Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 29/2009. Curtea de Apel Brasov

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

Secția penală și pentru cauze cu minori

DECIZIA PENALĂ NR. 29/AP DOSAR NR-

Ședința publică din 4 mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean președinte de secție - - - judecător

- - - grefier

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, inculpații, A, și partea vătămată împotriva sentinței penale nr. 53/S din 20 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr. 144/P/2005.

Dezbaterile în cauza penală de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 17 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 30 aprilie 2009 și apoi pentru data de astăzi 4 mai 2009.

Deliberând asupra apelurilor penale de față:

Constată că prin sentința penală nr. 53/S/20.06.2007 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr. 144/P/1372/2005 s-a respins în baza art. 332 Cod procedură penală cererea de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii și a completării urmăririi penale, formulată de apărătorii inculpaților, și și în baza art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din infracțiunile de trafic de minori și respectiv, de complicitate la infracțiunea de trafic de minori, prevăzute și pedepsite de art. 13 alin 1 și 4 teza I din Legea nr. 678/2001 și art. 26 Cod penal raportat la art. 13 alin 1 și 4 din Legea 678/2001, raportate la art. 14 din aceeași lege, în infracțiunile de trafic de minori și de complicitate la infracțiunea de trafic de minori, prevăzute și pedepsite de art. 13 alin 1 și 3 teza I din Legea nr. 678/2001 modificată prin OUG nr. 79/2005 și respectiv de art. 26 Cod penal raportat la art. 13 alin 1 și 3 teza din același act normativ cu modificările ulterioare.

În baza art. 13 alin. l și 3 teza I din Legea nr. 678/2001 modificata prin OUG nr. 79/2005, cu aplicarea art. 13 Cod penal a fost condamnat inculpatul la câte o pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea a patru infracțiuni de trafic de minori iar în baza art. 65 alin. 2 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe o perioada de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 678/2001, același inculpat a fost condamnat la o pedeapsa de 8 ani închisoare pentru infracțiunea de organizare a săvârșirii infracțiunilor de trafic de minori iar în baza art. 65 alin. 2 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe o perioada de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 25 Cod penal, raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. l lit. a, e, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a art. 4 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la furt calificat (9 acte materiale);

În baza art. 293 alin. l Cod penal, raportat la art. 41 alin. 2 Cod penal și la art. 4 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la o pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

În baza art. 25 Cod penal, raportat la art. 293 alin. l Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a art. 4 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de l (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals privind identitatea.

În baza art. 293 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a art. 4 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de l (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încredințare a unui înscris care servește pentru legitimare și identificare spre a fi folosit fără drept.

În baza art. 261 alin. l Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasa.

În baza art. l din Legea nr. 543/2002, s-au constatat grațiate pedepsele de l (un) an închisoare, l (un) an închisoare, l (un) an închisoare, l (un) an închisoare, aplicate în baza prezentei sentințe pentru săvârșirea infracțiunilor de fals privind identitatea, instigare la fals privind identitatea, de încredințare a unui înscris care servește pentru legitimare și identificare spre a fi folosit fără drept și de încercare de a determina mărturia mincinoasa, prevăzute de art. 293 alin. l Cod penal, art. 25 Cod penal raportat la art. 293 alin. l Cod penal, art.293 alin. 2 Cod penal și de art. 261 alin. l Cod penal.

I s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002 a căror nerespectare are drept consecință revocarea beneficiului grațierii.

În baza art. 33 lit. a Cod penal, a art. 34 lit.b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor de 8 ani închisoare, 8 ani închisoare, 8 ani închisoare, 8 ani nchisoare, 8 ani închisoare, 5 ani închisoare aplicate inculpatului n baza prezentei sentințe uimind ca inculpatul se execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data terminării executării pedepsei.

În baza art. 88 Cod penal, raportat la art. 350 Cod procedura penala s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reținerii si arestării preventive a acestuia, începând cu data de 09.02.2003 și până în data de 02.03.2005 inclusiv.

În baza art. 13 alin. l și 3 teza I din Legea nr. 678/2001 modificată prin OUG nr. 79/2005, cu aplicarea art. 13 Cod penal a fost condamnat inculpatul - la câte o pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea a patru infracțiuni de trafic de minori, iar in baza art. 65 alin. 2 Cod penal, s- aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe o perioada de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 678/2001 a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru infracțiunea de organizare a săvârșirii infracțiunilor de trafic de minori, iar în baza art. 65 alin. 2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe o perioada de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 25 Cod penal, raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. l lit. a,e, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a art. 4 Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la furt calificat (8 acte materiale);

În baza art. 293 alin. l Cod penal raportat la art. 41 alin. 2 Cod penal și la art. 4 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

În baza art. 25 Cod penal raportat la art. 293 alin. l Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a art. 4 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de l (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals privind identitatea.

În baza art. 261 alin. l Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la o pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasa.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-au constatat grațiate pedepsele de 1 an închisoare, l an închisoare și 1 an închisoare aplicate în baza prezentei sentințe pentru săvârșirea infracțiunilor de fals privind identitatea, instigare la fals privind identitatea și de încercare de a determina mărturia mincinoasă, prevăzute de art. 293 alin. 1 Cod penal, art. 25 Cod penal raportat la art. 293 alin. l Cod penal și de art. 261 alin. l Cod penal.

I s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002, a căror nerespectare are drept consecință revocarea beneficiului grațierii.

În baza art. 33 lit. a Cod penal, a art. 34 lit. b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor de 8 ani închisoare, 8 ani închisoare, 8 ani închisoare, 8 ani nchisoare, 8 ani închisoare, 5 ani închisoare aplicate inculpatului n baza prezentei sentințe urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data terminării executării pedepsei.

În baza art. 88 Cod penal, raportat la art. 350 Cod procedură penală, s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reținerii și arestării preventive a acestuia începând cu data de 09.02.2003 și până în data de 02.03.2005 inclusiv.

În baza art. 13 alin. l și 3 teza I din Legea nr. 678/2001 modificată prin OUG nr. 79/2005, cu aplicarea art. 13 Cod penal, a fost condamnată inculpata A - la câte o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea a patru infracțiuni de trafic de minori iar în baza art. 65 alin. 2 Cod penal, a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe o perioada de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 26 Cod penal, raportat la art. 15 alin. 2 din Legea nr. 678/2001, a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsa de 7 ani închisoare,pentru complicitate la infracțiunea de organizare a săvârșirii infracțiunilor de trafic de minori iar in baza art. 65 alin. 2 Cod penal, a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe o perioada de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 25 Cod penal, raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. l lit. a,e, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a art. 4 Cod penal, a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la furt calificat (8 acte materiale);

În baza art. 293 alin. l Cod penal, raportat la art. 41 alin. 2 Cod penal și la art. 4 Cod penal, a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat grațiată pedeapsa de l (un) an închisoare aplicată în baza prezentei sentințe pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. l Cod penal.

I s-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002 a căror nerespectare are drept consecință revocarea beneficiului grațierii.

În baza art. 33 lit. a Cod penal, a art. 34 lit. b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor de 7 ani închisoare, 7 ani închisoare, 7 ani închisoare, 7 ani închisoare, 7 ani închisoare, 4 ani închisoare aplicate inculpatei n baza prezentei sentințe urmând ca inculpata se execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal, i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data terminării executării pedepsei.

În baza art. 88 Cod penal, raportat la art. 350 Cod procedura penală, s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatei perioada reținerii și arestării preventive a acesteia începând cu data de 09.02.2003 și până în data de 02.03.2005 inclusiv.

În baza art. 13 alin. l și 3 teza I din Legea nr. 678/2001 modificata prin OUG nr. 79/2005, cu aplicarea art. 13 Cod penal, a fost condamnată inculpata (fosta)- la câte o pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea a patru infracțiuni de trafic de minori, iar in baza art. 65 alin. 2 Cod penal, a aplicat inculpatei pedeapsa complementară interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe o perioada de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 26 Cod penal, raportat la art. 15 alin. 2 din Legea nr. 678/2001, a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsa de 7 ani închisoare pentru complicitate la organizarea săvârșirii infracțiunilor de trafic de minori, iar în baza art. 65 alin. 2 Cod penal, a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe o perioada de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 25 Cod penal, raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. l lit. a, e, Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a art.4 Cod penal, a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la furt calificat (5 acte materiale);

În baza art. 293 alin. l Cod penal raportat la art. 41 alin. 2 Cod penal și la art. 4 Cod penal, a fost condamnată aceeași inculpata la o pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

În baza art. l din Legea nr. 543/2002, s-a constatat grațiată pedeapsa de l (un) an închisoare aplicată în baza prezentei sentințe pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. l Cod penal.

I s-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002 a căror nerespectare are drept consecință revocarea beneficiului grațierii.

În baza art. 33 lit. a Cod penal, a art. 34 lit. b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor de 7 ani închisoare, 7 ani închisoare, 7 ani închisoare, 7 ani nchisoare, 7 ani închisoare, 4 ani închisoare aplicate inculpatei n baza prezentei sentințe urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În baza art. 88 Cod penal, raportat la art. 350 Cod procedură penală, s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatei perioada reținerii și arestării preventive a acesteia începând cu data de 09.02.2003și până în data de 02.03.2005 inclusiv.

