Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 30/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.30
Ședința nepublică din data de 4 martie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 02 Iulie 1974, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, fiul lui și, născut la 06 Iulie 1980 în prezent aflat în Arestul B, fiica lui G și, născută la 29 august 1979, în prezent aflată în Penitenciarul, împotriva sentința penale nr. 95 din 1.07.2008, pronunțată de Tribunalul Buzău.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 25 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea apărătorului ales al inculpaților și să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise și având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 4 martie 2009, când a luat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.95 din 1 iulie 2008 a Tribunalului Buzău, s-a dispus condamnarea, după cum urmează, a inculpaților:
- (fiul lui și, născut la 2 iulie 1974 în mun. G, jud.G, cu același domiciliu,-, - 2B,.2,.28, cetățean român, absolvent 8 clase, fără ocupație, căsătorit, doi copii minori, recidivist) deținut în Penitenciarul Mărgineni, la pedepsele de 9 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a), b) și e) cod penal pentru trafic de persoane prev. de art.12 alin.1, 2 lit.a) din Legea nr.678/2001, cu aplic. 41 alin.2 cod penal; 11 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a), b), e) cod penal pentru trafic de minori prev. de art.13 alin.1, 2, 3 din Legea nr.678/2001 și 7 ani închisoare pentru inițiere și constituire a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 alin.1 cod penal, toate cu aplic. art.37 lit.b) cod penal, aplicând conf. art.33 lit.a), art.34 lit.b) și art.35 alin.3 cod penal pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare sporită cu un 1 an închisoare, urmând să execute în final rezultanta de 12 ani închisoare și 7 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art.64 lit.a), b), e) cod penal.
- (fiul lui și, născut la 6 iulie 1980 în com., jud.B, cu același domiciliu, satul, cetățean român, absolvent 10 clase, fără ocupație, căsătorit, are un copil minor, recidivist), deținut în Arestul Inspectoratului de Poliție B, la pedepsele de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a), b) și e) cod penal pentru trafic de persoane de art.12 alin.1 și 2 lit.a) din Legea nr.678/2001, cu aplic. 41 alin.2 cod penal; 6 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a), b), e) cod penal pentru trafic de minori prev. de art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001, ambele cu aplic. art.20 alin.2 din Legea nr.678/2001; 6 ani închisoare pentru inițiere și constituire a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 alin.1 cod penal, toate cu aplic. art.37 lit.a) cod penal, plus un spor de 6 luni închisoare, aplicându-se în total, conf. art.33 lit.a), art.34 lit.b) și art.35 alin.3 cod penal, pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art.64 lit.a), b), e) cod penal.
În baza art.864cod penal s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării sancțiunii de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.2206/2002 a Judecătoriei Buzău, urmând ca în final, prin cumul aritmetic, acesta să execute rezultanta de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prev. de art.64 lit.a), b), e) cod penal.
- (fiica lui G și, născută la 29 august 1979 în mun. C, domiciliată în com., jud.V, cetățean român, fără antecedente penale, căsătorită, fără copii, studii 12 clase, fără ocupație, fără antecedente penale), în prezent deținută în Penitenciarul, la pedepsele de 4 ani închisoare și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a), b) și e) cod penal pentru trafic de persoane de art.12 alin.1 și 2 lit.a) din Legea nr.678/2001, cu aplic. 41 alin.2 cod penal, prin schimbarea încadrării juridice conf. art.334 cod proc. penală din două infracțiuni prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a) din Legea nr.678/2001, cu aplic. art.33 lit.a) cod penal; 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a), b), e) cod penal pentru trafic de minori prev. de art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001; 2 ani și 6 luni închisoare pentru inițiere și constituirea unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 alin.1 cod penal, toate cu aplic. art.74 alin.1 lit.a), alin.2 cod penal și respectiv art.76 lit.b), a) și c) cod penal, plus un spor de 6 luni închisoare, aplicându-se conf. art.33 lit.a), art.34 lit.b) și art.35 alin.3 cod penal, pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art.64 lit.a), b), e) cod penal.
Potrivit art.71 cod penal, s-au aplicat pedepsele accesorii prev. de art.64 lit.), b) și e) cod penal, pentru toți inculpații.
Cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul în conformitate cu art.1608arap. la art.1602cod proc. penală s-a respins pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.
S-a menținut starea de arest preventiv a celor trei inculpați, computându-se din pedepse rezultante deținerea începând cu 11 octombrie 2007 pentru, 9 octombrie 2007 pentru și 21 decembrie 2007 pentru, în baza mandatelor nr.5527, nr.5496 și nr.5869/2007 emise de Tribunalul Buzău.
În latură civilă, s-a dispus obligarea în solidar a coinculpaților la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă, luându-se act că părțile vătămate, () și nu au exercitat acțiune civilă în procesul penal.
Pe cale de consecință, s-a luat măsura de siguranță a confiscării speciale a echivalentului în lei la data executării acesteia pentru sumele de 20.000 euro de la inculpatul, 3.000 euro de la inculpatul și 17.000 euro de la inculpata, menținându-se sechestrul asigurător dispus prin ordonanța procurorului din 19 noiembrie 2007 cu privire la sumele de 600 euro și 195 lei ridicate de la primul inculpat și consemnate la CEC-Sucursala B cu recipisele nr.-/1 și nr-.
