Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 7/2009. Curtea de Apel Galati

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 7/

Ședința publică 13.02.2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Aurel Burlacu Președinte secție

JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu

Grefier - - -

.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI

Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpații, și ( trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr.678/2001), împotriva sentinței penale nr. 50 din 01 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.

Se constată că dezbaterea apelurilor a avut loc la data de 29.01.2009 când părțile prezente și reprezentanta Ministerului Public au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea asupra cauzei pe data de 06.02.2009 și ulterior la data de 13.02.2009.

CURTEA:

Asupra apelurilor penale de față.

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 50/01.02.2008 a Tribunalului Galați au fost condamnați:

1. Inculpatul la:

- o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 alin. 1 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 Cod proc. penală, din infracțiunea de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003;

- o pedeapsă principală de 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor perv. de art. 64 lit. a și b Cod penal, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii trafic de persoane prev. de art. 13 alin. 1 și 3 teza I și alin. 4 teza III din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 13 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 Cod proc. penală din infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 13 alin. 1, 2, 3 teza I cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;

- o pedeapsă principală de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

În temeiul art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 Cod penal, s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 6 ani închisoare, sporită la 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

2. Inculpata la:

- o pedeapsă principală de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor perv. de art. 64 lit. a și b Cod penal, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;

- o pedeapsă principală de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii trafic de persoane prev. de art. 13 alin. 1 și 3 teza I și alin. 4 teza III din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 13 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice,conform art. 334 Cod proc. penală, din infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 13 alin. 1, 2, 3 teza I cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;

În temeiul art. 33 lit. art. 34 lit. b și art. 35 Cod penal, s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 5 ani închisoare, sporită la 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 cod penal, s-a aplicat inculpaților și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.

Conform art. 350 alin. 1 Cod proc. penală, s-a menținut starea de arest a celor doi inculpați și, în baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedepsele aplicate acestora durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 29.03.2006 la zi.

3. Inculpata a fost condamnată la:

- o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 lit. c Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 Cod proc. penală, din infracțiunea de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003;

- o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 74 lit. a și art. 76 lit. b Cod penal.

În temeiul art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal s-a contopit pedeapsa de 1 an închisoare cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, sporită la 2 ani închisoare.

Potrivit art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, iar conform art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.

S-a menținut măsura sechestrului asiguratoriu dispusă prin ordonanțele din 14.06.2006 și respectiv 26.06.2006 asupra imobilului (casă de locuit și teren intravilan) din localitatea L, jud. G și asupra autoturismului marca " " cu nr. -.

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod proc. penală, au fost obligați inculpații și la câte 1.500 lei fiecare cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre. Prima instanță a reținut, în fapt următoarele:

Inculpații și sunt soți, iar inculpata este mama inculpatei, respectiv soacra inculpatului.

Începând cu anul 2001, inculpații au acționat în mod organizat, având fiecare roluri prestabilite și atribuții determinate, activitatea concertată a acestora având ca finalitate exploatarea mai multor tinere (, -, ) și obținerea de beneficii materiale considerabile.

De asemenea, inculpații și au înlesnit practicarea prostituției în cazul a două membre ale familiei inculpatei ( și ).

Pe parcursul derulării activității infracționale, inculpații au avut roluri bine stabilite, inculpatul ocupându-se cu racolarea victimelor, de obținerea de pașapoarte turistice pentru acestea, cazarea lor în România la domiciliul său până la momentul plecării și trimiterea lor în Italia.

Astfel, inculpatul se ocupa de racolarea victimelor, speculând vulnerabilitatea acestora generată de vârsta fragedă, lipsa experienței de viață, nivelul scăzut de instruire, starea materială precară, situațiile familiale conflictuale, promițându-le acestora că vor obține sume importante de bani dacă vor lucra pentru el.

După racolarea victimelor, inculpatul le caza pe acestea la domiciliul său, unde erau supravegheate în permanență de .

Actele de stare civilă ale tinerelor racolate erau luate de către inculpatul, care, ulterior, prin sistemul său relațional, le obținea acestora documentele necesare tranzitării granițelor (chiar și în cazul victimelor minore), cheltuielile ocazionate de această operațiune fiind suportate integral de către inculpat.

De asemenea, toate cheltuielile generate de transportul victimelor, cazarea acestora, obținerea de pașapoarte turistice, sumele plătite altor traficanți pentru cumpăra o parte din tinere erau evidențiate de către inculpat într-un carnețel și imputate ulterior victimelor cu titlu de datorie (al cărei cuantum creștea exponențial), iar pentru plata respectivei datorii erau obligate să muncească sau să se prostitueze fără primi nici o sumă de bani.

În perioada în care victimele au fost cazate la domiciliul inculpatului, acestea erau obligate să lucreze la construcția casei inculpatului, în condiții foarte dificile, aproximativ 16 ore pe zi, fără fi remunerate, fiind amenințate și agresate fizic în mod repetat, atât de cât și de soacra acestuia, inculpata .

După obținerea documentelor de călătorie, inculpatul, prin diferiți intermediari, transporta victimele în Italia, de unde erau preluate de către soția sa, inculpata.

Inculpata s-a ocupat de transportul victimelor în Italia, cazarea lor în diferite localități și locații din această țară, precum și de exploatarea acestora prin însușirea integrală a sumelor de bani obținute din prostituție.

Odată ce ajungeau în Italia, pașapoartele autentice ale victimelor erau reținute de către inculpata, care se ocupa ulterior de obținerea unor pașapoarte cehești, falsificate, victimele primind o nouă identitate.

În contul datoriei pe care o aveau față de inculpatul (cheltuieli generate de transport, cazare, obținerea de pașapoarte turistice) victimele erau obligate să- predea integral inculpatei sumele de bani obținute din practicarea prostituției, deși înțelegerea inițială fusese ca aceste sume de bani să se împartă în mod egal între și victime.

Prin prezentarea ca adevărată a unei împrejurări mincinoase - respectiv că sumele de bani obținute în urma practicării prostituției vor fi împărțite în mod egal - inculpații și au reușit să inducă în eroare victimele și să obțină în acest mod consimțământul acestora.

Dacă refuzau să se supună regulilor impuse, victimele erau amenințate și agresate fizic de către inculpata.

Inculpata a avut un rol mai redus, respectiv cazarea și supravegherea victimelor, anterior plecării din țară, în locuința sa din comuna L, jud. Cu acest prilej, unele victime au fost supuse unui regim de înfometare pentru a arăta mai suple la momentul plecării în Italia.

Activitatea infracțională a acestora s-a desfășurat după cum urmează:

Printre primele tinere traficate de către inculpați se numărăvictima minoră,din municipiul G, care a participat la procesul penal în calitate de martor, aceasta fiind racolată de către inculpatul în luna iulie 2001, perioadă în care nu avea împlinită vârsta de 17 ani (fiind născută la data de 21.09.1984). Aceasta a declarat că a fost dusă, de către un cunoscut, la apartamentul inculpatului din cartierul IC, municipiul G, fiind apoi lăsată singură în compania acestuia, iar când a vrut să plece a fost împiedicată de către inculpat, care a motivat că îi fusese vândută de către persoana respectivă. De asemenea, inculpatul i-a mai comunicat că o va trimite în Italia "să facă bani", fără a-i explica la acel moment în ce modalitate. Martora a mai declarat că, a doua zi, a transportat-o cu un taxi până în comuna L, cazând-o în imobilul locuit de inculpata căreia i-a fost încredințată până la plecarea în Italia. La acel moment, inculpatul i-a luat victimei actele de identitate pe care aceasta le avea asupra ei,astfel că a putut constata faptul că este minoră.

In perioada ce a urmat, victima a trebuit să muncească fără a fi remunerată în vreun fel, ajutându-i pe muncitorii care construiau casa.

In cursul lunii august 2001, inculpatul a mai adus în locuință o altă tânără,victima -, care a fost supusă aceluiași tratament din partea inculpatului și a inculpatei, cele două fete fiind puse să muncească, neavând voie să ia legătura, nici măcar telefonic, cu familiile lor sau să părăsească locuința fără aprobare sau fără a fi însoțite.

Victima minoră -, care a participat în procesul penal în calitate de martor, l-a cunoscut pe inculpatul prin intermediul unei colege de școală, la începutul anului 2001, perioadă în care aceasta avea unele probleme familiale.

Martora - a declarat că acesta i-a propus să o ajute să meargă în Italia, spunându-i că el va suporta toate cheltuielile legate de obținerea pașaportului și de deplasare, pentru a practica prostituția, iar sumele de bani obținute în acest mod să fie împărțite între ei.

După ce a obținut acordul martorei, întrucât aceasta era minoră și nu i se putea elibera pașaport în lipsa acordului părinților, cu care martora nu se afla în relații bune, inculpatul a transportat-o la locuința sa din comuna L, unde a fost dată în grija inculpatei.

Inculpata i-a spus martorei că va rămâne în imobil până ce va pleca în Italia, unde urma să practice prostituția, că are o fată acolo și că o dată ajunsă în Italia, se va ocupa să o învețe limba italiană și cum trebuie să procedeze pentru practicarea prostituției.

Martora mai declarat că inculpata a pus-o să execute munci în activitatea de construcție a casei, respectiv să sape și să prepare beton și că a fost agresată în mod repetat de inculpatul, aspect confirmat și de martora, care a relatat că inculpatul s-a dedat la acte de violență, lovind-o pe - cu un în cap.

In toamna anului 2002, inculpatul le-a transportat pe cele două fete în municipiul G, unde le-a pus să completeze cereri pentru eliberarea pașapoartelor, iar după incidentul cu ul au fost mutate în apartamentul acestuia din G, unde au fost ținute sechestrate timp de aproximativ 3 luni de zile. Alături de ele a fost adusă și o altă fată (neidentificată până la acest moment), care fusese cazată la inculpata, despre care martorele au afirmat că provenea de la o casă de copii și că avea probleme de natură psihică.

Faptul că martorele au fost închise în apartament este confirmat și de martorul, care a relatat că, în calitate de șofer de taxi, a fost solicitat de către să efectueze o cursă de la domiciliul său din comuna Cu această ocazie, venit însoțit de, - (pe care martorul le mai văzuse anterior la domiciliul inculpatului și despre care știa că ajută la treburile gospodărești) și altă tânără necunoscută, despre care martorul afirmă că părea să prezinte tulburări de auz.

Cele trei tinere au fost transportate de către martorul la apartamentul inculpatului din orașul G.

Cu această ocazie inculpatul a lăsat martorului cheie de la apartamentul său, rugându-l, totodată, să treacă și să le aducă fetelor produse alimentare și țigări.

mai arată că început să meargă la apartamentul respectiv din proprie inițiativă, deoarece avea cunoștință că inculpatul nu se preocupa de soarta tinerelor închise în acel apartament.

Din discuțiile purtate cu și - martorul a aflat că tânăra necunoscută, care prezenta tulburări de auz, a fugit din apartament, sărind pe geamul de la baie.

De asemenea, martorele și - i-au povestit acestuia că, în perioada în care au locuit la domiciliul inculpatului din comuna au fost agresate fizic în mod repetat, atât de către acesta cât și de soacra sa, inculpata.

În final, cele două tinere au fost trimise cu un microbuz în Italia, până în orașul, unde au fost așteptate și preluate de către inculpata. Aceasta le-a transportat în stațiunea, unde au fost cazate într-o cameră de hotel, iar, a doua zi într-un apartament închiriat din aceeași localitate, împreună cu martorele - sora inculpatei și - sora inculpatului.

