Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 62/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM NIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 62/AP DOSAR NR-
Ședința publică din 2 iulie 2008
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Țînț JUDECĂTOR 2: Radu Gheorghe
- - JUDECĂTOR 3: Daniela Budilean
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor formulate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 23/S din 28 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 25 iunie 2008 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 2 iulie 2008.
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr.23/S/28.02.2008, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosar penal nr-, în baza art.334 Cod procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică dată prin rechizitoriu faptelor săvârșite de inculpații și, din infracțiunea prev. de art.12 alin.2 lit. a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, în infracțiunea prev. de art.12 alin.1 și alin.2 lit. a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În baza art.12 alin.1 și alin.2 lit. a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului (fost ) fiul lui și, născut la data de 24 februarie 1965 în comuna, sat, județul B, domiciliat în comuna, nr. 291, județul B și fără forme legale în localitatea, str. - nr. 38, județul T, CNP - la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a-II-a, b și e Cod penal, respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi tutore sau curator, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic de persoane.
În baza art.13 alin.1,2,3 și 4 din legea nr.678/2001, cu aplicarea art.13 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a-II-a, b și e Cod penal, respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi tutore sau curator, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic de minor.
În baza art.33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, pedepsele de mai sus au fost contopite, fiind aplicată pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, iar, în baza art. 35 Cod penal, a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a-II-a, b și e Cod penal, respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 3 ani.
În baza art.71 Cod penal, inculpatului i-au fost interzise, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a-II-a,b și e Cod penal.
Prin aceeași sentință s-a dispus, în baza art.12 alin.1 și alin.2 lit. a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, condamnarea inculpatei fiica lui G și, născut la data de 30 aprilie 1969 în localitatea R, județul B, domiciliată în T,- și fără forme legale în localitatea, str. - nr. 38, CNP - la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a-II-a, b și e Cod penal, respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi tutore sau curator, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic de persoane.
În baza art.13 alin.1,2,3 și 4 din legea nr.678/2001, cu aplicarea art.13 Cod penal, aceeași inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a-II-a, b și e Cod penal, respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi tutore sau curator, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic de minor.
În baza art.33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, pedepsele de mai sus au fost contopite, fiind aplicată pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, iar, în baza art. 35 Cod penal, a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a-II-a, b și e Cod penal, respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 3 ani.
În baza art.71 Cod penal, inculpatei i-au fost interzise, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a-II-a,b și e Cod penal.
În baza art.346 Cod procedură penală, a fost admisă acțiunea civilă formulată în numele părții civile minore, precum și acțiunile civile formulate de părțile civile și Suma, inculpații fiind obligați în solidar la plata cu titlu de daune morale a sumelor de 2.000 lei către partea civilă, 3.000 lei către partea civilă și 500 lei către partea civilă Suma; restul pretențiilor civile formulate au fost respinse.
În baza art.19 alin.1 din Legea nr.678/2001, s-a dispus confiscarea specială de la fiecare inculpat a sumei de 9.450 lei, dobândită în urma săvârșirii infracțiunilor.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, inculpații au fost obligați să câte 750 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, dispunându-se plata din fondurile Ministerului d e Justiție a onorariilor apărătorilor din oficiu, în sumă de 450 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la începutul anului 2003, în luna ianuarie, inculpații și le-au oferit părților vătămate Suma și locuri de muncă în străinătate, în Polonia, urmărind obținerea unor avantaje pecuniare prin exploatarea acestora.
Astfel, inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate din localitatea și, cunoscând situația precară a victimei, i-a propus să meargă în Polonia, ca vânzătoare, urmând să fie plătită cu suma de 100 dolari. Despre această propunere au avut cunoștință părinții părții vătămate, și. Inițial, sfătuită și de părinți, partea vătămată a refuzat oferta, ulterior datorită condițiilor precare pe care le avea în familie, aceasta a acceptat. Inculpatul a convins-o pe aceasta să îl ia în Polonia și pe minorul, în vârstă de 6 luni la acea dată.
