Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 59/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 678/2001-
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2009
DECIZIA Nr. 59
PREȘEDINTE: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul, domiciliat în 2. de, nr. 271, Belgia, împotriva sentinței penale nr. 104 din 7 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 2 noiembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitate apărătorului ales al inculpatului apelant să depună la dosar concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru 9 noiembrie 2009 și apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru astăzi, 16 noiembrie 2009.
După deliberare,
C U T E A,
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 104 din data de 7.04.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, în baza art. 13 al. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b și e Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.
S-a constatat că infracțiunea de trafic de minori este concurentă cu infracțiunile pentru săvârșirea cărora inculpatul a fost condamnat prin sentința din 18.04.2006 pronunțată de Tribunalul d e Primă Instanță din Jurisdicția, Belgia, recunoscută pe cale incidentală prin rezoluția nr. 93 D/P/2006 din 10.09.2008 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Suceava și anume: infracțiunea de antrenare, instigare sau ademenire în vederea desfrâului sau prostituției, infracțiunea de exploatare a desfrâului sau prostituției, infracțiunea de antrenare, instigare sau ademenire în vederea desfrâului sau prostituției, prin utilizarea mijloacelor frauduloase, de violență, de amenințare, sau a unei forme oarecare de constrângere, profitând de situația deosebit de vulnerabilă a unei persoane, infracțiunea de exploatare a desfrâului și a prostituției, prin folosirea mijloacelor frauduloase, a violenței, amenințărilor, sau a unei forme oarecare de constrângere, profitând de situația deosebit de vulnerabilă a unei persoane, infracțiunea de acces la teritoriu, ședere, instituție și îndepărtarea străinilor, contribuție la permisiunea de intrare sau ședere a unui străin în Regat făcând uz de mijloace frauduloase, violență, amenințare sau o formă oarecare de constrângere profitând de situația deosebit de vulnerabilă a străinului, infracțiuni prevăzute de art. 380 & 4,1, art. 381, art. 382 din Codul penal belgian, art. 380 & 1,1, &3 din Codul penal belgian, art. 77 bis, 1,2,3 din Legea străinilor din 15.12.1980.
În baza art. 36 al. 1, art. 33 lit. a Cod penal, art. 34 alin. 1 lit. e Cod penal raportate la art. 122 al. 2 din Legea nr. 302/2004, s- a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa amenzii penale în cuantum de 25.000 euro aplicate prin sentința din 18.04.2006 pronunțată de Tribunalul d e Primă Instanță din Jurisdicția, Belgia, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care se adaugă amenda penală în cuantum de 25.000 de euro.
În baza art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II,b, e Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 36 al. 3 Cod penal raportat la art. 122 al. 2 din Legea nr. 302/2004 s-a scăzut, din pedeapsa aplicată, partea din pedeapsă executată de inculpat de la 22.09.2005 la 18.01.2007.
În temeiul principiului disponibilității s-a luat act că partea vătămată ). nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal.
Pentru a hotărî astfel, a reținut prima instanță, în fapt că în cursul lunii iunie 2003 partea vătămată )., minoră în vârstă de 17 ani, a plecat împreună cu numita în Belgia, unde erau așteptate de inculpatul. celor două au fost eliberate în aceeași zi, în data de 12.06.2003, fiind ajutate în demersurile pentru eliberarea lor de către martorul, la cererea telefonică a inculpatului care a suportat și cheltuielile necesare în acest scop. Martorul, șoferul microbuzului cu care partea vătămată și au circulat din România în Belgia, a arătat că banii pentru transport și eliberarea pașapoartelor i-a primit în momentul ajungerii la destinație la de la inculpat, care le-a preluat din acel moment. Conform vizelor de ieșire de pe pașapoartele celor două coroborate cu foaia de parcurs partea vătămată și au plecat împreună din țară la data de 14.06.2003, din R, a două zi după eliberarea pașapoartelor.