În baza art. 26 Cod penal raportat la art. 13 alin. l și 3 teza I din Legea nr. 678/2001 modificata prin OUG nr. 79/2005, cu aplicarea art. 13 Cod penal, a fost condamnată inculpata - la câte o pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea a patru infracțiuni de trafic de minori, iar în baza art. 65 alin. 2 Cod penal, a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe o perioada de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 26 Cod penal, raportat la art. 293 alin. 2 Cod penal, a fost condamnată inculpata la pedeapsa de l (un) an închisoare,pentru complicitate la infracțiunea de încredințare a unui înscris care servește pentru legitimare și identificare spre a fi folosit fără drept.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat grațiată pedeapsa de l (un) an închisoare aplicata în baza prezentei sentințe pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de încredințare a unui înscris care servește pentru legitimare și identificare spre a fi folosit fără drept.

În baza art. 33 lit. a Cod penal, a art. 34 lit. b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor de 5 ani închisoare, 5 ani închisoare, 5 ani închisoare, 5 ani nchisoare, aplicate inculpatei în baza prezentei sentințe urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 88 Cod penal, raportat la art. 350 Cod procedură penală, s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatei perioada reținerii și arestării preventive a acesteia, începând cu data de 09.02.2003 și până în data de 02.03.2005 inclusiv.

În baza art. 350 Cod procedura penală, a fost menținută măsura preventivă a obligării inculpaților, și de a nu părăsi țara.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 lit. e Cod penal, s-a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri aparținând inculpaților și ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la data de 09.02.2003 - cu excepția bunului indicat la poziția nr. 64 din prezenta hotărâre, cu privire la care s-a dispus confiscarea contravalorii - după cum urmează:

1. un laptop ambalat marca -73061, 2. un rotopercutor 371, 3. o trusă auto incompletă, 4.un șlefuitor SF 2, 5. o plită electrică, 6. un CD player, 7.o trusă scule auto Facom, 8.două truse corp iluminat, 9.două seturi, 10. două seturi corp iluminat Senso, 11. două interfoane, 12.un aparat proiector Philips seria -, 13. un șah cu piese metalice, 14. o statuie femeie șezând, 15. un ceas, 16. un casetofon auto, 17. un casetofon, 18. o trusă fier călcat Universal, 19. două seturi chei fixe Facom, 20. o cască motociclist, 21. o plită electrică, 22. două oglinzi, 23. un volan, 24. un set pedale auto, 25. treizeci și trei discuri abrazive, 26. un aparat foto Canon -, 27. un aparat foto -, 28. un aparat foto -, 29. un aparat foto -, 30. o instalație pentru pom de iarnă, 31. două curele transmisie Ford, 32. un disc ambreiaj -, 33. un ferodou -, 34. douăzeci și unu casete video, 35. șapte casete, 36. douăzeci CD-uri, 37. o pereche pantofi, 38. o pereche pantofi, 39. o pereche bocanci, 40. un de fixare M 71920, 41. două truse chei yală, 42. o pereche pantofi bărbătești, 43. două telescoape auto, 44. un cuptor electric de gătit, 45. două ceasuri în bibelou de sticlă, 46. o sticlă vin, 47. o sticlă vin, 48. 1 un radiocasetofon cu cd-player seria -, 49. 2.un robot de bucătărie seria - -,

50. o pereche marca, 51. o trusă auto, 52. o trusă auto Facom, 53. optsprezece cd-uri, 54. o hotă marca, 55. o oală inox de cea 61, 56. o lampă electrică Plasma, 57. un ceas de culoare maro inscripționat -, 58. o mașină cusut împachetată, 59. o vază culoare, 60. o stație de amplificat marca seria -, 61. un player marca seria - -YY, 62. trei casete, 63. un aparat cilindric amplificator seria - 6277, 64. un binoclu marca &Lamb-contravaloarea acestuia,65. patru bucăți mulinete pentru pescuit, 66. patru tuburi auto pentru bord, 67. un rotroproiector seria - și piese aferente, 68. o narghilea pentru fumat, 69. un casetofon auto marca, 70. o statuie ce reprezintă o femeie, bust, 71. un set cratițe teflon, patru bucăți, 72. un set siguranțe electrice automate, 73. treizeci și șase discuri abrazive, 74. o cutie tablă șah cu piese metalice, 75. un set tacâmuri de bucătărie, 76. o sticlă de vin ambalată în cutie de lemn, 77. două perechi pantofi mărcile și, 78. patru seturi mingi de golf, 79. o sticlă whisky-fara conținut, 80. o sticlă șampanie de 3 1, 81. două cutii plăcuțe frână, 82. un transformator marca 200, 83. o instalație electrică pentru brad marca, 84. o geantă de voiaj aparținând lui în buzunarul căreia se află un carnețel, 85. o trusă de chei diferite marca, 86. patru legături diverse conținând în total 37 de chei de diferite tipuri și mărimi

87. o mini-stație emisie-recepție marca, 88. un carnețel cu coperte albastre, 89. mai multe bucăți de hârtie cu diverse însemnări, 90. un spray paralizant, 91. un robinet din metal alb cromat.

S-a dispus restituirea către inculpați a următoarelor bunuri: 3 bucăți sticle de vin (șampanie), 11 bucăți cuțite de diferite mărimi, 2 bucăți casete video, 12 bucăți bibelouri din plastic transparent (11 bucăți tip cuburi și 1 bucată reprezentând turnul );

S-a constatat că părțile vătămate -, și nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 500 de lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență următoarele:

Începând din anul 1995, inculpatul s-a deplasat în Franța unde s-a ocupat cu comiterea de infracțiuni de furt din magazine, în diverse localități, fiind cunoscut în evidențele poliției franceze ca autor al mai multor sustrageri de bunuri (unele prin degradarea dispozitivelor de alarmă aplicate pe mărfuri). Același inculpat a inițiat - în întreaga perioada anterioară datei intrării în vigoare a Legii nr. 678/2001- organizarea unei rețele de persoane care se ocupa exclusiv cu săvârșirea de infracțiuni de furt a diferite produse din magazine din diverse localități din Franța.

Începând cu anul 1999 această activitate de organizare și conducere a acestei grupări a fost susținută și de inculpatul (devenit ulterior cumnatul inculpatului, prin căsătoria cu sora acestuia, inculpata ).

Astfel, inculpații foloseau cetățeni români cu o situație financiară precară, pe care fie îi racolau în Franța dintre persoanele lipsite de mijloace materiale, fie îi contactau în țară la B M, în perioadele în care se aflau în România și pe care îi instruiau cum să sustragă bunurile din magazine (după ce în prealabil inculpatul decupla alarma acestor bunuri). Apoi bunurile sustrase erau ascunse sub haine, iar ulterior cei ce le sustrăgeau se ntâlneau cu inculpatul într-un loc stabilit in prealabil. O parte erau valorificate de către inculpat unor clienți în Franța, iar o altă parte erau trimise în România mamei sale, inculpata, care avea cunoștință despre specificul activităților familiei sale în Franța.

Inculpatul instruia aceste persoane cum să procedeze în situația în care urmau să fie prinse în flagrant de către poliția franceză, indicându-li-se să se prezinte cu date de identitate false.

Din rețeaua organizată și condusă de inculpații și mai făceau parte și inculpatele și (sora, respectiv mama inculpatului ). Inculpata s-a ocupat în cursul anului 1999, cu comiterea de furturi din magazine, alături de numita (alias ), ele sustrăgând în principal CD-uri cu muzică.

Profitându-se de situația grea din punct de vedere financiar în care se aflau cetățenii români, la acel moment, dintr-un motiv sau altul, aceștia au fost determinați astfel să fure pentru inculpați bunuri, promițându-li-se diferite sume de bani rezultate din vânzările ulterioare. au fost găzduiți pe toată perioada de către inculpați, la reședințele acestora, de regulă în hoteluri situate în zona de periferie a, produsele furate fiind de regulă, electronice (combine muzicale, aparate video, aparate foto, telefoane mobile) dar și sticle cu diverse sortimente de vin, precum și obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte. O parte au fost valorificate unor cetățeni francezi de către inculpați, cu împărțirea banilor rezultați din comercializare, conform unei înțelegeri anterioare cu cei care le sustrăgeau, iar o altă parte au fost trimise în țară inculpatei.

Aceste bunuri erau furate nu doar din magazinele pariziene, ci și din alte localități, iar pașapoartele martorilor erau reținute de inculpați asupra lor pe toată durata în care susnumiții "lucrau" pentru ei.

Inculpații le-au dat persoanelor racolate susmenționate câte un buletin de identitate aparținând unor minori din România, pe care erau apoi aplicate de către inculpatul fotografia susnumiților, ei fiind instruiți să se prevaleze de aceste acte de identitate false atunci când vor fi surprinși în flagrant de către poliția franceză.

Aceste buletine de identitate erau procurate de către inculpați prin intermediul inculpatei, domiciliată în mun. B Inculpata susmenționată 1-a contactat pe numitul, care în prealabil primise o solicitare telefonică de la inculpatul - aflat în Franța - cerându-i să facă rost de mai multe buletine de identitate aparținând unor minori, în schimbul a câte 250.000 lei ROL pentru fiecare act procurat. Din această sumă, 100.000 (sau mai puțin - 60.000 sau 50.000 de lei, după caz) erau plătiți de martor persoanelor minore care acceptau să-și vândă buletinele (potrivit indicațiilor inculpaților și ) iar diferența era însușită de martorul, susmenționat.