În fine, fiecare inculpat a fost obligat și la plata sumei de câte 5.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, în esență, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriile întocmite de - Biroul Teritorial Buzău nr.1/D/P/2007 din 11 decembrie 2007 și nr.1/D/P/2008 din 8 februarie 2008 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, separat, a inculpaților și și respectiv pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.12 alin.1, 2 lit.a) (pentru ultima două fapte), art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001 și art.8 din Legea nr.39/2003 și aplic. art.41 alin.2, art.37 lit.b) și art.37 lit.a) cod penal.
La termenul de judecată din 4 martie 2008, înainte de începerea cercetării judecătorești, constatându-se cazul de indivizibilitate prev. de art.33 lit.a) cod proc. penală, s-a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr- înregistrat la 11 noiembrie 2007, pe rolul aceleiași instanțe.
S-a stabilit că inculpații, zis "" și, zis "" sau "" s-au cunoscut în anul 2004 și devenind apropiați petreceau o mare parte din timp împreună în Italia.
În acest context, susținând că și mama sa este angajată în această țară, în luna aprilie 2005 inculpatul a reușit să convingă pe partea vătămată, consăteanca sa, să-l însoțească pentru a lucra în Italia.
Ca urmare, suportând parțial cheltuielile de transport (100 euro), cei doi s-au deplasat cu o mașină în municipiul G, iar de aici cu un autobuz până în Italia, unde au fost așteptați de alte două persoane între care și inculpatul și cazați într-un apartament locuit de o altă fată și coinculpata, zisă "", care prezenta urme de violență la și pe mâini.
Cu această ocazie, partea vătămată a aflat că trebuie să practice prostituția la stradă (primind fuste scurte și sutiene), fiind amenințată că în situația în care nu va accepta va suferi același tratament ca și și "va ajunge acasă la pachet", atenționări efectuate de inculpatul, nemulțumit în același timp că nu-i precizase desfășurarea unor atari activități, la plecarea din România.
Ulterior, a fost cazată împreună cu alte tinere (denumite, "fetele lui ") și inculpata la hotelul Malta situat lângă gara din, după care însoțită de acestea a practicat prostituția pe o stradă din aceiași localitate.
Banii obținuți în fiecare seară, totalizând sume între 70-100 euro, erau preluați de inculpatul sau coinculpată, ei asigurând și supravegherea activităților, ținând evidența numărului clienților și atenționând-o telefonic ori de câte ori apreciau că stă retrasă ori nu lucrează suficient de mult.
Astfel, partea vătămată a realizat că inculpatul este "șeful" iar inculpata era prietena și persoana de încredere a acestuia, având și sarcina de a colecta sumele obținute, exceptând pe acelea necesare asigurării hranei zilnice.
S-a stabilit că până la momentul depistării de către autoritățile italiene și expulzării în România, aceasta a predat coinculpaților "supraveghetori" suma de 4.000 euro, beneficiul realizat din practicarea prostituției.
În vara anului 2005, profitând de faptul că partea vătămată se afla în rele raporturi cu familia și folosind aceiași modalitate de operare, inculpatul îi propune să accepte un loc de muncă într-un bar din Italia, scop în care i-a achitat sumele necesare pentru transport și eliberarea unui pașaport.
După trecerea frontierei de stat el i-a preluat pașaportul pretinzând că astfel va fi în siguranță și ca în precedente, la partea vătămată a fost așteptată de inculpații și, precum și fratele primului "", după care cazată în același apartament și informată că va trebui să practice prostituția.
Necunoscând limba, în lipsa pașaportului și a vreunei sume de bani pentru asigurarea libertății de mișcare, deși inițial nu a fost de acord, circa două săptămâni, victima a fost nevoită să se supună dispoziției acestora, obținând aproximativ 3.500 euro ce au fost predați inculpatului, care la rândul său i-a împărțit cu inculpatul.
Actele materiale au fost întrerupte la intervenția autorităților italiene, partea vătămată fiind trimisă în România pe 27 octombrie 2005.
În baza rezoluției infracționale inițiale, în aprilie 2006, folosind aceiași modalitate de operare, inculpatul racolează victima (), fostă colegă de liceu, propunându-i să lucreze într-un club de noapte din Italia, ca dansatoare, asigurând-o că va fi angajată pe bază de contract de muncă.
Datorită situației financiare precare, aceasta a acceptat ca el să suporte cheltuielile ocazionate pentru obținerea pașaportului și deplasarea până în orașul G, unde în prezența altor persoane a fost predată inculpatului iar de aici transportată la, fiind preluată de fratele său și inculpata.
Ca urmare, invocându-se existența unei datorii în sumă de 760 euro către "" și amenințată că în caz de nesupunere "o să fie dată pe mâna acestuia", partea vătămată a practicat prostituția, respectând tarifele și programul de lucru (17,00 - 4 sau 5 dimineața), stabilite de asociații făptuitori, timp în care era obligată să stea numai în picioare, purtând încălțăminte cu, îmbrăcată sumar, în condiții de frig și fără permisiunea de a mânca.
Și în cazul părții vătămate (), evidența clienților și a banilor obținuți în fiecare seară era ținută de inculpații și, la care s-au adăugat fratele și un prieten al inculpatului, iar din suma de aproximativ 30.000 euro realizată circa două luni (600-700 euro/seară) revenindu-i numai 1.000 euro.