Partea vătămată și au fost găzduite de inculpat, care le-a și găsit de lucru în baruri unde au lucrat ca prostituate. Partea vătămată a fost dusă de inculpat într-un bar în afara orașului " of the " patron fiind numitul "" unde a fost obligată să se prostitueze. După aproximativ o săptămână patronul barului a aflat că este minoră și a luat legătura cu inculpatul să vină să o ia, partea vătămată fiind găzduită în continuare de inculpat, împrietenindu-se cu martorul, vărul inculpatului care locuia în același apartament. La un moment dat, prin intermediul inculpatului, partea vătămată a fost luată de la domiciliul acestuia de un cetățean albanez și dusă în Germania, într-un bordel, fiind obligată să se prostitueze. Conform declarației părții vătămate acolo i s-a spus că a fost vândută de inculpat contra sumei de 3000 de euro, cetățeanul albanez spunându-i că trebuie să-și recupereze banii pe care i-a dat pe ea. După ce a luat legătura cu inculpatul, refuzând să mai lucreze, s-a întors în apartamentul acestuia. În perioada în care inculpatul era plecat în țară, împreună cu prietena sa, martora, partea vătămată a locuit o perioadă împreună cu martorul în apartamentul inculpatului, apoi s-au mutat împreună la familia numitului care au ajutat-o să revină în țară în luna decembrie 2003.
Prin sentința din 18.04.2006 pronunțată de Tribunalul d e Primă Instanță din Jurisdicția, Belgia, recunoscută pe cale incidentală prin rezoluția nr. 93 D/P/2006 din 10.09.2008 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Suceava, inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de antrenare, instigare sau ademenire în vederea desfrâului sau prostituției, infracțiunea de exploatarea desfrâului sau prostituției, infracțiunea de antrenare, instigare sau ademenire în vederea desfrâului sau prostituției, prin utilizarea mijloacelor frauduloase, de violență, de amenințare, sau a unei forme oarecare de constrângere, profitând de situația deosebit de vulnerabilă a unei persoane, infracțiunea de exploatare a desfrâului și a prostituției, prin folosirea mijloacelor frauduloase, a violenței, amenințărilor, sau a unei forme oarecare de constrângere, profitând de situația deosebit de vulnerabilă a unei persoane, infracțiunea de acces la teritoriu, ședere, instituție și îndepărtarea străinilor, contribuție la permisiunea de intrare sau ședere a unui străin în Regat făcând uz de mijloace frauduloase, violență, amenințare sau o formă oarecare de constrângere profitând de situația deosebit de vulnerabilă a străinului, infracțiuni prevăzute de art. 380 & 4,1, art. 381, art. 382 din Codul penal belgian, art. 380 & 1,1, &3 din Codul penal belgian, art. 77 bis, 1,2,3 din Legea străinilor din 15.12.1980, faptele sale constând în recrutarea în perioada iunie -noiembrie 2003 mai multor fete din România pentru a lucra ca prostituate în baruri din Belgia, între care și martora, unul din coinculpați fiind patronul barului de noapte " of the " DA, indicat de partea vătămată ca fiind patronul primului bar în care a lucrat ca prostituată. Din declarațiile părților vătămate redate pe larg în hotărârea de condamnare rezultă că modalitatea de recrutare a fost aceeași ca și în cazul părții vătămate )., respectiv inculpatul se ocupa de plata transportului, găzduire și plasarea în baruri. Implicarea inculpatului în rețeaua de trafic de persoane a fost dovedită prin declarațiile părților vătămate coroborate cu interceptări telefonice și declarațiile coinculpaților.
