Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 254/2009. Curtea de Apel Craiova

Comentarii

0

Dosar nr- - Legea nr.678/2001 -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI

INSTANTA DE APEL

DECIZIA PENALĂ NR.254

Ședința publică de la 4 decembrie 2009

PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Claudia Lăutaru

- - judecător

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat de procuror

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA

Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 25 noiembrie 2009, încheiere ce face parte din prezenta decizie, privind apelurile declarate de Ministerul Public, DIICOT - Biroul Teritorial Mehedinți și inculpații () și, împotriva sentinței penale nr. 415 din 27 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.

CURTEA

Asupra apelurilor de față;

Prin sentința penală nr. 415 din 27 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secție Penală în dosarul nr-, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 334.C.P.P. s-a schimbat încadrarea juridică, privind pe inculpatul (), din infracțiunea prev. de art.13 din Legea 678/2001, în două infracțiuni, respectiv infracțiunea prev. de art.13 alin.1, 3 și 4 teza III din Legea nr.678/2001, cu aplic. art.13 Cod Penal, privind partea vătămată, și infracțiunea prev. de art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001, privind pe partea vătămată.

În baza art.11 pct.2 lit. a rap.C.P.P. la art.10 lit. c C.P.P. a fost achitat inculpatul ( ) pentru infracțiunea prev. de art.13 alin.1, 3 și 4 teza III din Legea nr.678/2001, cu aplic. art.13 Cod Penal, privind pe partea vătămată.

În baza art.334 C.P.P. s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001, în infracțiunea prev. de art. 329 alin.1 și 3.Cod Penal, privind pe partea vătămată.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap.C.P.P. la art.10 lit.d C.P.P. a fost achitat inculpatul ( ) pentru infracțiunea prev. de art.329 alin.1 și 3.Cod Penal, privind pe partea vătămată.

În baza art.334 C.P.P. s-a schimbat încadrarea juridică, pentru inculpatul ( ), din infracțiunea prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, în infracțiunea prev. de art. 329 alin.1 Cod Penal, privind pe partea vătămată.

În baza art.329 alin.1 Cod Penal, a fost condamnat inculpatul ( ),fiul lui și, născut la 14.03.1975 în M, Județul M, cu domiciliul în comuna, sat, Județul M, cetățean român, studii 10 clase, căsătorit, 5 copii minori, fără ocupație, fără antecedente penale, la 2 ani închisoare și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza II și lit.b Cod Penal, conform art.65 Cod Penal, privind pe partea vătămată.

În baza art.71 alin.1 din OUG nr.105/2001, a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art.33-34.Cod Penal, s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul ( ) să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod Penal, în condițiile art.71 Cod Penal, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod Penal, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art.88 Cod Penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată, urmare a reținerii și arestului preventiv, începând cu 11.04.2007 și până la pronunțare.

În baza art.350 C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului ( ).

S-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap.C.P.P. la art.10 lit.d C.P.P. a fost achitat inculpatul ( ) pentru infracțiunea prev. de art.7 din Legea nr.39/2003.

În baza art.329 alin.4 și Cod Penal art.118 lit.e Cod Penal, s-a dispus confiscarea, în folosul statului, a sumei de 1050 euro sau /val. acesteia în momentul executării de la inculpatul ( ).

În baza art.334 C.P.P. s-a dispus schimbarea încadrării juridice, privind pe inculpatul, din infracțiunea prev. de art.13 din Legea nr.678/2001, în infracțiunea prev. de art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap.C.P.P. la art.10 lit.d C.P.P. s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 și prev. de art. 13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap.C.P.P. la art.10 lit. d C.P.P. s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.7 din Legea nr.39/2003.

În baza art.71 alin.1 din OUG nr.105/2001, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 10.02.1967 în M,Județul G, cu domiciliul în DTS,-, - 12,.2,.4,.13, studii 12 clase, căsătorit, 2 copii minori, ocupația administrator la SC "" SRL DTS, fără antecedente penale, la 2 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza II și lit.b C.P.P. în condițiile art.71

Cod Penal

În baza art.81 Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o durată de 4 ani, termen de încercare.

În baza art.359 C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83

Cod Penal

În baza art.88 Cod Penal, s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestului preventiv, de la 11.04.2007, la 16.04.2007, când a fost liberat.

În baza art.118 lit.e Cod Penal, s-a dispus confiscarea, în folosul statului, de la inculpatul, a sumei de 200 euro sau /val. acesteia în momentul executării.

În baza art.191 alin.2 C.P.P. a fost obligă inculpatul la 1.500 lei, cheltuieli judiciare în folosul statului, și inculpatul ( ) la 3.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele împrejurări de fapt și de drept:

La data de 20 iunie 2007 prin rechizitoriul T- Biroul Teritorial Mehedinți, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului ( ), fiul lui și, născut la 14.03.1975 în M, Județul M, cu domiciliul în comuna, sat., Județul M, cetățean român, studii 10 clase, căsătorit, 5 copii minori, fără ocupație, fără antecedente penale, pentru infracțiunea prev. de at. 7 din Legea nr.39/2003, art.12 al 1 și 2 și art.13 din Legea nr.678/2001 și art.71 al 1 din OUG nr. 105/2001 și în stare de libertate a inculpatului, fiul lui și, născut la 10.02.1967 în M, Județul G, cu domiciliul în Tr. S,-, -2, Sc.2,.4,.13, Județul M, român, 12 clase, căsătorit, 2 copii minori, administrator la." " SRL DTS, fără antecedente penale pentru infracțiunea prev. de art.7 din Legea nr.39/2003, art.12 al 1 și 2 și art.13 din Legea nr.678/2001 și art.71 al 1 din OUG nr.105/2001.

Ca situație de fapt, s-a reținut că familia este compusă din zis și fii săi zis Inspectorul, zis și ( ) zis, iar în perioada 2002-2007 aceștia s-au organizat cu scopul de a recruta și transporta în Italia persoane pe care le-au obligat la practicarea cerșetoriei, precum și tinere minore provenind din familii sărace, pe care le induceau în eroare, promițându-le asigurarea unor locuri de muncă, însă în realitate, o dată ajunse acolo, erau obligate să practice prostituția, iar banii astfel obținuți erau însușiți de către membrii familiei. În anii 2006-2007, la acest grup au aderat și inculpatul și învinuiții zis și zis.

Astfel, s-a reținut că în vara anului 2002 partea vătămată, pe atunci în vârstă de 17 ani a fost racolată de către care i-a promis asigurarea unui loc de muncă bine plătit la un restaurant în Italia. Întrucât tânăra nu poseda pașaport, a fost găzduită o perioadă de două săptămâni la locuința din, timp în care zis s-a ocupat de formalitățile necesare obținerii documentului de călătorie și a achitat toate taxele legale.

La data de 27.08.2002 minora a ieșit din țară prin punctul de trecere a frontierei Porțile de I, prin același punct ieșind din România, la aceeași dată și,împreună cu inculpatul (), aspect confirmat de evidențele de trafic ale poliției de frontieră( vol. I, fila nr.132).

În Serbia, partea vătămată a fost preluată de către inculpatul () și transportată la la un restaurant, unde a fost regizată organizarea unei nunți în care victima a fost îmbrăcată mireasă, timp în care minora a fost vândută unui cetățean străin, de naționalitate sîrbă, inculpatul () și fratele său primind de la acesta suma de 4.000 euro și un autoturism, după care au plecat.

Ulterior, cetățeanul străin i-a confecționat fraudulos un act de identitate cu aparența unui înscris oficial aparținând Croația și a transportat-o în Spania, unde a ținut-o sechestrată într-o rulotă până în luna aprilie 2003, când poliția spaniolă l-a arestat pe cetățeanul străin și victima a avut posibilitatea să revină în țară cu sprijinul autorităților spaniole din. Aspectele relatate s-a arătat că sunt dovedite cu depoziția părții vătămate și a mamei sale și de imprimatul înscrisului purtând numele de .

Deși inculpatul ( ) zis și zis nu au recunoscut această stare de fapt, susținând că nici nu o cunosc pe, s- apreciat că probatoriul administrat în cauză a confirmat faptul că atât inculpatul cât și, au încercat prin diverse mijloace să influențeze pe partea vătămată, cât și pe mama acesteia să-și revizuiască declarațiile. În acest sens, s-au reținut declarațiile lui, și procesul verbal de supraveghere.

În drept s-a precizat că fapta comisă de inculpatul ( ) de a induce în eroare pe partea vătămată, în sensul de a-i promite un loc de muncă în străinătate, dar în realitate de a urmări vânzarea acesteia în scopul obținerii de venituri, lucru care s-a și realizat, constituie infracțiunea de trafic de minori prevăzut de art.13 al 1 din Legea nr.678/2001.

De asemenea, în actul de sesizare s-a mai reținut că la începutul lunii decembrie 2006, părțile vătămate în vârstă de 19 ani și minora în vârstă de 17 ani au fost recrutate de care le-a promis locuri de muncă în Italia, cele două tinere fiind de acord cu propunerea acestuia.

Cele două tinere au fost transportate din România în Italia, ieșind din țară prin punctul de trecere a frontierei Nădlac în data 14.12.2006 cu autoturismul aparținând învinuitului zis Inspectorul, care era condus de către martorul zis. Ajunse în insula orașul, numiții zis Inspectorul și zis le-a obligat pe cele două să practice prostituția pentru a le achita o presupusă datorie de 3.500 euro ce reprezenta o sumă impusă de cei doi, drept cheltuieli ocazionate cu obținerea pașaportului și de transport din România până în Italia.

Părțile vătămate au fost nevoite să se prostitueze timp de 3 săptămâni, veniturile obținute din prestarea acestei activități - în sumă de 300-350 euro pe zi, trebuind să le predea în fiecare seară membrilor familiei, mai precis câte 50 euro fiecare inculpatului () zis, drept taxă de stradă, iar restul în schimbul achitării altor pretinse datorii.

S-a menționat că faptele descrise sunt dovedite cu declarațiile victimelor, procesele -verbale de interceptări și depoziția martorului.

În drept, s-a arătat că, faptele inc. () și ale învinuiților și de a exploata pe cele două tinere în scopul obținerii de venituri constituie infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori, precum și constituirea unui grup organizat în scopul comiterii unor infracțiuni.

S-a mai menționat că din probatoriul administrat în cauză a rezultat faptul că cele două victime au fost racolate de către zis, transportate în Italia de către zis Inspectorul și aici obligate să practice prostituția de către cei doi cât și de inc. ( ).

În depozițiile lor, victimele arată că în locul în care au fost cazate pe "" un loc unde erau amenajate mai multe barăci în care trăiesc la marginea orașului mai multe persoane în condiții insalubre, respectiv fără apă sau curent electric, mai erau găzduite încă 12 tinere românce care erau obligate să practice prostituția în folosul membrilor familiei.

În acest sens, au făcut referire la numitele, ( ), și.

În timpul urmăririi penale, aceste aspecte au fost învederate atât de victima minoră, cât și de martorul, însă aceștia datorită presiunii și influențelor exercitate de către membrii familiei, ulterior audierii la parchet, au revenit asupra declarațiilor și au făcut afirmații mincinoase.