În acest mod, inculpații și au procurat buletinul numitului (actul acestuia fiind dat spre folosință apoi în Franța martorului ), precum și buletinul numitului (minor), care a fost plasat martorului.

Au mai fost procurate și buletinele mai multor minori cu identitate necunoscută intermediarului, însa inculpații nu au reușit să intre în posesia actelor de identitate ale numiților G și, care nu au fost de acord să le vândă aceluiași martor. În schimb, inculpații au intrat în posesia buletinului de identitate al surorii numitului G ( ) pe care l-au cumpărat cu suma de 50.000 de lei ROL.

În aceeași perioadă, toate persoanele care au fost determinate să sustragă pentru inculpați bunuri din magazine au fost arestate de mai multe ori de către poliția franceză și au executat chiar pedepse privative de libertate. Potrivit instrucțiunilor primite din partea inculpaților, în situația în care martorii erau aduși în fața autorităților franceze, nu aveau voie să-i denunțe pe inculpați, aceștia sugerându-le că în caz contrar fie nu le vor mai asigura cazarea, fie susnumiții nu vor avea mijloace pentru a se întoarce în România. Motivul pentru care martorii erau instruiți să folosească identități ale unor persoane minore era acela că în Franța, pentru infracțiuni de tipul celor comise de susnumiți, persoanele cu vârsta sub 18 ani sunt predate inițial unor centre de minori (foier), ulterior - în situația comiterii repetate de infracțiuni - fiind arestate și judecate. Din centrul de minori martorii au fost învățați de către inculpați să fugă în primele 24 de ore.

În concret, s-a reținut astfel în esență că inculpații și împreună cu coinculpatele și în perioada mai - 2002, făcând parte dintr-un grup organizat, au recrutat, transportat și cazat la reședința din Franța pe minorele -, și în scopul exploatării acestora (prin folosirea lor la comiterea, în favoarea inculpaților, a mai multor infracțiuni de furt din magazine care le-au adus inculpaților beneficii materiale importante); în derularea acestei activități infracționale au fost ajutați de inculpata, ajutor care a constat în întărirea convingerii persoanelor racolate de ceilalți inculpați de a participa la infracțiunile de furt pentru care au fost contactate, ajutorul dat la definitivarea demersurilor făcute de inculpați pentru obținerea actelor necesare pentru părăsirea țării de către minorele traficate și ulterior după întoarcerea acestora în țară contactare lor și transmiterea de bani, primirea bunurilor sustrase de persoanele traficate în Franța și valorificarea acestora.

De asemenea s-a reținut că, în aceeași perioadă inculpații și, au organizat în baza unei rezoluții unice infracțiunile de trafic de minori prev. de art. 13 alin 1 și 3 teza I din Legea 678/2001 modificată, fiind ajutați în această activitate infracțională de coinculpatele și, iar în perioada 1999- 2002, în baza acelorași rezoluții infracționale au determinat cu intenție pe numiții, -, să săvârșească infracțiuni de furt din magazine pe teritoriul statului francez. Toți cei patru inculpați s-au prezentat, în baza aceleiași rezoluții infracționale în fața autorităților franceze sub mai multe identități false (, și - inculpatul - și, -inculpatul, - inculpata și, - inculpata, fostă ) pentru a induce și menține în eroare organele de poliție franceze în vederea producerii pentru sine de consecințe juridice.

Aceeași inculpați, în baza acelorași rezoluții infracționale unice au determinat cu intenție, în perioada 12.05.1998 - 2002, pe numiții, -, -, să se prezinte sub identități false (, și ) în fața autorităților franceze, pentru a induce și menține în eroare organele de poliție ale statului francez, în vederea producerii de consecințe juridice atât pentru sine, cât și pentru susnumiți și ceilalți coinculpați, iar inculpatul, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a încredințat în lunile și octombrie 1999 numiților și înscrisuri servind pentru legitimare și identificare (buletine de identitate ale persoanelor și ), spre a fi folosite fără drept în fața autorităților franceze. Inculpata i-a ajutat în cursul lunii 1999 cu intenție pe inculpatul în procurarea de acte de identitate ale unor minori din BMp entru ca acesta să le încredințeze unor persoane folosite la furat în Frnța, spre legitimare cu o identitate fictivă în fața autorităților din acest stat (buletinul minorului trimis de inculpată în Franța și înmânat spre folosință martorului

S-a mai reținut de către instanța de fond că inculpații și au încercat, în baza aceleiași rezoluții infracționale să le determine pe numitele, și, prin constrângere sub forma amenințărilor, să dea declarații mincinoase în prezenta cauză.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, inculpații, precum și partea vătămată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice.

În dezvoltarea motivelor de apel Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașova criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Sub aspectul nelegalității s-a arătat că prima instanță a omis să aplice tuturor inculpaților câte o pedeapsă complementară prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pentru fiecare infracțiune de trafic de minori și în final nu a aplicat dispozițiile art. 35 alin 3 cod penal referitoare la aplicarea pedepsei celei mai grele; de asemenea tot sub aspectul nelegalității s-a arătat că prima instanță nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea 543/2002 în ceea ce o privește pe inculpata.

În ceea ce privește netemeinicia sentinței penale atacate s-a arătat în esență în dezvoltarea motivelor de apel ale parchetului că prima instanță a omis să determine momentul până la care se menține măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, nu a reținut în considerentele hotărârii motivul înlăturării dispozițiilor art. 37 lit. a Cod penal, cu referire la inculpatul, a stabilit un cuantum extrem de redus al cheltuielilor judiciare la care au fost obligați inculpații; motivele de recurs privind netemeinicia sentinței atacate au fost suplimentate în fața instanței de către procuror care a precizat că înțelege să critice hotărârea primei instanțe și sub aspectul individualizării judiciare necorespunzătoare a pedepselor aplicate inculpaților.

Partea vătămată a depus în fața Curții de APEL BRAȘOV, la data de 22.09.2008 o declarație de apel prin care solicită în principal admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, întrucât deși a fost parte în proces, și prima instanță a dispus citarea sa, în cauză procedura de citare nu a fost îndeplinită deoarece începând cu data de 28.07.2006 s-a căsătorit luând numele soțului () astfel că în mod greșit a fost citată și după această dată, iar din data de 9.10.2006 locuiește în O- A jud. B și nu la adresa la care a fost citată; la judecata cauzei în fond, partea vătămată a arătat că i s-a încălcat dreptul la apărare prin aceea că nu i s-a dat posibilitatea, nefiind legal citată să se prezinte la proces; în subsidiar partea vătămată menționată a solicitat repunerea în termenul de apel, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov pentru considerentele deja expuse; în situația în care apelul va fi apreciat ca un apel peste termen s-a solicitat de către aceeași apelantă admiterea apelului desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov pentru aceleași considerente expuse la pct. 1.

Inculpații au criticat hotărârea primei instanțe atât sub aspectul nelegalității cât și al netemeiniciei, formulând concluzii în principal, subsidiar și terțiar.

În principal sentința a fost criticată pentru nelegalitate întrucât prima instanță a încălcat dispoziții procedurale și procesuale care garantau dreptul părților la un proces echitabil, iar remedierea acestor deficiențe care se regăsesc în hotărârea atacată și modalitatea de judecare a cauzei nu se poate face decât prin desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Principalele critici dezvoltate în apelurile inculpaților, sub acest aspect, constau în invocarea nulității hotărârii pronunțate de către Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov datorită faptului că această din urmă instanță a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpaților fără să efectueze cercetare judecătorească în cauză, preluând doar actele procesuale efectuate de către instanța de la care s-a strămutat cauza, respectiv Tribunalul Maramureș; de asemenea, în cursul procesului penal părțile vătămate ). ) și u nu au fost citate corespunzător, aspect care a condus la încălcarea dreptului inculpaților la un proces echitabil (prin prisma dispozițiilor art. 3 par. 3 lit. d din CEDO) și la pronunțarea unei hotărâri lovită de nulitate; judecarea cauzei la fond a avut loc în lipsa inculpatei, care deși legal citată a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate, nu există încheiere de amânare a pronunțării, deliberarea a avut loc cu participarea procurorului și a grefierului, instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice formulate de către, iar părțile vătămate minore nu au fost niciodată audiate în prezenta ocrotitorilor legali.

În subsidiar s-a solicitat desființarea sentinței penale atacate și rejudecarea în fond a cauzei, iar în urma rejudecării să se dispună achitarea tuturor inculpaților în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit. a Cod penal întrucât faptele de care sunt acuzați inculpații nu există, nici unul dintre inculpați neefectuând activități interzise de lege.