Infracțiunea a fost comisă de inculpat cu intenție directă, acesta ocupându-se de aducerea părții vătămate în Belgia pentru aop lasa în barul menționat în vederea practicării prostituției, la fel cum a procedat și cu alte persoane, și tot el s-a ocupat și de transferul părții vătămate cetățeanului albanez, astfel cum s-a arătat. Faptul că aceasta a fost intenția inculpatului de la început rezultă și din afirmația făcută de el către martorul în momentul în care a întrebat ce caută în apartamentul său ). și acesta spunând că le-a adus pentru " a le duce la produs" (declarația martorului, fila 87 ), ambele fiind la baruri să se prostitueze. Același martor a declarat că banii rezultați din activitățile desfășurate de partea vătămată au fost însușiți de inculpat, partea vătămată neavând bani. De reținut este și faptul că partea vătămată era minoră, plecată pentru prima dată în străinătate, nu cunoștea orașul în care se afla, deci cu greu putea să-și găsească de lucru, datora inculpatului bani, prin urmare depindea de "ajutorul" oferit de acesta. Faptul că nu s-a dovedit ce sume de bani a obținut inculpatul pentru recrutarea și plasarea părții vătămate nu poate duce la concluzia nevinovăției acestuia, mai ales că legea nu cere ca acest scop special să fie realizat. Trebuie avut în vedere că inculpatul era implicat într-un grup organizat specializat în traficul de persoane în vederea practicării prostituției, unde fiecare avea rolul său, partea vătămată aflând de la alte persoane că a fost vândută de inculpat, fiind dificil de acceptat că această activitate era realizată de inculpat în lipsa unui beneficiu.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72.pen. și anume: dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret ridicat al faptei săvârșite, persoana inculpatului, care are antecedente penale și nu a recunoscut comiterea faptei.
În consecință, instanța a condamnat inculpatul la o pedeapsă cu închisoarea spre minimul special, aplicând în acest sens dispozițiile legii mai favorabile, conform art. 13.pen. mai precis ale Legii nr. 678/2001 în forma în vigoare la data săvârșirii faptei când limitele de pedeapsă erau între 3 și 12 ani, în prezent fiind între 5 și 15 ani.
Conform art. 65 al. 2.pen. instanța a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b și e Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
Inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa prin prezenta hotărâre și infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința din 18.04.2006 pronunțată de Tribunalul d e Primă Instanță din Jurisdicția, Belgia, recunoscută pe cale incidentală prin rezoluția nr. 93 D/P/2006 din 10.09.2008 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Suceava înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele. Așadar. instanța de fond a constatat că infracțiunea de trafic de minori este concurentă cu infracțiunile pentru săvârșirea cărora inculpatul a fost condamnat prin sentința din 18.04.2006 pronunțată de Tribunalul d e Primă Instanță din Jurisdicția, Belgia, recunoscută pe cale incidentală prin rezoluția nr. 93 D/P/2006 din 10.09.2008 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Suceava și a făcut aplicarea art. 34 lit. e Cod Penal, respectiv a contopit pedepsele cu închisoarea, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, la care a adăugat pedeapsa amenzii penale aplicate prin sentința din 18.04.2006 pronunțată de Tribunalul d e Primă Instanță din Jurisdicția, Belgia, în cuantum de 25.000 de euro.
Deși inculpatul prin apărător a susținut că fapta de care inculpatul este învinuit este un act material al unei infracțiuni continuate, pentru care a fost condamnat în Belgia, de observat este faptul că deși faptele sunt similare, inculpatul nu a fost condamnat în Belgia pentru infracțiunea de trafic de minori ci pentru mai multe infracțiuni în legătură cu exploatarea prostituatelor. Or, pentru a exista infracțiunea continuată acțiunile inculpatului trebuie să prezinte fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni. De remarcat este și faptul că și Legea nr. 678/2001 reglementează distinct infracțiunea de trafic de persoane și infracțiunea de trafic de minori, or nu toate părțile vătămate la care se referă sentința din 18.04.2006 pronunțată de Tribunalul d e Primă Instanță din Jurisdicția, Belgia erau minore. În plus instanța belgiană l-a condamnat pe inculpat și pentru infracțiunea de acces la teritoriu, ședere, instituție și îndepărtarea străinilor, contribuție la permisiunea de intrare sau ședere a unui străin în Regat făcând uz de mijloace frauduloase, violență, amenințare sau o formă oarecare de constrângere profitând de situația deosebit de vulnerabilă a străinului, fără a stabili pentru fiecare infracțiune o pedeapsă distinctă.