În luna martie 2003, inculpații și au contactat-o pe partea vătămată Suma și i-au propus și acesteia să meargă în Polonia pentru a vinde haine într-un bazar, urmând a plăti un salariu luna de 100 de euro. Partea vătămată Suma a acceptat propunerea, de aceste împrejurări având cunoștință iubitul acesteia, martorul.
Inculpatul a fost cel care s-a oferit să se ocupe de eliberarea pașapoartelor pentru părțile vătămate și de suportarea cheltuielilor aferente. În acest sens, în data de 26 martie 2003, părțile vătămate, și Suma au fost transportate în mun. B de către inculpatul, cu un autoturism condus de martorul. La sediul B, cererile pentru obținerea pașapoartelor părților vătămate, și Suma au fost completate de martorul, iar taxele au fost achitate de către inculpatul. Toți aceștia s-au mai deplasat pentru ridicarea pașapoartelor, iar după eliberarea acestora actele au fost reținute de către inculpatul.
Partea vătămată Suma nu a mai plecat odată cu părțile vătămate și din lipsa unui loc liber, urmând să plece ulterior ceea ce nu s-a mai întâmplat datorită faptului că partea vătămată s-a răzgândit. Însă pașaportul acesteia a rămas în posesia inculpaților o perioadă mare de timp inculpații refuzându-i înmânarea acestuia.
La data de 15 aprilie 2003, părțile vătămate și au plecat din spre A cu un autoturism condus de inculpatul, în autovehicul aflându-se și inculpata, iar din localitatea au fost luați și martorii și. În noaptea de 15/16 aprilie 2003, părțile vătămate și, martorii și și inculpații și au fost găzduiți de către martora, la domiciliul acesteia din La data de 16 aprilie 2003, părțile vătămate și au părăsit țara cu trenul din punctul de trecere al frontierei. Contravaloarea biletelor părților vătămate și a fost achitată de inculpatul, inculpat care s-a întors la, iar sumele de bani prezentate de victime autorităților române la ieșirea din țară au fost primite de la inculpata.
În Polonia, părțile vătămate și au fost cazate în localitatea în locuința martorului. După aproximativ două, trei zile, contrar înțelegerii inițiale din țară, partea vătămată a fost obligată de către inculpata să meargă la ceșit împreună cu minorul în bazarul din localitate, iar la sfârșitul fiecărei săptămâni erau forțate să desfășoare această activitate în apropierea bisericii. Părțile vătămate și au cerșit în această modalitate până la sfârșitul lunii iulie 2003, când inculpatul a venit în Polonia, zilnic fiind în bazar și supravegheate de către inculpata. Din cerșit părțile vătămate obțineau zilnic cel puțin 90 zloți, echivalentul a 90 lei, în fiecare seară banii fiind colectați de inculpata. După câteva săptămâni părțile vătămate, inculpații și împreună cu s-au mutat într-o altă locuință din orașul. Imediat după sosirea inculpatului, părțile vătămate și au fost obligate să cerșească în apropierea bisericilor din zona, zilnic fiind transportate și supravegheate de inculpat dintr-un autoturism. În fiecare seară părțile vătămate erau controlate de către inculpatul care le ridica banii obținuți din cerșit.
Părțile vătămate și au continuat să cerșească până la data de 5 decembrie 2003 când au fost reținuți de poliția poloneză, iar minorul a fost internat în spital. Toți banii obținuți din cerșetorie de către părțile vătămate au fost ridicați de către inculpații și. La data de 23 decembrie 2003, părțile vătămate și au fost returnate în țară de către autoritățile poloneze.
În anul 2004, inculpații și i-au trimis părții vătămate prin intermediul martorilor și G suma de 4.000.000 lei ROL pentru a achita o parte din cheltuielile efectuate de autoritățile din Polonia pentru returnarea victimelor în România, cheltuieli la plata cărora au fost obligate părțile vătămate.
