Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 55/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 55/ Dosar nr-
Ședința publică din 25 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G - - JUDECĂTOR 1: Gheorghe Radu
- C - - JUDECĂTOR 2: Alina Constanța Mandu
- - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror șef secție - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și familie Brașov și inculpatul G împotriva sentinței penale nr. 32/S din 19 martie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la peronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința nepublică din data de 18 iunie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în senul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 25 iunie 2008.
Asupra apelurilor penale de față,
Constată că, prin sentința penală nr. 32/19 martie 2008, Tribunalul pentru Minori și familie Brașova schimbat încadrarea juridică din trei infracțiuni de trafic de minori și o infracțiune de trafic de persoane, prevăzute de: art. 13 alin. (1), alin. (3) teza I și alin. (4) tezele I și III din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1) Cod penal; art. 13 alin. (1) și alin. (4) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1) Cod penal; art. 13 alin. (3) teza II din Legea nr. 678/2001; art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, pentru care inculpatul Gaf ost trimis în judecată, în patru infracțiuni de proxenetism, din care trei prevăzute de art. 329 alin. (2) teza I și alin. (3) teza I Cod penal și una prevăzută de art. 329 alin. (2) teza I Cod penal.
Pentru cele trei infracțiuni de proxenetism, prevăzute de art. 329 alin. (2) teza I și alin. (3) teza I Cod penal, l-a condamnat pe inculpat la pedepsele principale de câte 7 ani și 6 luni închisoare și la pedepsele complementare de câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) Cod penal, iar pentru infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (2) teza I Cod penal l-a condamnat la pedeapsa principală de 5 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b și e) Cod penal.
După stabilirea fiecăreia din pedepsele de mai sus, în baza art. 85 Cod penal a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2588/15 noiembrie 2006 Judecătoriei Brașov, pe care a descontopit-o în pedepsele de 6 luni închisoare, 3 luni închisoare, 2 luni închisoare (trei pedepse) și 200 lei amendă penală.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. a) și b), art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) Cod penal a contopit fiecare pedeapsă stabilită în prezenta cauză cu pedepsele stabilite prin sentința penală nr. 2588/2006 a Judecătoriei Brașov, aplicând pedeapsa principală cea mai grea și pedeapsa complementară aferentă fiecărei infracțiuni, contopind apoi pedepsele principale rezultante și pedepsele complementare, potrivit art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) Cod penal, rezultând pedeapsa principală de 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) Cod penal.
I-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) Cod penal pe durata prevăzută în art. 71 Cod penal.
Din pedeapsa principală a scăzut durata reținerii și arestării preventive de la data de 19 martie 2007 la zi și a menținut măsura arestării preventive.
A constatat că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar persoana vătămată nici parte vătămată nici parte civilă și l-a obligat pe inculpat să plătească părților civile minore, și și persoanei vătămate câte 2000 lei cu titlu de daune morale, iar statului 1500 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în perioada ianuarie - septembrie 2005, inculpatul a recrutat pentru prostituție pe părțile vătămate, și, ultimele trei fiind minore. Astfel:
- în luna ianuarie 2005, după ce a cunoscut-o pe partea vătămată, în vârstă de 17 ani, și a întreținut cu ea relații de concubinaj aproximativ 3 săptămâni, inculpatul a aranjat o întâlnire între partea vătămată și numiții și în incinta unui complex comercial din Municipiul B, cele două persoane fiind prezentate drept unchiul și, respectiv, lui. Cu această ocazie, numiții și i-au propus părții vătămate să lucreze în Belgia ca "damă de companie", lucru cu care partea vătămată a fost de acord. De formalitățile necesare pentru ieșirea din țară s-au ocupat și, partea vătămată plecând în Belgia la începutul lunii februarie împreună cu cei doi, inculpatul conducând-o numai până la gara din În Belgia partea vătămată a fost obligată de și să întrețină relații sexual contra cost timp de aproape un an, sumele obținute fiind remise lui și, care îi dețineau pașaportul, actul de identitate și certificatul de naștere rămânând în posesia inculpatului. Partea vătămată a declarat că și inculpatul ar fi primit o sumă de bani de la și, trimisă de aceștia din Belgia, fără a ști suma exactă și titlul cu care i-a fost remisă. De asemenea, a precizat că inculpatul nu constrâns-o în vreun fel să plece în Belgia și nici să se prostitueze;