Prin intermediul acesteia, tot în cursul anului 2006, inculpatul a cunoscut-o pe partea vătămată, născută la 20 martie 1989, motiv pentru care după plecarea verișoarei sale, repetat, a sunat-o propunându-i să meargă la rândul său în Italia pentru că "se pot câștiga bani mulți", urmând să aleagă între a lucra într-un club "cu clienții" ori să practice prostituția la stradă.
Acceptând oferta, în final, de 3-4 ori inculpatul a transportat minora, însoțită de părinți, în municipiul B pentru a obține pașaport, iar la data de 12 mai 2006, împreună s-au deplasat în municipiul G, unde au fost așteptați de coinculpatul.
În continuare, folosind microbuze separate cei doi au ajuns în Italia, cazându-se în apartamentul din, alături de inculpata și alte persoane apropiate ale coinculpatului.
De această dată, deși nu a fost de acord, reținându-i-se pașaportul și sub motivația necesității achitării datoriei în sumă de 700 euro, partea vătămată a fost obligată să practice prostituția în stradă, supravegheată fiind de inculpații și, ultimul apărând intempestiv cu o mașină în zonă și ținând evidența zilnică a clienților.
Astfel, timp de 3 săptămâni aceasta a reușit să obțină un beneficiu de circa 4.000 euro (câte 60-800 euro/noapte), sumele fiind predate inculpatei.
În final, împreună cu verișoara sa () s-a reușit recuperarea pașapoartele și scăparea de sub supravegherea coinculpaților, refugiindu-se în alte localități, cu ajutorul a doi tineri, cunoscuți ai acesteia din urmă.
S-a considerat că inculpații au acționat în baza aceleiași rezoluții infracționale din mai 2005 și până în aprilie 2006, săvârșind la diferite intervale de timp acțiuni de autorat, care fac parte din conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane, în formă continuată conf. art.41 alin.2 cod penal, în modalitățile recrutării, transportării, cazării și primirii, prin înșelăciune și amenințare, în scopul exploatării femeilor prin obligarea la practicarea prostituției.
Astfel, a recrutat pe minora, relatându-i că poate lucra într-un bar de noapte ori practicând prostituția din care se poate obține bani mulți iar după găzduirea acesteia de coautorii și a fost lovită și amenințată în acest scop pentru a-și plăti datoria în sumă de 760 euro.
Pe de altă parte, ei au inițiat și constituit un grup ocazional în scopul comiterii de infracțiuni, respectiv obligarea la practicarea prostituției de către cele patru părți vătămate, acțiuni desfășurate în mod coordonat, fiecare contribuind specific prin împărțirea actelor subsumate și necesare realizării scopului, acela de trafic de persoane, atribuțiile esențiale constând în: - rolul de lider, - supraveghetoare a părților vătămate iar - recrutare, transport și supraveghere a acestora.
S-a constatat de asemenea că pe parcursul cercetării judecătorești coinculpații și nu au dat declarații, înțelegând să beneficieze de dreptul la tăcere admis în art.70 alin.2 cod proc. penală.
Audierea părții vătămate, în lipsa reprezentantului legal, care a semnat declarația dată în faza de urmărire penală s-a apreciat ca fiind efectuată în limita dispozițiilor art.481 alin.1 cod proc. penală, respingându-se ca neîntemeiată susținerea apărării privind incidența art.64 alin.2 din același cod, mijlocul de probă obținându-se în mod legal.
Față de imposibilitatea audierii la primul grad de jurisdicție a părților vătămate (), și, pentru a da eficiență principiului contradictorialității procesului penal s-a făcut aplicarea disp. art.327 alin.3 rap. la art.325 alin.2 și art.77 cod proc. penală.
Cât privește pe inculpatul, față de conduita adoptată în cursul urmăririi penale, în sensul facilitării identificării și prinderii acestora ulterior datei de 10 octombrie 2007, s- apreciat că sunt întrunite dispozițiile art.20 alin.2 din Legea nr.678/2001 cu privire la reducerea la Jal imitelor pedepsei prevăzute de lege.
La respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice privind infracțiunea de trafic de minori prev. de art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001, în proxenetism prev. de art.329 cod penal, parte vătămată fiind minora, s-au avut în vedere faptul că a fost recrutată de inculpatul care i-a plătit transportul și obținerea pașaportului, cunoscându-i situația financiară precară și dorința de a pleca din țară iar consimțământul a fost viciat atât de încurajările primite de la verișoara sa cât și ale făptuitorului, care a asigurat-o asupra posibilității alternative de a alege între practicarea prostituției și o activitate licită într-un club.
Starea de recidivă s-a constatat în raport de pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin decizia penală nr.15/1995 a Curții de Apel Galați pentru art.26 rap. la art.208-209 alin.1 lit.a) cod penal, art.197 alin.2 lit.b) cod penal (executată 17 septembrie 1993 - 24 martie 1997 conf. art.60 cod penal) pentru inculpatul și respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.2206/23 octombrie 2002 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin nerecurare la 8 februarie 2003, suspendată sub supraveghere potrivit art.861cod penal pe o perioadă de 5 ani pentru inculpatul.