Instanța belgiană a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea de 4 ani plus o pedeapsă cu amenda penală, stabilind ca modalitate de executare o combinație între două moduri de executare a pedepsei închisorii reglementate și în dreptul penal român respectiv executare efectivă în regim penitenciar și suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Instanța a apreciat că principiul non bis idem nu este aplicabil în cauză, nefiind vorba de aceeași faptă pentru care inculpatul a fost condamnat de instanța belgiană ci de fapte similare.
În baza art. 36 al. 3 Cod penal raportat la art. 122 al. 2 din Legea nr. 302/2004 a scăzut din pedeapsa aplicată partea din pedeapsă executată de inculpat în regim de detenție de la 22.09.2005 la 18.01.2007.
În temeiul principiului disponibilității a luat act că partea vătămată ). nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, conform declarației date în fața instanței.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și neteminicie. În motivarea apelului, acesta a arătat că greșit s-a dispus condamnarea sa, în condițiile în care din probatoriul administrat în cauză rezultă că este nevinovat. Declarațiile martorilor audiați sunt contradictorii și creează îndoială asupra faptului că ar fi comis, în dauna părții vătămate, infracțiunea de trafic de minori. Inculpatul nu a recrutat-o, nu a supus-o la acte de prostituție și nici nu a constrâns-o în acest sens.
În subsidiar, dacă instanța ar reține vinovăția inculpatului, ar trebui să aibă în vedere că pentru această faptă, chiar dacă într-o altă încadrare juridică, a fost condamnat prin sentința din 18.04.2006 a Tribunalului d e Primă Instanță din Jurisdicția, Belgia. Prin această hotărâre i s-a aplicat o singură pedeapsă, rezultantă, dar care constituie regim sancționator pentru toate faptele reținute în sarcina sa, conform legislației belgiene.
Or, prezenta infracțiune constituie doar un act material al celor acolo avute în vedere, iar potrivit jurisprudenței ÎCCJ, traficul de persoane încriminat prin disp. art. 13 din Legea 678/2001, comisă asupra mai multor subiecți pasivi, în aceleași condiții de loc și timp, constituie o infracțiune unică în formă continuată, iar nu mai multe infracțiuni aflate în concurs.
Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a schimbat felul executării pedepsei aplicate prin sentința din Belgia. Astfel, chiar dacă s-ar aplica regulile sancționării concursului de infracțiuni, ar trebui ca pentru pedeapsa astfel rezultată să se mențină aceeași modalitate de individualizare a executării, respectiv cea prev. de art. 81 sau 861Cod penal.
În plus, din pedeapsa aplicată, instanța de fond trebuia să deducă și durata de la 18.01.2007 la 22.09.2007, când s-a aflat de asemenea în Belgia, în executarea pedepsei, sub forma libertății supravegheate (purtând brățară electronică).
Analizând apelul prim prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art.371, 378 Cod pr.penală, Curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Inculpatul apelant a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 al. 1 din Legea 678/2001, cu aplic. art. 13 Cod penal, fapta constând în aceea că în vara anului 2003, după ce a plătit numitului, cheltuielile de obținere a pașaportului și de transport a minorei -, în -Belgia, plasat- pe aceasta la un bar dintr- localitate din apropierea -ului, unde a practicat prostituția, iar după ce a fost descoperită că era minoră de către patronul barului, a preluat-o și după un interval de timp a vândut-o unui cetățean albanez care dus-o în orașul - din Germania, la un bar, de unde de asemenea a practicat prostituția.
A susținut acesta că nu a comis fapta reținută în sarcina sa, el neavând nicio contribuție în ceea ce privește recrutarea sau supunerea minorei la activități de prostituție.