În terțiar s-a solicitat ca în situația în care se va reține totuși vinovăția inculpaților pentru vre-una dintre infracțiunile reținute în sarcina lor prin actul de sesizare al instanței, să se rețină în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante judiciare, cu consecința coborârii pedepsei sub limita minimă specială prevăzută de lege și să se stabilească ca și modalitate de executare a pedepselor aplicate suspendarea sub supraveghere, întrucât toți inculpații sunt cunoscuți în comunitate ca fiind persoane pașnice care n-au creat probleme, sunt sportivi de performanță, absolvenți ai unor unități de învățământ superior, angajați în câmpul muncii, au avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal, nu s-au sustras nici urmăririi penale și nici procesului penal; de asemenea s-a solicitat în acest context reținerea și în favoarea inculpatei a prevederilor Legii nr. 543/2002 cu consecința aplicării beneficiului grațierii astfel cum s-a procedat și față de ceilalți inculpați și pronunțarea instanței asupra duratei măsurii obligării inculpaților de a nu părăsi țara, obligație care incumbă conform dispozițiilor art. 350 Cod procedură penală.

Analizând pe baza actelor și lucrărilor dosarului, sentința penală atacată sub toate aspectele de fapt și de drept și prin prisma criticilor formulate în apelurile promovate în cauză, instanța de apel constată următoarele:

Prin rechizitoriul din 6.03.2003 întocmit în dosarul nr. 519/P/2002 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureșa fost pusă în mișcare acțiunea penală (privind infracțiunile prev. de art. 25 Cod penal rap la art. 208 alin 1, 209 alin 1 lit a, e și i Cod penal, art.261 Cod penal și art. 293 Cod penal) și s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest a inculpaților: - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art. 13 alin. 1 și 4 teza I din Legea nr.678/2001 raportat la art. 14 din același act normativ cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal - 4 fapte; art. 15 alin. 2 din Legea nr. 678/2001; art. 25 Cod penal raportat la art. 208 alin. l, 209 alin. l lit. a, e, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art.4 Cod penal; art.293 alin. l Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 4 Cod penal; art. 25 Cod penal raportat la art. 293 alin. l Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 4 Cod penal; art. 293 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art.4 Cod penal; art. 261 alin. l Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art. 13 alin. 1 și 4 teza I din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 14 din același act normativ, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal - 4 fapte; art. 15 alin. 2 din Legea nr. 678/2001; art.25 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, 209 lit. a, e, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 4 Cod penal; art.293 alin. l Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 4 Cod penal; art.25 Cod penal raportat la art. 293 alin. l Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art.4 Cod penal; art. 261 alin. l Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, oate cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal; A - pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.13 alin. l si 4 teza I din Legea nr. 678/2001 raportat la art.14 din același act normativ, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal -4 fapte; art. 26 Cod penal, raportat la art. 15 alin. 2 din Legea nr. 678/2001; art.25 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. l lit. a, e, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 4 Cod penal; art.293 alin. l Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a art. 4 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; (în prezent ) - pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: art.13 alin. l și 4 teza I din Legea nr. 678/2001 raportat la art.14 din același act normativ,cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal - 4 fapte; art. 26 Cod penal, raportat la art. 15 alin. 2 din Legea nr. 678/2001; art. 25 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. l lit. a, e, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 4 Cod penal; art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal;-pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: art.26 Cod penal raportat la art. 13 alin. l și 4 teza I din Legea nr. 678/2001 coroborat cu art.14 din același act normativ cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal - 4 fapte; art. 26 Cod penal raportat la art. 293 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș sub nr. 1836/2003 iar instanța investită cu soluționarea cauzei a efectuat cercetarea judecătorească care se impunea, audiind în mod nemijlocit inculpații, parte din părțile vătămate și martorii propuși prin actul de sesizare al instanței.

La data de 12.05.2005, prin decizia nr. 2986/2005 a ICCJ s-a admis cererea de formulată de către inculpați și s-a dispus strămutarea judecării cauzei la Tribunalul Brașov, făcându-se în cuprinsul încheierii mențiunea menținerii tuturor actelor de procedură îndeplinite de către Tribunalul Maramureș.

Tribunalul Brașov, prin sentința penală nr. 464/14.09.2005 a admis excepția de necompetență materială și și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, instanță specializată pentru judecarea cauzelor cu minori care funcționează la B, având în vedere incidența în cauză a dispozițiilor art. 37 /1 din Legea 304/2004 astfel cum a fost modificată de legea 247/2005, dată fiind situația părților vătămate u, și care erau minore la data săvârșirii faptelor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov sub nr. 144/P/2005 iar completul investit cu soluționarea cauzei nu a mai apreciat necesară readministrarea actelor procesuale efectuate de către Tribunalul Maramureș cu atât mai mult cu cât prin Încheierea nr. 2986/2005 a ICCJ apărea mențiunea expresă a menținerii tuturor actelor procesuale efectuate de către Tribunalul Maramureș până la momentul strămutării.

Inculpații au criticat această împrejurare arătând că prin acest procedeu a fost încălcat dreptul lor la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât Tribunalul Maramureș care a efectuat în fapt întreaga cercetare judecătorească nu a fost o instanță independentă și imparțială aspect dovedit de Încheierea nr. 2989/12.05.2005 pronunțată de către ICCJ care a dispus strămutarea cauzei tocmai datorită lipsei independenței și imparțialității judecătorilor acestei instanțe.

Instanța de apel reține că într-adevăr Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, primind cauza strămutată de la Tribunalul Maramureș nu a readministrat probatoriul efectuat de către această din urmă instanță, însă această împrejurare nu conduce la concluzia că inculpații nu au fost judecați de către o instanță independentă și imparțială, și nici la nulitatea hotărârii pronunțată de instanța specializată.

Este adevărat că inculpații au dreptul potrivit art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului să fie judecați de către o instanță independentă și imparțială însă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov este o astfel de instanță și chiar dacă nu a readministrat întregul probatoriu efectuat de Tribunalul Maramureș a pronunțat o soluție pe baza convingerii formate în urma analizării întregului material probator administrat în cauză atât în faza urmăririi penale cât și în etapa cercetării judecătorești. Înalta Curte de Casație și Justiție, avea posibilitatea ca atunci când a soluționat cererea de strămutare, în urma analizării dosarului să constate imparțialitatea judecătorilor care au administrat materialul probatoriu la Tribunalul Maramureș și să invalideze probele administrate dispunând refacerea de către Tribunalul pentru Minori și Familie Brașova tuturor actelor procesuale efectuate la instanța de unde se strămuta cauza, situație în care refacerea lor ce către Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov era obligatorie; neprocedând în acest fel, rezultă că imparțialitatea judecătorilor de la Tribunalul Maramureș nu s-a răsfrânt asupra modului de administrare a materialului probatoriu, iar probele au fost administrate de această instanță cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale recunoscute de lege părților, fiind apte să stea la baza pronunțării unei hotărâri judecătorești.

În aceste condiții critica formulată de către inculpați, sub acest aspect apare nefondată iar hotărârea pronunțată nu este lovită de nulitate, cu atât mai mult cu cât în fața Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov inculpații - asistați de avocați aleși - nu au arătat că ar avea suspiciuni asupra modului în care au fost administrate probele de către Tribunalul Maramureș și nu au solicitat readministrarea uneia sau a tuturor probelor și nici nu au propus probe suplimentare în apărare; instanța de fond, raportat și la Încheierea nr. 2986/12.05.2005 a avea dreptul, dacă aprecia necesar, să dispună readministrarea vreuneia dintre probe sau a tuturor, însă nu avea obligația să o facă, astfel încât sub acest aspect criticile formulate în cauză apar ca nefondate, ca de altfel și cele care au în vedere încălcarea principiului administrării nemijlocite de către instanță a probelor, probe care au fost administrate în mod direct, nemijlocit de către Tribunalul Maramureș cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale recunoscute de legea procesual penală.

Tot nefondate apar și criticile aduse de către inculpați modalității de desfășurare a cercetării judecătorești în fața Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov raportat la lipsa de procedură cu părțile vătămate ). ) și u.

Astfel, se reține pe de o parte, în ceea ce o privește pe partea vătămată ). - sora inculpatului ) că a fost inițial citată de către Tribunalul Maramureș la adresa la care partea vătămată locuia la acea vreme, respectiv O,-; la termenul de judecată din data de 20.05.2003, partea vătămată prezentă personal a declarat instanței că nu se constituie parte civilă în procesul penal și nici nu dorește să participe la procesul penal în calitate de parte vătămată solicitând și fiind de acord să fie audiată în calitate de martor. Cu toate acestea, instanța, văzând că această parte a fost minoră la data comiterii faptei și în consecință acțiunea penală se pornește în această situație din oficiu, iar la data de 20.05.2003 avea vârsta de 17 ani a audiat-o la termenul din 17.06.2003 în calitate de parte vătămată (fila 188 dos 1836/2003 vol. I Tribunalul Maramureș ); dată fiind vârsta părții vătămate la momentul audierii sale de către instanță, prezența părinților nu era obligatorie conform art. 481 alin 1 rap. la art. 77 Cod procedură penală, ea nefiind obligatorie nici dacă persoana vătămată ar fi fost audiată ca martor, conform art. 81 cod procedură penală; primind termen în cunoștință, după audiere, partea vătămată nu a mai fost citată.