Cu privire la inculpata s-a considerat că atâta timp cât a participat alături de ceilalți doi inculpați, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la diferite intervale de timp, săvârșind acțiuni care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni, răspunderea penală este atrasă pentru o singură infracțiune de trafic de persoane în formă continuată și nu în condițiile art.33 lit.a) cod penal ce reglementează concursul real a două fapte de același gen.
La individualizarea pedepselor, potrivit art.72 cod penal, prima instanță a avut în vedere pe lângă criteriile generale legale, gradul de pericol social ridicat al faptelor stabilite în sarcina celor trei inculpați, fiind vătămate relațiile sociale cu privire la respectarea libertății de acțiune și manifestare psihică și fizică a persoanei, a dreptului la inviolabilitatea sexuală, precum și persoana acestora, inculpații și având antecedente penale, primul fiind cunoscut cu un serios ascendent infracțional în statul italian, care inspiră teamă, capabil să apeleze la grupări de presiune și violență, gradul de participație și cuantumul câștigurilor realizate prin exploatarea prostituției și nu în cele din urmă conduită adoptată în cursul procesului penal.
Separat de aceasta, observându-se că inculpata nu are antecedente penale și a acționat în mare parte sub influența și conducerea inculpatului, chiar dacă a avut poziție determinantă în exploatarea părților vătămate, s-a concluzionat că scopul pedepsei poate fi atins prin dozarea cuantumului conform art.74 alin.1 lit.a) și alin.2 comb. cu art.76 cod penal.
În fine, s-a considerat că gravitatea și numărul infracțiunilor reținute în sarcină impune sporirea pedepsei rezultante în condițiile art.34 lit.b) cod penal.
Cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul s-a respins ca neîndeplinind condițiile de admisibilitate cumulativ cerute de prevederile art.1608arap. la art.1602alin.1 cod penal, atâta timp cât infracțiunea incriminată în art.13 alin.1,2 și 3 din Legea nr.678/2001 este pedepsită cu închisoarea mai mare de 18 ani.
La stabilirea întinderii măsurii de siguranță a confiscării speciale privind beneficiile realizate din activitatea infracțională, conform art.19 din Legea nr.678/2001 rap. la art.118 lit.e) cod penal, prima instanță a luat în considerare declarațiile părților vătămate privind sumele obținute pe perioada exploatării activității de prostituție () - 29.000 euro; 4.000 euro; 3.000 euro; 3.500 euro - ), predându-se integral primele sume inculpatei, a doua sumă acesteia și, și respectiv coinculpaților și.
Pe de altă parte, s-au indisponibilizat sumele de 600 euro și 195 lei ridicate de la inculpatul, în același scop și s-a admis acțiunea civilă exercitată de victima, în limita sumei de 10.000 lei daune morale.
Împotriva sentinței primei instanțe, în termenul legal, au declarat apeluri inculpații, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În principal, coinculpații cât și inculpata au invocat nulitatea absolută a hotărârii atacate, întrucât cauza s-a judecat în ședință publică, deși față de starea de minoritate a victimei, potrivit dispozițiilor art.24 alin.1 din Legea nr.678/2001, atât cercetarea judecătorească cât și dezbaterile trebuiau desfășurate în ședință secretă.
Ca urmare, conform art.379 alin.2 lit.a) rap la art.197 alin.2 cod proc. penală s-ar impune admiterea căilor de atac exercitate, desființare acesteia și trimiterea cauzei pentru rejudecare la același tribunal, cu respectarea procedurii ce guvernează soluționarea infracțiunilor incriminate în art.13 alin.1, 2 și 3 din legea specială.
În subsidiar, sub un prim aspect, aceștia au susținut că în mod greșit au fost condamnați, situația de fapt stabilindu-se pe baza unor probe neconcludente pentru aflarea adevărului, respectiv declarațiile coinculpatului și a unora dintre victime, interesați în atenuarea răspunderii penale și respectiv obținerea unor foloase materiale, dovezi incomplet analizate și injust apreciate.
Astfel, din materialul dosarului ar rezulta fără dubiu că apelantul nu a inițiat și a organizat vreun grup infracțional în vederea practicării prostituției, în țară sau în Italia, nu a beneficiat în vreun mod de pe urma activităților desfășurate benevol de către cele patru victime, toate actele materiale constituind în fapt punerea în aplicare a rezoluției infracționale finalizate de apelantul.
La rândul său, apelanta a limitat activitatea infracțională exclusiv la consumarea relațiilor sexuale în scopul obținerii de foloase de la diferiți bărbați, pe teritoriul Italiei, solicitând recunoașterea statutului de victimă în sensul art. 20 al.1 din Legea nr. 678/2001.
S-a solicitat achitarea conform art.11 pct.2 lit.a) rap. la art.10 lit.c) cod proc. penală pentru inculpatul și respectiv art.10 lit.a) cod proc. penală pentru inculpat.
Al doilea motiv de reformare, invocat în subsidiar de apelanții și vizează schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor de trafic de minori și trafic de persoane incriminate în Legea nr.678/2001, în infracțiunea de proxenetism prev. de art.329 cod penal, pentru considerentele arătate în Decizia nr. XVI/2007 dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin apelul declarat, inculpatul, în principal, a susținut că netemeinic a fost condamnat pentru infracțiunea de trafic de minori prev. de art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001, deoarece s-a făcut dovada că minora s-a deplasat în Italia la solicitarea expresă a verișoarei sale, partea vătămată () și a practicat prostituția, el neavând vreo contribuție în racolarea ori conduita acesteia.