În următoarele zile, inculpata le-a cumpărat telefoane mobile și le-a dus pe cele două fete la un studio foto unde le-au fost făcute fotografii în ipostaze sugestive. Tot inculpata s-a ocupat de publicarea unor anunțuri ce conțineau fotografiile și numerele de telefon ale acestora în doua reviste de specialitate: și.

Inculpata le-a explicat că în urma publicării anunțurilor vor fi contactate pe telefonul mobil de către clienții interesați, actele sexuale urmând să aibă loc în apartamentul unde locuiau. Tot inculpata le-a spus tarifele pe care trebuiau să le perceapă, respectiv: 50 de euro pentru un raport sexual normal, 70 euro pentru un raport sexual oral și 100 euro pentru un raport sexual anal. Martorele au mai afirmat că aceasta le-a zis că un act sexual nu trebuie să depășească 20 de minute și că suma minimă pe care trebuiau să o câștige zilnic este de 500 de euro.

După circa o săptămână de la sosirea lor în Italia au fost publicate anunțurile în cele două reviste, astfel că au început să se prostitueze. Întrucât inculpata se reîntorsese în România pentru a aduce noi tinere care să se prostitueze martorele aveau obligația să-și înscrie zilnic încasările într-un caiet și să-i comunice inculpatului la cât se cifrau acestea, prin intermediul unui mesaj SMS. Banii obținuți erau trimiși de acestea în România inculpatului, prin sistemul " ". Astfel, în primele trei luni de ședere în Italia acestea i-au trimis inculpatului suma totală de 5.700 de euro ( 3000 de euro obținuți de și 2.700 de euro obținuți de -).

și - au declarat că erau obligate să practice prostituția aproximativ 16 - 18 ore pe zi, fără a avea posibilitatea să-și aleagă clienții.

Între timp victimele și - au fost depistate de poliția italiană și cu toate că nu s-a luat nici o măsură împotriva lor au fost nevoite să părăsească apartamentul din.

Declarațiile martorelor (victime) și - se coroborează cu declarațiile martorelor și - surorile inculpatei. Martora a declarat că a practicat prostituția în localitatea italiană împreună cu și -. A arătat că atât de la cât și de la cele două martore a aflat că acestea au fost racolate de inculpatul și trimise în Italia pentru a se prostitua în folosul acestuia și că sumele de bani obținute din practicarea prostituției erau predate integral inculpatei.

Martora a declarat că locuiește cu mama sa - inculpata, în imobilul din L încă din anul 2001 și în aceste condiții le-a cunoscut pe și - care ajutau la construcția casei.

Declarațiile celor două martore de mai sus au fost confirmate și de către martora, care a arătat că și - erau obligate să muncească la construirea casei din L, fiind agresate zilnic de, și.

La sfârșitul lunii mai 2003 inculpata a revenit în Italia împreună cu o altă victimă, care a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul la începutul lunii mai a anului 2003, prin intermediul unei vecine a inculpatului, care i-a spus că acesta este proxenet și se ocupă cu trimiterea de fete în străinătate în vederea practicării prostituției.

Martora a relatat că, întrucât avea o situație materială dificilă, i-a solicitat acesteia să-i facă cunoștință cu inculpatul pentru a purta o discuție cu acesta.

-, în jurul datei de 08.05.2003, s-a întâlnit cu inculpatul și cu soția acestuia, inculpata pe terasa restaurantului "" din mun. G, ocazie cu care au stabilit ca ea să plece în Italia împreună cu . Totodată, au convenit ca banii obținuți din practicarea prostituției să fie împărțiți în mod egal, inculpatul stabilind că suma percepută pentru un raport sexual nu putea fi mai mică de 50 de euro.

În data de 25.05.2003 cele două au plecat din țară cu un autoturism particular, proprietatea unei cunoștințe a inculpatului, acesta din urmă plătind contravaloarea transportului martorei până la destinație. Cele două au ieșit din țară la data de 26.05.2003, pe drum inculpata relatându-i martorei că în Italia are și alte martore care se prostituează în folosul său.

La sosire, inculpata a găzduit-o pe martoră la un hotel din orașul del, unde au fost chemate și și -, fiind cazate împreună cu aceasta iar, după circa o săptămână, inculpata a închiriat un apartament în localitatea, situată la circa 300 km. de, unde le-a cazat pe cele trei fete, locuind și ea împreună cu acestea. Martora a arătat că din discuțiile avute cu și - a aflat că acestea, până la acea dată, din practicarea prostituției, au obținut aproximativ 25.000 - 30.000 euro, bani care au fost trimiși inculpatului.

În sprijinul afirmaților de mai sus, martora a predat organelor de anchetă o fotografie în care apare cu inculpata și o fotografie în care apare cu.

Cele trei fete au fost puse să facă un nou set de fotografii și să le publice în revistele de specialitate, iar după apariția acestora, au început să se prostitueze și în această localitate, situație ce a durat timp de aproximativ două săptămâni, timp în care a câștigat din practicarea prostituției suma de 1.000 euro, bani care au fost însușiți în totalitate de inculpata.

Ulterior, inculpata a mutat cele trei martore pentru un alt interval de două săptămâni într-un apartament pe care aceasta îl închiriase în localitatea învecinată, loc în care acestea au continuat să se prostitueze, contactând clienții prin intermediul anunțurilor publicitare date în revistele de specialitate.

Prin sistemul a fost trimisă către martorul, șoferul inculpatului, suma totală de 5.000 euro împărțită în patru tranșe de câte 1.250 euro, două dintre trimiteri realizându-le pe numele de, iar alte două trimiteri pe numele martorei.

În data de 13.07.2003, întrucât le expira valabilitatea vizei turistice, inculpata și cele trei martore s-au întors în România, fiind așteptate de inculpatul în mun. B, împreună cu care s-au deplasat în Acesta le-a cazat timp de o săptămână la un hotel, iar apoi le-a dus cu trenul pe litoral, cazându-le o săptămână în stațiunea Nord. De aici, inculpatul le-a dus cu un taxi înapoi în mun.

Din municipiul B, cele trei martore și inculpata au luat un microbuz cu destinația Italia, ieșind din România în data de 26.07.2003.

Martorele au declarat că pe tot parcursul șederii lor în România, pașapoartele le-au fost ținute de către inculpatul, iar pe durata transportului și a șederii în Italia,de către inculpata.

După sosirea în Italia, inculpata le-a cazat pe, și -, mai întâi într-un hotel din și apoi într-un apartament din același oraș, iar din data de 01.08.2003 într-un apartament dintr-o din localitatea Siguro, în această localitate inculpata locuind separat, la un hotel. Și de această dată, inculpata s-a ocupat de fotografierea lor și de publicarea de anunțuri în revistele de specialitate, după apariția cărora martorele reîncepând să se prostitueze în folosul său.

În a doua Jal unii august, inculpata s-a întors în România, după plecarea acesteia banii câștigați de pe urma practicării prostituției fiind trimiși direct inculpatului, prin sistemul " ", pe numele martorei.

La începutul lunii septembrie 2003, și - au fost depistate de autoritățile italiene și returnate în România.

După revenirea în România, și - au întrerupt orice legătură cu inculpații.

l-a contactat pe inculpatul, solicitându-i să-i plătească partea din banii ce i se cuveneau conform înțelegerii inițiale. Acesta a chemat-o la locuința sa din comuna L, unde a fost transportată de martorul, cu taxiul și unde a locuit împreună cu cei trei inculpați, martora și o altă victimă ce fusese cazată acolo,. În cursul lunii ianuarie 2004, văzând că inculpatul nu are nici o intenție să îi dea vreo parte din bani și o tot amână sub diverse pretexte, a plecat din com. L și s-a întors la domiciliul său.

a apreciat suma totală obținută din practicarea prostituției la 8.500- 9.000 euro, precizând că aceasta a fost însușită în totalitate de inculpați.

a apreciat suma totală obținută din practicarea prostituției la 6000- 8.000 euro, arătând că aceasta a fost însușită în totalitate de inculpați, fiind luată de inculpata ori trimisă în România inculpatului.

Victima - arată că a obținut din această activitate 60.000 euro, bani luați integral de către inculpați.

O altă tânără traficată de către inculpați este victima minoră din municipiul G care a participat la procesul penal în calitate de martor. Aceasta l-a cunoscut pe inculpatul prin intermediul prietenului său din acea perioadă, cu care inculpatul era vecin de cartier.

Intr-una din zilele perioadei ianuarie - februarie 2002, inculpatul i-a propus victimei (care la acea vreme nu împlinise vârsta de 17 ani, fiind născută la data de 15.03.1985), "să-și facă un rost în viață", în sensul de a pleca în Italia și a câștiga acolo bani prin practicarea prostituției. Pentru aoc onvinge, inculpatul i-a povestit că și soția sa se prostituează în Italia și că "va lucra" împreună cu aceasta, urmând să racoleze clienții prin intermediul unor anunțuri în revistă, nefiind nevoită să se prostitueze "la stradă".

Când martora i-a adus la cunoștință că este minoră și că nu are pașaport și nici nu dispune de sumele de bani necesare obținerii acestuia, precum și achitării costului transportului până în Italia, inculpatul a asigurat-o că se va ocupa el de toate și că-i va achita toate cheltuielile, urmând ca după plata datoriei, în cuantum de aproximativ 2.000 de euro, să împartă banii obținuți de ea prin prostituție în mod egal. De asemenea, inculpatul i-a mai spus că nu trebuie să-și facă nici un fel de probleme dacă va fi depistată de autoritățile italiene întrucât îi va face rost de un pașaport cehesc fals din care să rezulte că este majoră.

Inculpatul a insistat în propunerile sale până ce aceasta a acceptat, ulterior ocupându-se de formalitățile necesare eliberării pașapoartelor turistice, atât pentru cât și pentru martora, sora inculpatei, despre care inculpatul îi spusese că va merge cu ea în Italia, tot în vederea practicării prostituției.

Astfel, inculpatul le-a însoțit pe cele două la efectuarea fotografiilor pentru pașaport, la o unitate CEC unde a achitat taxele necesare, precum și în data de 4.02.2002 la sediul Serviciului Pașapoarte G unde acestea au depus cererile aferente.

După ce le-au fost eliberate pașapoartele, în data de 11.03.2002, inculpatul le-a trimis spre Italia cu un autoturism condus de un cunoscut de-al său pe nume "", identificat ulterior în persoana martorului, spunându-le că vor fi așteptate în orașul din Italia de către inculpata.

Martorul le-a transportat până în municipiul B, unde le-a îmbarcat într-un autocar cu destinația.

Ajunse în Italia, martora a contactat-o telefonic pe sora sa care le-a preluat cu un taxi și le-a transportat până la o locuință închiriată, situată la parterul unui imobil de pe strada "- -" din stațiunea A din apropierea orașului.

In zilele ce au urmat, inculpata le-a făcut celor două poze în ținută sumară și le-a cumpărat telefoane mobile pe care urmau să fie contactate de clienți, fotografiile și numerele de telefon fiind publicate în anunțuri la revistele " ", " " și "La ", începerea activității de prostituție fiind însă amânată pentru aproximativ două săptămâni datorită faptului că inculpata nu le obținuse încă pașapoartele cehești falsificate.

Inculpata i-a impus un tarif de minimum 50 de euro pentru un act sexual, care avea loc în apartamentul unde locuia și a cărei durată nu trebuia să depășească 20 de minute.

s-a prostituat în folosul inculpaților timp de circa 4 luni, până în luna iulie 2002, având în medie 7-8 clienți pe zi, de la care obținea zilnic, în medie, 300 de euro (în total obținând aproximativ 15.000 euro) bani pe care era obligată să-i predea inculpatei,aceasta trimițându-i în țară inculpatului prin intermediul martorului care efectua curse regulate de transport internațional de persoane.