După strămutarea cauzei, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașova dispus citarea acestei părți vătămate la adresa care reieșea din actele dosarului, respectiv O,-, citând-o chiar cu mandat de aducere (la fila 164 vol 1 dosar 144/ 2005 al Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov există un proces verbal întocmit de organele de poliție însărcinate cu executarea mandatului de aducere, din care rezultă că această parte vătămată, locuia la aceeași adresă și cunoștea de proces însă nu dorea să se prezinte, afirmând că ar fi fost la un termen și nu își permite să piardă timp și bani de atâtea ori; procesul verbal este însoțit și de o declarație a părții vătămate în același sens fila 180 același dosar); Partea vătămată nu a adus la cunoștința instanței de fond în nici o modalitate posibilă, faptul că și-ar fi schimbat locuința și numele deși avea această obligație conform art. 177 alin. 9 raportat la art. 177 alin. 3 Cod procedură penală iar din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare - procedură îndeplinită în tot cursul procesului penal prin afișare - nu rezultă un asemenea aspect (filele 54, 174, 229, 275, 304, 332, 390, etc.); cu toate că se susține de către inculpați că din procesul verbal întocmit de organele de poliție dată fiind imposibilitatea de executare a unui alt mandat de aducere emis în cauză existent la fila 258 dosar 144/2005 pentru aceeași parte vătămată rezultă că mama părții vătămate a încunoștințat lucrătorii de poliție că este studentă la C N la facultatea de și că vine rar pe acasă, această împrejurare nu echivalează cu încunoștințarea instanței despre schimbarea domiciliului și nici nu rezultă din acest proces verbal că partea vătămată nu ar mai locui efectiv acolo (ci doar că vine mai rar), nici nu a indicat vre-o altă adresă la care să locuiască efectiv, ori în acest context, partea vătămată, fostă nu își poate invoca propria culpă în necitarea ei de către prima instanță la adresa pe care a indicat-o doar în fața instanței de apel (fila 130 dosar - al Curții de APEL BRAȘOV ) respectiv O,- A, jud. B unde locuiește efectiv din 9.10.2006 conform copiei cărții de identitate existentă la fila 131- al Curții de APEL BRAȘOV.

Din perspectiva comunicării hotărârii pronunțate însă, apare evident că sentința penală nr. 53/S/20.06.2007 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr. 144/P/1372/2005 a fost comunicată părții vătămate la o adresă la care aceasta nu mai locuia efectiv; fără a fi vorba însă de o culpa a instanței sub acest aspect, instanța de apel constată că nu există nici o dovadă la dosar că partea vătămată ar fi luat cunoștință în vreun fel de conținutul sentinței, situație în care, văzând că o comunicare nelegal făcută echivalează cu lipsa comunicării hotărârii și are drept consecință neînceperea curgerii termenului de apel d e 10 zile prevăzut de art. 363 Cod procedură penală, instanța apreciază că apelul formulat de către a ceastă parte vătămată și depus doar în fața instanței de apel este un apel promovat în termenul legal, nefiind astfel incidente nici dispozițiile art. 364 și nici cele prevăzute de art. 365 Cod procedură penală.

Pe fondul apelului promovat însă de această parte vătămată la data de 22.09.2008 (fila 188 dosar -), văzând că este criticată hotărârea primei instanțe doar sub aspectul modalității de citare a părții vătămate și a locului citării, în raport cu considerentele expuse anterior referitor la citare, apelul apare ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b cod procedură penală.

De altfel nici partea vătămată (a cărei poziție convergentă cu a inculpaților este lesne de înțeles dat fiind că este sora inculpatului ) și nici inculpații care au criticat sentința penală apelată prin prisma modalității de citare a aceleiași părți vătămate nu au indicat cum anume le-au fost vătămate drepturile procesuale, de către Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, în condițiile în care această din urmă instanța nu a administrat probe sau alte acte procesuale prin care să cerceteze fondul și care să fie îndeplinite cu viciu de procedură, cu consecința nulității relative a acestora.

Vicierea procedurii de citare a părții vătămate, invocată de către inculpați, nu poate de asemenea sta la baza unei soluții de desființare a sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe; această parte vătămată a fost citată de către Tribunalul Maramureș iar mai apoi de către Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov la adresa pe care a indicat-o în cursul urmăririi penale, respectiv în B M,-,. 65 și str. -, nr. 24,. 6, jud. Pentru termenul de judecată din data de 24.05.2006 partea vătămată, printr-o scrisoare adresată instanței a arătat că s-a căsătorit iar acum poartă numele de ). ) - și locuiește în Belgia, nr. 1, 4020 Liege unde dorește să fie citată. După această dată partea vătămată menționată a fost citată la toate adresele cunoscute inclusiv la cea din Liege; este adevărat că o perioadă de timp, la solicitarea avocaților, instanța de fond a continuat să o citeze pe această parte vătămată și la o adresă la care este greu de crezut că ar fi putut fi îndeplinită procedura de citare (, Nr. 2, 4020 Liege, Belgia), însă la fiecare termen a fost citată și la adresa indicată de parte din Liege, iar în situația în care procedura de citare la această din urmă adresă era neîndeplinită, cauza a fost amânată pentru acest considerent (filele 297, 306, 343, 394); pentru termenul la care au avut loc dezbaterile (23.05.2007) procedura de citare cu partea vătămată () - a fost îndeplinită în mod corespunzător la adresa indicată de această parte vătămată, semnând la data de 16.04.2007 pentru luarea la cunoștință a termenului de judecată (fila 394 dosar 144/P/2005 al Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov );ori în aceste condiții, criticile aduse de către inculpați sentinței penale atacate, sub acest aspect sunt nefondate; chiar dacă la anumite termene procedura de citare cu această parte nu a fost îndeplinită corespunzător, la acele termene, instanța de fond nu a efectuat acte procesuale a căror valabilitate să fie pusă în discuție prin prisma afectării lor de nulitate relativă, ci a amânat de fiecare dată judecare cauzei.

Pe altă parte nu se poate vorbi din această perspectivă de încălcarea dreptului inculpaților prevăzut art. 6 paragraful 3 lit. din Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât toți inculpații au fost asistați în tot cursul procesului penal de apărători aleși, iar partea vătămată (actualmente ) a fost audiată de către instanță în mod direct și nemijlocit la data de 17.06.2003 așa cum am arătat, declarația ei fiind atașată la fila 188 dos 1836/2003 vol. I Tribunalul Maramureș;

Chiar dacă partea vătămată (actualmente ) - nu a putut fi audiată nemijlocit de către instanță dat fiind faptul că este plecată din țară de foarte mult timp, aceasta a fost audiată în cursul urmăririi penale, cu respectarea tuturor drepturilor recunoscute de lege, iar în etapa cercetării judecătorești inculpații, deși aveau dreptul să o facă nu au solicitat audierea acestei părți vătămate prin comisie rogatorie, inserând această critică doar în concluziile scrise depuse; pe altă parte, acest drept al inculpaților de a interoga martorii acuzării, de a obține convocarea și interogarea martorilor apărării în aceleași condiții ca și cei ai acuzării, nu a fost încălcat de către instanța de fond întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat în jurisprudența sa că acest principiu trebuie raportat la procedura în ansamblul ei și nu la o simetrie numerică a probelor acuzării raportat la cele ale apărării, iar din altă perspectivă, declarația acestei părți vătămate nu este singura care stă la baza acuzării inculpaților, ci declarația data de această parte vătămată în cursul urmăririi penale a fost coroborată cu declarațiile altor părți vătămate și martori care au fost ulterior administrate în mod nemijlocit de către instanța de judecată.

Nici lipsa inculpatei de la termenul de judecată din 24.05.2007, dată la care au avut loc dezbaterile nu poate constitui un motiv pentru desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în primul rând pentru că această inculpată a fost prezentă la mai multe termene de judecată la Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, avea termen în cunoștință și deci cunoștea termenul de judecată, iar potrivit art. 291 alin 2 Cod procedură penală, neprezentarea părților legal citate nu împiedică judecarea cauzei. Pe altă parte, deși această parte a dovedit cu acte medicale că s-a internat în spital cu o zi înainte de ședință și s-a externat cu o zi după ședință, nu este dovedită în cauză imposibilitatea de încunoștințare a instanței despre această împrejurare. Inculpata a fost internată într-un spital municipal, dotat cu mijloace de comunicație, iar afecțiunea diagnosticată nu a creat acesteia o stare de cvasiinconștiență care să o pună în imposibilitate de a încunoștința instanța; sarcina probei imposibilității încunoștințării instanței revenea inculpatei, iar în cauză nu a fost produsă o asemenea probă; astfel nimic nu o împiedica să încunoștințeze instanța prin fax sau telefon, prin intermediul soțului său coinculpatul sau a avocatului ales despre imposibilitatea sa de a se prezenta în instanță cu solicitarea de a amâna cauza, sau solicitarea de a repune cauza pe rol;

În cauză nu sunt îndeplinite astfel cumulativ condițiile impuse de art. 379 pct. 2 lit. b teza a II-a Cod procedură penală, situație în care dispozițiile invocate în apel d e către inculpată nu sunt incidente în speță.