Ca urmare, răspunderea penală poate fi angajată cel mult în limita dispozițiilor art.329 cod penal, impunându-se recalificarea juridică a faptei și reducerea corespunzătoare a sancțiunilor aplicate.
În fine, sub un ultim aspect, coinculpații, și au criticat individualizarea pedepselor, considerând că atât limitele acestora, cât și sporurile aplicate încalcă flagrant criteriile de individualizare determinate în art.72 cod penal, nedându-se eficiență împrejurărilor concrete în care se presupune că ar fi comis faptele stabilite în sarcină, probelor incerte pe baza cărora s-a reținut vinovăția și beneficiile realizate, datele personale precum și consecințele atenuării răspunderii penale conform art. 20 alin.2 din Legea nr.678/2001 și respectiv art.76 cod penal.
S-a solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei hotărâri prin care să se înlăture aspectele de nelegalitate și netemeinicie expuse.
Având în vedere motivele de reformare invocate în căile de atac exercitate și acordul coinculpaților și, conform art.378 alin.1 și 2 cod proc. penală, în ședința publică din 9 ianuarie 2009 instanța de control judiciar a procedat la ascultarea acestora, precum și a apelantului, prin declarațiile date primii doi menținându-și poziția procesuală adoptată în cursul urmăririi penale, în sensul nerecunoașterii faptelor deduse judecății și respectiv limitării actelor materiale la practicarea prostituției pe teritoriul statului italian sub supravegherea inculpatului.
Totodată, s-a dispus completarea probatoriilor cu relații privind trecerea frontierei de stat pe perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2006 de către apelantul și audierea victimelor, () și.
Ultima măsură nu a putut fi adusă la îndeplinire deoarece din verificările efectuate de organele de poliție a rezultat că de circa un an acestea nu se mai află pe teritoriul României, stabilindu-se în Italia sau Spania la o adresă necunoscută.
Verificând sentința primei instanțe, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de apel invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele art.371 alin.2 și art.372 alin.1 cod proc. penală, Curtea constată următoarele:
Motivul de reformare invocat în principal de inculpații și nu este fondat.
Într-adevăr, potrivit art. 24 alin.1 din Legea nr.678/2001 ședințele de judecată în cauzele privind infracțiunile de trafic de persoane prevăzute la art.13 nu sunt publice, iar din preambulul încheierilor de ședință și hotărârii atacate rezultă că la judecata cauzei în primă instanță regula procedurală a fost încălcată, atât cercetarea judecătorească cât și dezbaterile desfășurându-se potrivit dreptului comun.
Jurisprudența este constantă însă în aprecierea faptului că dispoziția din legea specială protejează exclusiv interesele victimelor minore, nerespectarea acesteia fiind sancționată cu nulitate absolută conform art.197 alin.1 și 3 cod proc. penală numai în măsura în care publicitatea procesului penal ar fi adus vreo vătămare acestora în sensul art. 290 alin. 2 din același cod, iar pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei s-ar impune refacerea probelor administrate, de către aceiași instanță.
Or, în atare situație rezultând că minora nu s-a prezentat la primul grad de jurisdicție pentru a fi audiată, citirea declarațiilor date la urmărirea penală în ședință publică conform art. 327 alin. 3 cod proc. penală constituie o garantare a exercitării dreptului la apărare a coinculpaților, dându-se eficiență principiului contradictorialității și nu o nulitate de natură a afecta legalitatea și temeinicia hotărârii atacate.
Admiterea apelurilor, desființarea acesteia și rejudecarea procesului numai pe acest considerent conf. art. 379 pct. 2 lit. b cod proc. pen. ar conduce la tergiversarea inutilă a soluționării cauzei, încălcându-se drepturile apelanților la clarificarea situației juridice în termen rezonabil.
Faptele, împrejurările săvârșirii acestora și vinovăția inculpaților zis "" sau "", zis "" și zisă "", s-au stabilit corect de prima instanță fiind dovedite prin probele concludente și pertinente pentru aflarea adevărului, administrate în cauză, ce au fost complet analizate și just apreciate.
S-au avut astfel în vedere declarațiile constante date în cursul procesului de inculpatul și partea vătămată, ale martorilor și, ale victimelor, și inculpatei, efectuate la urmărirea penală, precum și procesele verbale încheiate în aceeași fază procesuală, cu ocazia confruntărilor dintre victime și inculpați, perchezițiilor domiciliare, identificării apelanților din fotografiile aflate în baza de date a poliției și transcrierii convorbirilor telefonice purtate între inculpații și, înregistrate în condițiile art. 911și urm. cod proc. penală.
Din examinarea acestor mijloace de probă, specifice aflării adevărului în cazul infracțiunilor privind traficul de persoane prin exploatarea victimelor în scopul obținerii de foloase din practicarea prostituției, rezultă cu certitudine că în contextul unor relații prestabilite în anului 2004, în înțelegere coinculpații, și au comis acțiuni prevăzute ca modalități alternative în sensul art.12 și 13 din Legea nr. 678/2001 constând în recrutarea prin înșelăciune (sub promisiunea găsirii unor locuri de muncă), transportul, transferarea, cazarea, găzduirea și plasarea părților vătămate, și (minoră) pe teritoriul Italiei, constrângându-le fizic și moral să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați, contra unor sume de bani, beneficii pe care și le-au însușit, împărțindu-le proporțional participației la activitatea infracțională.