- în luna iunie 2005, la o discotecă din B, persoana vătămată, în vârstă de 17 ani, i-a cunoscut pe inculpat și pe numitul. În aceeași locație, se afla și numita, o cunoștință de-a părții vătămate, care i-a spus că s-a înțeles cu numitul să plece în Belgia, unde urma să se prostitueze și să împartă câștigurile cu acesta. La rândul ei, persoana vătămată s-a înțeles cu să-i caute un loc de muncă în Belgia, acesta promițându-i că îi va găsi un loc de muncă la o fabrică de dulciuri. Inculpatul i-a împrumutat suma de 100 euro pentru achitarea costului călătoriei și a condus-o până la T, de unde aceasta a plecat spre Belgia împreună cu. La destinație, persoana vătămată și au fost cazate la prietena lui, numita u, care le-a promis că le vă găsi locuri de muncă la o fabrică de bomboane. Atât persoana vătămată, cât și numita s-au hotărât să se prostitueze pe cont propriu, dar după 3 zile au fost prinse de organele de poliție belgiene și trimise în țară. Persoana vătămată a precizat că nu a fost constrânsă de nimeni să se deplaseze în Belgia, motiv pentru care nu s-a constituit nici parte vătămată, nici parte civilă în procesul penal, declarațiile fiind date în calitate de martor, prima instanță făcând aplicarea art. 17 alin. (3) Cod procedură penală cu privire la plata daunelor morale;
- în luna septembrie 2005, partea vătămată, în vârstă de 17 ani, domiciliată în localitatea, județul B, l-a cunoscut pe inculpat într-un local din zona "Complexului M" din După câteva zile, la propunerea telefonică a inculpatului, partea vătămată a acceptat să se întâlnească cu acesta, ocazie cu care i-a cunoscut pe numitul, prezentat de inculpat drept verișorul lui, și pe martora -, toți patru luând masa într-un restaurant din B, unde s-au deplasat cu un autoturism. La întoarcere, partea vătămată a fost luată deoparte de numitul, acesta propunându-i să lucreze ca "damă de companie" într-un club pe care îl deține în Belgia, activitatea constând în a sta la masă cu clienții și a-i determina să facă o consumație cât mai M, având posibilitatea prestării și de servicii sexuale. La câteva zile, partea vătămată s-a hotărât să accepte oferta, de întocmirea formalităților pentru eliberarea pașaportului ocupându-se inculpatul, cheltuielile fiind suportate de. În luna octombrie 2005, partea vătămată a plecat împreună cu inculpatul, numitul și partea vătămată la T, unde au locuit circa o săptămână, după care a revenit la domiciliu pe motiv că părinții ei nu-i cunoșteau intențiile. La insistențele inculpatului, partea vătămată s-a hotărât totuși să plece în Belgia, fiind condusă de inculpat până la T, de unde apoi a plecat spre Belgia cu un microbuz, însoțită de un anume, persoană care ar fi lucrat pentru numitul. În perioada anterioară plecării, pașaportul părții vătămate s-a aflat în posesia inculpatului. La, pașaportul a fost luat de numita, prietena lui, partea vătămată fiind cazată la locuința acesteia împreună cu partea vătămată. Atât numita, cât și partea vătămată i-au spus părții vătămate că urmează să iasă în stradă pentru a se prostitua. După patru zile în care a întreținut relații sexuale cu diverse persoane, banii fiind remiși numitei, partea vătămată s-a reîntors în țară, cu ajutorul unor cetățeni români, împreună cu partea vătămată. Partea vătămată a arătat că a fost certată de pe motiv că nu aducea suficienți bani, partea vătămată fiind chiar agresată fizic pentru același motiv. De asemenea, partea vătămată a precizat că, deși inculpatul i-a reținut buletinul de identitate și certificatul de naștere, acesta nu i-a cerut și nu a obligat-o să se prostitueze în vreun fel;
- tot în luna septembrie 2005, partea vătămată i-a cunoscut pe inculpat și pe numitul, ultimul propunându-i să meargă cu el în Belgia și să cerșească, urmând să împartă în mod egal câștigurile realizate, inculpatul confirmând că în Belgia se câștigă foarte bine din cerșetorie. De formalitățile necesare și plata taxelor s-a ocupat, pașaportul, buletinul de identitate și certificatul de naștere ale părții vătămate rămânând în posesia acestuia. Partea vătămată a fost dusă la de, fiind cazată la prietena lui, numita, care i-a spus că trebuie să iasă în stradă să se prostitueze. Banii obținuți au fost încasați de care o supraveghea zilnic. Partea vătămată a declarat că, la scurt timp, a fost adusă la și partea vătămată, care de asemenea a fost obligată să se prostitueze, deși i se promisese că va lucra ca "damă de companie".