Situația de fapt prezentată mai sus a fost reținută de prima instanță prin coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, precizând că inculpații nu au recunoscut comiterea faptelor, susținând că și au fost în Polonia, dar lucra pe cont propriu și nu presta activități de cerșit. S-a apreciat ă declarațiile părți vătămate, relativ la activitățile de cerșetorie la care a fost supusă împreună cu fiul său sunt confirmate prin depozițiile martorilor și, părinții acesteia, ale martorului și ale învinuitului, prin care arată că sora sa, a dus-o la cerșit în Polonia pe partea vătămată, fără însă a fi forțată, aspect care însă nu s-a confirmat raportat la situația în care s-a aflat partea vătămată și fiul acesteia.
Sub aspectul încadrării juridice dată faptelor de trafic de persoane, s-a apreciat că se impune a fi reținut și alin.1 al art.12 din Legea nr.678/2001, iar în privința infracțiunii prev. de art.13 din același act normativ, au fost reținute dispozițiile art.13 Cod penal, întrucât, raportat la data comiterii faptei față de minorul, legea în vigoare la acel moment, care prevedea o pedeapsă de la 7 ani la 10 ani închisoare, este mai favorabilă.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere dispozițiile art.72 Cod penal, reținându-se că faptele comise sunt de o gravitate deosebită, constituie o violare a drepturilor persoanelor, o atingere a demnității și integrități acestora, echivalând cu o formă a sclaviei moderne; s-a apreciat că aplicarea unor pedepse cu închisoare se justifică în contextul actual al luptei împotriva traficului de persoane, în care minorii, femeile și persoanele cu handicap prezintă un risc crescut de fi victime ale traficului de persoane.
Sub aspectul laturii civile, s-a reținut că părțile vătămate și, o femeie tânără și fiul ei minor în vârstă de până la 1 an, au fost victime ale unor infracțiuni de trafic și, ținând seama de condițiile în care inculpații au obligat-o pe mamă să cerșească împreună cu fiul minor, de impactul avut asupra părților vătămate, copilul îmbolnăvindu-se datorită condițiilor în care a fost nevoit să trăiască alături de mama sa, s-a apreciat ca fiind justificată obligarea inculpaților la plata daunelor morale.
Pentru Suma, raportat la faptul că a fost lipsită o perioadă de timp de pașaportul său, încercând să-l recupereze, dar a fost refuzată de inculpata, s-a reținut că acordarea de daune morale este justificată.
S-a apreciat că sunt întrunite condițiile de existență a răspunderii civile delictuale.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații și, solicitând, în principal, achitarea, în temeiul art.10 lit. d rap. la art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală, iar, în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate, prin reținerea de circumstanțe atenuante.
În dezvoltarea primului motiv de apel, apelanți au arătat, în esență, faptul că probele administrate în cauză, cu precădere, declarațiile victimei, denotă lipsa elementelor constitutive ale celor două infracțiuni; declarațiile date de sunt confuze și contradictorii, rezultând însă din cuprinsul lor faptul că în nici un moment nu a fost forțată să execute o muncă în mod forțat; față de conținutul diferit al infracțiunilor prev în alin.1, respectiv, în alin.2 al art.13 din Legea nr.678/2001, în mod greșit s-au reținut ambele alineate în sarcina inculpaților; victimei i s-au asigurat condițiile de cazare și hrană, însă, datorită unui comportament neadecvat, la solicitarea inculpatei, a părăsit locuința în care domicilia împreună cu inculpații; declarațiile date de și Suma cuprind o serie întreagă de contradicții, astfel încât nu pot fi tratate ca probe pertinente.
Relativ la motivul de apel formulat în mod subsidiar, apelanții au invocat faptul că instanța de judecată nu a dat deloc eficiență maximă circumstanțelor atenuante personale -nu au antecedente penale, provin din familii legal constituite, au locuri de muncă, inculpata este mamă a cinci minori. Pe de altă parte, fapta a fost comisă în perioada ianuarie-decembrie 2003, iar pedeapsa aplicată în anul 2008, astfel încât prevențiunea generală și specială nu se mai realizează deoarece fapta și pedeapsa au putut fi uitate prin trecerea timpului, iar făptuitorul, fiind sub amenințarea executării pedepsei, s-a putut îndrepta.