În concret, în intervalul 2005 - 2006 conjugându-și acțiunile și profitând de situația materială precară sau conflictele familiale cu care se confruntau respectivele tinere femei din județul de domiciliu, inculpatul a reușit să le convingă să accepte să lucreze în cluburi de noapte din orașul, asigurându-le că vor obține venituri mari, în baza unor relații contractuale licite.
Potrivit atribuțiilor stabilite în cadrul grupului, după racolarea acestora, el s-a preocupat de obținerea pașapoartelor, plătindu-le parțial sau în tot transportul la G, în trei situații însoțindu-le până la destinația finală, unde erau primite de coinculpatul și respectiv inculpata, care deținea un apartament special închiriat "pentru fetele acestuia din urmă", ajutată fiind în unele cazuri și de alte persoane respectiv zis "", zis "", zis "" și.
Limitarea libertății de voință și acțiune privind viața sexuală s-a realizat în primul rând prin reținerea pașapoartelor, după care în contextul inexistenței vreunei surse de venituri și necunoașterii limbii, victimele treceau sub supravegherea coinculpatei, apropiata apelantului și desemnată să colecteze sumele realizate, ea însăși practicând prostituția.
S-a dovedit de asemenea că în scopul executării rezoluției infracționale, aceeași inculpată, pe lângă asigurarea locuinței, inițierea și procurarea vestimentației "adecvate", urmărea respectarea unui anume program de lucru ( între orele 17,00 până la 4,00 sau 5,00 dimineața), perioadă în care cele patru victime erau obligate să se expună în stradă, în frig, îmbrăcate sumar, purtând tocuri înalte, în locurile repartizate pentru racolarea clienților, să nu refuze ofertele acestora, să practice prețurile anume stabilite de asociații făptuitori, în caz contrar fiind amenințate că atitudinea va fi adusă la cunoștința coinculpaților "șeful" și.
și vicierea consimțământului s-au obținut în unele cazuri chiar de la primirea în apartamentul din, când informată fiind asupra scopului real în care a fost racolată și refuzând să practice prostituția la stradă, în prezența coinculpatului victima a fost atenționată de apelantul "că o să ajungă acasă la pachet dacă nu îl ascultă și va păți ceea ce a pățit și ", aceasta din urmă prezentând semne de violență la și mâini.
Pe de altă parte în situația în care avea dubii asupra stăruinței victimelor în racolarea clienților, în prezența acestora, inculpata desemnată "șefa prostituatelor", purta convorbiri telefonice lăsând să se înțeleagă solicitarea intervenției coinculpaților, acte materiale coordonate cu apariția în zonă a altor persoane între care și apelantul.
Consecințele nerespectării regulilor impuse potrivit programului coordonat de apelantul au fost percepute direct de partea vătămată () și minora, care locuind cu alte două tinere minore, au declarat constant în faza de urmărire penală, că aproape zilnic acestea din urmă erau lovite de coinculpații și.
Susținerea apelantului în sensul că trimiterea în judecată ar fi rezultatul unui concern fraudulos intervenit între fostul asociat și victimele interesate în obținerea unor daune morale, pe lângă faptul că nu este justificată în vreun mod, contravine inclusiv înscrisurilor depuse ca acte noi în recurs, precum și apărărilor formulate la audierea în fața instanței de control judiciar.
Astfel, prin relațiile comunicate de către Serviciul de Evidență Operativă al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră se confirmă împrejurările relatate de victimele și în sensul că atât în anul 2005, cât și în anul 2006, de regulă la sfârșitul lunii, apelantul "șeful " se deplasa la pentru încasarea beneficiilor cuvenite, locuind în aceeași casă cu persoana sa de încredere coinculpata, cea care îl informa asupra numărului clienților, sumelor realizate și conduitei tinerelor obligate să se prostitueze la stradă.
Împrejurarea că în evidențele Serviciului de trecere a frontierei nu se regăsește vreo mențiune privind deplasările din anul 2005, nu poate susține prezumția de nevinovăție cât timp proba scrisă atestă că deși acesta a părăsit teritoriul statului român prin în datele de 14 martie 2002 și 01 iunie 2006, s-a reîntors prin vama Nădlac abia la 18 septembrie 2006.
Este cert așadar că în perioada martie 2002 - iunie 2006 tranzitarea s-a efectuat în condiții de clandestinitate, deoarece atât în aprilie 2006 cât și la 12 mai 2006 el s-a aflat în municipiul G, pentru acceptarea primirii "în afacere" a părților vătămate () și verișoarei sale, minora, în ultimul caz preocupându-se de îmbarcarea în mijlocul de transport și predând personal pașaportul acesteia conducătorului auto.
Prin urmare, el nu s-a aflat exclusiv pe teritoriul României după anul 2004 când a fost expulzat din Spania și nici nu a reluat deplasările în afara acestuia în ianuarie 2007 când statul român a aderat la Uniunea Europeană, așa cum a declarat în ședința publică din data de 09 ianuarie 2009 iar afacerile sale cu inculpatul în realitate nu au avut ca obiect comercializarea de produse cosmetice ci recrutarea tinerelor dornice să meargă "la muncă" în Italia, respectiv primirea și trimiterea acestora în vederea exploatării prin obligarea la practicarea prostituției la stradă, în interesul său și al celor doi asociați - coinculpați.