Deși înainte de plecarea din țară inculpatul îi spusese că datoria pe care trebuia să o achite se va ridica la 2.000 de euro, inculpata i-a comunicat că aceasta se ridică la 5.000 de euro, iar ulterior a majorat-o la 7.000 de euro întrucât îi plătise costul unei întreruperi de sarcină.

Martora a declarat că, la numai două zile de la intervenția chirurgicală, inculpata a obligat-o să reia practicarea prostituției.

La începutul lunii iulie 2002, aceasta s-a întors în țară fiind înlocuită cu o altă victimă a traficului de persoane, care a fost adusă până în orașul de către martorul, martor care a luat-o pe drumul de întoarcere în România pe.

Martorul a transportat- până la L, unde a fost preluată de inculpat, care a cazat-o în locuința sa din comună, unde a stat câteva zile, după care a fost trimisă din nou în Italia de către inculpat.

Pentru aoc onvinge să revină în Italia, inculpatul i-a spus că și-a achitat datoria față de el și că,pe viitor, urmau să împartă banii obținuți din practicarea prostituției, conform înțelegerii inițiale. Când aceasta i-a spus că dorește ca partea ce i se cuvine să ajungă la mama sa, inculpatul a răspuns că va păstra el banii ei, ca o garanție că nu va fugi de la el.

La Ja lunii iulie 2002, fost transportată în Italia tot de către, fiind cazată împreună cu martorele și în apartamentul din stațiunea. La întoarcerea în țară, martorul a transportat-o în România pe inculpata care i-a lăsat surorii sale sarcina de a strânge banii obținuți din prostituție de către celelalte două fete

La plecare, inculpata a luat cu ea pașapoartele românești ale celor trei pentru a se asigura că acestea nu vor fugi de la ea.

În ceea ce o privește pe, care participă în procesul penal în calitate de martor, aceasta l-a cunoscut pe inculpatul prin intermediul prietenului său, în cursul anului 1999, martora luând cunoștință pe parcursul timpului de faptul că acesta se ocupa de racolarea unor fete pe care apoi le trimitea în străinătate unde practicau prostituția.

Întrucât martora avea o situație materială precară l-a contactat pe inculpatul stabilind cu acesta să o ajute să ajungă în Italia unde să practice prostituția, urmând a împărți pe din două sumele obținute, după ce îi restituia sumele cheltuite pentru obținerea pașaportului și transport, precum și suma de 1.500.000 lei pe care inculpatul i-a împrumutat-o pentru a avea din ce să se întrețină

Martora a fost informată că în Italia va fi cazată în apartamentul în care locuia și inculpata, despre care inculpatul îi spusese că se prostituează la rândul ei. Cu același prilej inculpatul i-a explicat martorei că îi va trimite în Italia un pașaport cehesc falsificat, cu care trebuia să se legitimeze în cazul unei razii a poliției italiene și a transportat-o în acest scop la un centru foto unde aceasta a făcut fotografii ce trebuiau aplicate în pașaportul fals.

Inculpatul și martora au făcut demersurile necesare în vederea obținerii pașaportului celei din urmă, iar după eliberarea documentului acesta a rămas în posesia inculpatului.

În cursul lunii iulie 2002 martora a fost condusă de inculpat în zona restaurantului, de unde aceasta a fost preluată de martorul care a transportat- până în localitatea din Italia.

A doua zi inculpata a venit la imobilul respectiv de unde a luat-o pe martora pe care a transportat-o în localitatea, unde a fost cazată într-un apartament în care se mai afla și martora, sora inculpatei. În acel apartament locuise până atunci victima, care a fost preluată în aceeași zi și transportată în România.

Imediat ce a ajuns în, inculpata i-a făcut lui mai multe fotografii în ținută sumară și ipostaze sugestive, fotografii ce au fost publicate alături de numărul de telefon al mobilului ce i-a fost cumpărat, în mai multe reviste specializate în anunțuri erotice.

La circa două săptămâni de la sosirea sa în Italia, după ce i-a parvenit prin poștă, pe numele martorei, pașaportul cehesc falsificat (pe care era aplicată fotografia ce-i fusese făcută de inculpat în România), a început să se prostitueze, întreținând relații sexuale cu clienții italieni ce o contactau pe telefonul mobil.

Aceasta a declarat că obținea din această activitate între 350 și 600 euro pe zi, și că a câștigat, până la sfârșitul lunii septembrie 2002, aproximativ 16.000 Euro, bani pe care i-a dat martorei pentru a fi trimiși în România inculpatului, fie prin sistemul, fie prin intermediul martorului cu ocazia curselor regulate România - Italia, pe care le efectua acesta, la fel procedând și martora care a continuat să se prostitueze în aceeași modalitate folosită și cu ocazia primului sejur în Italia, până în cursul lunii octombrie 2002, perioadă în care a avut în medie 15 clienți pe zi, obținând în total 65.000 - 70.000 euro.

La sfârșitul acestei perioade, se intensificaseră raziile autorităților italiene motiv pentru care martora i-a sunat pe inculpați în țară, cerându-le permisiunea să se întoarcă toate trei în România.

La indicațiile inculpaților, cele trei s-au mutat din nou în A, într-un apartament situat pe "- " și au încetat să practice prostituția, refuzând să le mai răspundă clienților la telefon. După aproximativ zece zile, cele trei au fost luate de către și aduse în România și apoi preluate de, în comuna

Aici, a cazat-o pe în aceeași locuință luându-i actele și interzicând-i să iasă neînsoțită din casă.

Și de această dată martora le-a cerut inculpaților să-i dea suma de bani care i se cuvenea însă a fost refuzată, aceștia cerându-i să plece din nou în Italia să se prostitueze, promițându-i că la întoarcere îi vor cumpăra un apartament în România.

Deși a realizat că a fost indusă în eroare de către inculpați, care au exploatat-o și nu au avut niciodată intenția să-i dea vreo sumă de bani, victima a acceptat propunerea acestora de a pleca în Italia, fiind practic tot timpul sub supravegherea acestora.

Astfel, victima și cu martora, au fost îmbarcate de către cei doi inculpați într-un microbuz care le-a transportat pe distanța G - A, de unde au luat un autocar cu destinația Italia. Ajunse în această țară, cele două au închiriat un apartament tot în stațiunea A și după ce și-au publicat anunțuri în aceleași reviste, au început să practice prostituția în modul arătat mai sus, începând cu data de 18.01.2003, iar din data de 23.01.2003 li s-a alăturat și, care a fost trimisă din România cu autoturismul martorului.

În ceea ce o privește pe, inculpatul, i-a înmânat acesteia, din banii obținuți din Italia, doar 900 Euro, deși suma ce i se cuvenea era mult mai mare, chiar după scăderea "datoriei de 2000 Euro" pe care tot acesta i-o calculase ( din care 500 Euro reprezenta costul pașaportului cehesc falsificat).

Cu ocazia vizitei la locuința din comuna L, le-a întălnit pe - și despre care aflase încă din Italia că fuseseră cumpărate de către "" și trimise să muncească la L "ca sclavele" urmând a fi și ele în Italia, în vederea practicării prostituției, fiind supuse la tratamente violente din partea celor doi inculpați.

Având în continuare dificultăți financiare a fost nevoită să accepte în continuare propunerea inculpatului de a mai pleca o dată în Italia, fiind trimisă de acesta în cursul lunii ianuarie 2003, tot cu microbuzul condus de martorul.

Martorul a declarat că îl cunoștea pe inculpat și că a transportat persoane pe ruta România - Italia și retur la cererea acestuia, precum și că i-a adus inculpatului banii trimiși din Italia. Martorul mai arată că datorită numărului mare de persoane pe care le-a transportat nu-și mai aduce aminte multe amănunte, recunoscând dintre pasagerii transportați la cererea inculpatului doar pe .

Cu ocazia acestei de-a doua deplasări, a fost așteptată de către martora, care se afla deja în Italia, împreună cu victima.

Aceasta nu a mai avut însă ocazia să se prostitueze întrucât, la data de 28.01.2003 la apartamentul unde locuiau cele trei, s-a efectuat o descindere de către poliția italiană, ocazie cu care și au formulat denunțuri împotriva inculpaților și martorei, întorcându-se în România în cursul lunii iulie 2003, fără a mai relua legătura cu inculpații.

a declarat că în această ultimă perioadă de timp cât a practicat prostituția, a obținut suma de 6.000 euro pe care i-a dat-o în totalitate martorei.

După finalizarea cercetărilor de către autoritățile italiene, victima s-a întors în România și nu a mai intrat în contact cu inculpații.

O altă victimă traficată de inculpați este și numita (fostă ), ce domiciliază în com., jud. În primăvara anului 2003, pe când avea 19 ani, acesta s-a hotărât să-și găsească un loc de muncă în străinătate, sens în care și-a obținut singură pașaportul turistic, insă nu a plecat întrucât nu dispunea de suma de bani necesară plații transportului.

În august 2003, victima a cunoscut întâmplător un tânăr (rămas neidentificat) din orașul Târgu N, care i-a propus să-i achite plata transportului până în Italia, urmând ca în schimb ea să practice prostituția în folosul acestuia, iar banii obținuți să fie împărțiți în mod egal.

Tânărul nu a mai contactat- până în jurul datei de 08.09.2003, când a sunat-o și i-a cerut să se întâlnească. Tânărul a apărut la domiciliul ei însoțit de inculpații și, cei doi reiterând propunerea de a se prostitua în Italia, în folosul lor. Cei doi au asigurat-o că îi vor pune la dispoziție o locuință pentru a nu fi nevoită să se prostitueze la stradă și îi vor garata protecția, urmând ca după plata sumei ce o vor cheltui cu transportul ei să împartă banii obținuți din practicarea prostituției, în mod egal. Datorită situației materiale precare aceasta acceptat propunerea celor doi, astfel că inculpații au transportat-o imediat la L, cu taxiul cu care veniseră, care era condus de martorul, martor care a confirmat atât deplasarea sa spre comuna cât și transportul martorei în comuna L, județul

Martorul mai declarat că anterior preluării victimei cei doi s-au întâlnit cu un tânăr necunoscut, într-un bar din orașul Tg.N, loc de unde acesta i-a condus pe inculpați la locuința victimei.

Mai mult, martorul a declarat că a asistat la o discuție între cei doi inculpați din care rezulta că aceștia au cumpărat-o pe victimă de la respectivul tânăr.

În comuna L, a fost cazată de inculpați în imobilul unde locuia inculpata, fiind obligată să muncească în gospodăria acesteia. Pentru aod etermina să accepte această situație, cei doi inculpați i-au comunicat că o cumpăraseră de la tânărul din Tg.N, ulterior martora găsind în locuința din L un carnețel în care erau notate sumele cheltuite de aceștia cu ea, printre care și suma de 700 sau 800 Euro plătită tânărului respectiv.

La circa o lună de la primirea sa în locuința din comuna L, inculpații au mai adus aici o altă tânără, "" din Bârlad, identificată ulterior în persoana martorei.

Atât cât și au declarat că au fost supuse la violențe fizice din partea inculpatei și că au fost înfometate de către inculpata, pentru ca acestea să slăbească și să arate mai bine când vor ajunge să se prostitueze în Italia. Despre tratamentul la care era supusă a reușit să îi povestească martorului, care practica în mod ocazional servicii de taximetrie pentru inculpat, martor care a sfătuit-o să fugă, însă victima nu a reușit să facă acest lucru întrucât se afla sub permanenta pază și supraveghere a inculpaților.