O altă critică adusă de inculpați sentinței penale atacate constă în aceea că în cauză ar lipsi una dintre încheierile de amânare a pronunțării însă aceasta este nefondată; astfel, așa cum rezultă din actele dosarului, dezbaterile au avut loc la data de 23.05.2007, dată la care instanța de fond a amânat pronunțarea pentru 6.06.2007; așa cum rezultă din încheierea existentă la fila 424 dosar 144/P/2005, instanța, în aceeași compunere, în ședința publică din 6.06.2007 a dispus din nou amânarea pronunțării, la cererea apărătorului inculpaților, pentru a depune concluzii scrise, pentru data de 20.06.2007, dată la care a și fost pronunțată sentința penală nr. 53/S/20.06.2007 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov; împrejurarea că în finalul încheierii de ședință din data 6.06.2007 prin care s-a amânat din nou pronunțarea pentru data de 20.06.2007, apare mențiunea că ar fi dată și citită în ședință publică la 23.05.2007, reprezintă o evidentă eroare materială, întrucât o încheiere în care se consemnează cele dezbătute în ședința din 6.06.2007 nu are cum să fie pronunțată în urmă cu o săptămână; nu poate fi sub nici o formă agreată ideea lipsei încheierii de amânare a pronunțării din data de 6.06.2007, cu consecința nulității sentinței penale pronunțate de către Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, câtă vreme ea există în materialitatea ei, este pronunțată de către același complet în fața căruia au avut loc dezbaterile, este semnată de președintele completului și de grefierul de ședință.

Nici critica conform căreia la deliberare ar fi participat și procurorul și grefierul astfel încât hotărârea pronunțată ar fi lovită de nulitate absolută, urmare a nerespectării secretul deliberării nu poate fi primită, întrucât așa cum rezultă din încheierile de amânare a pronunțării și din partea introductivă a sentinței apelate, atât procurorul cât și grefierul au participat la ședințele de judecată, în urma căreia s-a stabilit de către judecător amânarea pronunțării, respectiv, la ședința de judecată în care a avut loc pronunțarea; din nici unul din actele dosarului nu reiese că procurorul sau grefierul ar fi participat la deliberare sau că nu ar fi fost respectat în cauză secretul deliberării; minuta sentinței penale nr. 53/S/20.06.2007 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, act care consemnează rezultatul deliberării, a fost semnată, așa cum rezultă din actele dosarului doar de judecătorul care a compus completul de judecată, situație în care nu există absolut nici o suspiciune că la deliberarea care a avut loc în cauza dedusă judecății ar fi participat și altcineva decât judecătorul.

Referitor la schimbarea încadrării juridice solicitate de către inculpatul prin apărător încă de la data de 20.10.2005 (consemnată în încheierea care se găsește la fila 34 dosar 144/P/2005), prima instanță a procedat la punerea ei în discuția părților conform art. 334 Cod procedură penală la data de 7.12.2005 așa cum rezultă din încheierea de ședință de la acea dată (existentă la fila 91 dosar), ocazie cu care au fost formulate de către părți și procuror concluzii în sensul înlăturării stării de recidivă postcondamnatorie reținută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare al instanței; este adevărat că în dispozitivul hotărârii apelate nu există o mențiune expresă a primei instanțe referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului în sensul înlăturării stării de recidivă postcondamnatorie, însă în primul rând instanța de apel, are a observa că în speță nu este vorba despre o schimbare a încadrării juridice, întrucât starea de recidivă a inculpatului reprezintă fără îndoială o cauză de agravare a răspunderii penale, însă nu face parte din încadrarea juridică a faptei pe care prima instanță a stabilit-o în mod corect; de asemenea în al doilea rând, deși nu există o mențiune expresă în acest sens, prima instanță a înțeles fără îndoială să înlăture această stare de recidivă reținută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare al instanței, motiv pentru care nu a mai reținut-o în dispozitivul hotărârii și nu a avut-o în vedere la stabilirea răspunderii penale a acestui inculpat; este adevărat că nu se regăsește în considerentele sentinței penale atacate motivarea pentru care această stare de recidivă nu a mai fost reținută, însă nici această împrejurare și nici lipsa unei mențiuni exprese în sensul înlăturării stării de recidivă nu reprezintă elemente care să permită instanței de apel să desființeze sentința penală atacată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe; aceste aspecte nu se regăsesc printre cazurile expres prevăzute de art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală în care se poate dispune desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, astfel încât văzând și caracterul devolutiv al apelului, instanța de apel este în măsură să reformeze sentința apelată în sensul menționat în conformitate cu art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală fără a dispune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Analizând în fond sentința penală apelată, sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța de apel reține următoarele:

Prima instanță a stabilit pe baza probatoriului administrat și judicios interpretat o corectă stare de fapt și a dat faptelor comise de către inculpați o încadrare juridică corespunzătoare, la adăpost de orice critică.

În acest sens apar nefondate susținerile inculpaților din apel în sensul că în speță prima instanță ar fi trebuit să pronunțe o hotărâre de achitare a lor pentru toate faptele în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, ca urmare a împrejurării că faptele reținute în sarcina lor nu există.

Instanța de fond, chiar dacă nu a readministrat probatoriul administrat în mod nemijlocit de către Tribunalul Maramureș, a analizat și coroborat toate probele existente la dosar, atât cele din faza de urmărire penală cât și cele din etapa cercetării judecătorești și a ajuns în mod corect la concluzia că toți inculpații se fac vinovați de comiterea tuturor faptelor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare al instanței; starea de fapt a fost corect stabilită de către prima instanță, iar susținerile inculpaților în sensul că faptele reținute în sarcina lor nu au corespondent în realitate sunt nefondate; astfel activitatea inculpaților de recrutare, transportare și găzduire a minorelor (actualmente ) -, ). ), și ). ) în scopul exploatării acestora precum și organizarea săvârșirii acestor infracțiuni rezultă din declarațiile părților vătămate ). ) și (actualmente ) - date în fața autorităților judiciare din România se coroborează cu cele extrajudiciare date de partea vătămată și cu cele ale martorilor (filele 42-50 dosar urmărire penală și 189-190 vol. I dosar1836/2003 Tribunalul Maramureș ), ( filele 35-40 dosar urmărire penală și 191 vol. I dosar 1836/2003 Tribunalul Maramureș ), - (fila 193 vol. I dosar dosar1836/2003 Tribunalul Maramureș ) (filele 53-54 dosar urmărire penală), (filele 56-60dosar urmărire penală, 296 vol. IV dosar 1836/2003 Tribunalul Maramureș ), ( filele 64-65 dosar urmărire penală, 71 vol. III dosar 1836/2003 Tribunalul Maramureș ), (filele 67-69, 71-72 dosar urmărire penală, 197 vol. dosar 1836/2003 Tribunalul Maramureș ), (filele 74-78 dosar urmărire penală), (filele 82-84, 86-87 dosar urmărire penală, 293-295, vol. IV dosar1836/2003 Tribunalul Maramureș ), (fila 90 dosar urmărire penală, 151vol. V dosar 1836/2003 Tribunalul Maramureș ), (filele 95- 97 dosar urmărire penală) (filele 89-106 dosar urmărire penală, 68-69 vol. III dosar 1836/2003 Tribunalul Maramureș ), (fila 106 -109 dosar urmărire penală, 70 vol. III dosar 1836/2003 Tribunalul Maramureș ), (fila 114 -115 dosar urmărire penală, 196 vol. dosar 1836/2003 Tribunalul Maramureș ), (filele 117-118 dosar urmărire penală), (filele 120 -123 dosar urmărire penală, 60 vol. V dosar 1836/2003 Tribunalul Maramureș ), (filele 124-125 dosar urmărire penală, 59 vol. V dosar 1836/2003 Tribunalul Maramureș ), (filele - dosar urmărire penală), (filele 128-130 dosar urmărire penală, 194 dosar dosar1836/2003 vol. I Tribunalul Maramureș ) (filele 135-138 dosar urmărire penală, 195 dosar1836/2003 vol. I Tribunalul Maramureș ), (filele 146-147 dosar urmărire penală), (fila 376 vol. VI dosar 1836/2003 Tribunalul Maramureș ), (fila 377 vol. VI dosar 1836/2003 Tribunalul Maramureș ).

Apare fără relevanță în speță împrejurarea invocată în susținerea tezei privind inexistența faptelor de trafic de minori și a celor incriminate de art. 15 din Legea 678/2001 în sensul că inculpații pentru realizarea scopului urmărit nu au folosit amenințări, violențe sau alte forme de constrângere și nici nu au oferit, dăruit, acceptat sau primit bani sau alte foloase (materiale sau morale) pentru obținerea consimțământului persoanei ce are autoritate asupra altei persoane, întrucât această conduită reprezintă o cerință esențială doar în ceea ce privește conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 12 alin 1 și respectiv art. 13 alin 2 din Legea 678/2001, cerințe care nu se regăsesc în conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. 1și 3 și art. 15 alin 2 din aceeași lege, reținute în sarcina inculpaților și oricum lipsa cerințelor esențiale din conținutul constitutiv al infracțiunii, ar fi condus la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii, în nici un caz la inexistența faptelor.

Împrejurarea invocată de inculpați în sensul că nu au "exploatat" cele 4 victime minore, întrucât nu le-au obligat să îndeplinească servicii în mod forțat cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare și securitate" și deci în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina lor, nu prezintă relevanță în speță întrucât art. 2 din Legea 678/2001, prevede și alte situații care cad sub incidența noțiunii de "exploatare", iar activitatea inculpaților de a recruta părțile vătămate minore, în vederea transportării lor în Franța pentru a desfășura activități de furturi din magazine, transportarea lor în această țară în acest scop, găzduirea lor iar mai apoi reținerea pașapoartelor acestora și determinarea lor să fure în folosul inculpaților, reprezintă în fapt o activitate de exploatare a celor patru minore care se circumscrie dispozițiilor art. 2 pct. 2 lit. b teza ultimă și lit. e din Legea 678/2001.