Față de cele reținute, prima instanță a considerat că faptele inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane, respectiv trafic de minori, prevăzute în Legea specială nr. 678/2001, întrucât în procesul de recrutare și de transportare a acestora la graniță, pentru deplasarea în Belgia, acesta nu a folosit niciuna din modalitățile descrise în norma de incriminare specială și anume: amenințare, violență sa alte forme de constrângere, răpire, fraudă sau înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea persoanelor de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane.
În schimb, s-a motivat că inculpatul le-a recrutat pe părțile vătămate și persoana vătămată pentru practicarea prostituției, acestea fiind de acord să presteze activitatea de "damă de companie", noțiune suficient de explicită pentru orice persoană cu un nivel mediu de educație, astfel cum rezultă și din declarația martorei -, care a refuzat propunerea inculpatului astfel motivată, tocmai pentru motivul că și-a imaginat că această activitate presupune prestarea de servicii sexuale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și familie Brașov și inculpatul.
Procurorul a criticat-o pentru nelegalitate, în sensul greșitei schimbări a încadrării juridice din infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori în infracțiunile de proxenetism și a greșitei respingeri a cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (nemodificată) și din infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 (fapta privind-o pe partea vătămată ) în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 (modificată). S-a motivat că probatoriul a relevat că inculpatul a făcut parte dintr-un grup organizat care s-a ocupat cu recrutarea, transportarea, transferarea și cazarea persoanelor vătămate, prin înșelarea acestora că vor presta în Belgia diverse activități, loc unde le-au exploatat prin supunerea la prostituție. În toată această activitate, inculpatul a avut rolul de recrutor, profitând de ascendentul sentimental pe care îl avea asupra celor trei minore cu care a promovat pe rând relații de concubinaj și atât el, cât și ceilalți membrii ai grupului le-au indus în eroare cu privire la activitatea pe care o vor desfășura în Belgia, deși se urmărea exploatarea acestora prin supunerea la prostituție. De asemenea, încadrarea juridică corectă a faptei privind-o pe partea vătămată este în art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, ținând seama că prevederile alin. (1) se referă la noțiunea cadru a infracțiunii de trafic de persoane și având în vedere că fapta privind-o pe partea vătămată a fost săvârșită în perioada septembrie - octombrie 2005, aceasta se încadrează în prevederile art. 13 alin.(1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.
Inculpatul a solicitat achitarea sa, în baza art. 10 lit. d) Cod procedură penală, cu motivarea că faptelor le lipsește latura subiectivă, el neacționând cu intenția de a recruta părțile vătămate pentru prostituție.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, curtea constată că este fondat numai apelul declarat de inculpat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut corect starea de fapt, potrivit căreia inculpatul le-a recrutat pentru prostituție pe părțile vătămate, și, ultimele două fiind minore. Astfel, după ce inculpatul le-a cunoscut pe aceste părți vătămate și a întreținut cu ele relații sexuale o perioadă scurtă de timp, folosind ascendentul sentimental pe care îl avea asupra acestora, le-a prezentat unor cunoștințe despre care știa că transportă și cazează în Belgia fete care se prostituează. Această activitate de racolare a inculpatului, deși atipică, constituie elementul material al infracțiunilor de proxenetism, deși propunerea efectivă de a se prostitua le-a fost făcută părților vătămate de alte persoane. În aceste condiții, în lipsa constrângerii din partea inculpatului sau a altor acțiuni din cele prevăzute în art. 12 alin. (1), respectiv art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, nu a fost cu nimic lezată de către acesta libertatea de voință și acțiune a părților vătămate. În acest sens este și decizia nr. XVI din 19 martie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în interpretarea dispozițiilor incriminatorii ale art. 329 Cod penal și art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001.
În lipsa unor dovezi certe cu privire la faptul că inculpatul cunoștea că persoanele cărora le prezenta pe părțile vătămate, respectiv, și, urmau să le exploateze pe acestea în Belgia prin supunerea la prostituție, nu se poate primi critica procurorului, potrivit căreia inculpatul cunoștea evoluția "profesională" și starea de exploatare sexuală a părților vătămate, element care ar atrage încadrarea juridică în infracțiunile de trafic de persoane, respectiv trafic de minori.