Plasarea părților vătămate sub total control al celor trei apelanți, asociere în cadrul căreia acesta avea rolul de lider și organizator al grupului, apelantul pe acela de racolator și transportator iar inculpata de "supraveghetoare a victimelor" și persoană desemnată pentru colectarea câștigurilor ilicite, rezultă indubitabil din conținutul convorbirilor telefonice interceptate în condițiile art. 911și urm. Cod proc. penală, purtate în perioada 10 -12 octombrie 2007 între ultimii doi făptuitori.
Că apelanta era în relații apropiate cu inculpatul și de fapt în lipsa celor doi "șefa prostituatelor" rezultă și din procesul - verbal întocmit cu ocazia verificării telefonului acestuia, în memoria căruia s-au regăsit o serie de apeluri recepționate și numere formate de la telefon utilizat în Italia, inclusiv în luna octombrie 2007, anterior identificării prin intermediul apelantului și punerii în executare a mandatului european de arestare emis împotriva sa.
Separat de aceasta din coroborarea declarațiilor părților vătămate și martorei rezultă cu certitudine că racolarea victimei minore (născută la 20 martie 1989), consăteanca și ruda inculpatului, s-a efectuat prin inducerea în eroare asupra naturii locului de muncă, profitându-se de situația materială precară a acesteia și mamei sale, de lipsa de instrucție și informație minimă privind exercitarea unui contract încheiat în afara statului român, având ca obiect "lucrul cu clienții", într-un bar, ea fiind la prima ieșire din țară.
Confirmarea unor convorbiri telefonice purtate cu victima (), nu poate conduce la înlăturarea sau atenuarea răspunderii penale a apelantului, cât timp s-a dovedit rolul esențial avut în acceptarea ofertei, prin insistențele repetate și demersurile efectuate pentru obținerea pașaportului, procurii de reprezentare, deplasarea la G și preluarea de către coinculpatul.
De altfel, intervenția rudei apropiate poate fi și consecința constrângerii fizice ori psihice exercitate la reședința din de către ceilalți participanți la activitatea infracțională, în contextul statutului de victimă exploatată în condițiile expuse.
La aceasta se adaugă împrejurarea că după preluarea de către inculpata, reținându-i-se pașaportul sub motivația achitării datoriei în sumă de 700 euro, nefiind de acord să practice prostituția la stradă, minora-victimă a fost supravegheată direct de inculpatul, care pe lângă amenințările adresate, zilnic a supus-o la rele tratamente, lovind-o cu motivația că nu ar fi depus suficientă stăruință pentru racolarea clienților interesați să consume relații cu asemenea tânără.
Rezultând așadar că în modalitățile expuse, asociindu-se în vederea obținerii de câștiguri ilicite prin limitarea dreptului de voință și acțiune a celor patru victime între care una minoră, deci sub forma unui grup cu o anume specializare dar fără o structură piramidală conformă art. 7 din Legea nr. 39/2003, condamnarea apelanților zis " " sau "", zis "" și zisă "", obținând beneficii în sumă de 20.000 euro, 3.000 euro și respectiv 17.000 euro, condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal, trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1,2 și 3 din Legea nr. 678/2001, inițiere și constituire a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. 1 cod penal, secundul și cu aplic. art. 20 alin. 2 din Legea nr. 678/2001 este legală.
Pe de altă parte, s-a dovedit că acțiunile convergente săvârșite de cei trei inculpați în perioada 2005 - 2006, au fost subsumate obținerii de venituri ilicite din practicarea prostituției, prin vicierea consimțământului celor patru victime, induse în eroare asupra condițiilor în care vor lucra pe teritoriul altui stat european, profitându-se de dificultățile materiale în care se aflau și lipsa de informație și instrucție, unite cu aservirea prin avansarea cheltuielilor de transport, limitarea libertății de acțiune și voință prin reținerea pașaportului, toate urmate de obligarea racolării clienților și după un anumit program, sub amenințare și exercitarea de violențe, inclusiv cu moartea ori asupra rudelor acestora.
În atare situație, nu sunt întrunite condițiile cumulativ cerute de prevederile art. 329 alin. 1 Cod penal, obiectul juridic al infracțiunii de proxenetism limitându-se la apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și sancționarea asigurării ilicite a mijloacelor de existență, respectiv obținerea de foloase din practicarea prostituției de persoanele majore, fără întrebuințarea constrângerilor fizice sau morale.
Prin urmare, motivul de apel vizând schimbarea încadrării juridice formulat în principal de inculpatul și în subsidiar de coinculpații și nu se justifică, decizia nr. XVI/2007 adoptată de ÎCCJ, în interesul legii invocată, nefiind aplicabilă raportat la situația de fapt stabilită prin mijloacele de probă examinate.
În fine, în mod corect s-a apreciat prin hotărârea atacată că inculpata nu poate beneficia de statutul de victimă, recunoscut prin art. 20 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 și exonerată de răspundere penală conform art.10 lit.a) cod proc. penală.