De altfel tocmai lipsa elementului de coerciție a fost determinant în reținerea comiterii de către inculpați doar a infracțiunilor de trafic de minori prev. de art. 13 alin 1 și 3 din Legea 678/2001 și respectiv organizarea de asemenea infracțiuni prevăzute de art. 15 alin. 2 din aceeași lege și nu și a infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 din Legea 678/2001, întrucât restul persoanelor recrutate, transportate și în Franța pentru a fura în folosul inculpaților(și care au depus în această cauză depoziții în calitate de martori) erau majore, iar o cerință esențială pentru întrunirea conținutului constitutiv al infracțiunii în acest caz era exercitarea de amenințări, violențe sau alte forme de constrângere, prin răpire fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitarea de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, etc.

Activitatea infracțională a inculpaților, și de a determina cu intenție mai multe persoane (menționate în expozitivul hotărârii atacate) să săvârșească infracțiuni de furt din magazine de pe teritoriul statului francez este dovedită atât cu înscrisurile existente la dosar, provenind de la autoritățile franceze cât și cu depozițiile martorilor - (fila 193 vol. I dosar dosar nr. 1836/2003 Tribunalul Maramureș ) (filele 53-54 dosar urmărire penală), (filele 56-60 dosar urmărire penală, 296 vol. IV dosar 1836/2003 Tribunalul Maramureș ), (filele 67-69, 71-72 dosar urmărire penală, 197 vol. dosar 1836/2003 Tribunalul Maramureș ), (filele 74-78 dosar urmărire penală), (filele 82-84, 86-87 dosar urmărire penală, 293-295, vol. IV dosar1836/2003 Tribunalul Maramureș ), (filele 95- 97 dosar urmărire penală) (filele 89-106 dosar urmărire penală, 68-69 vol. III dosar 1836/2003 Tribunalul Maramureș ), (fila 106 -109 dosar urmărire penală, 70 vol. III dosar 1836/2003 Tribunalul Maramureș ), (fila 114 -115 dosar urmărire penală, 196 vol. dosar 1836/2003 Tribunalul Maramureș ), (filele 117-118 dosar urmărire penală), (filele 120 -123 dosar urmărire penală, 60 vol. V dosar 1836/2003 Tribunalul Maramureș ), (filele 124-125 dosar urmărire penală, 59 vol. V dosar 1836/2003 Tribunalul Maramureș ), (filele - dosar urmărire penală), (filele 128-130 dosar urmărire penală, 194 dosar dosar1836/2003 vol. I Tribunalul Maramureș ) (filele 135-138 dosar urmărire penală, 195 dosar1836/2003 vol. I Tribunalul Maramureș ), (filele 146-147 dosar urmărire penală), (fila 376 vol. VI dosar 1836/2003 Tribunalul Maramureș ), (fila 377 vol. VI dosar 1836/2003 Tribunalul Maramureș ). Toți inculpații au efectuat potrivit depozițiilor martorilor menționați și a părților vătămate (actualmente ) -, ). ), activități de inițiere a celor duși să fure a acestora în această activitate, dându-le explicații referitoare la modul în care trebuie să procedeze, la sistemele de alarmă și felul în care acestea se decuplează, la ce trebuie să spună în fața autorităților dacă vor fi prinși, etc. ba inculpații, îi însoțeau deseori pe cei care desfășurau activitățile de furt și îi supravegheau, preluând marfa imediat după ce aceasta era sustrasă; tot ei erau și cei care le indicau celor care furau ce anume obiecte trebuie să fure, iar și, desfășurau și activități de "evaluare" a bunurilor sustrase pentru a ști ce prețuri trebuie să solicite pentru valorificarea acestora.

Aceleași declarații, coroborate cu documentele provenite de la Ministerul d e Interne Francez (filele 155-157 și 238-279 dosar urmărire penală) fac dovada comiterii celorlalte infracțiuni reținute în sarcina inculpaților respectiv instigare la fals privind identitatea prev. de art. 25 Cod penal rap la art. 293 alin 1 Cod penal cu aplic art. 41alin 2 Cod penal (pentru inculpații și ) și fals privind identitatea prev. de art. 293 alin 1 Cod penal, cu aplic. art. 42 alin 2 Cod penal și art. 4 cod penal (reținut în sarcina inculpaților, și ) respectiv complicitate la încredințarea unui înscris spre a fi folosit fără drept la identificare prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 293 alin 2 Cod penal în ceea ce o privește pe inculpata.

Este adevărat că inculpații au negat în mod constant comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare al instanței, arătând în esență că le-au cunoscut în mod cu totul întâmplător pe părțile vătămate și că au încercat să le ajute pe cât posibil, în nici un caz însă nu le-au traficat și nu le-au determinat să fure pentru ei; prima instanță a înlăturat însă în mod judicios declarațiile inculpaților ca nesincere, întrucât ele nu se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză, menționat anterior și din examinarea cărora rezultă fără dubiu activitățile infracționale desfășurate de inculpați în perioada 1998-2002.

De asemenea, în mod corect a procedat instanța de fond dând relevanță juridică declarațiilor date de părțile vătămate (atât în cursul urmăririi penale cât și în etapa cercetării judecătorești) și respectiv -, întrucât aceste declarații nu sunt luate cu nerespectarea normelor procesual penale, astfel cum au susținut inculpații, deoarece partea vătămată avea împlinită vârsta de 18 ani la data audierii ei de către procuror, iar partea vătămată avea împlinită vârsta de 16 ani la momentul audierii ei de către procuror deci dispoziția procesuală care reclama prezența obligatorie a reprezentanților legali la audierea minorilor nu mai erau incidente.

În raport cu starea de fapt reținută, instanța de fond a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptelor comise de inculpați și a reținut în mod judicios că în speță sunt întrunite condițiile pentru tragerea la răspundere penală a acestora.

În mod judicios a procedat prima instanță înlăturând starea de recidivă postcondamnatorie reținută în sarcina inculpatului întrucât deși acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare prin sentința penală nr. 315/8.02.1999 a Judecătoriei Oradea astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar existentă în dosarul de urmărire penală, prin Decizia penală nr. 224/A/2005 din 20.07.2005 pronunțată de Tribunalul Bihor - existentă la fila 84 dosar 144/P/2005 al Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, rezultă că sentința penală nr. 315/8.02.1999 pronunțată de Judecătoria Oradea a fost desființată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe; pe cale de consecință nu mai există primul termen al recidivei, astfel încât în speță nu mai sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. a Cod penal în ceea ce-l privește pe acest inculpat. Întrucât prima instanță nu a menționat expres în cuprinsul hotărârii acest aspect, urmează a fi reformată hotărârea în acest sens.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, prima instanță a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal precum și scopul aplicării pedepselor prev. de art. 52 Cod penal, aplicând pedepse just individualizate; atât pedepsele principale aplicate pentru fiecare dintre infracțiunile aflate în concurs cât și pedeapsa principală rezultantă a fost dozată în mod corespunzător, fiind în măsură să conducă la reeducarea inculpaților și reintegrarea lor socială; în speță nu se impune nici majorarea acestora astfel cum a solicitat parchetul și nici reducerea acestora astfel cum au solicitat inculpații; pedepsele au fost orientate de prima instanță spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile comise, iar reținerea în favoarea inculpaților a circumstanțelor atenuante judiciare nu se justifică; elementele de circumstanțiere invocate de către inculpați în susținerea cererilor de reducere a cuantumului pedepselor și a schimbării modalității de executare a pedepselor rezultante stabilite de către prima instanță, au fost deja avute în vedere de către instanța de fond în procesul de individualizare judiciară a pedepselor și tocmai acestea au condus la orientarea pedepselor spre limita minimă specială prevăzută de lege; ele nu au valențele unor circumstanțe atenuante judiciare, cu consecințele prevăzute de art. 76 Cod penal ci în mod corect au fost avute în vedere de către prima instanță ca și circumstanțe personale care au condus la orientarea pedepsei spre limita minimă prevăzută de lege; având în vedere numărul infracțiunilor și gravitatea lor, numărul inculpaților și modalitatea în care aceștia au conlucrat în activitatea infracțională desfășurată, contribuția avută de fiecare dintre aceștia precum și poziția lor procesuală, pedepsele principale aplicate de către prima instanță inculpaților apar perfect adaptate condițiilor concrete de comitere a infracțiunilor și circumstanțelor personale ale inculpaților și sunt în măsură să conducă la îndeplinirea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal.