Împrejurarea susținută de partea vătămată, că l-a informat telefonic pe inculpat despre faptul că este exploatată prin supunerea la prostituție, toți banii obținuți de aceasta din practicarea prostituției fiindu-i luați de numiții, deși recunoscută de inculpat, nu este de natură a dovedi că inculpatul a cunoscut de la început tratamentul la care va fi suspusă aceasta. Un argument în plus este și faptul că inculpatul nu le-a mai prezentat celor doi și alte fete în vederea practicării prostituției. În ce privește susținerea aceleași părții vătămate, că inculpatului i s-a trimis o sumă de bani din Belgia de către și, bani ce proveneau din câștigurile sale din prostituție, este de observat că aceasta nu se coroborează cu alte probe, astfel că, potrivit art. 75 Cod procedură penală, nu poate servi la aflarea adevărului.
În sfârșit, nu pot fi neglijate declarațiile celor 3 părți vătămate, în sensul că inculpatul nu le-a cerut și nu le-a constrâns în nici un mod să practice prostituția.
Dacă pentru cele reținute mai sus, curtea urmează să respingă criticele aduse de procuror și de inculpat, în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor principale stabilite pentru cele trei infracțiuni de proxenetism și a procedurii de contopire a acestora cu pedepsele ce compun pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2588/15 noiembrie 2006 Judecătoriei Brașov pentru infracțiuni concurente cu cele din prezenta cauză, se constată că prima instanță a greșit.
Având în vedere criteriile generale de individualizare judiciară prevăzute în art. 72 Cod penal și circumstanțele concrete în care au fost săvârșite cele trei infracțiuni de proxenetism, curtea constată că pedepsele principale sunt exagerate, astfel că urmează să le reducă, pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (2) teza I Cod penal, privind-o pe partea vătămată, de la 5 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare, iar pentru cele două infracțiuni prevăzute de art. 329 alin. (2) teza I și alin. (3) teza I Cod penal, privindu-le pe părțile vătămate și, de la 7 ani și 6 luni închisoare la 5 ani închisoare.
Menținând anularea suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2588/2006 a Judecătoriei Brașov, precum și descontopirea acesteia în pedepsele componente, de 6 luni închisoare, 3 luni închisoare, 2 luni închisoare (trei pedepse) și 200 lei amendă penală, în baza art. 33 lit. a) și b), art. 34 alin.(1) lit. a) și art. 35 alin.(3) Cod penal, se vor contopi aceste pedepse cu pedepsele stabilite în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) Cod penal.
În baza art. 381 Cod procedură penală, din pedeapsa principală se va scade în continuare prevenția inculpatului, de la data de 19 martie 2008 la zi. De asemenea, ținând seama că subzistă temeiul prevăzut în art. 148 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală, care a determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, în baza art. 350 Cod procedură penală se va menține arestarea preventivă a inculpatului.
Procedura de contopire urmată de prima instanță este contrară dispozițiilor art. 85 alin. (1) Cod penal, întrucât potrivit acestei reglementări, în caz de concurs de infracțiuni, când pentru una sau unele din infracțiunile aflate în concurs s-a aplicat o pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat, după anularea suspendării se aplică regulile privitoare la concursul de infracțiuni. Or, prima instanță a contopit pedepsele stabilite prin sentința penală nr. 2588/2006 a Judecătoriei Brașov separat cu fiecare din pedepsele principale și complementare stabilite pentru infracțiunile de proxenetism, pentru ca apoi să contopească pedepsele rezultate în urma contopirilor anterioare, creând astfel o situație juridică mai grea inculpatului. Numai faptul că nu au fost sporite pedepsele cele mai grele cu ocazia fiecărei contopiri separate a făcut ca, în speță, să nu-i fie efectiv agravată răspunderea penală a inculpatului.