Chiar dacă în perioada încriminată ea a practicat prostituția, dovedindu-se că în asociere cu ceilalți doi apelanți, a acționat asupra celor patru victime în modalitățile arătate la aliniatul 1, 2 și 3 de sub articolul 12 și 13 din Legea nr.678/2001 (îndemnând, înlesnind, trăgând foloase, inclusiv prin amenințări și constrângeri morale), având calitatea de supraveghetoare și sarcini de colectare a sumelor realizate, faptele sale cad sub incidența legii speciale, urmând să răspundă pentru infracțiunile de trafic de persoane, trafic de minori și asociere în vederea comiterii de infracțiuni, potrivit textelor de lege menționate.
Motivul de apel vizând individualizarea pedepsei este întemeiat, criteriile înscrise sub art. 72 Cod penal interpretându-se restrictiv.
Perseverența manifestată în activitatea infracțională, modalitatea de operare, numărul victimelor din care una minoră, acțiunea de grup și cuantumul foloaselor obținute unite cu persoana acestora, apelanții și fiind recidiviști, primul suferind anterior o condamnare pentru viol în grup iar secundul reluând încălcarea legii în timpul suspendării sub supraveghere a unei pedepse de trei ani închisoare, în concret prezintă un grad de pericol ridicat, necesitând fermitate în tragerea la răspundere penală pentru prezervarea ordinii de drept, inclusiv a protejării dreptului la libertate de voință și acțiune privind libertatea la viața sexuală a persoanei.
Pedepsele stabilite la limita minimă specială înscrisă sub textele incriminatorii și respectiv sub cuantumul admis de art.20 alin.2 din Legea nr.678/2001, art.74 rap. la art.74 Cod penal (pentru coinculpații și ) sunt juste, neexistând temeiuri legale pentru modificarea acestora, în cazul unor fapte prin care s-au adus încălcări serioase drepturilor fundamentale și demnității ființei umane, abuzându-se de vulnerabilitatea determinată de situația materială precară ori lipsa de instrucție și profitându-se de încrederea existentă între membrii comunităților.
Sporurile de pedeapsă adăugate la pedepsele rezultante aplicate conf. art. 33 lit.a) și art. 34 lit.b) cod penal nu se justifică însă, atâta timp cât prezervarea ordinii publice, inclusiv supunerea apelanților la programe de reeducare în mediul instituționalizat penitenciar poate fi realizată prin dozarea acestora sub maximul special de 15 ani și respectiv 20 ani închisoare prev. de art.12 alin.2 lit.a și art.13 alin.3 teza ultimă din Legea specială.
Ca urmare, sub acest aspect sentința primei instanțe se apreciază ca fiind contrară legii, impunându-se admiterea apelurilor declarate de cei trei inculpați, desființarea în parte, în latură penală a acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri conform art. 379 pct. 2 lit. a Cod proc. penală, modificându-se pedepsele de executat, în sensul înlăturării sporurilor adăugate sancțiunilor principale.
Restul dispozițiilor fiind drepte și conforme legii se vor menține.
În prezenta cauză apelanții au fost judecați în stare de arest preventiv, măsuri dispuse în cursul urmăririi penale, constatându-se că se află în situația prev. de art. 148 alin. 1 lit. e și f ( ) și respectiv 148 alin. 1 lit. f Cod proc. penală ( ) și.
Față de considerentele expuse, concluzionându-se că existența faptelor și vinovăției s-au stabilit corect la primul grad de jurisdicție, iar pedepsele de executat sunt mai mari de 5 ani, Curtea apreciază că arestarea preventivă a acestora este legală și temeinică, dispunându-se menținerea măsurii în continuare, ei prezentând pericol concret pentru ordinea publică și neexistând garanții că normala desfășurare a procesului s-ar realiza prin lăsarea acestora în libertate.
Totodată, conform art.382 cod proc. penală rap. la art.88 cod penal se va computa din durata măsurii, deținerea conform mandatelor nr. 5527/12 iunie 2007, nr- și nr- emise de Tribunalul Buzău începând cu 11 octombrie 2007 pentru, 09 octombrie 2007 pentru și 21 decembrie 2007 pentru, la zi.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de inculpații, deținut în Penitenciarul Mărgineni, deținut în Arestul Inspectoratului de Poliție al Județului B și, deținută în Penitenciarul, împotriva sentinței penale nr. 95 din 01 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Desființează în parte, în latură penală, hotărârea primei instanțe și modifică pedepsele rezultante aplicate inculpaților, în sensul înlăturării sporurilor de pedeapsă adăugate pedepselor principale, urmând ca în final aceștia să execute:
- - pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) Cod penal pe un termen de 7 ani;
- - pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) Cod penal pe un termen de 5 ani, la care se adaugă pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2206/2002 a Judecătoriei Buzău, urmând ca în final acesta să execute pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) Cod penal pe un termen de 5 ani;
- - pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) Cod penal pe un termen de 4 ani.
Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
Menține starea de arest preventiv a inculpaților, și și deduce din durata pedepselor aplicate reținerea și arestarea preventivă conform mandatelor nr. 5527/12 iunie 2007, nr- și nr- emise de Tribunalul Buzău, începând cu 11 octombrie 2007 pentru, 09 octombrie 2007 pentru și 21 decembrie 2007 pentru, la zi.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru inculpații arestați preventiv și părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 martie 2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Fiind în prezenta se semnează de
Grefier șef secție,
Red./Tehnored.
6 ex./25 martie 2009
. fond --Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Ioana Nonea