Astfel, a revenit asupra declarației anterioare, din care rezultă implicarea în activitatea infracțională atât a inculpatului (), cât și a celorlalți membrii ai grupului și a susținut că nu cunoaște membrii familiei cu excepția lui și zis, afirmație contrazisă categoric de interceptările convorbirilor telefonice înregistrate, cât și de actele întocmite de organele de poliție cu prilejul unor activități de investigație, materializate în procesul verbal de supraveghere, planșa foto și declarația martorei.

Din procesele verbale de supraveghere operativă și planșele foto întocmite la 6.03.2007; 11.03.2007 și 16.03.2007 s- arătat că rezultă faptul că, îi cunoștea atât pe zis, cât și pe și pe inculpatul (), cu care s-a întâlnit în datele respective.(. III, nr.3-12).

Pe de altă parte, în data de 18.04.2007, prin intermediul martorei a fost determinată, în schimbul obținerii sumei de 400 euro să-și modifice declarația în favoarea inculpatului () zis, aspect ce rezultă din procesul verbal și planșa foto întocmite de organele de poliție, precum și din declarația martorei.(.I, f,nr.140-147).

Totodată, din conținutul interceptării convorbirilor telefonice rezultă faptul că aceeași victimă cunoaște pe învinuitul zis, care i-a dat îndrumări în sensul de a determina pe martorul zis să manifeste prudență în ceea ce declară organelor în drept, de asemenea, recomandându-i și ei același lucru ( Note interceptări. V file nr.86-111).

Aspectele învederate în primele declarații ale victimelor și și ale martorului sunt confirmate și de poliția Italiană, care a comunicat prin Centrul de Cooperare Internațională că în luna martie 2007, în orașul - Italia, au fost identificate numitele, (), și practicând prostituția împreună cu alte tinere românce.

Începând cu luna august 2006, o parte dintre tinerele ce au fost semnalate ca prostituate în - Italia și care au fost exploatate de către membrii familiei, au fost transportate din România în Italia de către inculpatul, acesta cunoscând scopul deplasării acestora și obținând venituri din această activitate.

Mai mult decât atât, s-a mai reținut că, inculpatul facilita deplasarea în străinătate a unor minori prin întocmirea unor procuri de însoțitor pe numele său.

Împrejurarea că inculpatul cunoștea scopul pentru care însoțea până în Italia pe tinere,s-a reținut că rezultă fără echivoc, din conținutul convorbirilor telefonice purtate atât cu zis Inspectorul,cât și cu zis, precum și cu inculpatul () zis.

În aceste discuții, persoanele traficate erau denumite "bagaje" și trebuiau să ajungă în Italia, stabilindu-se să le fie reținute de către inculpatul atât buletinul, cât și pașaportul până la preluarea acestora. Inculpatul era contactat în mod frecvent de membrii familiei, pentru a transporta în insula " băieți și fete" și a contribuit la influențarea unor victime ale traficului de persoane, în sensul că acestea să nu declare adevărul organelor de poliție( procese-verbale de interceptare. V nr.2-3, 12-13, 36-42, 194-197).

Tot din interceptările convorbirilor telefonice rezultă faptul că inculpatul intermedia trimiterea de anumite sume de bani din Italia în România la membrii familiilor persoanelor traficate, tăinuind totodată locul unde se află victimele și modul în care sunt câștigați banii de către acestea ( procese-verbale de interceptare. V, nr.44-50).

În luna februarie 2007, inculpatul și inculpații () zis și, au organizat scoaterea din țară a doi migranți cetățeni indieni, respectiv pe Sindir și, folosind cărți de identitate false, întocmite pe numele de și respectiv ( a se vedea acte autorități I nr.65-90).

Din probele administrate în cauză, s-a reținut că în ziua de 20.02.2007, la autogara din Tr. S, inculpatul s-a întâlnit cu inculpatul ( ) zis, după ce în prealabil vorbiseră la telefon și aici, alături de martorul, au inițiat trecerea ilegală peste frontieră a celor doi indieni ( proces-verbal I, f nr.51).

Din autogara Tr. S, în după amiaza zilei de 20.02.2007, au plecat cele trei microbuze aparținând firmei SC"", administrată de inculpatul încărcate cu pasageri cu destinația Italia.Unul dintre microbuze cu nr. SJ 5554 era condus de cu ajutor, celălalt cu număr -, condus de cu ajutor, iar cel de al treilea cu număr SJ 6449 condus de către, zis.

Cele trei microbuze au ajuns în Ungaria, iar la granița cu Austria, în microbuzul condus de au fost descoperiți în dimineața zilei de 21.02.2007 cei doi cetățeni indieni care trecuseră fraudulos frontiera de stat a României.

Ca urmare a anchetei autorităților maghiare, a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru infracțiunea de trafic de migranți, necunoscându-se în acel moment și participarea altor persoane. Deși nu se cunoaște cu exactitate locul de unde au fost luați migranții și nici câștigul financiar al martorului și al inculpaților și, coautoratul acestora din urmă s- precizat în rechizitoriu, că rezultă indubitabil din probatoriul administrat.

Astfel, martorii și, șofer pe microbuzele care au transportat persoane în străinătate la acea dată,au declarat că toți pasagerii din toate cele trei microbuze care au plecat din D Tr. S au fost verificați și controlați de către administratorul firmei, respectiv inculpatul, iar pe traseu, până în Ungaria, nu au mai fost îmbarcați alți pasageri, fapt ce demonstrează împrejurarea că inculpatul a cunoscut de la început că în unul din microbuzele firmei sale sunt pasageri ce urmau să fie scoși ilegal din țară (. I,nr.110-112).

Pe de altă parte, implicarea în traficul de migranți, atât a lui, cât și a lui rezultă din interceptarea convorbirilor telefonice purtate între cei doi, cât și între inculpatul și martorul, precum și din convorbirile purtate de acesta din urmă și și.

Din conținutul acestor convorbiri rezultă în esență faptul că cei doi inculpați, împreună cu martorul aveau cunoștință despre trecerea ilegală a migranților peste frontieră și că aceștia aveau documente de identitate false. Mai mult decât atât, din conținutul acelorași convorbiri rezultă faptul că inculpatul i-a indicat fratelui său să fugă și să se ascundă pentru a nu fi descoperiți de organele de poliție.

În data de 11.04.2007, cu prilejul percheziției domiciliare efectuată la locuința inculpatului au fost descoperite un număr de 19 pașapoarte și 9 buletine de identitate.

Referitor la susținerile numitei, conform cărora ar fi fost vândută în anul 2005 unor cetățeni germani, pe teritoriul acestei țări de către inculpatul împreună cu alții, avându-se în vedere contradictorialitatea declarațiilor victimei, precum și necesitatea administrării de noi probe, s-a dispus disjungerea cauzei în ceea ce o privește pe aceasta.

În drept s-a precizat că faptele inculpaților ( ) și a de a se constitui într-un grup infracțional organizat în scopul obligării părților vătămate la practicarea prostituției sau pentru a facilita ieșirea ilegală din țară constituie infracțiunile prev. de art.7 din Legea nr.39/2003, art.12 al 1 și art.13 al 1 din Legea nr.678/2001 și art.71 al 1 din OUG nr.105/2001.

În continuarea rechizitoriului s-a arătat că în definiția sa, în art. 2 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, grupul infracțional organizat este grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar.

Astfel s-a menționat că activitatea infracțională a inculpaților și a învinuiților s-a desfășurat pe o perioadă lungă de timp( anii 2002 - 2007 ), a fost coordonată în mod principal de către zis și a urmărit prin aceasta comiterea mai multor infracțiuni grave în scopul obținerii unor beneficii financiare.

Faptul că zis " " împreună cu ceilalți membrii a familiei obligau mai multe tinere să se prostitueze în Italia și că aceștia au reușit să-și creeze un grup bine structurat în acest scop, s-a stabilit că rezultă din Notele transmise de în datele de 16.03.2007 și 26.03.2007 conform cărora autoritățile italiene au descoperit practicând prostituția pe, (), și, existând indicii în sensul că familia întreține strânse legături cu numitul, cetățean italian, cunoscut ca fiind cercetat de către poliția italiană pentru exhibiționism violent, tâlhărie, tentativă de omor, distrugere, furt, deținere ilegală de arme, comportare abuzivă și găzduire de persoane clandestine.

Pe de altă parte, s- menționat în rechizitoriu că existența grupului infracțional organizat, constituit pentru comiterea infracțiunilor descrise, rezultă și din conținutul interceptărilor convorbirilor telefonice pe care le-au avut în lunile februarie-martie purtate între, ( ) și ceilalți membrii ai familiei, din care reiese că exista o repartiție a unui număr de femei într-o zonă, pe străzi sau sectoare din, care erau obligate să predea sumele obținute din practicarea prostituției.

Mai mult decât atât, interceptarea convorbirilor telefonice purtate între zis și o altă persoană necunoscută, confirmă faptul că inculpatul () " a vândut strada" unde tinerele românce practicau prostituția în schimbul sumei de 15.000 euro, unei alte persoane, iar de aici s-au iscat disensiuni între membrii familiei.

S-a mai precizat că există indicii temeinice că la săvârșirea infracțiunilor alături de inculpații ( ) și, au participat și alte persoane, respectiv zis, zis Inspectorul, zis, zis a, față de care s-a dispus disjungerea pentru că se sustrag urmăririi penale.

Tribunalul, procedând la soluționarea cauzei, după ce li s-au adus la cunoștință inculpaților drepturile care le au potrivit art.322 C.P.P. și au fost de acord să dea declarații în cauză, s-au luat interogatorii acestora și s-a trecut la cercetarea judecătorească.

La termenul din 5.11.2007 prin încheiere s-a dispus schimbarea încadrării juridice față de inculpatul (), din infracțiunea prev. de art.13 din Legea 678/2001 în două infracțiuni prevăzute de art.13 al. 1,2 și 3 din Legea nr. 678/2001 reținute ca fiind comise față de partea vătămată în anul 2002 și față de partea vătămată în anul 2006 și din infracțiunea prev. de art.13 din Legea 678/2001 în infracțiunea prev. de art.13 al. 1,2 și 3 din Legea 678/2001 față de inculpatul.

Înainte de dezbaterile în fond, avându-se în vedere că Ordonanța de urgență nr.79/2005 aprobată cu modificări prin Legea nr.278/2005 care a modificat art.13 din legea nr.678/2001, s-a pus în discuție în raport cu incidența art.13 Cod Penal, față de fapta din anul 2002 privind pe partea vătămată, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.13 al 1,2 și 3 din Legea nr.678/2001 reținută în sarcina inculpatului ( ) în infracțiunea prev. de art.13 al 1,3 și 4 din Legea 678/2001 cu aplicarea art.13 p, avându-se în vedere că prevederile Legii 678/2001 nemodificată prin OUG nr.79/2005 sunt mai favorabile în ceea ce privește limitele speciale de pedeapsă prevăzute de art.13 din Legea 678/2001.

De asemenea, s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul ( ) din infracțiunile prev. de art.13 al.1,2 și 3 și art.12 al.1 și 2 din Legea 678/2001, comise în anul 2006 în infracțiunile prevăzute de art. 329 al.1 și Cod Penal art.329 al.1 și 3.Cod Penal,privind părțile vătămate și.