Or, din coroborarea declarațiilor martorilor (132 ds.fond), (140 - 150 ds.fond, 86-88 ds.) și (151 ds fond, 89-90 ds.) cu cele ale părții vătămate (130-131 ds.fond, 13-17, 18-20 ds.p) și cu celelalte probe administrate în cauză (toate pe larg analizate de către prima instanță), reiese că inculpatul a comis cu vinovăție fapta pentru care a fost dealtfel condamnat în primă instanță, în împrejurările aici arătate.
Chiar dacă partea vătămată a încercat, înaintea instanței, să nuanțeze circumstanțele în care au avut loc evenimentele, aceste reveniri nu pot fi apreciate ca sincere, în condițiile în care ea însăși afirmă că a primit, de la inculpat, ofertă de ajutor material, dar "nu i-am spus că o să-mi schimb declarația dată în dosar în schimbul sumei de bani".
Potrivit art. 66 Cod pr.penală, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar în cazul când există probe de vinovăție, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.
Or, probatoriul administrat în cauză, în susținerea acuzațiilor aduse, nu a fost răsturnat prin mijloace de dovadă contrarii, astfel că temeinic a fost reținută vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii.
Nici afirmația inculpatul că a fost condamnat de două ori pentru aceeași faptă nu poate fi reținută, întrucât sentința pronunțată de instanța belgiană (150 și urm. ds. p) nu o include ca parte vătămată pe numita .
A mai susținut inculpatul că greșit prima instanță nu a făcut aplicarea art. 335 al. 2 Cod pr.penală, în sensul de a constata că prezenta infracțiune constituie doar un act material al celei pentru care a fost condamnat definitiv prin hotărârea instanței belgiene.
Or, din reglementările acestui text de lege, reiese că a proceda astfel impune parcurgerea unei proceduri înaintea instanței de fond, respectiv reunirea prezentei cauze cu cea în care s-a dat hotărârea anterioară și definitivă, iar prin sentința pronunțată, desființarea acesteia din urmă și pronunțarea unei hotărâri în raport de toate actele ce intră în conținutul infracțiunii.
Coroborând aceste prevederi cu dispozițiile procedural penale aplicabile instituției apelului, reiese că nu se poate proceda la aplicarea disp. art. 335 al.2 Cod pr.penală direct înaintea instanței de control judiciar, opinie dealtfel relevată și de doctrina penală în materie (, "Tratat de procedură penală",1997, pg.523).
Inculpatul are la dispoziție, în acest sens, posibilitatea formulării unei cereri separate, potrivit disp. art. 449 al. 1 lit. c al.2, 3 Cod pr.penală, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în cazul în care cerințele acestui text de lege vor fi îndeplinite.
Privitor la persoana și conduita inculpatului, constată Curtea că, de la comiterea faptei (2003) și până în prezent, inculpatul a avut un bun comportament, desfășurând activități de producție și câștigându-și existența în mod onest pe teritoriul statului belgian. Aceste elemente vor fi reținute de către instanță ca circumstanțe atenuante judiciare, în accepțiunea art. 74 al.2 Cod penal, în favoarea inculpatului, dându-le efectele prev. de art. 76 al.1 lit. Cod penal.
Apreciază Curtea că pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, față de toate împrejurările cauzei și persoana inculpatului, este necesară, dar totodată și suficientă pentru a-și atrage scopul educativ-preventiv.
Cât privește pedeapsa aplicată prin sentința din data de 18.04.2006 a Tribunalului d e Primă Instanță din Jurisdicția, Belgia, sentință recunoscută pe cale incidentală de către DIICOT -Biroul Teritorial Suceava, în mod greșit instanța de fond a contopit- cu cea aplicată pentru prezenta infracțiune.
Astfel, pentru această pedeapsă s-a dispus suspendarea condiționată a executării ei, pe un termen de încercare de 5 ani, aspect reținut dealtfel în rezoluția nr. 931/D/2006 din 10.09.2008 prin care sentința instanței belgiene a fost recunoscută.