Sunt însă fondate criticile aduse de către Parchet sentinței penale atacate, în sensul că deși era obligatorie aplicarea câte unei pedepse complementare pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpaților prevăzute de art. 13 alin 1 și 3 din Legea 678/2001 și respectiv art. 15 alin 2 din Legea 678/2001 cu modificările ulterioare, iar apoi contopirea lor potrivit art. 35 Cod penal, prima instanța l-a condamnat pe inculpatul la 4 pedepse a câte 8 ani închisoare pentru comiterea în concurs real a 4 infracțiuni prev. de art. 13 alin 1 și 3 Cod penal însă a aplicat o singură pedeapsă complimentară prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe care nici nu a contopit-o cu cea similară aplicată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 15 alin 2 din Legea 678/2001; în mod asemănător a procedat prima instanță în ceea ce-l privește pe inculpatul, pe care l-a condamnat la câte 8 ani închisoare pentru comiterea în concurs real a 4 infracțiuni prev. de art. 13 alin 1 și 3 din Legea 678/2001 însă a aplicat o singură pedeapsă complimentară prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, în ceea ce o privește pe inculpata pe care a condamnat-o la câte 7 ani închisoare pentru comiterea în concurs real a 4 infracțiuni prev. de art. 13 alin 1 și 3 din Legea 678/2001 însă a aplicat o singură pedeapsă complimentară prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, în ceea ce o privește pe inculpata pe care a condamnat-o la câte 7 ani închisoare pentru comiterea în concurs real a 4 infracțiuni prev. de art. 13 alin 1 și 3 din Legea 678/2001 însă a aplicat o singură pedeapsă complimentară prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, în ceea ce o privește pe inculpata pe care a condamnat-o la câte 5 ani închisoare pentru comiterea în concurs real a 4 infracțiuni prev. de art. 13 alin 1 și 3 din Legea 678/2001 însă a aplicat o singură pedeapsă complimentară prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.

Apare de asemenea fondată și critica adusă de către parchet aceleiași hotărâri în sensul că deși prima instanță constatat grațiată pedeapsa aplicată inculpatei pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 293 Cod penal a omis să atragă atenția acestei inculpate asupra dispozițiilor art. 7 din Legea 543/2002 a căror nerespectare are drept consecință revocarea beneficiului grațierii.

Sunt nefondate însă criticile aduse de către parchet aceleiași sentințe prin care se arată că prima instanță a omis să determine momentul până la care menține măsura preventivă a obligării de a părăsi țara, precum și cea care vizează cuantumul redus al cheltuielilor judiciare la care au fost obligați inculpații; astfel, instanța de apel reține că potrivit art. 350 Cod procedură penală instanța de fond are obligația să se pronunțe prin hotărâre asupra luării sau revocării măsurii preventive a obligării inculpaților de a nu părăsi localitatea sau țara; cu toate acestea, prima instanță raportându-se și la dispozițiile art. 357 Cod procedură penală care stabilește obligația ca hotărârea să cuprindă și cele dispuse de instanță cu privire la măsurile preventive, a făcut mențiunea expresă în cuprinsul dispozitivul hotărârii referitoare la menținerea față de toți inculpații a măsurii obligării de a nu părăsi țara; aceasta este una dintre măsurile preventive care, în etapa cercetării judecătorești nu se iau pe o durată determinată; nici un text de lege nu obliga instanța de fond să determine momentul până la care menține această măsură, ea putând fi doar revocată atunci când au dispărut temeiurile care au determinat luarea ei, iar dispozițiile art. 160/b Cod procedură penală impun obligația instanței de a verifica periodic doar măsura arestării preventive nu și celelalte măsuri preventive care pot fi luate în cursul procesului penal.

De asemenea, instanța de fond a stabilit corect cuantumul cheltuielilor judiciare la care i-a obligat pe inculpați, raportat la cheltuielile ocazionate de efectuarea urmăririi penale, cele efectuate în cursul cercetării judecătorești, culpa procesuală inculpaților și conduita determinantă a acestora în efectuarea cheltuielilor, astfel încât și această critică adusă de către parchet sentinței penale atacate nu poate fi primită.

Față de considerentele expuse, instanța de apel constată că apelul formulat de către parchet împotriva sentinței penale nr. 53/S/20.06.2007 pronunțată de către Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov este parțial fondat, sens în care va fi admis în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală iar sentința penală atacată va fi desființată, cauza va fi reținută spre rejudecare, ocazie cu care hotărârea menționată va fi reformată în sensul celor de mai sus.

Întrucât apelurile formulate de către partea vătămată ). ) și inculpații, și apar ca nefondate, pentru considerentele deja expuse, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se vor respinge ca nefondate apelurile promovate împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 189 Cod procedură penală se va suporta din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților și se va plăti Baroului B, suma de 600 lei reprezentând onorarii avocațiale ale apărătorilor desemnați din oficiu pentru părțile vătămate, - și, victime ale traficului de persoane.

În baza art. 192 alin 2 -189 Cod procedură penală va fi obligată partea vătămată precum și apelanții inculpați să plătească statului câte 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat urmând a rămâne în sarcina acestuia potrivit art. 192 alin 3 Cod procedură penală.

Pentru aceste motive

În numele legii,

Admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov împotriva sentinței penale nr. 53/S/20.06.2007 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul nr. 144/P/2005 al aceleiași instanțe, pe care o desființează în ceea ce privește: omisiunea menționării de către prima instanță în dispozitivul hotărârii a înlăturării stării de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a Cod penal reținută în sarcina inculpatului în actul de sesizare al instanței, modalitatea de stabilire a pedepselor complementare pentru toți inculpații, a omisiunii aplicării pedepselor complementare pentru fiecare dintre infracțiunile prev. de art. 13 alin 1 și 3 reținute în sarcina tuturor inculpaților, a omisiunii contopirii pedepselor complementare și stabilirii unei singure pedepse rezultante pentru fiecare dintre inculpați și a omisiunii atragerii atenției inculpatei asupra dispozițiilor art. 7 din Legea 543/2002 în legătură cu infracțiunea constatată ca fiind grațiată.

Rejudecând în aceste limite:

Înlătură dispozițiile art. 37 lit. a Cod penal reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare al instanței.

În baza art. 13 alin 1 și 3 din Legea 678/2001 cu modificările ulterioare cu aplicarea art. 13 Cod penal, coroborat cu art. 65 alin 2 și art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal aplică inculpatului 4 pedepse complementare a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

În baza art. 35 alin 3 Cod penal contopește pedepsele complementare aplicate mai sus cu cea de aceeași natură aplicată de către prima instanță pentru infracțiunea prev. de art. 15 alin 2 din Legea 678/2001 și dispune executarea pedepsei celei mai grele, respectiv interzicerea pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, a drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pe care o adaugă la pedeapsa rezultantă principală de 8 ani închisoare stabilită de către prima instanță, astfel încât în final inculpatul executăpedeapsa principală de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

II. În baza art. 13 alin 1 și 3 din Legea 678/2001 cu modificările ulterioare, cu aplic. art. 13 Cod penal și coroborat cu art. 65 alin 2 și art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal aplică inculpatului 4 pedepse complementare a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

III. În baza art. 13 alin 1 și 3 din Legea 678/2001 cu modificările ulterioare, cu aplic. art. 13 Cod penal și coroborat cu art. 65 alin 2 și art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal aplică inculpatei 4 pedepse complementare a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

În baza art. 35 alin 3 Cod penal contopește pedepsele complementare aplicate mai sus cu cea de aceeași natură aplicată de către prima instanță pentru infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 15 alin 2 din Legea 678/2001 și dispune executarea pedepsei celei mai grele, respectiv interzicerea pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, a drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pe care o adaugă la pedeapsa rezultantă principală de 7 ani închisoare stabilită de către prima instanță, astfel încât în final inculpata executăpedeapsa principală de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

IV. În baza art. 13 alin 1 și 3 din Legea 678/2001 cu modificările ulterioare, cu aplic. art. 13 cod penal și coroborat cu art. 65 alin 2 și art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal aplică inculpatei 4 pedepse complementare a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

În baza art.26 rap. la art. 13 alin 1 și 3 din Legea 678/2001 cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 13 Cod penal și coroborat cu art. 65 alin 2 și art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal aplică inculpatei 4 pedepse complementare a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

În baza art. 35 alin 3 Cod penal contopește pedepsele complementare aplicate mai sus și dispune executarea pedepsei celei mai grele, respectiv interzicerea pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, a drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pe care o adaugă la pedeapsa rezultantă principală de 5 ani închisoare stabilită de către prima instanță, astfel încât în final inculpata executăpedeapsa principală de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

Pune în vedere inculpatei dispozițiile art. 7 din Legea 543/2002, a căror nerespectare are drept consecință revocarea beneficiului grațierii.

Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

Respinge ca nefondate apelurile formulate împotriva aceleiași hotărâri de către partea vătămată ). ) și inculpații, și.

În baza art. 189 Cod procedură penală, se suportă din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților și se plătește Baroului B suma de 600 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în apel pentru părțile vătămate ). ), - și.

În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală obligă partea vătămată și pe fiecare dintre inculpați să plătească statului câte 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare în apel.

În baza art. 192 alin 3 cod procedură penală restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru inculpații și și de la comunicare pentru celelalte părți.

Pronunțată în ședință publică azi, 4.05.2009.

Președinte JUDECĂTOR 2: Manuela Barbu

- - - -

GREFIER

- -

Red.NH/25.05.2009

Tehnoredact.DS/28.05.2008/4 ex./Jud.fond.

Președinte:Nicoleta Hădărean
Judecători:Nicoleta Hădărean, Manuela Barbu, Daniela Sandu

#Judecator Nicoleta Hadarean

Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 29/2009. Curtea de Apel Brasov

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 29/2009. Curtea de Apel Brasov