Tribunalul, analizând întreg materialul probator, a constatat următoarele:

O primă infracțiune reținută în sarcina inculpatul ( ) prin actul de sesizare se referă la fapta din anul 2002 privind pe partea vătămată în vârstă de 17 ani, arătându-se în rechizitoriu că aceasta a fost racolată de către care i-a promis asigurarea unui loc de muncă bine plătit în Italia și pentru că partea vătămată nu avea pașaport a fost găzduită o perioadă de două săptămâni la locuința lui, timp în care zis s-a ocupat de formalitățile necesare obținerii pașaportului și a achitat toate taxele legale.

S-a mai reținut prin același act că la data de 27.08.2002 minora a ieșit din țară prin F Porțile de I, prin același punct ieșind din România și la aceeași dată și împreună cu inculpatul (), susținându-se că acest fapt este dovedit cu evidențele de la poliția de frontieră ( vol. I, fila 132).

Instanța, verificând aspectul de mai sus, a constatat că la acea dată inculpatul () nu a ieșit din România și mai mult decât atât, din relațiile poliției de frontieră rezultă că inculpatul în cursul anului 2002 nu apare cu ieșiri sau intrări în țară.

În continuare se precizează în rechizitoriu că, din Serbia partea vătămată a fost preluată de inculpat și transportată la, la un restaurant unde a fost vândută unui cetățean străin de naționalitate sârbă și pentru aceasta inculpatul și fratele său ar fi primit 4000 de euro și un autoturism, menționându-se că starea de fapt descrisă este dovedită cu declarația părții vătămate și a mamei sale și cu imprimatul înscrisului purtând numele de i, înscris confecționat fraudulos de acel cetățean străin.

Avându-se în vedere probele invocate în rechizitoriu, instanța de fond a reținut că, martora și partea vătămată nu au mai menținut declarațiile date la procuror.

Astfel, partea vătămată arată că, menține doar declarația dată la 26.05.2003 pe care a scris-o personal și din care nu se desprinde faptul că la comiterea infracțiunii ar fi participat și inculpatul (), iar la vânzarea sa către cetățeanul rezultă că erau prezenți și.

Ulterior, în anul 2007,deci după 4 ani, în declarația de la parchet, arată că după ce a trecut granița din România, autoturismul în care se afla aceasta a oprit într-o parcare unde a oprit și un alt autoturism în care erau () și fratele său și a fost preluată de aceștia. Așa cum rezultă din relațiile comunicate de poliția de frontieră, inculpatul nu a trecut granița la acea dată, situație în care este credibilă prima declarație a părții vătămate dată în anul 2003, mai aproape de data săvârșirii faptei, cât și cea de la instanță, întrucât acestea se coroborează cu evidențele traficului de frontieră comunicate de poliție, iar organele de urmărire penală nu au reușit să lămurească contradicțiile existente între declarațiile părții vătămate date în această fază a procesului penal.

De asemenea, martora, mama părții vătămate nu a menține declarația dată la procuror cu motivarea că cele scrise au fost dictate de polițist și tot aceștia i-au spus să declare că a fost rugată de tatăl inculpatului cu suma de 500 euro. Referitor la cele aflate de la fiica sa, precizează că aceasta i-a spus că în Italia a cerșit și că s-a căsătorit. Se constată că și martora are declarații contradictorii la urmărirea penală, nelămurite de către organele de anchetă, având în vedere că la 08.11.2002 în declarația scrisă de aceasta a relatat faptul că a aflat de la că a dus-o pe partea vătămată la un pe nume pentru a se mărita și a fost și aceasta de față, afirmațiile martorei coroborându-se cu cele relatate de fiica sa, partea vătămată, în declarația dată în anul 2003 pe care și-o menține, probe din care nu rezultă participarea inculpatului ( ).

În ceea ce privește acel înscris de identitate falsă, acesta a fost întocmit de cetățeanul și nu are nici o legătură cu faptele reținute în sarcina inculpatului (), înscrisul dovedind că partea vătămată a ajuns la acest, aspect recunoscut și de încă din declarația din anul 2003, dar prin intermediul lui și.

Mai mult decât atât, partea vătămată precizează în instanță că nu îl cunoaște pe inculpatul (), iar mențiunea făcută pe fotografia acestuia s-a datorat presiunii exercitată de mama sa, cum de altfel susține că tot de frica mamei nu a declarat adevărul în fața procurorului și pentru acest considerent menține doar declarația pe care a scris-o personal în anul 2003.

Instanța față de faptul că infracțiunea descrisă în rechizitoriu se reține că a fost comisă în anul 2002 și având în vedere disp. art.13 constată Cod Penal că încadrarea corectă a faptei este în disp. art.13 al 1,3 și 4 din Legea 678/2001 cu aplicarea art.13 Cod Penal, lege mai favorabilă față de modificările intervenite prin OUG nr.79/2005 și drept urmare, a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.13 al 1,2 și 3 din Legea 678/2001, în infracțiunea prev. de art.13 al.1,3 și 4 din Legea 678/2001 cu aplic. art.13

Cod Penal

De menționat că nici procesul verbal de supraveghere din 16.06.2007(fila 129, vol.1) din care rezultă că soția inc. () și sora acestuia au fost depistați în zona Podul din Tr. S, mai exact într-un autoturism parcat pe str. -, cu str. - nu poate duce la concluzia că prezența lor în acel loc s-a datorat faptului că în apropiere locuia partea vătămată, întrucât aceasta locuiește pe str. -, astfel că prin prezența celor două persoane în cartierul unde domiciliază partea vătămată nu se poate prezuma că s-a urmărit contactarea părții vătămate sau a mamei sale, câtă vreme nu s-a putut demonstra acest fapt.

Pentru această faptă, având în vedere materialul probator administrat în fața instanței, contradicțiile existente în declarațiile părții vătămate și ale martorei de la urmărirea penală, relațiile comunicate de poliția de frontieră care infirmă susținerea din rechizitoriu că inculpatul a trecut frontiera în anul 2002, s- constatat că nu s-a dovedit fără nici un dubiu că inc. () a participat la comiterea acestei infracțiuni, situație în care s- dispus achitarea inculpatului în baza art.11,pct.2 lit.a C.P.P. rap. la art.10 lit. c C.P.P.pentru infracțiunea de trafic de minori prev. de art.13 al. 1,3 și 4 din 678/2001, cu aplic. art.13 privind Cod Penal pe partea vătămată, în prezent purtând numele de prin căsătorie.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, s-a mai reținut că la data de 14.12.2006, părțile vătămate și minora în vârstă de 17 ani care au fost recrutate de și care le-a promis locuri de muncă în Italia, au trecut frontiera cu autoturismul învinuitului zis care era condus de martorul zis și ajunse în insula, orașul, învinuiții zis Inspectorul și zis le-a obligat pe cele două părți vătămate să se prostitueze pentru a le achita o presupusă datorie de 3500 euro. S-a mai reținut că părțile vătămate au fost nevoite să se prostitueze timp de 3 săptămâni, obținând venituri de 300-350 euro pe zi, care erau predate în fiecare seară membrilor familiei, mai precis 5o euro fiecare inculpatului (), zis drept taxă de stradă, iar restul pentru achitarea altor pretinse datorii. S- arătat că aceste fapte sunt dovedite la urmărirea penală cu declarațiile părților-vătămate, declarația martorului și procesele-verbale de interceptări.

Instanța de fond constatat că la urmărirea penală partea vătămată declară că a dat 50 euro, inculpatului () în fiecare zi pentru locul pe trotuar.

În fața instanței partea vătămată nu a mai menținut declarația de la procuror și a arătat că a fost obligată de tatăl său și de poliția de frontieră să declare astfel. În declarația de la instanță precizează că nu îl cunoaște pe inculpatul (), iar în Italia a fost la niște prieteni și nu a practicat prostituția. Martorul declară la urmărirea penală că fiecare din tinerele care se prostituau plăteau 50 euro zilnic taxă pentru că foloseau trotuarele străzii, însă tot în cursul urmăririi penale acesta revine și nu mai menține afirmația făcută privindu-l pe inculpat, declarând ulterior că nici nu îl cunoaște. În fața instanței, acesta menține ultima declarație dată la procuror cu motivarea că prima declarație a dat-o sub amenințarea lucrătorilor de poliție și în prezența acestora. În continuare precizează că nu îl cunoaște pe inc. () și că nu a văzut pe cele două părți-vătămate pe care le-a transportat în Italia că se prostituau.

Partea vătămată declară la urmărirea penală că nu a practicat prostituția, dar primea bani de milă de la diverși italieni și acești bani erau luați seara de. Mai precizează că a văzut că inculpatul percepea zilnic fiecărei fete care se prostitua câte 50 euro taxă, iar ulterior această taxă a fost dată lui zis Inspectorul. Tot la urmărirea penală revine la declarație și precizează că afirmațiile privind taxa de 50 euro sunt mincinoase și că nici nu îl cunoaște pe inculpat.

In instanță, menține doar ultima declarație dată procurorului cu motivarea că prima declarație a dat-o fiind învățată ce să declare de către poliție. Face din nou precizarea că nu a practicat prostituția în Italia și că nu îl cunoaște pe inculpat.

Prima instanță reține că din interceptările convorbirilor telefonice ale învinuitului cu o persoană necunoscută rezultă că întradevăr inculpatul () " închiriase "o stradă pe care apoi a vândut-o unei alte persoane cu 15.000 euro, aspect ce l-a deranjat pe acesta.

Coroborând aceste probe, instanța a concluzionat că inculpatul () deținea controlul unei străzi și pentru folosirea acesteia în vederea racolării unor persoane de cele care practicau prostituția se plătea o taxă, așa cum a afirmat martorul în prima declarație luată de procuror, cât și partea vătămată în declarația dată la urmărirea penală.

Referitor la partea vătămată,aceasta a precizat că nu a practicat prostituția în toate declarațiile și că a primit doar anumite sume de bani de milă, fiind minoră, din partea unor persoane, iar faptul că ar fi practicat prostituția nu este dovedit nici cu alte probe.

Reținerea din rechizitoriu că cele două victime au fost obligate să practice prostituția de inculpatul (), s- apreciat astfel, că nu are suport probator.

În concluzie, din probatoriul administrat privind pe cele două părți vătămate rezultă că activitatea inc. () se limita la a percepe o taxă de 50 euro de la persoanele care practicau prostituția și în speță s-a dovedit că de la partea vătămată primit 50 de euro zilnic conform declarației dată la urmărirea penală, apreciată ca reflectând realitatea, întrucât motivarea din fața instanței că a fost obligată de tatăl său să nu spună adevărul, nu poate fi primită câtă vreme aceasta nu a dat declarațiile în prezența tatălui.

Potrivit art.12 din Legea 678/2001, constituie infracțiune recrutarea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă și înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.

În cauză s- apreciat că nu s-a dovedit că inculpatul () a comis fapta în formele( recrutare,transportare,transferare, găzduire sau primire) și nici modalitățile cerute de textul de lege menționat.

Ceea ce s-a probat este faptul că acesta a perceput 50 euro zilnic taxă de stradă de la partea vătămată, deci activitatea sa infracțională privește doar obținerea unui folos material de pe urma practicării prostituției, fără ca acesta să exercite acte de constrângere asupra părții vătămate.

Cum partea vătămată cât și au fost racolate de și transportate în Italia de în scopul practicării prostituției, împotriva acestora existând indicii că se fac vinovați de infracțiunile prev. de art.12 al.1 și 2 și 13 al.1,2 și 3 din Legea 678/2001, acțiuni infracționale care s-au consumat prin comiterea uneia din formele de trafic de persoane în condițiile reglementate de Legea 678/2001 și s-au epuizat prin încetarea acestei activități infracționale a celor doi învinuiți față de cele două părți vătămate.