Se impunea așadar ca, înainte de a proceda la aplicarea disp. art. 36 al. 1 Cod penal, instanța de fond să facă aplicarea prevederilor art. 85 al.1 Cod penal, anulând suspendarea condiționată executării pedepsei.
Numai astfel pedeapsa anterior dispusă prin hotărârea definitivă ar fi devenit executabilă, putând fi contopită cu cea aplicată pentru prezenta infracțiune.
Cum operațiunea de anulare nu poate fi dispusă pentru prima oară în calea de atac a apelului (acesta fiind declarat în cauză exclusiv de către inculpat), Curtea va înlătura din sentința penală aplicarea disp. art. 36 al. 1, 33 lit. a, 34 lit. e Cod penal, menținând condamnarea sa doar pentru prezenta infracțiune.
Curtea apreciază că dată fiind persoana inculpatului, astfel cum mai sus s- reținut cu privire la acest aspect, precum și comportamentul său ulterior comiterii faptei, pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta, și chiar fără executarea pedepsei, el nu va mai săvârși noi infracțiuni.
. fiind astfel cerințele prev. de art. 861lit.c Cod penal, dar și cele prev. de lit. a și ale aceluiași articol, Curtea va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate, stabilind termen de încercare în condițiile art. 862Cod penal.
În conformitate cu disp. art. 863Cod penal se vor stabili, pe durata termenului de încercare, în sarcina inculpatului, obligațiile prevăzute de acest text de lege.
În conformitate cu disp. art. 359 Cod pr.penală, va atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 864Cod penal, care se referă la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârșirii, cu intenție, în intervalul termenului de încercare, unei noi infracțiuni.
În baza disp. art.71 al. 5 Cod penal, Curtea va suspenda, pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale a închisorii, și pedepsele accesorii aplicate inculpatului.
În lipsa aplicării disp. art. 36 al. 1 Cod penal, Curtea va înlătura dispoziția de deducere a duratei pedepsei executate în baza sentinței instanței belgiene.
Față de soluția pronunțată, Curtea nu va mai analiza susținerile inculpatului privind greșita nededucere perioadei liberării condiționate din pedeapsa aplicată de aceeași instanță.
Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând întemeiat apelul declarat de inculpat, în baza disp. art. 379 pct. 2 lit. a Cod pe.penală, îl va admite.
Va desființa în parte sentința penală atacată, procedând în sensul celor mai sus arătate.
Văzând și disp. art. 192 al. 3 Cod pr.penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
ECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 26.12.1978 în mun. R, județul S, domiciliat în or., nr. 791, județul S și Belgia, orașul, strada 2. de 271, împotriva sentinței penale nr.104 din data de 07.04.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Desființează în parte sentința penală mai sus-menționată și în rejudecare:
Înlătură dispoziția de constatare a prezentei infracțiuni ca fiind concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința din 18.04.2006 a Tribunalului d e Primă Instanță din jurisdicția Belgia, cea de aplicare a art.36 alin.1, 33 lit.a, 34 lit.e Cod penal, precum și cea de aplicare a art.36 alin.3 Cod penal rap. la art.122 alin.2 din Legea nr.302/2004.
În temeiul art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.13 Cod penal, art.74 alin.2, art.76 alin.1 lit.c Cod penal condamnă pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori la pedeapsa principală de 2(doi) ani și 6(șase) luni închisoare (în loc de 3 ani închisoare).
În temeiul art.86/1 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2(doi) ani și 6(șase) luni închisoare aplicată inculpatului prin prezenta, pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni, calculat în condițiile art.86/2 Cod penal. În temeiul art.86/3 Cod penal pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a)să se prezinte, semestrial, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava;
b)să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
În temeiul art.71 alin.5 Cod penal suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art.359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra disp.art.86/3 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului, din care suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial avocat oficiu inculpat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.11.2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Dact.
Jud.fond
2ex./24.11.2009
Președinte:Acsinte VioricaJudecători:Acsinte Viorica, Andronic Tatiana Luisa