Din discuțiile purtate între inculpați, a aflat și despre existența altor tinere care se prostituaseră în folosul inculpaților în Italia, respectiv victimele, și, care îi denunțaseră autorităților italiene.

La sfârșitul lunii ianuarie 2004, inculpatul a mutat-o pe în apartamentul său din G, unde anterior le cazase și pe victimele, și.

In data de 01.02.2004, aceasta a fost luată din apartament de către inculpata și transportată cu un autoturism spre Italia împreună cu o cunoștință de-a inculpatului, cu numele de"",cele două fiind cazate la un hotel din localitatea Siguro de pe țărmul Mării.

Ca și în cazul celorlalte fete, inculpata le-a pus să facă poze în ipostaze sugestive, fotografii ce au fost folosite la publicarea de anunțuri în revistele de specialitate, anunțuri în care erau înscrise și numerele de telefon.

Ulterior, inculpata a închiriat două apartamente într-un imobil din localitatea menționată, cazându-le pe cele două în unul dintre acestea, celălalt fiind locuit de ea. Inculpata i-a comunicat tarifele pe care trebuia să le perceapă, respectiv 70 Euro pentru un raport sexual normal, 100 Euro pentru raporturi sexuale normale și orale și respectiv 150 Euro pentru raporturi sexuale normale, orale și anale.

Martora a declarat că avea în medie 10 - 12 clienți pe zi, realizând 700 - 800 Euro zilnic, iar banii erau predați în totalitate inculpatei. Cu toate acestea, atât inculpata cât și inculpatul, care îi telefona din țară, îi spuneau că trebuie să facă mai mulți bani și să-și achite datoria față de ei.

Martora a practicat prostituția în modul arătat mai sus timp de aproximativ două săptămâni, perioadă în care a obținut aproximativ 10.000 euro, bani pe care i-a dat inculpatei. În data de 19.02.2004, organele de poliție italiene au efectuat o descindere în cele două apartamente, fiind depistată împreună cu inculpata și, toate trei fiind returnate în România. Inculpatul le-a așteptat la aeroport și le-a transportat în mun. G, la apartamentul său. Aici, inculpatul i-a reproșat ca nu a câștigat suficienți bani în Italia, spunând că a cheltuit foarte mult cu ea, având el personal datorii la alte persoane din această cauză.

Prin urmare, acesta i-a spus ca va trimite din nou în Italia cu un pașaport fals (întrucât îi fusese aplicată interdicția de a mai pătrunde în țara respectivă) pentru a practica din nou prostituția și a-și achita datoriile pe care le avea față de el.

să facă acest lucru și pentru a scăpa de inculpat, martora i-a cerut permisiunea să se deplaseze până în mun. I, pretextând că are acolo o soră cu care seamănă foarte mult și ar putea folosi pașaportul acesteia pentru a ajunge în Italia. După ce a plecat le- comunicat telefonic faptul că nu dorește să se mai întoarcă la ei, inculpata încercând să o convingă să se răzgândească, iar la refuzul acesteia, a amenințat-o că îi va omorî copilul dacă nu se răzgândește. Ulterior acestei convorbiri, nu a mai luat legătura cu inculpații.

Declarațiile victimei t sunt susținute de declarațiile numitei care a declarat că a fost racolată de către inculpatul, unde a fost închisă într-o cameră, a fost obligată să practice prostituția, a fost agresată în mod repetat de către inculpații și, iar într-una din zile, după ce a fost agresată a fost închisă în beci și obligată să rămână acolo o zi și o noapte, fără a primi mâncare și apă.

Referitor la martorele și, acestea sunt surorile inculpatei, respectiv fiicele inculpatei. Acestora, inculpații și le-au înlesnit practicarea prostituției în Italia, obținându-le documentele de călătorie necesare și suportând cheltuielile de transport și cazare.

Martora a declarat că știa, încă din cursul anului 2001, că sora sa, inculpata, practica prostituția în Italia, câștigând sume importante de bani pentru ea și inculpatul.

-, la începutul anului 2003, având probleme financiare, s-a hotărât să practice și ea prostituția în Italia, solicitându-i ajutor în acest sens surorii sale care nu i-a dat un răspuns ferm, spunându-i să vorbească despre aceasta și cu inculpatul. La începutul lunii martie 2003, inculpatul a anunțat-o că va pleca luna viitoare în Italia împreună cu, lucru care s-a și întâmplat.

Ajunsă în Italia, martora a fost cazată de către inculpată,mai întâi într-un hotel iar mai apoi într-un apartament, la scurt timp alăturându-li-se victimele și -. Martora a început să se prostitueze împreună cu acestea, iar din banii obținuți i-a plătit inculpatei 1000 Euro, reprezentând contravaloarea transportului în Italia și a cazării.

In ceea ce o privește pe martora, aceasta arată că i-a cerut surorii sale, inculpata, să o ajute să se prostitueze împreună cu ea în Italia. Pentru transport a luat bani de la mama sa, inculpata (banii fiind proveniți din sumele trimise de inculpată din Italia). Inculpatul a ajutat-o să își obțină pașaportul turistic și i-a făcut și un alt set de fotografii, cel mai probabil pentru obținerea unui pașaport cehesc falsificat cu poza acesteia. La începutul lunii martie 2002, inculpatul a însoțit- și la rezervarea biletului de microbuz, trimițând-o spre Italia, împreună cu victima.

Ajunsă în Italia, a locuit inițial cu inculpata în localitatea A și a început să practice prostituția împreună cu, folosind pașapoarte cehești falsificate.

Ulterior s-a mutat împreună cu în localitatea, în cursul lunii august 2002 alăturându-li-se și .

In luna octombrie 2002 s-a întors în România, iar în luna ianuarie 2003 revenit în Italia împreună cu, stabilindu-se tot în localitatea A, după un timp alăturându-li-se și. Au practicat prostituția până în cursul lunii februarie 2003, când au fost depistate și reținute de poliția italiană.

Prima instanță a reținut că activitatea infracțională desfășurată de inculpați, astfel cum a fost descrisă mai sus, a fost dovedită cu probele administrate pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești chiar dacă inculpații, audiați fiind, nu au recunoscut săvârșirea acestor fapte.

Declarațiile inculpaților sunt în mod vădit nesincere și sunt infirmate de declarațiile victimelor și ale martorilor audiați în cauză, declarații ce au fost expuse pe larg, de listingul intrărilor și ieșirilor din țară, din care rezultă că inculpata a călătorit în repetate rânduri împreună cu victimele, verificările privind transferurile de bani prin sistemul, procesele verbale de recunoaștere din grup și fotografii, procesul-verbal de confruntare între martora și inculpatul.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, apărătorul inculpaților a solicitat să se constate că activitatea acestora nu a fost concomitentă, că noțiunea de grup infracțional organizat presupune existența a cel puțin trei participanți, care să fi inițiat sau constituit grupul, aderarea sau sprijinirea, ca și modalități de comitere a acestei infracțiuni, privind un grup infracțional deja organizat ( deja compus din trei persoane).

În acest sens, a arătat că inculpata nu a inițiat grupul și nici nu a participat la constituirea acestuia, astfel că nu se poate reține că inculpații și au format un grup infracțional organizat ( nefiind întrunită cerința numărului minim de trei persoane).

De asemenea, activitatea desfășurată de inculpata, care poate fi apreciată ca aderare sau sprijinire, a vizat un grup format doar din două persoane.

Prin urmare, a solicitat achitarea celor trei inculpați,în temeiul art. 10 litera d Cod procedură penală, apreciind că nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale acestei infracțiuni, respectiv latura obiectivă.

Față de această infracțiune, din oficiu, instanța a pus în discuția participanților, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.7 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prev. de art. 323 Cod penal ( asociere pentru săvârșirea de infracțiuni).

Instanța de fond a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 323 Cod penal deoarece, la momentul asocierii inculpaților, și în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, respectiv anul 2001, Legea nr. 39/2003 nu era în vigoare, că, chiar dacă activitatea infracțională în vederea căreia s-a constituit asocierea s- derulat pe perioada anilor 2001-2004, la stabilirea încadrării juridice se are în vedere momentul realizării asocierii., moment de care se ține seama la stabilirea încadrării juridice a faptei.

De asemenea, pentru reținerea acestei încadrări juridice, prima instanță a reținut că legea penală nu retroactivează și că, chiar dacă unele dintre modalitățile de săvârșire a faptei s-au prelungit în timp și după intrarea în vigoare a Legii nr. 39/2003, încadrarea juridică se face în funcție de legea penală mai favorabilă.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001, prima instanță a reținut că sunt aplicabile disp.art. 13 Cod penal și că încadrarea juridică este cea prevăzută de art. 13 alin. 1, 3 teza I alin. 4 teza III Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, deoarece activitatea infracțională s-a desfășurat înainte de intrarea în vigoare a OUG nr. 79/2005, legea anterioară fiind mai favorabilă deoarece prevedea o pedeapsă de la 5 la 18 ani închisoare, pe când varianta actuală a legii prevede o pedeapsă de la 10 la 20 ani închisoare.

În privința cererii formulate de apărătorul inculpaților, de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea prev. de art. 329 Cod penal, s-a reținut că este nefondată deoarece sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane atunci când asupra victimelor s-a exercitat acțiune de intimidare prin mijloace psihice și fizice, inducerea în eroare sau manipularea lor, imposibilitatea victimei de alege identitatea și numărul de clienți, impunerea prestării de servicii din partea victimei ca răscumpărare unei așa -zise datorii, profitarea de condițiile economice precare ale victimelor și de situația familială conflictuală a acestora.

În cauză s-a reținut că victimele au fost recrutate în vederea exploatării lor prin practicarea prostituției și că, încă de la început inculpații au urmărit punerea acestora într-o stare de dependență față de ei, acestora fiindu-le plătite toate taxele pentru obținerea documentelor de călătorie, costul transportului în străinătate și al cazării, urmând ca, ulterior, victimele să acopere aceste cheltuieli din banii câștigați prin practicarea prostituției. Deși câștigaseră foarte mulți bani, victimelor li s- spus că încă nu și-au achitat datoriile, toți banii fiind însușiți de către inculpați.

În aceste condiții, puse în situația de a nu avea bani și documente asupra lor, aservite prin datorii și uneori amenințate și agresate, acestea nu puteau decât să urmeze conduita ce le-a fost impusă de către inculpați.

De asemenea, s-a avut în vedere vulnerabilitatea victimelor, datorată vârstei, lipsei de educație și instruire, situației familiale și sărăciei, elemente de natură să le plaseze pe acestea într-o situație de inferioritate care a fost exploatată de către inculpați, context în care este exclusă exprimarea unui consimțământ liber și în cunoștință de cauză de către victime.

La individualizarea pedepselor (principale și complementare) ce s-au aplicat inculpaților, prima instanță a avut în vedere modul și împrejurările concrete în care inculpații au săvârșit faptele, gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, faptul că activitatea infracțională s-a desfășurat pe o durată îndelungată de timp, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, contribuția pe care fiecare inculpat a avut-o la săvârșirea faptelor, dar și circumstanțele persoanele ale fiecărui inculpat și atitudinea procesuală pe care aceștia au avut-o pe parcursul procesului penal.