- între inc. (), și, nu exista nici un fel de înțelegere prealabilă sau concomitentă la comiterea acestei infracțiuni s-a apreciat că rezultă din convorbirile telefonice purtate de zis care era supărat că inculpatul () a vândut acea stradă cu 15.000 euro unei alte persoane, ceea ce denotă că activitatea fiecăruia era independentă și necondiționată de un eventual acord.

Același aspect este dovedit și prin aceea că inculpatul percepea doar 50 euro, neinteresându-l cât realiza fiecare prostituată zilnic pentru a percepe un eventual procent din suma obținută, banii rezultați fiind dați celor care le-au racolat și constrâns să practice prostituția.

De asemenea, este cert că părțile vătămate, cât și au fost constrânse să practice prostituția de învinuiții și, dar această constrângere nu a fost exercitată și de inc. (), care nu rezultă că știa sau că îl interesa dacă cele care practicau prostituția și plăteau acea taxă, o făceau de bună voie sau pentru că erau constrânse de alte persoane, singurul aspect dovedit este acela că persoanele care foloseau acea stradă plăteau 50 euro zilnic inculpatului ().

Drept urmare, în cazul în care o persoană, fără a întrebuința constrângeri, trage foloase de pe urma practicării prostituției, săvârșește infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 al 1.Cod Penal Cum în cauză s-a dovedit că cele două părți vătămate au fost traficate de și, nerezultând vreun act de constrângere din partea inculpatului și nefiind probată cunoașterea de către () că persoanele ce se prostituau și plăteau acea taxă erau constrânse să practice prostituția, din interceptările telefonice rezultând că unele persoane au făcut- de bună voie, s-a apreciat că inculpatul () se face vinovat de infracțiunea de proxenetism prev. de art.329 al 1.Cod Penal față de partea vătămată și drept urmare s- dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.12 al 1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001 în infracțiunea prev. de art.329 al 1.Cod Penal faptă pentru care urmează a fi condamnat.

Pentru aceleași considerente s-a schimbat încadrarea juridică față de inculpatul () și din infracțiunea prev. de art.13 al 1,2 și 3 din Legea 678/2001 privind pe partea vătămată în infracțiunea prev. de art.329 al 1 și 3.Cod Penal, faptă pentru care inculpatul () urmează a fi achitat în baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. a C.P.P. nerezultând din probele administrate că această parte vătămată i-a plătit vreo sumă de bani cu titlul de " taxă de stradă".

Infracțiunea de proxenetism restrânge exploatarea persoanei doar la forma specifică de exploatare sexuală, în timp ce infracțiunea de trafic de persoane se concentrează și asupra condițiilor de muncă forțată, aservire, ținere în stare de sclavie și asupra altor procedee de lipsire de libertate, ceea ce nu a rezultat din activitatea infracțională desfășurată de inculpatul ().

De asemenea, prima instanță a reținut că în cazul proxenetismului, constrângerea este prevăzută ca modalitate alternativă de săvârșire a infracțiunii în formă agravată, iar în cazul infracțiunii de trafic de persoane, constrângerea constituie unul din mijloacele de realizare a elementului material al laturii obiective acestei din urmă infracțiuni,în toate modalitățile ei de săvârșire( recrutare, transportare, transferare, cazare sau primirea unei persoane).

Or, pentru inculpatul () nu s-a probat că ar fi comis vreuna din aceste modalități reglementate de legea nr.678/2001, față de părțile vătămate și.

În rechizitoriu se explică revenirea asupra declarațiilor a părții vătămate și a martorului urmare a intervenției membrilor familiei inculpatului (), aspect reținut ca demonstrat de procesul verbal de supraveghere, planșele fotografice și declarația martorei care relatează că la 18.04.2007 i-a dat părții vătămate, suma de 400 euro de la soția învinuitului, zis. Despre întâlnirea dintre martoră și partea vătămată, poliția a fost încunoștințată de însăși partea vătămată, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la 18.04.2007 ( fila 140 dos., vol.I). De asemenea, martorul în prima declarație de la urmărirea penală arată că a primit amenințări prin telefon pentru că a fost la poliție și ulterior se constată că revine la declarația inițială.

Din aceste probe, instanța reține că este de necontestat faptul că partea vătămată și martorul au fost influențați, însă nici anterior intervenirii acestor influențe, partea vătămată nu a declarat că ar fi practicat prostituția și nici că i-ar fi dat bani inculpatului (), ea afirmând doar că alte fete care se prostituau îi plăteau acestuia 50 euro ca "taxă de stradă".

De altfel, din declarația martorei, prima instanță a reținut că aceasta a fost contactată de zis și că banii i-a primit de la soția acestuia, astfel că nu s-a dovedit că banii au fost dați părții vătămate pentru a schimba declarația în favoarea inculpatului (), câtă vreme inculpatul era cercetat în aceeași cauză, fiind începută urmărirea penală și împotriva sa pentru infracțiunea de trafic de persoane, iar banii proveneau de la soția învinuitului, iar nu de la soția inculpatului ().

De asemenea, din interceptările telefonice s-a concluzionat faptul că rezultă că același zis a vorbit cu partea vătămată, dându-i îndrumări acesteia de a-l determina pe martorul să fie prudent în ceea ce declară la poliție, recomandându-i și părții vătămate același lucru,ceea ce demonstrează că cel care a încercat să influențeze mersul anchetei în favoarea sa a fost și nu inculpatul ().

- partea vătămată îl cunoștea și pe inculpatul ( ) se arată în rechizitoriu că rezultă din procesele verbale de supraveghere operativă și planșele foto întocmite la 6.03.2007, 11.03.2007 și 16.03.2007(filele 3-12 vol.III urm. penală).

Observând aceste procese verbale tribunalul a constatat că din procesele verbale de supraveghere din 6.03.2007 și cel din 16.03.2007 partea vătămată s-a întâlnit cu alte persoane, iar nu cu inculpatul ( ), ele neconfirmând cele reținute în rechizitoriu.

Din procesul verbal din 11.03.2007 rezultă că partea vătămată s-a întâlnit la acea dată cu zis și zis și încă două persoane necunoscute. Împreună au plecat la restaurantul " " unde au stat circa o oră după care la orele 19,10 au fost opriți de organele de poliție, stabilindu-se că la aceea întâlnire au participat, și partea vătămată.

După control poliția constatat că autoturismul cu care circulau aceștia s-a defectat, iar numitul l-a sunat pe inculpatul ( ) care a venit în ajutor, în autoturismul lui urcând, partea vătămată și celelalte două tinere și. În localitatea a coborât, apoi a coborât cu, după care au stat de vorbă 10 minute în scara blocului Z5, în timp ce inculpatul ( ) a rămas în mașină cu partea vătămată. La orele 20,00, se precizează că cele două tinere au plecat spre locuință, iar inculpatul a plecat cu.

Ori, din aceste procese verbale tribunalul a reținut că se poate trage concluzia că partea vătămată l-a văzut cu aceea ocazie pe ( ), nedovedindu-se faptul că aceasta îl cunoscuse anterior datei de 11.03.2007, mai ales că inculpatul nu a participat la aceea întâlnire, fiind chemat de pentru că autoturismul se defectase.

Partea vătămată a declarat în fața instanței că nu îl cunoaște pe inculpat, dar indiferent de faptul că îl cunoștea sau nu pe inculpat, aceasta nu a declarat niciodată că a plătit vreo taxă inculpatului și nici alte probe nu dovedesc că inculpatul a perceput bani de la partea vătămată.

Din aceste considerente, prima instanță a stabilit că nu se poate reține că inculpatul ( ) a comis vreo faptă penală față de partea vătămată, neconfirmându-se nici în cursul urmăririi penale și nici în fața instanței vinovăția inculpatului pentru obținerea unor foloase materiale din practicarea prostituției de către aceasta.

Tribunalul a concluzionat totuși că, apărarea inculpatului în sensul că nu putea percepe nici o taxă de la persoanele care se prostituau în Italia, întrucât în perioada când se susține în rechizitoriu că ar fi perceput aceste taxe el se afla în România, nu este dovedită, având în vedere că martorul nu cunoaște nimic în cauză, iar martorul nu îl cunoaște pe inculpat, dar a auzit că cei din familia, unul și unul au provocat un scandal în comuna pe 26 decembrie 2006, această afirmație nedemonstrând că inculpatul ( ) a fost prezent în la aceea dată câtă vreme martorul nu îl cunoștea.

În aceiași ordine de idei, prima instanță a reținut din relațiile comunicate de F la 23.03.2007 aflate la fila 29 dosar urmărire penală vol.I, rezultă că inculpatul la 15.12.2006 a ieșit din țară, iar de la fila 68 vol.3 urmărire penală, rezultă că a revenit în țară la 29.12 2006, ceea ce probează că până la sfârșitul anului 2006 s-a aflat în Italia, confirnându-se susținerea părții vătămate că i-a plătit inculpatului 50 euro zilnic circa trei săptămâni.

Prin același rechizitoriu inculpații () și au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea de trafic de migranți, comisă la 20.02.2007, reținându-se că la această dată, în autogara din Tr. S inculpatul s-a întâlnit cu inculpatul () zis, după ce în prealabil vorbiseră la telefon și aici au inițiat trecerea ilegală peste graniță a doi cetățeni indieni.

În această privință, tribunalul a reținut următoarele:

Din autogara Tr. S, în după amiaza zilei de 20.02.2007 au plecat cele trei microbuze aparținând firmei SRL administrate de inculpatul, încărcate cu pasageri cu destinația Italia.

Unul dintre microbuze cu nr. SJ 5554 era condus de cu ajutor de șofer, iar celălalt microbuz cu nr. - era condus de inc. ajutat de, iar cel cu nr. SJ 6449 era condus de zis.

Cele trei microbuze au ajuns în Ungaria, iar la granița cu Austria, în microbuzul condus de au fost depistați în dimineața de 21.02.2007 cei doi indieni care trecuseră fraudulos frontiera de stat a României. Urmare anchetei efectuată de autoritățile maghiare, a fost condamnat la 2 ani închisoare cu suspendarea executării.

Referitor la coautorul celor trei, s-a apreciat că aceasta este dovedit cu probatoriul administrat în cauză.

Astfel, martorii și, șoferi pe microbuzele care au transportat călători în străinătate la acea dată au declarat că toți călătorii din cele trei microbuze care au plecat din Tr. S au fost verificați de inc., iar pe traseu până în Ungaria nu s-au mai urcat alți pasageri.

De altfel, comiterea acestei infracțiuni de cei doi inculpați și de martorul, s-a reținut ca fiind dovedită fără nici un dubiu de interceptările convorbirilor telefonice purtate între inc. și inc. ( ) cât și între inc. și fratele său, precum și din convorbirile telefonice purtate de acesta din urmă cu martorele și.

Din conținutul acestor convorbiri rezultă clar că cei doi inculpați aveau cunoștință despre trecerea ilegală a celor doi migranți, despre naționalitatea acestora, cât și despre documentele de identitate false.