În ceea ce o privește pe persoana vătămată, curtea constată că în mod greșit prima instanță l-a condamnat pe inculpat pentru infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (2) teza I și alin. (3) teza I Cod penal. Astfel cum persoana vătămată a declarat constant, nici inculpatul și nici numitul nu i-au propus să se prostitueze, inițiativa de a pleca în Belgia aparținând persoanei vătămate care l-a rugat pe să-i faciliteze angajarea la o fabrică de dulciuri din Belgia, deși, așa cum a declarat în cursul urmăririi penale (filele 164-165), în realitate, intenționa să se prostitueze. Odată ajunsă în Belgia, persoana vătămată nu a fost obligată să practice prostituția ci, așa cum arată ea însăși, împreună cu numita s-au hotărât să se prostitueze, banii obținuți din această activitate, care a durat 3 zile, fiind cheltuiți de ele. Împrejurarea că inculpatul a ajutat-o pe persoana vătămată să obțină actul de identitate și pașaportul, suportând taxele necesare, nu întrunește elementele constitutive ale vreunei infracțiuni, cu atât mai puțin ale infracțiunii de proxenetism pentru care a fost condamnat de prima instanță, atâta vreme cât atât el, cât și cunoșteau că persoana vătămată intenționează să se angajeze în Belgia. Deși în cursul judecății persoana vătămată a arătat că inculpatul a condus-o până la T și i-a dat 100 euro (fila 208), este de observat că în declarațiile date în cursul urmăririi penale (filele 164-165 și 167-168) aceasta a arătat că deplasarea a făcut-o împreună cu numita. De altfel, chiar dacă s-ar reține declarația din faza de judecată, față de cele arătate mai sus, aceasta nu schimbă cu nimic datele problemei.
Așa fiind, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu ar. 10 lit. d) Cod procedură penală, inculpatul urmează să fie achitat pentru infracțiunea de proxenetism privind-o pe persoana vătămată.
Față de soluția de achitare și ținând seama că persoanei vătămate de mai sus nu i s-a cauzat nici un prejudiciu moral de către inculpat, se va înlătura și obligarea inculpatului la plata către aceasta a sumei de 2000 lei, cu titlu de daune morale.
Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, se va respinge apelul declarat de procuror, urmând ca, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, să fie admis apelul declarat de inculpat, să se desființeze hotărârea primei instanțe în limitele arătate și să se pronunțe o nouă hotărâre potrivit dispozitivului.
În baza art. 192 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive
În numele legii
Admite apelul declarat de inculpatul G împotriva sentinței penale nr. 32/19 martie 2008 Tribunalului pentru Minori și familie Brașov, pe care o desființează cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei principale, a greșitei proceduri de contopire a pedepselor, a greșitei condamnări pentru infracțiunea de proxenetism privind-o pe persoana vătămată, precum și a obligării inculpatului la plata daunelor morale către aceasta, și rejudecând în aceste limite:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. d) Cod procedură penală achită pe inculpat pentru infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (2) teza I și alin. (3) teza I Cod penal (fapta privind pe persoana vătămată ).
Reduce pedepsele principale stabilite pentru celelalte infracțiuni de proxenetism, de la 5 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (2) teza I Cod penal (fapta privind pe partea vătămată ) și de la 7 ani și 6 luni închisoare (două pedepse) la 5 ani închisoare (două pedepse), pentru infracțiunile prevăzute de art. 329 alin. (2) teza I și alin. (3) teza I Cod penal (faptele privind pe părțile vătămate și ).
Menține anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2588/15 noiembrie 2006 Judecătoriei Brașov, precum și descontopirea acestei pedepse în pedepsele de 6 luni închisoare, 3 luni închisoare, 2 luni închisoare (trei pedepse) și 200 lei amendă penală.
În baza art. 33 lit. a) și b), art. 34 alin. (1) lit. e) și art. 35 alin. (3) Cod penal, contopește pedepsele stabilite în prezenta cauză cu pedepsele stabilite prin sentința penală nr. 2588/2006 a Judecătoriei Brașov și aplică inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) Cod penal, respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; dreptul de a fi tutore sau curator.
Din pedeapsa principală deduce în continuare prevenția inculpatului, de la data de 19 martie 2008 la zi și menține arestarea preventivă a acestuia.
Înlătură obligarea inculpatului la plata către persoana vătămată a sumei de 2000 lei, cu titlu de daune morale.
Respinge apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și familie Brașov.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, în acestea fiind incluse și onorariile pentru apărătorii din oficiu, 100 lei pentru apărătorul inculpatului și câte 80 lei pentru apărătorii părților vătămate, care se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR 3: Daniela
G - pt. - C -
aflată în concediu de odihnă semnează
PREȘEDINTE COMPLET
G -
GREFIER
-
Red.GR/17.07.2008
Tehnoredact.DS/17.07.2008/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Gheorghe RaduJudecători:Gheorghe Radu, Alina Constanța Mandu, Daniela