În apel nu au fost administrate probe, inculpații prevalându-se de dreptul al tăcere în fața instanței Curții de apel.
La dosarul cauzei, a fost depusă de către apelanți practică judiciară în materie.
Examinând sentința apelată în raport de toate actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, Curtea constată că apelurile formulate sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prima instanță a stabilit corect starea de fapt, apreciind în mod temeinic că faptele inculpaților și, care, în luna martie 2003, au recrutat-o pe partea vătămată Suma, prin înșelăciune, propunându-i un loc de muncă în Polonia, în scopul exploatării acestei persoane, iar în perioada ianuarie 2003 - decembrie 2003, au recrutat-o pe partea vătămată și pe fiul său minor, tot prin înșelăciune, propunându-i loc de muncă în Polonia, în scopul exploatării acestor persoane prin cerșit, le-au transportat și cazat în Polonia, unde le-au determinat, prin amenințare și violențe, să cerșească și să le remită sumele de bani primite zilnic, obținând în urma acestor activități sume importante de bani, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane, prev. și ped. de art.12 alin.1, 2 lit. a din legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, respectiv, trafic de minori, prev. de art.13 alin.1,2,3,4 din aceeași lege.
Chiar dacă inculpații nu au recunoscut comiterea acestor infracțiuni, elementele lor constitutive rezultă fără nici un dubiu din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză a căror analiză și valorificare a fost realizată de către instanța de fond.
Astfel, din declarațiile părții vătămate a rezultat că a fost contactată de inculpatul, care i-a propus să meargă în Polonia pentru a lucra ca vânzătoare, sugerându-i să-l ia cu ea și pe minorul, născut la data de 24.09.2002, afirmând că va găsi pe cineva care să stea cu acesta; i-a promis un salariu lunar, precum și faptul că va duce el personal, în fiecare lună, câte un pachet, în țară, părinților părții vătămate, în grija cărora rămâneau ceilalți copii.
Această activitate a inculpatului a fost confirmată și de către părinții părții vătămate, martorii și, care, deși inițial nu au fost de acord cu plecarea fiicei lor, ulterior au acceptat, convinși fiind că ar fi o posibilitate de îmbunătățire a situației materiale, deosebit de precară, a familiei fiicei lor.
Aceeași propunere a fost făcută de și părții vătămate Suma, aspect rezultat nu doar din depoziția acesteia, ci și din declarațiile date de și de martorul.
Tot acest inculpat a fost cel care s-a ocupat de eliberarea pașapoartelor celor trei părți vătămate, transportându-le la instituția competentă și acordându-le ajutor, prin intermediul martorului, la completarea cererilor. Totodată, a organizat transportul în Polonia, respectiv, deplasarea lui și de la domiciliul din com., jud. B până la A, la urcarea în tren, asigurându-le cazarea peste noapte în T, la martora.
Chiar dacă această din urmă martoră (ca și soțul său, ), nu a recunoscut că ar fi primit în locuința sa cele două părți vătămate, aspectul menționat rezultă din declarațiile martorului G (fila 51 dosar urmărire penală), soțul numitei, care a participat și ea la deplasarea spre Polonia.
De asemenea, prezența părții vătămate în locuința martorilor și este demonstrată, fără putință de tăgadă, prin chiar depoziția acestei părți vătămate, care, cu ocazia audierii sale la Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov (fila 98) a fost în măsură să descrie locuința din T în manieră asemănătoare descrierii făcute de (fila 94); or, în aceste condiții, este evident că depozițiile martorilor, în sensul că nu o cunosc pe, sunt nesincere.
Aceeași concluzie, a lipsei de credibilitate a celor doi martori, cu consecința imposibilității de a utiliza aceste mijloace de probă în soluționarea cauzei, se desprinde și din împrejurarea că ambii au negat expedierea, prin mandat poștal, a sumei de 4.000.000 lei vechi, către G (bani predați ulterior lui ), deși la dosarul cauzei există atât cuponul de mandat poștal, cât și adresa nr.125/14.02.2006 emisă de Oficiul Poștal T nr. 8 (filele 112-113 dosar urmărire penală), care confirmă acest fapt.
Relativ la momentul la care părțile vătămate au cunoscut că, în realitate, vor merge în Polonia pentru a cerși, se impune a fi menționat că în cauză a rezultat că au aflat acest aspect înainte de plecarea din țară. Chiar dacă, din acest punct de vedere, depozițiile părților vătămate și Suma diferă (afirmându-se că au aflat că vor merge la cerșit fie cu ocazia deplasării în vederea obținerii pașapoartelor, fie când a ajuns, împreună cu, în T), identificarea exactă a momentului nu prezintă relevanță câtă vreme a rezultat, fără putință de tăgadă, că scopul deplasării - prestarea de activități de cerșit - a fost cunoscut.
Pe de altă parte, împrejurarea că și Suma au fost de acord să plece din țară în condițiile menționate mai sus nu este de natură să înlăture răspunderea penală a inculpaților, în acest sens fiind dispozițiile art.16 din Legea nr.678/2001.
Obținerea consimțământului părților vătămate s-a făcut, așa cum a reținut și instanța de fond, prin înșelăciune, respectiv, prin promiterea realizării unor venituri în Polonia (al căror cuantum putea fi și mai mare dacă ar fi fost însoțită de minor), de natură să îmbunătățească situația pauperă a familiilor acestora. Aspectul rezultă nu doar din declarațiile părților vătămate și ale martorilor, și, ci și din depoziția învinuitului (filele 40-41 dosar urmărire penală), fratele inculpatei, care știe de la aceasta că i-ar fi promis lui să-i dea apartamentul ei din și să o plătească cu 100 dolari pe lună ca să lucreze pentru ea; tot acest martor a confirmat și împrejurarea că a cerșit în Polonia împreună cu fiul său, iar banii pe care i-a obținut i-a predat sorei și cumnatului său, conform înțelegerii.
Dacă din cele mai sus expuse rezultă că inculpatul a fost cel care a desfășurat activități derecrutareșitransportarea părților vătămate, și Suma, cu scopul deplasării lor în Polonia pentru a cerși în folosul său, activitatea desfășurată de se circumscrie transportării și cazării/găzduirii în Polonia a lui și a fiului acestuia, ea fiind cea care a organizat efectiv activitatea de cerșetorie, deplasându-i pe cei doi în diverse locuri și luându-le banii obținuți prin apelarea la mila publicului.
Prin urmare, în sarcina fiecărui inculpat în mod corect au fost reținute variante de realizare a conținutului laturii obiective a infracțiunii de trafic de persoane, prevăzute alternativ de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, în speță fiind demonstrat și scopul prevăzut de lege, al exploatării victimelor, supuse la efectuarea unor activități prin care li s-au încălcat drepturi și libertăți fundamentale (art.2 pct.2 lit.e din Legea nr.678/2001), respectiv, dreptul la libertate, sănătate și demnitate, la asigurarea existenței prin muncă prestată în condițiile legii.
Întrucât probele administrate în cauză, analizate atât mai sus, cât și de prima instanță, demonstrează săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor pentru care au fost condamnați de prima instanță, este nefondată solicitarea apelanților privind achitarea lor în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală. Recrutarea unui minor în scopul exploatării acestuia, prin practicarea cerșetoriei, precum și recrutarea unei persoane majore prin oferirea de bani sau alte foloase pentru obținerea consimțământului celui care are autoritate asupra minorului, în același scop, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de minori și trafic de persoane, prev. în art.13 și art.12 din Legea nr.678/2001.
Nefondată este și susținerea apelanților relativă la împrejurarea că nu a fost supusă la executarea unei munci în mod forțat, ci, dimpotrivă, i s-au asigurat hrană și condiții adecvate de locuit. Constrângerea la prestarea cerșetoriei rezultă în cauză în mod implicit întrucât victimele, aflate într-o țară a cărei limbă nu o cunoșteau, lipsite de pașapoarte și în condițiile în care banii obținuți din cerșit erau, în mod sistematic, luați de, nu au avut posibilitatea de a acționa în alt mod.
Critica adusă încadrării juridice a faptei de trafic de minori este neîntemeiată. Reținerea și a alin.1 al art.13 din Legea nr.678/2001 este legală întrucât acesta cuprinde descrierea conținutului constitutiv al infracțiunii de trafic de minori, alineatele următoare reglementând formele agravate ale acesteia.
În ceea ce privește motivul de apel invocat subsidiar - reducerea pedepselor - Curtea constată că prima instanță de judecată a realizat o temeinică individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, valorificând toate criteriile prev. de art.72 Cod penal, dând eficiență tuturor circumstanțelor reale și personale existente în cauză, tuturor stărilor de agravare ori atenuare a răspunderii penale, pedepsele aplicate fiind, sub aspectul cuantumului stabilit, la adăpostul oricărei critici.
Față de limitele de pedeapsă fixate de art.12 alin.1,2 lit. a din Legea nr.678/2001 (închisoare de la 5 la 15 de ani), respectiv, de art.13 alin.1,2,3,4 din Legea nr.678/200, în forma în vigoare la data faptelor, mai favorabilă inculpaților ((închisoare de la 7 la 20 de ani) se constată că prin condamnarea inculpaților la pedepse în cuantum egal cu minimul special sau orientate spre acest minim sunt create premisele necesare atingerii atât a scopului pedepsei prev. de art.52 Cod penal, precum și funcțiilor de constrângere, reeducare și exemplaritate pe care aceasta este menită să le îndeplinească.
Se impune a fi menționat și faptul că toate argumentele expuse în memoriul cuprinzând motivele de apel au fost avute în vedere de prima instanță de judecată, fiind evidențiate în cuantumul pedepselor aplicate.
Lipsa antecedentelor penale, datele reliefate de referatele de evaluare întocmite în cauză la solicitarea Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, coroborate cu atitudinea adoptată de inculpați pe parcursul procesului penal - de nerecunoaștere a faptelor imputate și încercarea de aod etermina pe să-și retragă plângerea penală, prin oferirea unei sume de bani (conform declarațiilor date de, ) - dar și cu gravitatea deosebită a infracțiunilor de trafic de persoane, respectiv, de minori, care aduc atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală (demnitatea și sănătatea persoanei) demonstrează justețea tratamentului sancționator aplicat inculpaților.
Cât privește susținerea apelanților referitoare la intervalul de timp scurs de la data comiterii faptelor și până la condamnarea pronunțată, se constată că este lipsită de temei legal, argumentele invocate nefiind incidente în speță câtă vreme termenele de prescripție ale răspunderii penale sau executării pedepsei nu sunt împlinite.
În considerarea tuturor argumentelor de fapt și de drept mai sus expuse, reținând că hotărârea supusă prezentului control judiciar este legală și temeinică, în baza art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondate, apelurile formulate inculpații și, împotriva sentinței penale nr.23/S/28.02.2008, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosar penal nr-, pe care o va menține.
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariile avocaților din oficiu asigurați intimaților - părți civile, al căror cuantum a fost stabilit potrivit Protocolului nr.61475/450/23.06.2005 încheiat între Ministerul d e Justiție și Uniunea Barourilor din România, în sumă totală de 240 lei, se vor suporta din fondurile Ministerului d e Justiție și vor fi plătite Baroului B, urmând a fi incluse în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, apelanții-inculpați vor fi obligați să plătească statului câte 195 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații și, împotriva sentinței penale nr. 23/S/28.02.2008, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosar penal nr-, pe care o menține.
Onorariile avocaților din oficiu asigurați intimaților-părți civile, în sumă totală de 240 lei, se suportă din fondurile Ministerului d e Justiție și se plătesc Baroului B, fiind incluse în cheltuielile judiciare avansate de stat.
Obligă apelanții-inculpați să plătească statului câte 195 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 02 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - -
GREFIER
- -
Red. NT/ 3.07.2008
Dact. BD/7.07.2008
Jud. fond
- 3 exemplare -
Președinte:Nicoleta ȚînțJudecători:Nicoleta Țînț, Radu Gheorghe, Daniela Budilean