De asemenea, coautoratul celor doi inculpați s- apreciat că rezultă și din procesul-verbal de efectuare a unor acte premergătoare (fila 51,vol.I urmărire penală)în care s-a menționat că la data de 20.02.2007 inculpatul () s-a întâlnit cu inculpatul și că în mașina cu care a venit inc. pe bancheta din spate se mai aflau două persoane. După ce au discutat cei doi inculpați, rezultă că inc. a coborât din autoturismul nr. CG 380 însoțit de cele două persoane și toți trei s-au îndreptat spre cele trei microbuze proprietatea inculpatului. Mai rezultă că la această întâlnire a participat și numitul.

Din convorbirile telefonice interceptate și purtate între inculpatul și în noaptea de 20/21.02.2007, rezultă că inculpatul a trecut granița din România în Ungaria cu cei doi migranți în schimbul unei sume de bani primiți de la inculpatul () și inculpatul primește indicații unde să-i transporte.

Din convorbirile telefonice din zilele de 21 și 22.02.2007 purtate de martorul cu inc., și, rezultă clar că cei doi migranți au fost preluați de inc. de la inculpatul () în schimbul sumei de 100 euro fiecare și că la trecerea frontierei în Austria au fost descoperiți în auto J 6449 proprietatea inculpatului,condus de fratele său.

Tribunalul a apreciat că toate aceste probe se coroborează și cu afirmațiile inc. și () care recunosc că s-au întâlnit în autogară pe 20.02.2007, dar nu recunosc că au discutat și despre cei doi migranți.

Inculpatul explică prezența inculpatului la acea dată în autogară prin faptul că mulți din călătorii din acea zi erau rudele sale.

Această susținere este însă infirmată de tabelele depuse de inculpat în instanță, cuprinzând numele călătorilor transportați în 20.02.2007 cu cele două microbuze și se constată că nu este consemnată nici o persoană cu numele de sau.

De asemenea, din declarația martorului dată în instanță, rezultă că în mașina condusă de s-au urcat din autogara D Tr. S la 20.02.2007, 5-6 persoane. Martorul arată că după ce martorul a fost reținut la granița ungară, inc. s-a întors și a luat mașina din vama ungară,iar în aceasta a observat că erau 3-4 persoane în mașină, deci mai puțin cu două persoane decât cele care urcaseră din autogara Tr. S, așa cum relateaază martorul.

Ori, coroborând aceste aspecte relatate de cei doi martori, prima instanță a stabilit că cei doi migranți indieni au plecat din autogara Tr. S, în mașina condusă de, cu știința inc., care verifica fiecare pasager și care i-a preluat de la inculpatul.

În concluzie, instanța a apreciat că în cauză s-a făcut dovada că cei doi inculpați și au comis infracțiunea de trafic de migranți prev. de art.71 al. 1 din OUG nr.105/2001, fapte pentru care au fost condamnați.

Deși în instanță, martorii propuși în apărare, respectiv și au declarat că cei doi migranți au fost luați de pe teritoriul Ungariei, tribunalul a stabilt că aceste declarații sunt izolate, necoroborându-se cu alte probe și neducând la infirmarea probelor mai sus menționate și dat fiind și gradul de rudenie apropiată cu inculpatul, nu au fost luate în considerare, fiind nesincere și infirmate chiar de propriile lor convorbiri telefonice interceptate, când martorii nu cunoșteau că împotriva fratelui și respectiv cumnatului se derulează o anchetă penală.

În ceea ce privește infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori, prev. de art.12 al 1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001 și art.13 al.1,2 și 3 din Legea nr.678/2001, instanța a apreciat că probatoriul administrat nu dovedește vinovăția inculpatului pentru comiterea acestor fapte.

De altfel, în actul de sesizare al instanței nu se descrie starea de fapt reținută în sarcina acestuia și ce activități infracționale a săvârșit inculpatul și care sunt victimele, mai ales că au fost conceptate ca părți vătămate doar, și, care s-a stabilit că au fost transportate în Italia de, zis Inspectorul, iar nu de inculpatul.

Faptul că s-au găsit la domiciliul inculpatului mai multe pașapoarte și buletine nu a fost apreciat ca probând traficul de persoane, având în vedere că deținea o firmă de transport, că făcea curse în străinătate în mod legal și că nici o persoană căreia îi aparținea vreun act de identitate găsit la domiciliul său nu s-a plâns că a fost traficată de acesta.

S-a stabilit că martorele audiate în cauză, au declarat că au apelat la inculpatul să le ducă în Italia, aflând că are firmă de transport și i-au plătit doar contravaloarea călătoriei. Prima instanță a apreciat că nu rezultă din nici o probă faptul că inculpatul ar fi efectuat aceste transporturi în scopul exploatării vreunei persoane și nici nu s-a dovedit că știa că peroanele transportate în Italia, vor urma să practice prostituția. De asemenea, persoanele minore transportate aveau procuri date de părinții lor, neexistând nimic nelegal în aceste transporturi și nici plângeri penale formulate împotriva inculpatul că ar fi indus în eroare pe cineva în scopul obținerii unui profit.

Față de cele de mai sus, inculpatul a fost achitat în baza art.11,pct.2 lit. a rap. la art.10 lit.d pentru C.P.P. infracțiunile prev. de art.12 al.1 și 2 lit.a și art.13 al.1,2 și 3 din Legea nr.678/2001, nefiind dovedită vinovăția acestuia pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată.

Tribunalul constatat că singura persoană care a formulat plângere împotriva inculpatului pentru trafic de persoane este, dar pentru această faptă s-a dispus disjungerea cauzei.

Referitor la infracțiunea prev. de art.7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 prima instanță constatat că vinovăția inculpaților și () nu s-a dovedit, întrucât acțiunile celor doi inculpați nu întrunesc elementele constitutive ale faptelor incriminate prin legea menționată, având în vedere că latura obiectivă a acesteia se poate realiza prin una din următoarele acțiuni: inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui asemenea grup.

Prin acțiunea de inițiere a unui grup infracțional organizat se înțelege efectuarea de acte menite să determine și să pregătească constituirea grupului. Prin acțiunea de constituire se înțelege intrarea într-un grup infracțional, activitatea acestuia fiind caracterizată prin durata în timp și realizarea unui scop infracțional comun.

Astfel, prima instanță a reținut că inculpatul () a tras foloase materiale de pe urma practicării prostituției de către partea vătămată fără a rezulta că a întrebuințat acțiuni de constrângere împotriva vreunei persoane. Astfel, activitatea infracțională a inculpatului () nu a avut drept scop realizarea traficului de persoane și ea s-a desfășurat independent de cea a membrilor familiei sale față de care s-a disjuns cauza.

De asemenea, tribunalul a afirmat că pentru reținerea acestei fapte, se impunea a se stabili și dovedi vinovăția a cel puțin trei persoane care să constituie un grup, cât și o ierarhie și o structură organizatorică a grupului.

Neexistând în cauză asemenea dovezi, instanța a dispus achitarea inculpatului () pentru infracțiunea prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, nefiind îndeplinite cerințele cerute de lege.

Cu atât mai mult, în ceea ce-l privește pe inculpatul, față de care nu s-a dovedit vinovăția sa pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane și minori, s-a concluzionat că implicit nu s-a probat nici aderarea sa la un grup infracțional constituit în acest scop.

În aceiași ordine de idei, instanța a concluzionat că această infracțiune nu subzistă nici în ceea ce privește traficul de migranți unde chiar dacă s-a constatat existența unui grup de 3 persoane, înțelegerea acestora a fost spontană, fără a exista o desfășurare în timp și în mod repetat a unor activități cu scopul traficării unor migranți, așa cum cer dispozițiile art.7 alin1 din Legea nr.39/2003.

În consecință, inculpații au fost achitați în baza art.11 pct.2 lit.a rap.C.P.P. la art.10 lit.d.C.P.P. pentru infracțiunea prev. de art.7 alin1 din Legea nr.39/2003.

La individualizarea pedepselor pentru faptele care s-au dovedit și care au fost reținute în sarcina inculpaților, instanța a avut în vedere pericolul social concret al acestora, limitele speciale de pedeapsă, lipsa antecedentelor penale și poziția procesuală nesinceră.

Prin urmare inculpatul () a fost condamnat pentru infracțiunile prev. de art.329 alin.1 privind Cod Penal pe partea vătămată și pentru infracțiunea prev. de art. 71 alin.1 din OUG nr.105/2001, fapte aflate în concurs real și ținându-se cont și de numărul înfracțiunilor și gravitatea lor, s- apreciat că pentru realizarea cerințelor art.52 pen. s- impus aplicarea unei pedepse privative de libertate orientată la minimul prevăzut de lege, iar în baza art.33-34.pen. s- dispus să se execute pedeapsa cea mai grea.

Întrucât, infracțiunea de proxenetism prevede și o pedeapsă complementară, inculpatului i s- aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 teza II lit. și lit.b pe o durată de 2 ani, în conformitate cu dispozițiile art.65 pen.

S-a apreciat că în ceea ce-l privește pe inculpat nu se impune a i se interzice dreptul de vot, întrucât ar însemna o restricție și limitare nejustificată a acestui drept recunoscut și garantat de Constituție și ar duce la încălcarea nejustificată a unui drept fundamental al omului ocrotit de normele, astfel că pentru aceleași motive aceleași drepturi au fost interzise și ca pedeapsă accesorie, în baza art.71 pen.

Potrivit art.329 alin.4 pen. și art.118 lit.d pen. s-a dispus confiscarea în folosul statului de la inculpatul () a sumei de 1050 euro sau contravaloarea acesteia în momentul executării, reprezentând suma primită de la partea vătămată câte 50 euro pe zi în perioada celor trei săptămâni cât aceasta a practicat prostituția.

În ceea ce-l privește pe inculpatul, găsit vinovat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți, s-a apreciat că față de lipsa antecedentelor penale, de faptul că are asigurată existența din prestarea unei activități în societatea al cărei administrator este, că are 2 copii minori în întreținere, și că comis o singură infracțiune s- apreciat că aplicarea minimului de pedeapsă cu suspendarea executării acesteia creează garanția reeducării inculpatului care se află la prima încălcare a legii penale.

S- apreciat că atitudinea de a nu recunoaște fapta săvârșită este o reacție instinctivă și nu este determinantă la individualizarea pedepsei, întrucât inculpatul a dovedit o bună comportare anterior comiterii infracțiunii, cât și ulterior acesteia prin faptul că a fost prezent și a răspuns la fiecare chemare în fața organelor de urmărire penală și în fața instanței.

În conformitate cu art.359 inculpatului C.P.P. i s-a atras atenția și asupra condițiilor în care se poate dispune revocarea suspendării condiționate a pedepsei potrivit art.83 pen.

În baza art.118 lit.d s C.P.P.-a dispus confiscarea în folosul statului de la inculpatul a sumei de 200 euro sau contravaloarea acesteia în momentul executării, bani care au fost primiți pentru traficul de migranți.

În baza art.191 inculpații C.P.P. au fost obligați și la cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești, au declarat apel inculpații și DIICOT - Biroul Teritorial Mehedinți, în termen și motivat, criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, astfel:

1. Apelul ÎCCJ - DIICOT - Biroul Teritorial Mehedințis -a referit în esență la următoarele critici: în mod greșit tribunalul a ajuns la concluzia de achitare a inculpaților pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată și la schimbarea încadrării juridice, ca urmare a neobservării probelor sau aprecierii acestora într-un mod defectuos.

