasta din urmă are ea însăși o parte din vină concretizată în ușurința cu care a dat crezare promisiunilor inculpatului și s-a sustras supravegherii părintești.
Și, în fine, instanța a ținut seama de persoana inculpatului, cu o atitudine în general nesinceră pe durata procesului penal, dar care este tânăr și la primul contact cu legea penală.
În raport de toate acestea instanța a apreciat că pedepse cu închisoarea, cu executarea în regim de detenție, coborâte sub minimul special prevăzut de lege, respectă toate criteriile generale menționate mai sus și sunt apte să conducă la realizarea scopurilor prevăzute de legiuitor în art. 52 Cod penal.
De asemenea, a făcut aplicarea art.74-76 din Codul penal, precum și a dispozițiilor art.71 rap. la art.64 lit.a teza a II-a și din Codul penal.
Împotriva hotărârii tribunalului a formulat apel inculpatul, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în temeiul art. 379 pct.2 lit. a Cod procedură penală, admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și pe cale de consecință achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10lit.d Cod procedură penală pentru infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii subiective în ceea ce privește intenția ilicită.
Referitor la celelalte infracțiuni a solicitat, în temeiul art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală, achitarea aceluiași inculpat, întrucât faptele reținute în sarcina acestuia nu au produs consecințele juridice prevăzute de lege.
În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei aplicate sub aspectul reducerii cuantumului acesteia.
Analizând apelul inculpatului în raport cu motivul invocat și din oficiu, conform art.371 alin.2 din Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
Ca urmare a exercitării rolului activ și cu respectarea principiilor ce guvernează desfășurarea procesului penal în faza judecății, instanța de fond a administrat toate probele necesare stabilirii corecte a situației de fapt și vinovăției inculpatului.
În continuare, printr-o riguroasă și obiectivă evaluare a probatoriului administrat în faza de urmărire penală și în timpul judecății cauzei, a stabilit situația de fapt, care este în deplină concordanță cu conținutul probelor existente.
Totodată, a stabilit, fără să existe vreun dubiu, că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată și a reținut, în mod corect, vinovăția acestuia.
Examinând materialul probator administrat în cauză, Curtea reține, sub aspectul situației de fapt, că în cursul lunii iunie 2007, inculpatul, consătean cu victima, știind că aceasta este minoră, s-a oferit să o ajute să își găsească un loc de muncă în Franța, unde se aflau mai multe rude ale acestuia.
Pentru a putea trece frontiera împreună cu minora, inculpatul a instigat o persoană rămasă neidentificată să plăsmuiască un înscris, și anume o "declarație privind acordul părinților pentru ieșirea din țară a minorului însoțit de o altă persoană fizică".
Ulterior, la data de 20.06.2007, inculpatul a folosit înscrisul falsificat pentru a ieși cu minora din țară.
În continuare, inculpatul a condus-o pe victimă la locuința rudelor sale din Franța, unde împreună cu mama sa, și fratele său, i-au cerut minorei să practice prostituția pentru a-și putea plăti datoriile de 1000-1500 euro, reprezentând contravaloarea transportului până în Franța, a înscrisului falsificat și alte cheltuieli efectuate cu deplasarea, precum și cheltuielile de întreținere în Franța.
Fiind lipsită de mijloace bănești, de actele de identitate, reținute un timp de către inculpat, de îmbrăcăminte și hrană, minora a acceptat să se prostitueze fiind exploatată de familia inculpatului, sub supravegherea mătușii acestuia, poreclită.
În timp ce era exploatată de familia inculpatului, victima minoră a reușit să cunoască doi români aflați în Franța, respectiv, G și numitul, care au ajutat-o să se întoarcă în țară.
La întoarcerea în țară, victima minoră și-a sunat mama, căreia i-a relatat că a fost înșelată de inculpat, acesta promițându-i că îi va găsi un loc de muncă însă, în realitate, a obligat-o să practice prostituția și cerșetoria. telefonică a fost înregistrată de martorul G, tatăl vitreg al minorei, și auzită, pe speaker, și de martora.
Astfel, chiar mama minorei, martora, a declarat, cu prilejul ascultării, că fiica sa a sunat-o și i-a spus plângând că fusese victima inculpatului.
Părinții victimei l-au contactat pe inculpat care nu a recunoscut că a înșelat-o pe minoră, arătând că aceasta îi datora o sumă de bani cu care a împrumutat-o la plecarea în Franța.
Situația de fapt expusă rezultă din conținutul următoarelor mijloace de probă: declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, G, și, Constatare tehnico-științifică grafoscopică, și adresa nr.G5-1/17010/01/1 a Ministerului Afacerilor Externe al României.
Inculpatul nu au recunoscut săvârșirea faptelor, solicitând prin motivele de apel achitarea întrucât din probe nu rezultă, în mod indubitabil, că a săvârșit aceste fapte.
Analizând materialul probator administrat în cauză, Curtea constată că declarația inițială a victimei se coroborează cu declarațiile martorilor, G și.
Este adevărat că, victima, după arestarea inculpatului, și-au nuanțat declarațiile inițiale însă, nu au fost în măsură să infirme susținerile inițiale și nici nu au oferit o explicație credibilă cu privire la retractarea parțială a acestora.
Concluzionând, Curtea reține că din analiza materialului probator, rezultă fără nici un dubiu, că fapta inculpatului care, prin inducerea în eroare a victimei, despre care știa că este minoră, a recrutat-o și a transportat- în Franța, la, în scopul exploatării sexuale a acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea 678/2001.
De asemenea, fapta aceluiași inculpat care a determinat o persoană neidentificată de a plăsmui un înscris oficial care atestă în mod mincinos că mama minorei își dăduse acordul ca aceasta să fie însoțită de inculpat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 288, alin. 1 Cod penal.
Totodată, fapta inculpatului de a folosi documentul descris mai sus pentru a o scoate din țară pe minoră, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal.
În procesul de individualizare a pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute în art.72 Cod penal, și anume limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, natura și gravitatea faptelor, cauzele de agravare a pedepsei, și datele care caracterizează persoana inculpatului,respectiv că a avut o atitudine în general nesinceră pe durata procesului penal, dar care este tânăr și la primul contact cu legea penală.
În același timp, tribunalul a reținut,în mod corect, circumstanțe atenuante în favoarea acestuia.
În acest context, Curtea apreciază că tribunalul a individualizat, în mod judicios, pedepsele principale dar și pedepsele accesorii și a aplicat inculpatului o pedeapsă în mod corect individualizată, aptă să conducă la realizarea dublului scop, respectiv reeducarea acestuia și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Față de considerentele expuse, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală iar apelul formulat de inculpat este nefondat.
În consecință în temeiul dispozițiilor art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge apelul formulat de inculpatul.
Totodată, va deduce prevenția de la 13.10.2008 la zi
De asemenea, apreciind că subzistă temeiurile care au justificat arestarea preventivă a inculpatului, constatând că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, Curtea va menține starea de arest acestuia.
De asemenea, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe apelant la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.214 din 22.04.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală.
Deduce prevenția de la 13.10.2008 la zi și menține starea de arest.
Obligă apelantul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Proces-verbal
pentru doamna jud.- aflată în,
semnează, PREȘEDINTELE SECȚIEI,
GREFIER,
ta
Red.
Dact. 3 ex./9.07.2009
- jud.
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Silvia Cerbu