Față de elementele de individualizare de mai sus, în ceea ce o privește pe inculpata, s-a reținut că aceasta poate beneficia de circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a cod penal, cu consecința aplicării art. 76 cod penal și coborârii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, iar scopul procesului penal și reeducarea acesteia pot fi realizate și fără executarea efectivă a pedepsei.

Împotriva sentinței penale nr. 50/01.02.2008 a Tribunalului Galați au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpații, și.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galația criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

Ca motiv de nelegalitate s-a invocat că, în mod greșit, prima instanță, a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 din legea nr. 39/2003 în infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. 1 Cod penal, invocând următoarele aspecte.

Potrivit art. 2 lit a din Legea nr. 39/2003, "grupul infracțional organizat" este definit ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multe infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Conform aceluiași text de lege, nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

S-a susținut că, în cauză, sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, infracțiune prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, deoarece:

- potrivit art. 2 lit. b pct. 12 din Legea nr. 39/2003, infracțiunile privind traficul de persoane și infracțiunile în legătură cu traficul de persoane sunt infracțiuni grave;

. infracțiunea prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 permite, sub aspectul laturii obiective, patru modalități alternative de săvârșire: inițiere, constituire, aderare, sau sprijinire;

- grupul infracțional a fost alcătuit din trei persoane, s-a constituit în anul 2001 și și-a desfășurat activitatea până în anul 2004;

- cei trei membri ai grupului sunt rude și au avut roluri bine determinate în cadru grupului. Astfel, inculpatul se ocupa de racolarea victimelor, de obținerea pașapoartelor, de cazarea acestora pe teritoriul României, de transportul acestora în Italia și de colectarea banilor trimiși din Italia. Inculpata se ocupa de primirea, transportarea și cazarea victimelor în Italia, iar inculpata s-a ocupat de cazarea și supravegherea victimelor pe perioada în care acestea s-au aflat în România.

S-a invocat că, în mod greșit, s-a reținut faptul că activitatea de asociere a inculpaților în vederea comiterii de infracțiuni s-a consumat în momentul efectiv al asocierii și că la acel moment, în decursul anului 2001, nu era intrată în vigoare legea specială și ca urmare a apreciat că legea aplicabilă este cea de drept comun și a schimbat încadrarea reținând art. 323 al. 1.Cod Penal

Acest argument este nelegal, deoarece infracțiunea în discuție este cu caracter continuu, susceptibil de epuizare pentru că acțiunea s-a prelungit în timp în vederea îndeplinirii scopului urmărit în realizarea acestui gen de asociere și de aceea, încadrarea juridică a faptei trebuie raportată nu la momentul realizării activității de asociere ci la momentul epuizării acestei activități, momentul consumării în cazul infracțiunii continue echivalând cu momentul epuizării activității infracționale.

Sub acest aspect a fost invocată ca practică judiciară 482/2005 Curții de APEL GALAȚI, soluție care a fost confirmată în recurs de ÎCCJ prin Decizia 1459/2006, ambele instanțe motivând că, după constituirea grupului infracțional, acesta rămâne perfect constituit până când își atinge scopul ilicit pentru care s-a constituit sau până când activitatea este stopată prin intervenția organelor în drept și tragerea la răspundere a celor vinovați.

Ca motive de netemeinicie, s-a invocat că pedepsele aplicate inculpaților și sunt prea mici fiind orientate puțin peste minimul special prev. de lege. Sub acest aspect s-a susținut că prima instanță nu a avut în vedere amploarea activității infracționale, durata în timp acestei activități, la numărul persoanelor traficate și modalitatea de realizare a activității de trafic cât și cea generală a inculpaților și, în special, conduita lor procesuală.

În ceea ce o privește pe s-a susținut că, în mod neîntemeiat, în favoarea acesteia a fost reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. Cod penal iar ca modalitate de executare s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei. S-a solicitat înlăturarea circumstanței atenuante, condamnarea inculpatei la pedepse în limitele prevăzute de lege iar, în ceea ce privește modalitatea de executare aceasta să se realizeze prin privare de libertate, sau prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Inculpații, și au criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

Sub un prim aspect au susținut că in mod greșit au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 alin. 1 Cod penal. Prin rechizitoriul s-a reținut că cei doi inculpați, alături de inculpata s-ar fi constituit într-un grup infracțional organizat care ar fi funcționat o perioadă îndelungată de timp, din 2001 când, încă nu era în vigoare Legea 678/2001 și nici Legea 39 /2003 și în cadrul căruia fiecare ar fi avut roluri distincte în săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane și trafic de minori, ceea ce ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea 39/2003.

Cu ocazia judecării cauzei în fond, au susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, întrucât activitatea inculpaților nu a fost una concomitentă, că noțiunea de grup infracțional organizat presupune existența a cel puțin trei participanți, care să fi inițiat sau constituit grupul sau să fi aderat, ori sprijinit acest grup infracțional, deja organizat compus din cel puțin trei persoane.

Ori, inculpata nici n-a inițiat, nici n-a participat la constituirea acestui grup, astfel că nu se poate reține că ceilalți doi inculpați ar fi format un grup infracțional organizat, la care să fi aderat sau să fi fost sprijinit de inculpata. Au solicitat achitarea pentru această infracțiune în temeiul art. 10 lit. d Cod proc. penală.

Instanța de fond în loc să răspundă obiecțiunilor inculpaților găsit de cuviință să pună în discuție și în final să schimbe încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art.7 al. 1 din Legea 39/2003 în cea prev. de art. 323 al. 1 Cod penal, reținând că, în momentul asocierii inculpaților - anul 2001, Legea 39/2003 nu era în vigoare și chiar dacă unele modalități de săvârșire a infracțiunii prev. de Legea 323 al. 1.p sunt susceptibile de prelungire în timp, a considerat că încadrarea juridică trebuie să se facă funcție de legea penală mai favorabilă.

Nu numai că în acest fel ocolit răspunsul la obiecțiunile și la cererile de achitare ale inculpaților, dar a și justificat această omisiune, arătând că urmare schimbărilor de încadrare " instanța nu va mai analiza aspectele mai sus menționate privind întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 al. 1 din Legea 39/2003".

Practic în acest fel instanța s-a eschivat de la analiza și de la răspunsul la cererea de achitare a inculpaților pentru infracțiunile prev. de art. 7 din Legea 39/2003, dar nici nu a analizat în vreun fel dacă există vreo faptă și dacă aceasta poate fi încadrată în art. 323 al. 1 din Cod penal, susținând că pentru această faptă se impunea achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit.a

C.P.P.

Au invocat că, potrivit 323 din Cod penal, și din punctul de vedere al literaturii si practicii judiciare "a se asocia în scopul săvârșirii unei sau mai multor infracțiuni", înseamnă a lua parte la constituirea unei asocieri, având scopurile arătate, prin manifestarea voinței de a se constitui, asocia și de a fi membru al acesteia. Ea presupune un consens neechivoc, o înțelegere stabilită între acele persoane de a se asocia, de a se supune unei discipline, de a acționa potrivit unui plan pentru săvârșirea unei sau mai multor infracțiuni.

În concluzie, textul art. 323.Cod Penal nu este aplicabil unei înțelegeri întâmplătoare sau spontane între mai multe persoane care au luat hotărârea de a comite o infracțiune. Nimic din ceea ce presupune inițierea, acordul constituirea și existența unei asocieri în sensul prev. art. 323.Cod Penal și în aceeași măsură și în sensul art. 7 din Legea 39/2003.

Au susținut că afirmațiile din rechizitoriu și din sentința instanței de fond, în sensul că s-ar fi constituit într-un grup infracțional organizat și au funcționat o lungă perioadă de timp, grup în cadrul căruia fiecare avea roluri distincte în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane și de minori, nu corespunde probelor dosarului.

Nu poate fi vorba de o asociere în scopul săvârșirii de infracțiuni câtă vreme inculpatului i s-a reținut traficul de minori în legătură cu unele victime, în timp ce aceleași victime figurează în cazul inculpatei ca fiind majore, iar și - figurează ca minore și în cazul inculpatei, fiind reținute încadrări juridice diferite.

Prezentarea actelor materiale, ce reprezintă de fapt latura obiectivă infracțiunilor de trafic de persoane majore și de trafic de minori comise de fiecare dintre inculpați și evident legăturilor stabilite între aceștia pe parcursul derulării faptelor justifică doar reținerea acestor fapte și în nici un caz și infracțiunii prev. de art. 323 alin. 1 Cod penal sau cea din art. 7 din Legea 239 /2003, în lipsa unor activități distincte, specifice laturii obiective a acestei infracțiuni și unei intenții distincte de a se constitui într-o asociere sau într-un grup infracțional organizat specifică laturii subiective. Dacă s-ar proceda altfel s-ar ajunge la o dublă condamnare inculpaților pentru aceleași fapte dar în două încadrări juridice diferite, din care una nu are acoperire faptică.

Au considerat că este un caz tipic de participație penală pentru care s-a reținut pentru fiecare dintre inculpați agravanta participării mai multor persoane și de asemenea, avem de face cu mai multe acte materiale ale infracțiunilor, ceea ce justifică caracterul continuat al acestora în condițiile art. 41 al. 2.Cod Penal, dar nicidecum nu poate fi vorba pentru aceleași fapte și de infracțiunea prev. de art. 323.Cod Penal sau cea prev. de art. 7 al. 1 Legea 39/2003.

Sub un alt aspect hotărârea a fost criticată pe motivul greșitei rețineri în sarcina inculpaților și a infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 din Legea 678/2001.

Prin hotărârea instanței de fond și prin rechizitoriu s-a reținut că inculpatul ar fi racolat și cazat în România și a asigurat apoi transportul în Italia victimelor minore -, și, ultima fiind transportată în Italia de inculpata și aceasta, prin inducere în eroare și prin constrângere fizică și morală în vederea exploatării sexuale.

În legătură cu această infracțiune, au criticat sentința atât cu privire la data când se pretinde că inculpatul ar fi racolat pe victimele - și cât și cu privire la încadrarea juridică ce poate fi dată faptelor reținute.

Atât în rechizitoriu cât și în sentință se reține că victima ar fi fost racolată de inculpatul în luna iunie 2001, când nu avea împlinită vârsta de 18 ani și a transportat-o în com L, în imobilul locuit de soacra sa, inculpata, iar în cursul lunii august 2001 ar fi adus- în locuința din L și pe victima -.

Ori, reținerea lunilor iulie și august 2001 ca date de recrutare celor două victime la locuința din L și apoi în G nu corespunde realității, probele administrate inclusiv actele care s-au depus atestând că de fapt este vorba de anul 2002, respectiv vara acelui an.

Potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat la Notarul Public din L, sub nr. 552 din 06 septembrie 2001, soții și au vândut inculpatei imobilul situat în com. L, cumpărătoarea intrând în stăpânirea de fapt și de drept la momentul autentificării actului.

Este evident că cele două victime nu puteau fi cazate în această locuință în iulie 2001, când ea aparținea încă vânzătorilor, iar cumpărătoarea nu avea încă nici un drept și nici nu se putea afla în imobilul respectiv pentru a le caza și nici nu puteau fi aduși muncitori pentru lucrări la imobil. Pe de altă parte chiar dacă cele două victime au făcut referire la anul 2001 prin unele evenimente ce s-au întâmplat s-a demonstrat că este vorba de anul 2002.

Astfel în declarația din 08.11.2005 - 15-19 dosar urmărire penală precizat că: " la circa o lună de la sosire, - sosirea dânsei la locuința din L_ în cursul anului 2001, luna august, mai exact în ziua când s-a căsătorit cu, acesta a mai adus o fată pe nume -.", ori din certificatul de căsătorie, rezultă că aceasta a fost încheiată la data de 24 august 2002 și nu în anul 2001.

- povestit că are actele depuse deja la pașapoarte și urma doar să le scoată, ori, în condițiile în care pașaportul a fost scos pe data de 13.09.2002, este evident că faptele au fost săvârșite în anul 2002.

În privința victimei -, care era născută la 02.11.1983 și devenită majoră la 2.11.2001, s-a susținut că nu se poate vorbi de trafic de minori și nici de incidența art. 13 din Legea 678/2001, ci, cel mult de un act material al infracțiunii prev. de art. 12 din legea menționată, sens în care se impune desființarea sentinței și schimbarea încadrării juridice potrivit celor arătate.

În privința victimei care împlinit 18 ani la 21.09.2002, nici de la o lună de la găzduirea ei nu există nici o dovadă în dosar că inculpatul ar fi cunoscut vârsta acesteia sau că și-ar fi dat seama că ar fi minoră. Nici pentru această victimă nu sunt aplicabile prevederile art. 13 din Legea 678/2001 ci cel mult ale art. 12 din aceeași lege.

De asemenea, au susținut că în mod greșit în sarcina inculpaților și s-a reținut infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001, în condițiile în care pentru aceleași fapte, inculpatei, care a găzduit pe cele două victime, i s-a reținut doar art. 12 din Legea 678/2001, o inegalitate de tratament pentru aceleași fapte nefiind de acceptat.

Cât privește pe victima minoră, cu privire la care o cerere de schimbare încadrării juridice în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 al. 3 nu ar avea nici un efect pe planul răspunderii penale, având în vedere că textul prevede aceleași limite de pedeapsă ca și în cazul încadrării în art. 13, solicită să se rețină că, încă înainte de a-l cunoaște pe inculpatul, minora se hotărâse să plece din țară cu scopul expres de a practica prostituția și că, la cererea ei, un prieten pe nume zis pus-o în legătură cu inculpatul, care i-a facilitat plecarea din țară împrumutând-o cu o sumă de bani pentru drum care, potrivit spuselor inculpatului, i-a fost restituită ulterior.

În legătură cu această victimă, inculpatul a susținut că, în situația în care se va reține că fapta poate constitui infracțiunea prev. de art. 13 al. 1,3 teza I și teza III din Legea 678 /2001 cu aplicarea art. 13.Cod Penal dar fără aplicarea prevederilor referitoare la infracțiunea continuată, ținând seama de inițiativa minorei de pleca să se prostitueze, a apreciat că pedeapsa poate fi redusă până la minimul special prevăzut de lege, solicitând ca sub acest aspect să se aibă în vedere că nu are antecedente penale, a avut o conduită personală și procesuală corectă, iar spre deosebire de alții și de ceilalți inculpați și-a desfășurat activitatea doar în țară.

O altă critică a vizat faptul că în mod greșit s-a reținut infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 în loc să se rețină infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. 1 Cod penal. Sub aceste aspect au susținut că victimele au hotărât din proprie inițiativă să plece în Italia și să practice prostituția, sens în care au solicitat ajutorul inculpaților și nu au fost bătute sau amenințate, situație în care avem de a face cu activități tipice de înlesnire și de tragere de foloase de pe urma practicării prostituției de către persoanele care au insistat să fie ajutate în acest sens ori au acceptat fără nici o rezervă propunerea unuia dintre inculpați.

Astfel victima deținea pașaport din anul 2001 și, în perioada sept. -nov. 2002, fost plecată în Italia, unde ar conviețuit cu un italian, a dorit să plece din nou în Italia pentru a practica prostituția și la insistențele ei o prietenă i-a făcut cunoștință cu inculpatul și cu soția lui,. Cunoștința aceasta are loc în luna mai 2003, iar pe 27 mai 2003 plecat în Italia, împreună cu inculpata și a practicat prostituția până pe 14.07.2003, când ambele au revenit în țară.

Pe 26.07.2003 s-au întors în Italia continuând să se prostitueze până pe 18.09.2003 când a fost depistată de autoritățile italiene.

Martora a precizat că s-a hotărât să plece în străinătate pentru practica prostituția și în acest sens, fără a-i spune concubinului ei, l-a contactat pe inculpatul, care fost de acord să o ajute spunându-i că soția sa este în Italia, că are un apartament acolo, în care se prostituează. I-a propus și acestei victime să meargă acolo și s-a oferit să-i plătească pașaportul, drumul, să o împrumute cu alți bani pentru ca în final victima să ajungă în Italia unde s-a prostituat. A revenit în România, după care a plecat, din nou făcând același lucru de mai multe ori fără să fie forțată în vreun fel de cineva.

Martora, fostă confirmat că la propunerea inculpatului a acceptat să meargă în Italia pentru a se prostitua, ceea ce s-a și întâmplat, fiind returnată în România pe 20.02.2004, între 02.02. și 20.02.2004 practicând prostituția fără să fie amenințată ori lovită de cineva. În schimb martora omis să arate organelor judiciare că are pașaport de pe 17.05.2003, că a mai ieșit din țară în perioada 26.07.2003 și a mai revenit pe 29.08.2003, înainte de pleca ca urmare îndemnului inculpatului.

În cazul celor trei victime de mai sus și al victimelor și au solicitat schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni, respectiv infracțiunea prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal și infracțiunea prev. de art. 329 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal, într-o singură infracțiune de proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

În subsidiar, în situația menținerii încadrărilor juridice din sentința instanței de fond și a pedepselor stabilite pentru fiecare, solicită să se aprecieze că sporul de câte doi ani adăugat pedepselor cele mai grele aplicate inculpaților și este și nejustificat dar și exagerat.

În condițiile în care potrivit legii pedeapsa aplicată poate fi sporită este necesar ca atunci când se dispune o astfel de sporire să fie motivată, ori instanța de fond nu a motivat în vreun fel necesitatea acestui spor.

În privința inculpatei în măsura în care se va dispune achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 329 din sporul Cod Penal aplicat de instanța de fond de 6 luni închisoare este de la sine înlăturat.

Au susținut că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică și în privința confiscării speciale a sumei de 179.000 euro, câte 89.000 euro pentru fiecare dintre inculpații și, întrucât suma nu a fost găsită, iar confiscarea trebuia să se dispună în echivalentul în lei a acestei sume, cât timp moneda națională este deocamdată leul și nu euro.

Au considerat că valoarea confiscată fost stabilită fără nici un criteriu, ci exclusiv pe baza afirmațiilor făcute de așa-zisele victime extrem de contradictorii, subiective, fără a se analiza dacă aceste afirmații pot avea suport în realitate, dacă fizic și psihic acele victime ar fi putut suporta zilnic raporturi sexuale în serii de 15 clienți pe zi, fără analiza dacă în acea perioadă una dintre victime ar fi putut să obțină 6.000-8.000 euro iar alta 60.000-80.000 euro.

Nici rechizitoriul și nici instanța de fond nu au ținut seama că toate victimele pe timpul deplasării în Italia au fost cazate în hotel, au trebuit să se și hrănească, să se îmbrace, să se deplaseze, situație în care, cel puțin J din sumele pretins a fi obținute au fost afectate pentru acoperirea acestor cheltuieli.

Tot în ceea ce privește măsura confiscării au susținut că, potrivit declarațiilor victimei, în timp ce practica prostituția împreună cu - au fost surprinse în două rânduri de autoritățile italiene, care le-au confiscat, prima dată 3500 de euro și a doua oară 5.000 de euro. Acest aspect a fost susținut și de către martora, care a declarat că poliția italiană ar fi confiscat, din locuința respectivă, suma de 6000 euro.

Sub acest aspect au susținut că valoarea maximă care s-ar fi putut confisca este echivalentul în lei a sumei de 50.000 euro.

Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați este fondat, urmând a fi admis, iar apelurile declarate de inculpații, și sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Analizând sentința penală apelată, prin prisma motivelor de apel invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați de către inculpații, și, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 371 alin. 2 Cod proc. penală, se constată că prima instanță pe baza unei analize ample și judicioase a probelor administrate în cauză, a reținut,în mod corect, faptele săvârșite de inculpații, și cu vinovăție.

Sub acest aspect, din declarațiile victimelor, -, și, coroborate cu declarațiile martorilor, și, din declarațiile numiților, și, martori propuși de inculpați în apărare, procesele - verbale încheiate cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare și a conducerii unor victime în teren, din documentele privind transferurile de bani prin sistemul, listingurile cu ieșirile și intrările victimelor și ale inculpatei din țară, procesele - verbale încheiate cu ocazia efectuării de recunoașteri după planșe foto, documentele transmise de către autoritățile judiciare italiene și chiar din declarațiile inculpaților, rezultă cu certitudine că începând cu anul 2001, in baza unei rezoluții infracționale unice, inculpații, și, acționând prin inducere în eroare și prin constrângere fizică și morală, le-au recrutat, le-au cazat în România, le-au transportat și le-au cazat în Italia pe victimele minore, - și pe și pe victimele majore, și, victime pe care le-au exploatat prin obligare la practicarea prostituției.

De asemenea, rezultă cu certitudine că inculpații și au înlesnit practicarea prostituției de către martorele și, prin plata transportului și prin asigurarea cazării în Italia.

De observat că inculpații nu au criticat hotărârea cu privire la existența faptelor, ci au contestat doar perioada de timp în care faptele au fost săvârșite și modalitatea de săvârșire, solicitând schimbarea încadrării juridice pentru unele dintre fapte și achitarea pentru altele.

Se constată însă că, în mod greșit, prima instanță a făcut aplicarea art. 334 Cod proc. penală și, pentru toți inculpații a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal.

Potrivit art. 2 lit. a din Legea nr. 39/2003, "grupul infracțional organizat" este definit ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Pentru a nu exista nici un dubiu, la litera "b" a aceluiași articol, legiuitorul a prezentat limitativ infracțiunile care intră în categoria "infracțiunilor grave", la pct. 12 fiind menționate infracțiunile de trafic de persoane și infracțiunile în legătură cu traficul de persoane.

Tot legiuitorul în art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 a prevăzut că "inițierea sau constituirea unui grup infracțional ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup" constituie infracțiune.

Este evident că voința legiuitorului a fost de a reglementa infracțiunea de constituire a unui grup organizat ca o infracțiune distinctă, chiar dacă săvârșirea infracțiunii de către "două sau mai multe persoane", ca formă a participației penale, constituie o formă agravantă a infracțiunii de trafic de persoane.

Latura obiectivă a infracțiunii incriminate de art. 7 din Legea nr. 39/2003 se realizează prin inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup intrând în concurs real cu infracțiunile în scopul săvârșirii cărora grupul a fost constituit.

În cauză, sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, infracțiune prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, deoarece:

- potrivit art. 2 lit. b pct. 12 din Legea nr. 39/2003, infracțiunile privind traficul de persoane și infracțiunile în legătură cu traficul de persoane sunt infracțiuni grave;

. infracțiunea prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 permite, sub aspectul laturii obiective, patru modalități alternative de săvârșire: inițiere, constituire, aderare, sau sprijinire;

- grupul infracțional a fost alcătuit din trei persoane, s-a constituit în anul 2001 și și-a desfășurat activitatea până în anul 2004;

- cei trei membri ai grupului sunt rude și au avut roluri bine determinate în cadru grupului.

Astfel, inculpatul s-a ocupat de recrutarea, transportarea, transferarea și cazarea victimelor în România, de obținerea pașapoartelor, de transportul acestora în Italia, le-a asigurat sumele de bani necesare pentru a putea pleca din țară și de colectarea banilor trimiși din Italia.

Inculpata se ocupa de primirea, transportarea și cazarea victimelor în Italia și de obținerea de pașapoarte false, a cumpărat victimelor telefoane mobile, a dus victimele la studiouri foto unde le-au fost făcute fotografii în ipostaze sugestive, s-a ocupat de publicarea unor anunțuri ce conțineau fotografiile și numerele de telefon ale victimelor în revistele de specialitate și și a colectat sumele de bani obținute de către victime din practicarea prostituției.

Inculpata s-a ocupat de cazarea și supravegherea victimelor pe perioada în care acestea s-au aflat în România.

În mod greșit, prima instanță a reținut faptul că activitatea de asociere a inculpaților în vederea comiterii de infracțiuni s-a consumat în momentul efectiv al asocierii și că la acel moment, în decursul anului 2001, nu era intrată în vigoare legea specială și ca urmare a apreciat că legea aplicabilă este cea de drept comun, și a schimbat încadrarea reținând art. 323 al. 1.Cod Penal

În cauză din probele administrate rezultă cu certitudine că grupul infracțional și-a început activitatea în anul 2001 și că activitatea infracțională s-a epuizat în anul 2004, în condițiile în care activitatea infracțională a început înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 39/2003, dar a continuat și s-a epuizat după intrarea în vigoare a acesteia, încadrarea juridică fiind cea prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, lege care prevede o pedeapsă mai mare.

În mod greșit, prima instanță a reținut că, fiind vorba de legi succesive în timp, încadrarea juridică se face în funcție de legea mai favorabilă inculpaților, acest raționament fiind valabil numai dacă activitatea infracțională s-ar fi epuizat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 39/2003.

A accepta punctul de vedere al instanței de fond, ar însemna să creăm unui inculpat cu o activitate infracțională mai redusă o situație mai grea decât unui inculpat cu o activitate infracțională mai îndelungată. inculpat care a făcut parte dintr-un grup infracțional organizat, care și-a desfășurat activitatea cu începere din luna martie 2003 și până în anul 2004, i s-ar reține infracțiunea prevăzută de art. 7alin. 1 din Legea nr. 39/2003, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 5 la 20 ani, pe când altui inculpat, care a făcut parte dintr-un grup infracțional organizat, care și-a desfășurat activitatea cu începere din anul 2001 și până în anul 2004, i s-ar reține infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. 1 cod penal, infracțiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 la 15 ani.

Am arătat mai sus că, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, voința legiuitorului a fost de a reglementa infracțiunea de constituire a unui grup organizat ca o infracțiune distinctă, chiar dacă săvârșirea infracțiunii de către "două sau mai multe persoane", ca formă a participației penale, constituie o formă agravantă a infracțiunii de trafic de persoane, astfel că apărarea inculpaților privind dubla incriminare este nefondată.

Evident că în condițiile în care se reține infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, urmează ca inculpaților să li se aplice pedepse în limitele prevăzute de art. 7 alin. 1 Din Legea nr. 39/2003.

Și motivele de netemeinicie invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați sunt fondate.

Sub un prim aspect constatăm că inculpații și au fost condamnați pentru infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1, 2 lit. și pentru infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 13 alin. 1, alin. 3 teza I și alin. 4 teza III din Legea nr. 678/2001 și li s-au aplicat aceleași pedepse, respectiv câte 6 ani închisoare în cazul inculpatului și câte 5 ani închisoare în cazul inculpatei.

Este evident că infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. 1, alin. 3 teza I și alin. 4 teza III din Legea nr. 678/2001 este o infracțiune mai gravă decât infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1, 2 lit. a, din Legea nr. 678/2001, dovada că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare, astfel că se impunea ca în cazul infracțiunii prev- de art. 13 inculpaților să li se aplice pedepse într-un cuantum mai mare.

În ceea ce o privește pe inculpata, față de modul și împrejurările concrete în care aceasta a săvârșit faptele, de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite și de circumstanțele persoanele ale acesteia și de faptul că s-a reținut forma continuată prev. de art. 41 alin. 2 Cod penal, se constată că, în mod greșit, prima instanță a reținut că scopul procesului penal și reeducarea inculpatei pot fi realizate prin condamnarea acesteia la pedepse care să reprezinte limita minimă specială prevăzută de lege.

În ceea ce o privește pe inculpata, având în vedere că aceasta este o persoană în vârstă, nu are antecedente penale și a avut o contribuție mai redusă la săvârșirea infracțiunilor, se constată că, în mod corect, prima instanță a reținut în favoarea acesteia circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a Cod penal, însă pedepsele aplicate sunt prea mici, iar în ceea ce privește modalitatea de executare se impunea să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Apelurile declarate de inculpații, și sunt nefondate, urmând a fi respinse atât pentru aspectele reținute pentru admiterea apelului declarat de Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, cât și pentru motivele care vor fi arătate în continuare.

Apărarea inculpaților în sensul că recrutarea victimelor - și s-ar fi realizat în anul 2002 și nu în anul 2001 este nefondată fiind contrazisă de probele administrate, în cauză.

Din actele dosarului, rezultă că victima este născută la data de 21.09.1984 și că cererea pentru eliberarea pașaportului a fost depusă la data de 11.09.2002, dată la care evident că victima era minoră. De menționat că în declarațiile date, victima a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul, în vara anului 2001, când avea 16 ani, că a fost ținută în imobilul din L aproximativ 12- 13 luni și în apartamentul inculpatului alte 3 - 4 luni situație în care e evident că recrutarea s-a produs în anul 2001.

Cu ocazia conducerii în teren, victima, în prezența martorilor asistenți și, a declarat că imobilul, în construcție, din com. L aparține numiților și, în imobil locuiește și, în acest imobil, în perioada iunie, iulie 2001 - 2003, fost și ea sechestrată împreună cu o altă fată -, victimă despre care martora a afirmat că a fost adusă în luna august 2001. Evident că este vorba de anul 2001 și nu de anul 2002 deoarece din certificatul de căsătorie rezultă că pe data de 24 august 2002, inculpatul se afla la Oficiul de stare civilă din Municipiul

Apărarea inculpaților în sensul că nu au cunoscut că victima este minoră este nefondată atâta timp cât, imediat după ce a fost dusă în comuna L, inculpatul i-a luat victimei certificatul de naștere și buletinul de identitate.

În ceea ce o privește pe victima - se constată că aceasta a susținut că a fost dusă în localitatea L în vara anului 2008, când era încă minoră și era elevă, că a fost ținută în localitatea L timp de aproximativ un an după care a fost dusă de către la G pentru a-și scoate pașaportul.

În condițiile în care cererea pentru eliberarea pașaportului a fost depusă pe data de 01.08.2001, evident că victima - nu putea fi dusă în L prima dată pe data de 24.08.2008, data căsătoriei.

Având în vedere că victima - este născută la data de 02.11.1983, este cert că la data recrutării - luna august 2001, victima era minoră. Sub acest aspect trebuie să avem în vedere, că potrivit declarațiilor victimei -, aceasta l-a cunoscut la începutul anului 2001, prin intermediul unei colege și că, încă de atunci, au fost stabilite condițiile în care urma să practice prostituția.

Apărările inculpaților în sensul că imobilul din comuna L ar fi fost dobândit în toamna anului 2001, așa cu rezultă din contractul de vânzare nr. 552/06.09.2001 sunt nefondate, fiind infirmate de către victima (fiica inculpatei, sora inculpatei și cumnata inculpatului ), care a declarat că a locuit în imobilul din L încă din anul 2001 și de către martora, martoră propusă de inculpați, care a declarat că ea și cei patru băieți ai săi au lucrat la imobilul din L în vara anului 2001 - 2002, cât și de către martorul, care a declarat că a efectuat mai multe curse la L unde a cunoscut-o pe și că la aproximativ două săptămâni, după ce a cunoscut-o pe a dus-o la L și pe.

De asemenea martora, propusă de către inculpați în apărare și audiată în apel la termenul din 18.12.2008, a declarat că familia a cumpărat casa în urmă cu 7-8 ani.

În ceea ce o privește pe victima, din actele dosarului rezultă că aceasta este născută la data de 15.03.1985, prima cerere pentru eliberarea pașaportului a fost depusă la data de 21.02.2002 și a ieșit din țară la data de 11.03.2002, situație în care evident că inculpații au știut că aceasta este minoră.

Referitor la susținerile inculpaților și în sensul că inculpatei i s-a reținut numai infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 nu și infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. 1, alin. 3 teza I și alin. 4 teza III din Legea nr. 678/2001, se reține că Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați nu a criticat hotărârea pe acest motiv și acest aspect nici nu a fost pus în discuția părților cu ocazia judecării apelului, ori potrivit art. 372 și art. 373 Cod proc. penală, în acest caz situația inculpatei nu poate fi agravată.

În ceea ce privește motivele de apel prin care inculpații au contestat existența faptelor și a vinovăției în ceea ce privește infracțiune prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 sau a infracțiunii prev. de art. 323 alin 1 Cod penal acestea sunt nefondate pentru motivele pe care le-am prezentat pentru admiterea apelului declarat de Parchet.

Nici motivul de apel, în susținerea căruia inculpații au arătat că victimele au hotărât din proprie inițiativă să plece în Italia și să practice prostituția ( victimele au solicitat ajutorul inculpaților, nu au fost bătute sau amenințate, fiind vorba în această situație de activități tipice de înlesnire și de tragere de foloase de pe urma practicării prostituției de către persoanele care au insistat să fie ajutate în acest sens și au acceptat fără nici o rezervă propunerea unuia dintre inculpați ), solicitându-se schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni, respectiv infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41alin. 2 Cod penal și infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, într-o singură infracțiune de proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penalnu este fondat.

În practica judiciară s-a stabilit că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane atunci când asupra victimelor s-au exercitat acțiuni de intimidare prin mijloace psihice sau fizice, a fost utilizată forța, inducerea în eroare sau manipularea victimelor, cazarea forțată a victimelor, îngrădirea libertății de mișcare a victimei prin confiscarea actelor de stare civilă, imposibilitatea victimei de a alege identitatea și numărul de clienți, izolarea față de familie, prieteni sau de orice altă persoană din afara locului unde este ținută victima, alegerea ca Ť. a persoanelor de sex feminin care caută securitate economică prin muncă în străinătate, profitarea de condițiile economice precare ale victimelor și de situația familială conflictuală a acestora.

Chiar dacă victimele și - au dat consimțământul pentru a pleca în străinătate pentru a practica prostituția și au acceptat ca inculpatul să efectueze formalitățile necesare pentru obținerea pașapoartelor și să achite sumele necesare pentru transport, pentru trecerea frontierei și pentru cazare, potrivit art. 16 din Legea nr. 678/2001, consimțământul victimei infracțiunii de trafic de persoane nu înlătură răspunderea penală a inculpaților.

În condițiile în care consimțământul a fost obținut profitând de vulnerabilitatea victimelor, datorată vârstei, lipsei experienței de viață, gradului ridicat de sugestibilitate și posibilităților reduse de a se apăra, de situația familială conflictuală, lipsa unui loc de muncă, lipsa posibilităților de angajare, de poveștile de succes a celor care au plecat la muncă în străinătate și de lipsa educație sau a oricărei forme de instruire, evident că victimele s-au aflat într-o stare de inferioritate, care a fost exploatată de către inculpați, context în care este exclusă exprimarea unui consimțământ liber și în cunoștință de cauză de către victime.

În cauză nu se poate reține existența unui consimțământ liber exprimat, în condițiile în care, imediat după ce victimele au fost recrutate și în locuința inculpaților, acestora li se aducea la cunoștință că au fost cumpărate (cazul victimelor și ), imediat după recrutare li s-au luat documentele de identitate (certificate de naștere, buletine de identitate pașapoarte), li s-a interzis să comunice cu membrii familiei, rude sau alte cunoștințe, li s-au plătit sumele de bani necesare pentru obținerea pașapoartelor, pentru transport, cumpărare de haine și telefoane mobile, efectuarea unor anumite tratamente medicale și cazare și li s-a adus la cunoștință că nu vor putea pleca de la inculpați până când nu vor restitui aceste datorii, datorii care, potrivit declarațiilor martorei, creșteau de la o zi la alta și care oricum nu puteau fi acoperite atâta timp cât toți banii obținuți din practicarea prostituției erau luați de către inculpați.

Nu se poate vorbi de un consimțământ liber exprimat în condițiile în care victimele nu au primit nici un deși inițial li s-a promis că vor primi 50% din încasări. Nu putem să nu avem în vedere actele de constrângere fizică și psihică pe care inculpații le - au exercitat asupra victimelor. Victimele și - au fost obligate să lucreze la construcția casei din L, în condiții foarte dificile, fără a fi remunerate și au fost amenințate și agresate, în mod repetat de către inculpații și. Martora a declarat că a fost lovită, în repetate rânduri, de către fiul inculpatei, iar inculpata și mama acesteia au amenințat-o că se duc la ea acasă și-i omoară părinții.

Martora a declarat că a fost bătută de către inculpatele și și că nu a încercat să fugă deoarece știa că are acasă o fată și îi era teamă că aceasta ar putea păți ceva. Aceeași martoră a declarat că, în perioada în care s-a aflat în Italia i s-a pretins să facă mai mulți bani pentru a-și putea plăti datoria și că era sunată de către inculpatul, care îi cerea să producă mai mult și, dacă protesta, o amenința că fiica sa va suporta consecințele, în sensul că va fi sechestrată și maltratată.

Nu poate fi vorba de un consimțământ liber exprimat, în condițiile în care, așa cum a declarat martora, până să se publice anunțurile în revistele de specialitate și să apară primii clienți, victimele erau obligate să se culce cu patronii localurilor și cu alți cunoscuți de-ai inculpaților.

De asemenea, nu poate fi vorba de consimțământ liber exprimat în condițiile în care inculpata le-a impus victimelor tarifele minimale pe care trebuiau să le perceapă (50 de euro pentru un raport sexual normal, 70 euro pentru un raport sexual oral și 100 de euro pentru un raport sexual anal), suma minimă pe care trebuiau să o câștige pe zi fiind de 500 euro.

Nu poate fi vorba de un consimțământ liber exprimat în condițiile în care, așa cum a declarat martora, victima a fost obligată să reia practicarea la numai două zile după intervenția chirurgicală făcută în luna aprilie 2002, pentru o întrerupere de sarcină.

De asemenea, se reține că, deși victimele aveau telefoane mobile, acestea erau obligate să le folosească numai pentru a primi apelurile de la clienți, iar, dacă sunau în țară, aceasta se făcea numai în prezența inculpaților, fiind obligate să spună părinților sau rudelor că sunt bine și lucrează ca ospătărițe - declarație.

În ceea ce privește declarațiile martorilor și, martori propuși de inculpați în apărare și care au declarat că cele două fete aveau un comportament normal și nu li s-a îngrădit libertatea de mișcare, se reține că era firesc ca, în prezența martorilor, victimele și - să aibă un comportament normal, cunoscând consecințele pe care le vor suporta dacă greșesc.

În ceea ce privește pedepsele aplicate inculpaților și, pentru fiecare infracțiune în parte, se constată că acestea sunt orientate spre minimul special prevăzut de lege și având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, numărul victimelor traficate, durata îndelungată de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională și chiar circumstanțele personale ale inculpaților nu se impune reducerea pedepselor.

Nici cererileprin care inculpații și au susținut căsporurileaplicate în urma contopirii pedepselor sunt prea mari și au solicitatreducereaacestoranu sunt fondate.

Potrivit art. 34 lit. b Cod penal, în caz de concurs de infracțiuni, când s-au stabilit numai pedepse, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător se poate aplica un spor de până la 5 ani. Ținând cont și de prevederile alineatului 2 al acestui articol, inculpatului i se putea aplica o pedeapsă rezultantă până la 20 ani și 6 luni închisoare, iar inculpatei o pedeapsă de până la 19 ani și 6luni închisoare, astfel că sporurile de numai 2 ani închisoare sunt modice și nu se impune reducerea acestora.

Nici apărărileprin care inculpații și au susținut căsumele confiscatesunt exagerat de mari, că la calcularea acestor sume nu au fost avute în vedere sumele cheltuite pentru cazarea și întreținerea victimelor și că practic victimele nu aveau cum să câștige aceste sume, sau că o parte din aceste sume au fost confiscate de poliția italianănu sunt fondate.

În ceea ce privește sumele de bani despre care inculpații susțin că au fost confiscate de către poliția italiană se constată martora, atât la urmărirea penală, cât și la judecarea cauzei în apel, a susținut în mod constant că, în timp ce se deplasau spre chestură, inculpata a reușit să-i dea banii și ea i-a ascuns în chiloți (într-un prezervativ, pe care la cererea l-a introdus în vagin. Martora a declarat că la prima descindere au reușit să ascundă banii și confirmă doar că la ultima descindere organele de poliție au confiscat suma de aproximativ 5000 - 6000 euro. Sub acest aspect martora a susținut că ar fi fost suma de 3000 euro, deoarece diferența de 3.000 euro a fost împrumutată de unui prieten italian. Evident că nici martora și nici martorele - și nu au susținut că au dat această sumă inculpaților și deci această sumă nu a fost avută în seamă la calcularea sumei de confiscat.

În ceea ce privește sumele confiscate, din declarațiile victimelor din prezenta cauză rezultă sumele de bani predate efectiv inculpaților pentru a fi trimise în țară, după ce se scădeau cheltuielile efectuate pentru mâncare, haine chirie. Oricum din declarațiile victimelor rezultă că aceste sume au fost mult mai mari decât sumele confiscate. Astfel, martora a declarat că în prima perioadă a plătit efectiv inculpatei suma de 15.000 euro, în a doua perioadă a obținut suma de aproximativ 65.000 - 70.000 euro și că toți acești bani erau strânși în pachete de câte 5000 euro și trimiși în țară de către, iar în cea de-a treia perioadă a obținut suma de 6000 euro din care a fost confiscată de poliție suma de 3.000 euro, ceea ce înseamnă că aceasta a predat inculpaților aproximativ 83 - 88.000 euro. Martora - a susținut că a obținut și predat inculpaților suma totală de 60.000 euro, a susținut că a predat efectiv inculpaților suma de 16.000 euro, a predat în jur de 10.000 euro, în jur de 9.000 euro, iar martora a susținut că a predat inculpaților aproximativ 15.000 euro, ceea ce înseamnă un total de aproximativ 198.000 euro.

Sub aspectul sumelor reale pe care victimele le-au obținut din practicarea prostituției sunt relevante declarațiile tuturor victimelor care au susținut că aveau stabilit un plafon de minim 500 euro pe zi, declarațiile martorei, care a declarat că în numai 3 zile a obținut 3.000 euro și declarațiile martorei, care a declarat că ele făceau "totul" și la "totul" primeau în plus de la clienți, peste tarif, câte 10 - 20 euro, bani care au fost dați tot inculpaților.

Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 379 și art. 192 al. 2 Cod proc. penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva sentinței penale nr. 50 din 01 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, privind pe, și, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr.678/2001 și în consecință.

Desființează sentința penală nr. 50/01.02.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare.

Condamnă pe inculpatul (fiul lui și, născut la data de 21.03.1977 în G, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) la:

- o pedeapsă principală de 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;

- o pedeapsă principală de 6 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 13 alin. 1, alin. 3 teza I și alin. 4 teza III din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 13 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 Cod proc. penală, din infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;

- o pedeapsă principală de 5 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7alin. 1 din Legea nr. 39/2003;

- o pedeapsă principală de 2 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

În temeiul art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 alin. 3 Cod penal, contopește pedepsele de mai sus și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, sporită la 8 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

Condamnă pe inculpatul ((fiica lui și, născută la data de 17.09.1980 în G, CNP -, în prezent deținută în Arestul G) la:

- o pedeapsă principală de 5 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;

- o pedeapsă principală de 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 13 alin. 1, alin. 3 teza I și alin. 4 teza III din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 13 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 Cod proc. penală, din infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;

În temeiul art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 alin. 3 Cod penal, contopește pedepsele de mai sus și dispune ca inculpata să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, sporită la 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

Condamnă pe inculpata ( fiica lui și, născută la 10.02.1954, domiciliată în com. L, jud. G ) la:

- o pedeapsă principală de 2 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 74 lit. a și art. 76 alin. 1 lit. a Cod penal;

- o pedeapsă principală de 2 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal.

În temeiul art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 alin. 3 Cod penal, contopește pedepsele de mai sus și dispune ca inculpatei să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, sporită la 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 Cod penal aplică inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 383 alin. 1¹în ref. la art. 350 alin. 1 Cod proc. penală, menține starea de arest a inculpaților și.

Conform art. 383 alin. 2 Cod proc. penală, deduce din pedepsele aplicate inculpaților și durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 29.03.2006 până la data de 13.02.2009.

În temeiul dispozițiilor art. 86¹Cod penal. dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatei pe durata termenului de încercare prev. de art. 86²Cod penal, respectiv pe o durată de 6 ani.

Potrivit art. 86³Cod penal, dispune ca pe durata termenului de încercare, inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte o dată la 3 luni, de regulă în ultima zi de joi din lună, la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Galați și să prezinte informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință, sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să nu intre în legătură cu părțile vătămate, -, și.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatei.

Menține măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin Ordonanța nr. 25/D/P/20o4 din 14.06.2006 asupra imobilului compus din casă de locuit în suprafață de 108²și teren intravilan în suprafață de 785m^2,situate în satul L, comuna L, județul G, intabulate la Judecătoria L sub nr. 434/10.06.2003 în Cartea Funciară 137 și măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin Ordonanța nr. 25/D//P/2004 din 26.06.2006 asupra autoturismului marca " " cu numărul GL - 05 -, bunuri aparținând inculpaților și.

În baza art. 19 din legea nr. 678/2001, confiscă în folosul statului câte 89.500 EURO, sau echivalentul acestora în lei la data executării, de la fiecare dintre inculpații și.

În temeiul art. 191 alin. 1 și 2 Cod proc. penală, obligă pe inculpații, și la câte 1.500 lei fiecare cu titlul de cheltuieli judiciare către stat - urmărire și fond.

Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații, și împotriva sentinței penale nr. 50/01.02.2008 a Tribunalului Galați.

În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe inculpații, și la câte 500 lei fiecare cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în apel.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru inculpații și și de la pronunțare pentru inculpata.

Pronunțată în ședință publică azi 13.02.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - - -

Grefier,

- -

red.-tenored.//4 ex./09.03.2009

jud. fond.--

Președinte:Aurel Burlacu
Judecători:Aurel Burlacu, Daniela Liliana Constantinescu

#Judecator Aurel Burlacu

Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 7/2009. Curtea de Apel Galati

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 7/2009. Curtea de Apel Galati