Cu privire la prima parte - vătămată, a solicitat să se constate că în faza de urmărire penală a fost audiată, dar ulterior aceasta și mama sa și-au schimbat declarațiile. A solicitat să se aprecieze dacă această schimbare de declarații este justificată.

Cu privire la celelalte părți vătămate, a solicitat să se constate că revenirile asupra declarațiilor nu se justifică, că în cazul este dovada că i s-a înmânat de către familie inculpatului suma de 400 euro, că urma să se stabilească o întâlnire, întâlnire care a avut loc și a primit suma de 400 euro.

Cu privire la schimbarea încadrării juridice, aceste părți vătămate n-au fost racolate direct de inculpatul, dar există indicii că au fost obligate de către inculpatul să se prostitueze.

În ceea ce privește infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat, s-a arătat că în mod greșit prima instanță nu a avut în vedere că față de inculpații pentru care s-a disjuns cauza, ca membrii ai grupului, se continuă cercetările. A solicitat să se aibă în vedere împrejurarea în ceea ce o privește pe partea vătămată că în străinătate se află arestate alte persoane care au preluat-o și au vândut-

S-a susținut că există la dosar dovezi că inculpatul a transportat în străinătate minore pe care le-a avut trecute pe propria procură; bagajele la care se referă sunt persoanele transportate de și acesta știa ce transportă.

S-a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, să se constate că încadrarea juridică este cea din actul de sesizare și să se condamne inculpații cu privire la aceste fapte.

2. Apelul inculpatului () s-a referit în esență la următoarele critici: privind infracțiunea prevăzută de art. 71 alin. 1 din OUG105/2001, în mod greșit s-a reținut de către prima instanță că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni și a dispus condamnarea sa. Susține că în cauză nu există probe de natură a demonstra că ar fi coautor la infracțiunea de trafic de imigranți, instanța de fond bazându-se doar pe simple presupuneri, nesusceptibile de a demonstra vinovăția acestuia. Mai susține că s-a luat în considerare procesul-verbal de efectuare a unor acte premergătoare existent la dosar la fila 51 din dosarul de urmărire penală, în conținutul căruia se fac referire la evenimente care s-au petrecut atât anterior cât și ulterior datei întocmirii sale. Din conținutul acestui proces - verbal rezultă că este un act pro causa, susținând că ar fi fost necesar să existe o ordonanță a parchetului în acest sens.

În ceea ce privește cea de-a doua infracțiune pentru care a fost condamnat, prevăzută de art. 329 alin. 1 cod penal, a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. d cod procedură penală. Susține că instanța de fond a aplicat în mod greșit criterii diferite când a procedat la stabilirea forței probante a declarațiilor. Cu privire la partea vătămată, neexistând nici un motiv justificat pentru înlăturarea declarației dată de aceasta în fața instanței de judecată și menținerea celei dată la urmărirea penală. A susținut că în acest dosar nu sunt probe, că înregistrarea convorbirii telefonice s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 64 alin. 2 cod procedură penală și că instanța de fond și-a încălcat rolul activ.

A solicitat admiterea apelului, achitarea sa pentru infracțiunile prevăzute de art. 71 alin. 1 din nr.OUG 105/2001 și art. 329 alin. 1 cod penal.

În subsidiar, a solicitat suspendarea condiționată, iar în situația în care va fi găsit totuși vinovat, să se reducă în mod corespunzător pedeapsa aplicată și să se constate că a executat practic pedeapsa aplicată de instanța de fond.

3. Apelul inculpatului se referă în esență la următoarele critici: în mod greșit prima instanță a reținut că inculpatul a săvârșit fapta de trafic de migranți și nu a stabilit în concret în ce a constat activitatea infracțională a inculpatului, neexistând nici o dovadă care să probeze racolarea, îndrumarea sau călăuzirea migranților indieni. Raționamentul folosit de instanță la achitarea inculpatului pentru infracțiunea de trafic de minori, este aplicabil și în acest caz.

Instanța de fond a avut în vedere declarațiile a doi martori audiați, cei doi șoferi angajați ai inculpatului care au declarat cum decurge procedura îmbarcării, iar din conținutul acestor declarații nu se poate deduce vinovăția acestuia, depozițiile de martori fiind în favoarea inculpatului.

A mai arătat că instanța de fond ia în considerare procesul - verbal de întocmire a actelor premergătoare întocmit de către lucrătorii poliției de frontieră, care nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 91 cod procedură penală. Susține că acest proces - verbal este întocmit pro causa pentru că nu putea să fie cunoscută la acea dată sancțiunea aplicată fratelui inculpatului. Solicită să nu fie luat în considerare la reaprecierea probelor.

A susținut că există o convorbire telefonică la 22.02.2007 ora 20¹⁸ce se află în volumul V din dosarul cauzei, între și în care într-un moment de sinceritate, îi comunică fratelui său că a fost nevoit să modifice declarația sinceră dată în fața autorităților ungare. Solicită să se aibă în vedere că este esențială această sinceritate.

S-a mai susținut că există o serie de întreagă de incertitudini care generează dubii serioase și de elemente care dovedesc nevinovăția.

Sub aspectul celui de-al doilea motiv de apel, a solicitat să se constate că în mod greșit inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001 și pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d cod procedură penală.

S-a apreciat că temeiul juridic corect este art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit. a cod procedură penală, probele dovedesc că faptele pentru care a fost sesizată instanța nu există, art. 17 cod penal care reglementează noțiunea de infracțiune arată că infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală. Însăși instanța a reținut că nu este dovedită vinovăția inculpatului.

A solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct.2 lit.a cod procedură penală raportat la art. 10 lit. a cod procedură penală.

A solicitat în final admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 415 din 27 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Penală și în urma reaprecierii probelor administrate la instanța de fond să se pronunțe o nouă hotărâte legală și temeinică prin care să se dispună achitarea și pentru infracțiunea prevăzută de art.71 alin. 1 din OUG105/2001, temeiul achitării constituindu-l art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a cod procedură penală, fapta nu există.

Prin decizia penală nr. 31 din 10 iulie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, s-a dispus respingerea ca inadmisibil a apelului declarat de Parchetul de pa lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Mehedinți, împotriva sentinței penale nr. 415 din 27 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secție Penală în dosarul nr- și, totodată, espingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpatul ( ).

Totodată, s-a admis ca fondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 415 din 27 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secție Penală în dosarul nr-; s-a desființat în parte sentința penală nr. 415 din 27 decembrie 2007 Tribunalului Mehedinți pronunțată în dosar nr-, referitor la acest inculpat și numai în ceea ce privește pedeapsa accesorie aplicată acestuia.

În baza art. 71 alin. 5 cod penal, s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale și s-a menținut restul dispozițiilor sentinței.

În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus pentru inculpatul (), din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive de la data de 11 aprilie 2007 la 23 februarie 2008, inclusiv și a fost obligat acesta la 150 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, în apel.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, privind pe inculpatul, din care 65,25 lei - onorariu traducător, potrivit încheierii de la data de 7 mai 2008, au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova și inculpații () și, arătând că prin decizia nr. 3153 din 7 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, s-a dispus admiterea recursurilor declarate de către Parchet și inculpați, casându-se decizia nr. 31 din 10 iulie 2008 Curții de APEL CRAIOVA - Secția Minori și Familie și dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor formulate în speță.

În final, s-a dispus ca onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu desemnată pentru inculpatul, în sumă de 200 lei, să se plătească din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că în mod greșit instanța de apel a respins ca inadmisibil apelul parchetului, în condițiile în care, libertatea de apreciere cu privire la soluția pronunțată de Tribunalul Mehedinți, a procurorului care a instrumentat cauza, este admisă de lege, care nu limitează dreptul acestuia de a exercita calea de atac atunci când apreciază că hotărârea este netemeinică sau nelegală chiar dacă nu a participat la judecarea cauzei.

În decizie s-a mai arătat că la instanța de apel, cu ocazia rejudecării, vor fi avute în vedere criticile formulate în recursurile inculpaților și se vor administra probele pe care instanța le va găsi necesar să le administreze.

La Curtea de APEL CRAIOVA, dosarul a fost înregistrat sub nr-, iar cu ocazia rejudecării, au fost ascultați inculpații, iar la cererea inculpatului a fost ascultat martorul.

Analizând între materialul probator aflat la dosar și examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază că apelul Ministerului Public este nefondat, iar apelurile inculpaților sunt fondate numai cu privire la modalitatea de executare a pedepselor.

Apelul Ministerului Public este nefondat, pentru următoarele motive:

Referitor la fapta descrisă la punctul 1 din rechizitoriu, acuzarea se bazează pe declarațiile părții vătămate, ale mamei sale (filele 115 - 117, 128 dosar urmărire penală), imprimatul înscrisului purtând numele i (fila 303, vol. 1 - dosar urmărire penală) și procesul-verbal de supraveghere (fila 129).

Chiar în rechizitoriu s-au arătat aspecte contradictorii cu privire la modul în care inculpatul a ieșit din România, în sensul că, la data de 27.08.2002, minora a ieșit din țară prin Porțile de I, prin același punct și la aceeași dată ieșind împreună cu inculpatul.

În cursul cercetării judecătorești s-a constatat că inculpatul, la 27.08.2002 nu a ieșit din România, așa cum rezultă din relațiile Poliției de Frontieră, potrivit cărora, în cursul anului 2002, inculpatul nu apare cu ieșiri sau intrări în țară.

Partea vătămată și mama sa au dat de-a lungul timpului mai multe declarații.

În fața instanței de fond, a precizat că declarația care corespunde adevărului este cea din 26.05.2003 (fila 19 - dosar urmărire penală), iar a arătat că nu menține declarația dată la procuror.

Deosebit de important este faptul că declarațiile date de la 26.05.2003 și de la 08.11.2002 (fila 121 - dosar urmărire penală) sunt cele mai apropiate din punct de vedere cronologic de la data de 27.08.2002, în timp ce declarațiile de la 19.03.2007, 25.06.2007 au fost date după o lungă perioadă de timp - peste 4 ani.

În acest context, având în vedere faptul că declarațiile părții vătămate din 26.05.2003 și declarațiile martorei din 08.11.2002, 09.01.2003, 28.07.2003 se coroborează că aspectul că la 27.08.2002 inculpatul nu a ieșit din România, Curtea, având în vedere dispozițiile art. 63 alin. 2 Cod Procedură penală, apreciază că în mod corect instanța de fond, la stabilirea stării de fapt, a avut în vedere declarațiile date cu ocazia cercetării judecătorești, potrivit cărora, inculpatul () nu a participat la această faptă.

În aceste condiții, înscrisul de identitate falsă și procesul-verbal de supraveghere nu au vreo relevanță asupra situației inculpatului ().

Referitor la fapta descrisă la punctul 2 din rechizitoriu, chiar în actul de sesizare se arată că părțile vătămate și au fost recrutate de, au ieșit din țară prin Nădlac în data de 14.12.2006 cu autoturismul lui, ce era condus de martorul, iar când au ajuns în, au fost obligate de către și să practice prostituția.

Singura faptă imputată inculpatului () este aceea că le-a solicitat celor două părți vătămate câte 50 euro pe zi, drept "taxă de stradă".

În toate declarațiile date, indiferent de perioadă și faza procesuală, partea vătămată a arătat că nu a practicat prostituția, ci a primit bani din mila altor persoane, care erau luați de.

Cu privire la partea vătămată, din nici o probă administrată fie la urmărirea penală, fie la instanța de fond, nu rezultă că inculpatul () ar fi participat la recrutarea, transportarea sau constrângerea acesteia la practicarea prostituției, activitatea acestuia limitându-se la a percepe zilnic 50 euro cu titlu de "taxă de stradă".

Din interceptările telefonice rezultă doar aspectul că () "a vândut strada" unde prostituau tinerele, cu 15.000 euro, ceea ce a generat o nemulțumire din partea lui.

În privința aspectului că partea vătămată a fost influențată, așa cum rezultă din procesele-verbale de supraveghere, planșele fotografice și declarațiile martorei -, semnificativ este faptul că și înainte de a fi influențată partea vătămată a precizat că ea nu s-a prostituat, iar ea a văzut că inculpatul () "percepea zilnic fiecărei fete care se prostitua câte o taxă de 50 euro, spunând că reprezintă taxă de folosire a străzii unde agățau clienții" (fila 139 verso - dosar urmărire penală).

În aceste condiții, schimbarea declarațiilor părții vătămate nu a avut efect asupra încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului, parte vătămată fiind, încadrare dată de tribunal.

În consecință, soluția adoptată de instanța de fond cu privire la cele două părți vătămate și, este corectă.

La punctul 3 din rechizitoriu, în alineatele 1, 2 și 3 se arată că inculpatul, începând cu luna august 2006, transportat din România în Italia mai multe tinere, cunoscând că acestea erau exploatate de către membrii familiei. Totodată, inculpatul intermedia trimiterea de sume de bani din Italia în România, la membrii familiilor persoanelor traficate.

În actul de sesizare nu se arată care sunt victimele acestor fapte, datele la care se pretinde că s-au săvârșit.

Atât la urmărirea penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, din probele administrate - printre care declarațiile martorelor, - rezultă că inculpatul avea o firmă de transport internațional, efectuând transport de persoane contra cost.

Cu ocazia efectuării transporturilor s-au respectat toate formalitățile cerute de lege, persoanele minore beneficiind de procuri pentru a putea ieși din țară.

Pe de altă parte, din nici o probă nu rezultă că ar fi avut vreo înțelegere cu alte persoane din care să rezulte scopul în care se deplasau clienții transportați în străinătate.

Din notele privind conținutul convorbirilor telefonice, nu rezultă numele persoanelor transportate în Italia și, îndeosebi, nu reiese că ar cunoaște motivul deplasării acestora în străinătate.

În privința infracțiunii prev de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003, pe de o parte semnificativ este faptul că au fost trimiși în judecată doar doi inculpați, iar pe de altă parte, așa cum s-a arătat anterior, activitatea inculpatului () constituie infracțiunea de proxenetism, iar inculpatul nu a săvârșit infracțiunile prev de art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001.

Totodată, existența infracțiunii prev de art. 7 din Legea 39/2003, trebuie să se demonstreze vinovăția a cel puțin trei persoane între care să existe o ierarhie bine stabilită și o structură organizatorică a grupului.

În speța de față nu au fost trimiși în judecată numiții, astfel încât nu se poate stabili vinovăția sau nevinovăția acestora.

Chiar dacă la săvârșirea infracțiunii prev de art. 71 alin. 1 din OUG105/2001 au participat trei persoane, respectiv (), și, activitatea acestora nu a avut caracter repetat, între cei trei existând o înțelegere spontană, de moment, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev de art. 7 alin. 1 din Legea 30/2003.

Apelul inculpatului () este fondat numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.

Referitor la infracțiunea de proxenetism prev de art. 329 alin. 1 Cod penal - parte vătămată - Tribunalul a reținut o corectă stare de fapt.

Astfel, prezența inculpatului în Italia este probată prin relațiile (fila 29, vol. 1 - dosar urmărire penală), potrivit cărora inculpatul, la 15.12.2006 a ieșit din țară și s-a întors la 29.12.2006 cu autoturismul înmatriculat în Italia sub nr. AM 181TY (filele 68, 74, vol. 3 - dosar urmărire penală).

Faptul că inculpatul, în această perioadă, s-a aflat în Italia, este confirmat și de declarațiile părților vătămate și, care, la data de 14.12.2006 au ieșit din țară prin Nădlac, cu autoturismul MH - 66 - (fila 60, vol. II - dosar urmărire penală) ce aparține lui, condus de.

Părțile vătămate au ajuns în insula, orașul, unde s-a prostituat, ocazia cu care îi plătea zilnic inculpatului () suma de 50 euro, reprezentând taxă pentru locul pe trotuar.

Deși partea vătămată a dat mai multe declarații pe parcursul cercetărilor, diferite ca și conținut, în mod corect tribunalul a reținut ca cea adevărată, declarația dată la urmărirea penală la data de 09 martie 2007.

Astfel, motivele invocate de partea vătămată în fața instanței de fond, pentru care nu a mai menținut declarația dată în fața procurorului, în sensul că a fost obligată de tatăl său și de poliția de frontieră, nu sunt credibile.

Audierea părții vătămate s-a făcut de procuror, fiind greu de crezut că acesta ar fi acceptat ca partea vătămată să fie influențată cu privire la modul în care dă declarații.

Totodată, în condițiile în care partea vătămată era majoră la data în care a dat declarația, nu se explică de ce tatăl său ar fi fost prezent în încăperea în care a avut loc audierea.

În altă ordine de idei, partea vătămată, în cazul în care nu era de acord cu conținutul declarației, avea posibilitatea să refuze să o semneze, dar ea a semnat declarația respectivă, în care a descris amănunțit ce s-a întâmplat.

Ori, nici tatăl martorei, nici alte persoane nu aveau cum să știe amănuntele cuprinse în declarație.

Declarația dată în faza urmăririi penale este susținută și de faptul că împreună cu, au fost transportate în insula, orașul, cu autoturismul ce aparținea lui.

Mai mult, potrivit declarației martorului din 18.04.2007 (fila 269, vol I - dosar urmărire penală), cele două părți vătămate, împreună cu, au intenționat să iese din țară înainte de 14 decembrie 2007, dar nu au reușit din cauza faptului că minora nu avea toate actele necesare (fila 31, vol. III - dosar urmărire penală).

În declarația dată în fața instanței de fond, partea vătămată arată aspecte care nu se coroborează cu celelalte probe.

Astfel, partea vătămată a arătat că a avut bani pentru pașaport de la părinții săi, în timp ce tatăl acesteia - (fila 34 - 36, vol. III - dosar urmărire penală) a precizat că nu i-a dat bani în acest scop, iar fiica sa a obținut pașaport plătind taxă de urgență.

Totodată, partea vătămată susține că în orașul a stat doar o zi, fără să spună numele complet al persoanei la care a stat, iar martorul a declarat că în preajma sărbătorilor, la sfârșitul anului 2006, l-a sunat spunându-i că este în, unde a ajuns cu o persoană care făcea curse.

Ori, de la data ieșirii din țară - 14.12.2006 - până când martorul a arătat că partea vătămată a ajuns la, a trecut o perioadă de timp, în care partea vătămată a practicat prostituția în.

Altă neconcordanță o constituie susținerea părții vătămate referitoare la numărul persoanelor la care a stat la, în sensul că a arătat că erau două persoane, dar martorul a arătat că fratele său, nu a cunoscut-o pe, în acea perioadă fiind gardian public.

Declarația părții vătămate dată în fața procurorului este confirmată și de conținutul convorbirii telefonice din 13 martie 2007, purtată de la telefonul lui - fratele inculpatului - din care rezultă că () zis "" a dat strada numitului "" pentru suma de 15.000, ceea ce a produs supărare fratelui inculpatului, care a spus că, dacă numitul "" va primi bani - taxa de trotuar, va goni fetele acasă (fila 23, 24 vol. VI - dosar urmărire penală).

Din convorbirea respectivă rezultă că înainte de a ceda strada, inculpatul () încasa sume de bani drept " de trotuar" de la tinerele care practicau prostituția.

Susținerea inculpatului că sunt incidente dispozițiilor art. 64 alin. 2 Cod Procedură penală cu privire la convorbirea telefonică, este neîntemeiată, pe de o parte fiindcă interceptarea a fost autorizată potrivit legii, iar pe de altă parte, convorbirea nu s-a purtat în limba română, deoarece nu s-a făcut nici o mențiune în acest sens în nota de redare, ca în cazul altor note unde, când a fost cazul, s-a făcut mențiunea respectivă - "în continuare, discuția s-a purtat în limba română" (filele 42, 57, 73, vol. V - dosar urmărire penală).

Totodată, este neîntemeiată susținerea inculpatului că s-a făcut diferențiere între modul de apreciere a declarațiilor părților vătămate și.

În acest sens, sugestiv este faptul că instanța de fond a luat în considerare primele declarații date de părțile vătămate, care se coroborează cu celelalte probe, procedând potrivit art. 63 alin. 2 Cod Procedură penală.

Pe de altă parte, în mod corect, la stabilirea stării de fapt s-a avut în vedere declarația martorului, dată în fața procurorului la 07 martie 2007, întrucât acesta, în declarațiile ulterioare, a arătat aspecte care diferă de la declarație la alta, referitoare la locul în care a stat în Italia, perioada, persoana de la care a împrumutat bani.

Totodată, motivul invocat de martor în sensul că toate amănuntele arătate în prima declarație le cunoștea de la poliția de frontieră, nu este credibil, în condițiile în care acesta avea posibilitatea să refuze semnarea declarației, sau să specifice că toate informațiile le deține de la alte persoane.

Referitor la aspectul privitor la data ieșirii din țară a inculpatului () - 14 decembrie 2006 - și data întoarcerii - 29.12.2006, nu are importanță asupra existenței infracțiunii de proxenetism, în condițiile în care inculpatul pretindea o taxă de 50 euro pe zi pentru folosirea unei străzi de către tinerele care practicau prostituția.

Astfel, chiar dacă inculpatul nu era prezent, taxa era încasată de persoane apropiate acestuia, persoane care aduceau tinerele respective pe acea stradă.

Este greu de crezut că inculpatul percepea taxa respectivă doar în momentul când el era prezent.

Mai mult, a și specificat suma totală de bani pe care o plătea și modul în care se împărțeau banii (fila 136, vol I - dosar urmărire penală).

Referitor la infracțiunea prev.de art.71 alin.1 din OUG nr.105/2001, din întreg materialul probator existent în cauză, rezultă că inculpatul () la data de 20 februarie 2007, după o discuție prealabilă cu, a organizat trecerea frauduloasă a frontierei României, de către doi cetățeni indieni, faptă descoperită pe teritoriul Ungariei la granița cu Austria, cei doi având documente de identitate românești falsificate.

Astfel, după o discuție prealabilă purtată la telefon între inculpații și (), aceștia s-au întâlnit în Autogara din DTS, punând la punct un plan pentru trecerea ilegală peste graniță a celor doi indieni în după amiaza zilei de 20 februarie 2007, când au plecat trei microbuze aparținând firmei SC SRL, administrată de inculpatul, ce transportau pasageri spre Italia.

Unul dintre microbuze cu nr.SJ-5554, era condus de cu ajutor de șofer, celălalt autobuz cu nr.-, era condus de inculpatul, ajutat de, iar cel de-al treilea, cu nr.SJ-6449, era condus de, fratele inculpatului.

În momentul în care au ajuns la granița dintre Ungaria și Austria, în microbuzul condus de fratele inculpatului, au fost depistați în dimineața de 21 februarie 2007, orele 7,45, cei doi indieni care trecuseră fraudulos frontiera de stat a României.

Potrivit înscrisurilor aflate la pag.71-76 din Volumul I al dosarului de urmărire penală, rezultă că Judecătoria orășenească pe data de 22 februarie 2007 l-a condamnat pe la pedeapsa de 1 an închisoare, fiind suspendată executarea pe o perioadă de 2 ani.

Potrivit martorilor și, toți călătorii din cele trei microbuze care au plecat din DTS au fost verificați de inculpatul, iar pe traseu nu s-au mai urcat alți pasageri.

Implicarea inculpaților () și, alături de în trecerea frauduloasă a frontierei de stat de către cei doi cetățeni indieni este probată și prin interceptările convorbirilor telefonice purtate atât între cei doi inculpați din cauza de față, cât și dintre și fratele său, cum și din convorbirile telefonice purtate dintre și martorele și.

Potrivit convorbirii telefonice purtată în limba română la 20 februarie 2007, orele 12,30, între inculpații () și (fila 19 vol.V ), cei doi inculpați și-au dat întâlnire în autogară la orele 15,30-16,00, înainte de plecarea în cursă, iar potrivit tabelelor depuse de ce cuprind numele călătorilor transportați la 20 februarie 2007, printre aceștia, nu se află nicio persoană cu numele sau, astfel încât susținerea inculpatului (), că ar fi venit în autogară pentru a conduce rude care plecau în Italia, este neîntemeiată, în condițiile în care nu a precizat nici numele acestor rude.

Tot din conținutul unei convorbiri telefonice purtată la 21 februarie 2007, orele 2:34, între cei doi inculpați, rezultă că () s-a interesat tot timpul de situația celor două persoane de origine indiană pentru a se asigura că trecerea frontierei de stat a României s-a făcut fără probleme.

Susținerea inculpatului, potrivit căreia, cei doi migranți s-au urcat în microbuz în Ungaria nu are suport probator. Astfel, inculpatul a arătat că în fiecare cursă, microbuzele în momentul în care plecau erau pline, în prealabil fiind necesare cereri din partea călătorilor.

Ori, dacă în cele trei microbuze toate locurile erau ocupate încă de la plecarea din România, pe traseu nu ar mai fi putut fi luate și alte persoane din lipsă de spațiu.

În acest context, declarațiile martorilor și nu se coroborează cu celelalte probe, fiind susceptibile de un grad ridicat de subiectivism, ținând cont de faptul că între martori și inculpat există relații de rudenie, respectiv afinitate.

Pe de altă parte, martorul a arătat că în mașina condusă de s-au urcat din punctul de plecare - Autogara DTS 5-6 persoane, iar potrivit declarației martorului, după ce a fost reținut la granița Ungară, inculpatul s-a întors să preia aceeași mașină din vama ungară, dar în aceasta mai erau doar 3-4 persoane, mai puțin cu 2 persoane, fiind vorba de cei doi cetățeni indieni.

telefonice din zilele de 21 și 22 februarie 2007, purtate în limba română, între și, probează faptul că cei doi migranți au fost preluați de inculpatul de la inculpatul (), în schimbul sumei de 100 euro fiecare.

Deși cetățenii indieni nu au fost descoperiți de către autorități în momentul ieșirii din România, acest aspect nu duce la concluzia că migranții au fost îmbarcați de pe teritoriul Ungariei, ținând cont de faptul că aceștia au prezentat la punctul de trecere acte de identitate false a căror autenticitate nu putea fi stabilită decât printr-o examinare amănunțită.

Ori, este cunoscut faptul că din momentul aderării României la Uniunea Europeană - 1 ianuarie 2007, la punctele de frontieră dintre România și alte țări membre ale Uniunii Europene, controlul față de cetățenii români este mai puțin riguros.

Susținerea inculpaților, potrivit căreia procesul-verbal de efectuare a unor acte premergătoare încheiat la 22 februarie 2007 (fila 51 vol. ), este întocmit pro cauza este neîntemeiată, având în vedere că la 22 februarie 2007, inculpatul a fost condamnat de Judecătoria orășenească, la pedeapsa de 1 an închisoare, fiind suspendată executarea pe o perioadă de 2 ani, informațiile fiind preluate de autoritățile române în timp foarte scurt, existând mai multe căi de comunicare rapidă între autoritățile din cele două țări.

Acest proces-verbal confirmă restul probelor, potrivit cărora inculpații () și au colaborat cu, la săvârșirea infracțiunii prev.de art.71 alin.1 din OUG nr.105/2001.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului (), trebuie avute în vedere natura și gravitatea faptelor pentru care acesta a fost condamnat, infracțiunile neprezentând un grad de pericol ridicat, modalitatea de săvârșire - nu a fost folosită violența, nu s-au exercitat amenințări, nu s-au produs prejudicii materiale sau morale, persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.86¹Cod penal, Curtea apreciind că scopul pedepsei prev.de art.52 Cod penal, poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, perioada arestului preventiv fiind suficientă pentru ca acesta să conștientizeze consecințele faptelor sale, iar pe viitor să aibă un comportament prin care să nu aducă atingere valorilor ocrotite de lege.

În consecință, în baza art.86¹Cod penal, va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 4 ani, compus din cuantumul pedepsei la care se adaugă un interval de timp de 2 ani, stabilit de instanță.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul va trebui să se supună măsurilor de supraveghere prev.de art.86³alin.1 lit.a-d Cod penal.

Curtea nu va stabili datele la care trebuie să se prezinte inculpatul la Serviciul de Probațiune, deoarece acest serviciu va stabili un plan de supraveghere în cadrul căruia va fixa zilele când trebuie să aibă loc întrevederile cu inculpatul.

Astfel, prin regulamentul de aplicare a Legii nr.275/2006, privind executarea pedepselor și măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aprobat prin HG nr.1897 din 21 decembrie 2006, publicat în nr.24 din 16 ianuarie 2007, în titlul II se reglementează executarea măsurilor de supraveghere și a obligațiilor dispuse de instanță, potrivit Codului penal.

La art.4 se arată că "supravegherea modului în care persoana condamnată îndeplinește măsurile sau execută obligațiile impuse de instanță în sarcina acesteia, se exercită conform planului de supraveghere prin întrevederi stabilite la sediul serviciului de probațiune.".

Potrivit alin.2 al aceluiași articol, "planul de supraveghere va fi revizuit ori de câte ori situația persoanei condamnate impune reevaluarea riscului de a mai comite infracțiuni.

Ori, Curtea a încredințat Serviciului de Probațiune supravegherea modului în care inculpatul respectă măsurile de supraveghere, iar acest Serviciu va întocmi un plan de supraveghere care poate fi revizuit în funcție de persoana inculpatului.

Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86⁴Cod penal.

Se va face aplicarea dispozițiilor art.71 alin.5 Cod penal și se va deduce, potrivit art.88 Cod penal, din pedeapsa aplicată inculpatului, durata detenției preventive de la 27 decembrie 2007, la 23 februarie 2008.

Referitor la apelul inculpatului, acesta este fondat numai cu privire la aplicarea dispozițiilor art.71 alin.5 Cod penal, în sensul suspendării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

Motivele arătate cu ocazia analizării apelului inculpatului () sunt valabile și în cazul inculpatului, privitor la starea de fapt și încadrarea în drept a infracțiunilor.

Susținerea inculpatului, potrivit căreia temeiul corect al achitării pentru infracțiunile prev.de art.12 alin.1 și 2, art.13 alin.1, 2, 3 din Legea nr.678/2001 și art.7 din Legea nr.39/2003, ar fi cel prev.de art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a Cod pr.penală, este neîntemeiată, deoarece acest text presupune ca fapta să nu existe în realitate, în materialitatea ei, în lumea exterioară și obiectivă, să nu existe o acțiune sau inacțiune.

Ori, în speță, faptele au existat în sensul că persoane minore sau majore s-au deplasat în Italia, existând semne de întrebare cu privire la modul în care au fost determinate să meargă în Italia, la modul în care și-au câștigat existența pe teritoriul Italiei, la persoanele care le-au facilitat deplasarea, la modul în care aceste persoane au conlucrat.

În altă ordine de idei, faptele au existat, dar nu au fost realizate elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpatul a fost achitat.

Privitor la stabilirea modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului în condițiile în care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, potrivit art.81 Cod penal, tribunalul trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art.71 alin.5 Cod penal, în sensul că pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii, astfel încât sentința va fi reformată în acest sens.

Prin încheierea din 18 martie 2009, Curții de APEL CRAIOVA, s-a dispus la cererea inculpatului (), înlocuirea măsurii arestării preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

Potrivit art.350 alin.1 Cod pr.penală, instanța are obligația să se pronunțe numai asupra luării sau revocării acestei măsuri, dar în acest moment procesual, Curtea apreciază că nu se impune revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.

În consecință, ținând cont de dispozițiile art.379 alin.1 pct.1 lit.b Cod pr.penală și pct.2 lit.a Cod pr.penală, urmează a fi respins ca nefondat apelul declarat de Ministerul Public - Direcția de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Mehedinți, respectiv a fi admise apelurile declarate de inculpații () și.

Astfel, va fi desființată în parte sentința atacată, sub aspectul individualizării modalității de executare a pedepsei, iar conform art. 86¹Cod penal, se va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului (), pe durata termenului de încercare de 4 ani, compus din cuantumul pedepsei la care se va adăuga un interval de timp de 2 ani stabilit de instanță.

Pe durata termenului de încercare, se va dispune ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Totodată, se dispune ca datele prevăzute la literele b, c, d, să se comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți.

Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴Cod penal, iar potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal, se va dispune ca, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, să se suspende și executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului ().

În baza art.71 alin.5 Cod penal, se va dispune ca, pe durata suspendării condiționare a executării pedepsei închisorii, să se suspende și executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului

În baza art.88 Cod penal, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului () durata detenției preventive de la 27 decembrie 2007, la 23 februarie 2008.

Se va menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

În baza art. 192 alin. 3 Cod Procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, din care 300 lei reprezentând onorariu apărător oficiu, se va vira din contul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Ministerul Public - DIICOT - Biroul Teritorial Mehedinți, împotriva sentinței penale nr.415 din 27 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.

Admite apelurile declarate de inculpații () și.

Desființează în parte sentința, sub aspectul individualizării modalității de executare a pedepsei.

În baza art.86¹Cod penal;

Dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, aplicată inculpatului () pe durata termenului de încercare de 4 ani compus din cuantumul pedepsei la care se adaugă un interval de timp de 2 ani stabilit de instanță.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute la literele b, c, d, se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴Cod penal.

În baza art.71 alin.5 Cod penal;

Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului ().

În baza art.71 alin.5 Cod penal;

Pe durata suspendării condiționare a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului

În baza art. 88 Cod penal;

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului () durata detenției preventive de la 27 decembrie 2007, la 23 februarie 2008.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care 300 lei reprezentând onorariu apărător oficiu se vor vira din contul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică de la 4 decembrie 2009.

- - - - -

Grefier,

- -

Red.jud.

dact. 3 ex./PS () - 17.12.2009

Președinte:Mircea Mugurel Șelea
Judecători:Mircea Mugurel Șelea, Claudia Lăutaru

Vezi şi alte speţe de drept penal: