Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 86/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr- DECIZIA PENALĂ NR. 86/
Ședința publică din 10 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare, apelurile penale declarate de inculpatul,deținut în Penitenciarul Colibași și partea civilă, domiciliată în Pitești, cartier, bloc 38, scara D,. 5, județul, împotriva sentinței penale nr.479 din 18 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința din 02 octombrie 2008, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Pronunțarea a fost amânată pe rând la 09 octombrie 2008, apoi azi 10 octombrie 2008, când în urma deliberării instanța a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.479 din 18 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, n baza art.334 Cod pr.penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, din infracțiunile prev. de art.329 alin.1 Cod penal, art.12 alin.1, 2 lit.a din Legea nr.678/2001, art.329 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, și de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, în infracțiunile prev. de art.329 alin.1 Cod penal și de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.33 lit.a Cod penal.
A fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 05.07.1985, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, la:
- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal;
- 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr. 678/2001.
În baza art.33, 34 Cod penal, s-au contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pe cea mai grea, de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, în condițiile art.57 și 71 alin. 2 Cod penal.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă perioada executată, începând cu data de 02.02.2007 și până la pronunțare, iar în baza art. 350 Cod pr. penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art.19 din Legea nr.678/2001 rap. la art.118 Cod penal, s-a confiscat de la inculpat suma de 10.000 euro.
S-a luat act că partea vătămată -, nu s-a constituit parte civilă. S-a respins acțiunea civilă formulată de părțile civile și
A fost obligat inculpatul la 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat, că prin rechizitoriul nr.86B/P/19.02.2007, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Argeș, a trimis în judecată pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.329 alin.1 Cod penal, art.12 alin.1 și 2 lit."a" din Legea nr.678/2001, art.329 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal.
În esență, în actul de sesizare s-a reținut că inculpatul a îndemnat-o pe partea vătămată să se prostitueze și a tras foloase de pe urma acestei activități, a recrutat-o pe aceeași parte vătămată, a exercitat asupra ei violențe și amenințări, împreună cu învinuitul G, pentru aod etermina să se prostitueze în scopul obținerii de foloase materiale.
S-a mai reținut în actul de sesizare, că inculpatul le-a recrutat, transportat și cazat în Italia, prin promisiuni mincinoase de căsătorie și le-a determinat pe părțile vătămate - și a să se prostitueze în scopul obținerii de foloase materiale.
Tribunalul a reținut, că inculpatul și partea vătămată - erau prieteni cu perspectiva de a se căsători. În luna aprilie 2005, cei doi au plecat în Italia, unde locuiau cu forme legale părinții inculpatului, cu intenția de a-și găsi un loc de muncă., partea vătămată a hotărât să se prostitueze pentru a câștiga bani, lucru cu care inculpatul a fost de acord. Partea vătămată a practicat prostituția până în luna aprilie 2006, iar banii câștigați în acest mod i-a folosit împreună cu inculpatul pentru a-și asigura subzistența.
În această perioadă, inculpatul s-a întors de mai multe ori în România pentru a racola și alte persoane care să practice prostituția.
Aflând că partea vătămată provine dintr-o familie numeroasă, fără mijloace materiale de existență, inculpatul și învinuitul G i-au propus să-i însoțească în Italia pentru a se prostitua, propunere cu care a fost de acord, în parte, în sensul că-i va însoți în Italia numai cu condiția de a-i găsi un loc de muncă. Cheltuielile pentru obținerea pașaportului și pentru transport au fost asigurate de către inculpat, cei trei ieșind din țară la data de 07.10.2005, cu același mijloc de transport.
Ajunși în Italia, cei doi nu i-au găsit loc de muncă, ci au obligat- să practice prostituția, sub "îndrumarea și supravegherea" părții vătămate -. Întrucât "nu producea" suficienți bani, la data de 21.11.2005, inculpatul a exercitat asupra părții vătămate violențe, în sensul că i-a prins degetele de la mâini între tocul ușii și ușă, a crestat-o cu cuțitul pe gambe, i-a ars cu bricheta degetele de la picioare, apoi, împreună cu învinuitul G, au cufundat-o în cada cu apă, amenințând-o că o îneacă, au legat-o de mâini cu un cablu, pe care l-au conectat la o sursă de curent.
acestor violențe au fost constatate prin raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză, iar existența leziunilor au fost confirmate de către partea vătămată -.
Banii câștigați de partea vătămată, aproximativ 12.000 Euro, au fost predați inculpatului și învinuitului G. Această parte vătămată s-a întors în țară la data de 28.11.2005, dată după care, inculpatul și învinuitul, personal sau prin persoane interpuse, au exercitat presiuni asupra acesteia în legătură cu o sumă de bani și cu tratamentul pe care i l-au aplicat în Italia.
Situația de fapt a fost dovedită cu actele întocmite de către organele de urmărire penală, probe ce se coroborează cu declarațiile părților vătămate și ale martorilor OG, și, audiați în cauză.
Inculpatul a recunoscut că a tras foloase în urma practicării prostituției de către partea vătămată, însă în legătură cu partea vătămată și-a formulat apărarea în sensul, că nu a obligat- să se prostitueze, deși știa că face acest lucru.
Totuși, în fața instanței, inculpatul a arătat că partea vătămată "nu aducea bani mai deloc", fapt ce denotă că această parte vătămată se prostitua în folosul său și al învinuitului G.
Deși în rechizitoriu se reține că inculpatul a recrutat-o, transportat-o, cazat-o și determinat-o să practice prostituția și pe partea vătămată a, din probele administrate în cauză, nu rezultă acest lucru. De altfel, în dosar nu există o plângere a acesteia, ci doar un proces-verbal de consemnare a unei convorbiri telefonice între a și un agent de poliție, proces verbal ce nu poate fi considerat plângere în înțelesul art.222 alin.4 Cod pr.penală.
Pe de altă parte, a apreciat instanța de fond, nu există nici o dovadă care să susțină punctul de vedere al parchetului, mama părții vătămate oferind informații vagi, iar celelalte părți vătămate neamintind nimic despre prezența ei în Italia.
Partea vătămată - și-a schimbat declarația dată în cursul urmăririi penale, iar tribunalul a reținut declarația dată în fața instanței, întrucât aceasta se coroborează cu declarația părții vătămate, menținută în cursul judecății și care confirmă aspecte esențiale ale activității inculpatului.
Cu privire la încadrarea dată faptelor prin rechizitoriu, tribunalul a precizat că, în ce o privește pe partea vătămată, în rechizitoriu s-a reținut săvârșirea infracțiunilor prev. de art.329 alin.1 Cod penal și de art.12 alin.1 și 2 lit."a" din Legea nr.678/2001.
Diferența dintre cele două infracțiuni constă în lipsa consimțământului persoanei și obligarea practicării prostituției. Prin urmare, conform art.329 alin.1 Cod penal, sancționează înlesnirea practicării prostituției ori îndemnul la practicarea prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției, toate aceste acțiuni presupunând consimțământul persoanei ce se prostituează.
În speță, în ce o privește pe partea vătămată, tribunalul a considerat că sunt aplicabile dispozițiile art.12 din Legea nr. 678/2001, în forma agravantă prev. de alin.2 lit."a", întrucât aceasta nu și-a dat consimțământul pentru practicarea prostituției.
În legătură cu celelalte două părți vătămate, tribunalul a apreciat că în mod greșit s-au reținut dispozițiile art.41 alin.2 Cod penal, întrucât, așa cum s-a reținut mai sus, nu există dovezi cu privire la traficarea părții vătămate a care, de altfel, nici nu a formulat plângere potrivit legii române.
În ce o privește pe partea vătămată -, potrivit situației de fapt reținute, s- constatat că aceasta s-a prostituat de bunăvoie, activitatea infracțională a inculpatului constând în tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției.
În consecință, această faptă se încadrează, în dispozițiile art.329 alin.1 Cod penal, nu și în cele ale dispozițiilor art.12 alin.1 din Legea nr. 678/2001.
Prin urmare, fapta inculpatului de a trage foloase de pe urma practicării prostituției de către partea vătămată -, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prev. de art.329 alin.1 Cod penal, iar fapta aceluiași inculpat de aor ecruta pe partea vătămată, de a exercita asupra ei violențe și amenințări, împreună cu învinuitul G, pentru aod etermina să se prostitueze în scopul obținerii de foloase materiale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art.12 alin.1 și 2 lit."a" din Legea nr.678/2001.
De aceea, în baza art.334 Cod pr.penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor, din cele patru infracțiuni reținute în rechizitoriu, în cele două infracțiuni arătate mai sus, pentru care inculpatul urmează să fie condamnat.
La stabilirea pedepselor au fost avute în vedere criteriile de individualizare prev. de art.72 Cod penal, reținându-se, pe de o parte, gradul sporit de pericol social al faptelor iar, pe de altă parte, atitudinea relativ sinceră a inculpatului și împrejurarea că acesta este infractor primar.
În raport de aceste circumstanțe, tribunalul a apreciat că scopul preventiv prevăzut de art.52 Cod penal, va fi realizat numai prin condamnarea inculpatului la pedepse cu închisoare, orientate către minim, pedepse ce s-a dispus a fi executate în condiții privative de libertate, potrivit art.57 și 71 alin.2 Cod penal.
Date fiind textele incriminatoare, precum și disp.art.65 alin.2 Cod penal i s-au aplicat inculpatului și pedepse complementare, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit."a" și "b" Cod penal.
Tribunalul a apreciat că în speță se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, fapt ce impune privarea în continuare de libertate a inculpatului, iar în baza art.350 Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest.
În baza art.19 din Legea nr.678/2001 rap. la art.118 Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 10.000 euro, pe care tribunalul a apreciat că a obținut-o de la cele două părți vătămate.
Sub aspectul laturii civile, tribunalul a constatat că partea vătămată - nu s-a constituit parte civilă. În schimb, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei, reprezentând prejudiciul material și moral încercat, de asemenea și partea vătămată aas olicitat despăgubiri civile.
Tribunalul a apreciat că nu a fost dovedită existența prejudiciilor reclamate, motiv pentru care în baza art.94 Cod pr.penală și art.998 Cod civil, au fost respinse cererile.
Impotriva acestei sentințe, au declarat apel inculpatul și partea civilă.
Prin decizia penală 21 A/4 maetie 2008 a Curții de APEL PITEȘTIs -dmis apelul formulat de partea civilă, s-a desființat în parte sentința sus menționată s-au descontopit pedepsele aplicate inculpatului și în baza art.334 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 în infracțiunea prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și condamnă pe inculpatul la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b cod penal.
S-a majorat pedeapsa de la 3 ani la 4 ani închisoare pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.329 alin.1 cod penal și în baza disp.art.33 și 34 cod penal inculpatul urma să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare sporită cu 1 an, în total 8 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b cod penal prin privare de libertate. S-a făcut aplicarea disp. art.71 cod penal în limitele prev. de art.64 lit.a,b,d și e cod penal.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 20.000 lei despăgubiri civile.
S-a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul.
Prin Decizia nr.2335 din 26 iunie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis atât recursul inculpatului, cât și pe cel formulat de partea vătămată, a casat decizia instanței de apel și a trimis cauza spre rejudecare.
Rejudecând apelul după casare, curtea reține că motivele de apel sunt următoarele:
Inculpatul a solicitat desființarea sentinței, considerată nelegală sub aspectul greșitei aplicări a prevederilor art.334 Cod pr.penală, atunci când instanța trebuia de fapt să achite pe inculpat,
În ce privește pe părțile vătămate - și a, inculpatul a fost trimis în judecată atât pentru infracțiunea de trafic de persoane prev. de art.12 din Legea nr.678/2001, cât și pentru infracțiunea de proxenetism, deci tribunalul trebuia să pronunțe achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art.12, în condițiile în care a condamnat doar pentru proxenetism, reținând că în privința acestor două părți vătămate nu există dovezi privind traficarea, prima dintre părțile vătămate acceptând să se prostitueze, iar cealaltă nici nu a formulat plângere.
De asemenea, constatându-se că nu a fost săvârșită fapta față de cea de-a doua dintre părțile vătămate, soluția era tot achitarea și nu înlăturarea prevederilor art.41 alin.2 Cod penal.
Pentru partea vătămată, reținând constrângerea și condamnând doar pentru infracțiunea prevăzută de art.12 din Legea nr.678/2001, deși parchetul dispusese trimiterea în judecată și pentru infracțiunea prev. de art.329 alin.1 Cod penal, instanța trebuia să dispună achitarea pentru ultima infracțiune, iar nu schimbarea de încadrare.
S-a mai arătat că, instanța de fond a interpretat greșit agravanta de la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, ca privind existența acțiunilor de constrângere, când în realitate aceasta se referă la săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună.
Sentința a fost criticată și pentru pedepsele prea severe aplicate inculpatului, considerate exagerate, în raport de activitatea concretă și participația penală a acestuia, apreciindu-se că instanța de fond a dat foarte mare importanță declarațiilor părților vătămate necoroborate cu alte mijloace de probă. S-a solicitat coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, deoarece faptele sunt relativ vechi, datând din anul 2005, inculpatul a executat deja un an și 7 luni în arest preventiv, nu are antecedente penale, provine dintr-un mediu social organizat și a conștientizat gravitatea faptelor.
Partea vătămată a criticat, de asemenea, sentința pentru greșita schimbare a încadrării juridice, pentru stabilirea unei pedepse prea mici inculpatului și pentru respingerea acțiunii civile formulată de această parte vătămată.
Partea vătămată a apreciat că în mod greșit s-a schimbat încadrarea din două infracțiuni prev. de art.12 din Legea nr.678/2001 și, respectiv art.329 Cod penal, într-o singură infracțiune, considerând că instanța de fond trebuia să dea eficiență deciziei nr.49/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recursul în interesul legii, în sensul că trebuia să rețină două infracțiuni, respectiv trafic de persoane și proxenetism, față de toate cele trei părți vătămate, în formă continuată, deoarece prin decizia menționată s-a hotărât că săvârșirea infracțiunii față de mai mulți subiecți pasivi, atrage aplicarea prevederilor art.41 alin.2 Cod penal.
Sentința a mai fost criticată de partea vătămată și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, considerându-se că sancțiunea aplicată inculpatului este extrem de mică, în raport de gravitatea faptei și de persoana inculpatului. Inculpatul mai este cercetat pentru infracțiuni de același gen în alte dosare aflate pe rolul Tribunalului Argeș, și a săvârșit infracțiuni de violență, iar atitudinea acestuia a fost oscilantă, nerecunoscându-și vinovăția și făcând presiuni asupra părților vătămate și a rudelor acestora.
Pe latură civilă, s-a arătat că partea vătămată a solicitat daune morale în cuantum de 50.000 lei, iar prima instanță nu a motivat care au fost aspectele de fapt și de drept care i-au format convingerea că prejudiciul moral nu a fost dovedit, deși acesta era evident, probat cu declarațiile părții vătămate, martorilor și raportului de constatare medico-legală, indicându-se suferințele fizice și psihice la care apelanta a fost supusă și care au urmări și în viața prezentă a acesteia
Analizând apelurile, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art.371 alin.2 Cod procedură penală și în limitele casării, curtea constată că apelul părții civile este fondat și urmează a fi admis, prin majorarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea săvârșită asupra acestei părți vătămate și obligarea lui la despăgubiri civile, reprezentând daune morale, iar apelul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins, pentru considerentele care urmează:
In ceea ce privește criticile aduse sentinței de ambii apelanți, cu privire la încadrarea juridică dată faptei, curtea constată că, față de deciziile în interesul legii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în legătură cu interpretarea textelor referitoare la traficul de persoane și, respectiv, proxenetism, precum și având în vedere stadiul procesual în care se află cauza și limitele casării impuse de decizia nr.2335 din 26 iunie 2008, aceleiași instanțe, nu se impun a se face modificări ale încadrării juridice dată de tribunal.
Astfel, curtea consideră că, în mod greșit, așa cum susține și partea vătămată-apelantă, nu s-a reținut săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane și față de celelalte două părți vătămate, însă, în lipsa apelului parchetului și în lipsa apelului respectivelor părți vătămate, nu se poate agrava situația inculpatului care are, de asemenea, apel, decât în ceea ce privește infracțiunea săvârșită asupra apelantei. Tocmai pentru o astfel de încălcare a principiului non reformatio in pejus a fost casată decizia pronunțată anterior de Curtea de APEL PITEȘTI, deoarece inexistența căii de atac formulată de Ministerul Public paralizează chiar și aplicabilitatea principiului legalității.
In consecință, răspunzând criticilor din apelul părții vătămate, curtea apreciază că încadrarea juridică dată faptelor inculpatului săvârșite asupra celorlalte părți vătămate, reținute în această calitate de rechizitoriu, nu poate fi schimbată în sensul agravării ei.
In ceea ce privește tehnica juridică folosită de instanța de fond, față de situația de fapt reținută urmare cercetării judecătorești în primă instanță, care a condus la concluzia că "nu există dovezi cu privire la traficarea părții vătămate a", instanța de apel consideră, contrar susținerilor apelantului-inculpat, că folosirea instituției prevăzute de art.334 Cod pr.penală, s-a realizat în mod corect.
Astfel, în rechizitoriu, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea faptelor asupra părților vătămate - și a, pentru infracțiunile prevăzute de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.329 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal (6 paragraf 3 din rechizitoriu).
Înalta Curte de casație și Justiție, prin decizia nr.49 din 4 iunie 2007, stabilit cu titlu obligatoriu că "traficul de persoane incriminat în dispozițiile art.12 și art.13 din Legea nr.678/2001, comis asupra mai multor subiecți pasivi, în aceleași condiții de loc și de timp, constituie infracțiune unică, în formă continuată, iar nu mai multe infracțiuni aflate în concurs".
In consecință, în actul de sesizare a instanței, în mod corect se reținuse forma continuată pentru infracțiunea prevăzută de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, chiar dacă rechizitoriul a fost întocmit anterior acestei decizii, iar pentru identitate de rațiune, art.41 alin.2 Cod penal, se impunea a fi reținut și pentru infracțiunea de proxenetism.
In condițiile în care forma continuată a infracțiunii a fost reținută doar în considerarea faptului că activitatea pedepsită de lege a fost săvârșită asupra a doi subiecți pasivi, iar tribunalul a apreciat că numai unul dintre acești subiecți pasivi a fost victimă a respectivei infracțiuni, soluția corectă este aceea a înlăturării prevederilor art.41 alin.2 Cod penal și nu cea a pronunțării achitării, pentru actele materiale ce au fost considerate a nu fi dovedite, așa cum susține inculpatul.
In mod distinct, trebuie făcută discuția în legătură cu reținerea fie doar a infracțiunii prev. de art.329 alin.1 Cod penal, fie a infracțiunii prev. de art.12 din Legea nr.678/2001, fie a ambelor infracțiuni în concurs, atunci când activitatea infracțională, care aparent întrunește elementele constitutive ale ambelor infracțiuni, a fost săvârșită asupra aceleiași părți vătămate.
Prin rechizitoriu, inculpatul a fost trimis în judecată, în ceea ce o privește pe partea vătămată, pentru infracțiunea prev. de art.329 alin.1 Cod penal (fapta de aoî ndemna pe partea vătămată să se prostitueze și a trage foloase de pe urma practicării prostituției) și, respectiv, art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 (recrutarea împreună cu o altă persoană și exercitarea asupra părții vătămate de violențe și amenințări pentru aod etermina să se prostitueze).
Așa cum rezultă din chiar actul de sesizare, procurorul a plecat de la premiza că încă de la momentul recrutării părții vătămate s-a săvârșit infracțiunea de trafic de persoane. Probele administrate în cauză au confirmat că recrutarea părții vătămate s-a realizat prin înșelăciune cu privire la natura activității și modalitatea în care se va realiza această activitate la momentul la care partea vătămată va ajunge în străinătate.
Chiar inculpatul, în declarația de la fila 36 verso, din dosarul de urmărire penală, a arătat că "domnișoara care s-a prezentat sub numele de mi-a spus că merge în Italia, pentru a găsi de lucru". Și în condițiile în care partea vătămată ar fi fost de acord să se prostitueze, constituie tot infracțiune de trafic de persoane, fapta săvârșită de inculpat în condițiile în care, ajutând pe aceasta să desfășoare respectiva activitate în orice mod, își însușea în totalitate banii obținuți din prostituție de partea vătămată. Prestarea oricărui fel de activitate în favoarea unei alte persoane, fără ca prestatorul să primească vreo sumă de bani ca plată suficientă pentru respectiva activitate, toți banii fiind luați de către exploatator, precum și limitarea libertății de mișcare și controlul asupra oricărei deplasări pe care partea vătămată o făcea, reprezintă, în fapt, o activitate de exploatare, în înțelesul Legii nr.678/2001.
Ori înșelăciunea constă tocmai în inducerea în eroare cu privire la aceste condiții în care partea vătămată urma "să lucreze"
Din declarația părții vătămate-apelante rezultă că toți banii pe care îi primea pentru prestarea serviciilor sexuale, partea vătămată îi dădea lui G, care-i împărțea cu și tocmai pentru că au bănuit-o că ascunde bani, partea vătămată a fost bătută și schingiuită, prinzându-i degetele în tocul ușii, arzând-o cu bricheta și crestând-o cu cuțitul pe picioare, curentând-o cu cabluri electrice cuplate la surse de tensiune, scufundând-o în cada cu apă.
Aceste metode de tortură sunt confirmate de partea vătămată - (33 dosar urmărire penală), care arată atât modul în care erau repartizate sumele de bani câștigate de această parte vătămată între inculpat și G, cât și cauza bătăilor aplicate părții vătămate, aceasta fiind de față când Gaa rs-o pe apelantă cu bricheta la degetele de la picioare și când împreună au băgat-o în cada cu apă spunându-i că o vor îneca și când au încercat să o curenteze pentru a spune adevărul, în legătură cu banii obținuți prin prostituție, văzându-l, personal, pe inculpatul când o tăia pe picioare pe apelantă cu un cuțit de plastic (care nefiind foarte ascuțit produce o durere și mai mare decât un cuțit obișnuit).
Cert este că aceste leziuni sunt atestate de raportul de constatare medico-legală nr.1244/7, întocmit de Serviciul Medico-Legal A (93 dosar urmărire penală) care a stabilit că la examinarea din 8 decembrie 2005, apelanta-parte vătămată prezenta 4 cicatrici de 6 cm. post plăgi tăiate în treime inferioară gambă dreaptă și 3 cicatrici de 4 cm. 3 cm. și 3 cm. post plăgi tăiate în treimea inferioară gambă, care se puteau produce cu corp tăietor-înțepător precum și cicatrici circulare de 1 cm. postarsuri pe fețele posterioare ale falangelor proximale de la degetele piciorului stâng, care au fost produse prin contact cu un corp incandescent.
Prin decizia nr.XVI, pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de casație și Justiție a stabilit că în cazul în care o persoană îndeamnă sau înlesnește practicarea prostituției, fără a întrebuința constrângeri față de o persoană majoră, săvârșește infracțiunea de proxenetism prev. de art.321 alin.1, iar dacă le recrutează ori trafică aceste persoane, fapta se încadrează în alin.2 al aceluiași articol, tezele I și II Cod penal.
In situația unor acte de recrutare, transportare, cazare etc. prin amenințare, violență, răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art.12 din Legea nr.678/2001.
Concursul între cele două infracțiuni poate fi reținut doar atunci când o persoană acționează în modalități care presupun îndemnul, înlesnirea, recrutarea, traficarea persoanelor majore în vederea practicării de bună voie a prostituției, iar, ulterior, acționează asupra aceleiași persoane prin modalitățile arătate, în conținutul art.12 din Legea nr.678/2001.
In consecință, în esență, trebuie reținut că exercitarea oricărei forme de constrângere asupra persoanei care se prostituează atrage reținerea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art.12 din Legea nr.678/2001, evident, cu modalitățile agravante prevăzute de același text, în situația apelantei-părți vătămate reținându-se în mod corect atât alin.1, pentru exercitarea constrângerilor realizate prin violență fizică și psihică, dar și alin.2 lit.a, fapta fiind săvârșită de inculpatul din prezenta cauză împreună cu G care a fost trimis separat în judecată, deoarece, la momentul întocmirii actului de acuzare în prezenta cauză, el nu se afla în țară.
Nu puteau fi reținute ambele infracțiuni în concurs, în ceea ce privește pe partea vătămată, deoarece recrutarea acesteia s-a realizat prin înșelăciune, astfel cum s-a arătat anterior, iar cazarea și exploatarea ei sexuală s-a făcut prin constrângere. In cauză nu mai are relevanță faptul că, ulterior exercitării violențelor menționate, inculpații au cazat-o pe partea vătămată la un alt hotel decât cel în care locuiau, deoarece aceasta era suficient de înspăimântată de aceea ce putea să i se întâmple în continuare și nu ar fi îndrăznit să mai ascundă sume de bani, partea vătămată reușind să fugă numai când a aflat de la că inculpatul și G se întorseseră în România.
De altfel, chiar la momentul la care aceasta a ajuns în România a fost așteptată de cei doi bărbați, care i-au cerut toți banii pe care-i făcuse în lipsa lor în Italia și i-au spus că mai are în plus o datorie de 1200 Euro.
În concluzie, schimbarea încadrării juridice a faptei din cele două infracțiuni reținute în concurs, respectiv art.329 alin.1 Cod penal și art.12 din Legea nr.678/2001, pentru fapta săvârșită față de apelanta-parte vătămată, s-a realizat în mod corect de către prima instanță, neimpunându-se achitarea pentru infracțiunea prev. de art.329 Cod penal, așa cum susține inculpatul, deoarece îndemnarea și înlesnirea practicării prostituției sunt absorbite de infracțiunea prevăzută de art.12 din Legea nr.678/2001, dacă faptele sunt săvârșite prin constrângere.
Pentru aceleași considerente, nu se impunea nici condamnarea inculpatului pentru ambele infracțiuni, astfel cum solicită apelanta-parte vătămată, deoarece decizia nr.XVI a Înaltei Curți de Casație și Justiție, stabilește, cu titlu obligatoriu, situația în care cele două infracțiuni pot fi reținute în concurs, iar din interpretarea per a contrario a paragrafului 5 din dispozitivul acestei decizii, coroborat cu paragraful 4 rezultă că, atunci când, ca și în situația din această cauză, înșelăciunea sau constrângerea se regăsesc încă de la început, se reține numai infracțiunea de trafic de persoane.
In ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, cuantumul acesteia a fost criticat de partea vătămată ca fiind prea mic, în raport de gravitatea faptei și de datele despre inculpat și, respectiv, a fost considerat prea mare pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina sa de către inculpat, care a solicitat, chiar, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Desigur și pe acest aspect curtea va rejudeca apelurile în limitele impuse de decizia de casare, cu trimitere spre rejudecare, reținând că ambele recursuri, atât cel al părții civile, cât și cel al inculpatului, au fost admise, Înalta Curte stabilind că pentru infracțiunea de proxenetism nu poate fi majorată pedeapsa aplicată inculpatului, în lipsa apelului părții vătămate asupra căreia se săvârșise infracțiunea și în lipsa apelului parchetului.
Așa cum s-a arătat și anterior la discuția făcută cu privire la încadrarea juridică a faptei, curtea a apreciat că săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane asupra părții vătămate, în modalitatea recrutării, prin înșelăciune, transportării, cazării și exploatării acesteia prin constrângere psihică, prin limitarea libertății de mișcare, prin reținerea pașaportului și prin exercitarea de violențe - ardere cu țigara, tăiere cu cuțitul, zdrobirea degetelor, curentare.
Fapta a fost dovedită atât prin declarațiile părții vătămate-apelante și a celeilalte părți vătămate, -, cât și prin actul medico-legal menționat și din declarațiile martorilor aflate la fila 94, lista persoanelor care s-au deplasat în străinătate cu mijloacele de transport (106), declarațiile inculpatului (124,125, 129 dosar urmărire penală), listele cu intrările și ieșirile din țară ale inculpatului (130, 132), dar și cu declarațiile altor persoane traficate, care nu au formulat plângere în acest dosar, precum și a martorilor, care indică modalități similare de recolare prin înșelăciune și de exploatare, apoi, prin violență (145, 146, 149, 150, 153, 154) și, în consecință, nu se impune achitarea inculpatului pentru această infracțiune, așa cum acesta a cerut în motivele orale de apel.
Curtea reține felul violențelor exercitate asupra părții vătămate care reprezintă, în concret, forme de tortură și caracterul violent al inculpatului care a bătut și pe alte persoane traficate, de exemplu, declarația părții vătămate - (22-24 dosar urmărire penală, aceasta fiind exploatată de mama inculpatului) care relatează despre faptul că a fost amenințată cu moartea și a scăpat numai datorită unei conjuncturi de bătaia pe care acesta voia să i-o aplice, însă, cu acea ocazie inculpatul a lovit pe bărbatul cu care se afla aceasta, împrejurare pe care chiar inculpatul o recunoaște în declarația de la fila 129 verso.
Față de aceste aspecte, s-a apreciat, în apelul părții vătămate, că stabilirea unei pedepse principale de doar 6 ani închisoare, pentru infracțiunea prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, este insuficientă pentru îndeplinirea funcțiilor coercitivă și preventivă ale pedepsei și, în consecință, urmează a fi majorată pedeapsa până la limita stabilită în primul ciclu procesual, respectiv la 7 ani și 6 luni închisoare.
Evident că argumentele contrare arătate de inculpat pentru reducerea pedepsei nu sunt pertinente. Inculpatul nu are antecedente penale, în sensul unor condamnări definitive, până la acest moment, nu pentru că ar fi avut o comportare ireproșabilă, ci că vârsta acestuia la momentul săvârșirii faptei era de doar 20 de ani, dar, așa cum a dovedit partea vătămată cu înscrisurile depuse în fața curții, inculpatul se află cercetat în mai multe dosare, fie pentru infracțiuni similare celor judecate în prezenta cauză, fie pentru infracțiuni de violență, iar unele dintre fapte au rămas necercetate tocmai pentru lipsa plângerilor părților vătămate sau nu sunt cunoscute organelor judiciare din România, așa cum se pare că s-a întâmplat și în cazul bărbatului bătut de inculpat în Italia.
Nici pentru infracțiunea de proxenetism reținută de prima instanță ca fiind săvârșită asupra părții vătămate -, nu se impune reducerea pedepsei de 3 ani închisoare. Așa cum s-a mai arătat și anterior, în mod greșit prima instanță, deși avea suficiente probe, nu a reținut infracțiunea de trafic de persoane, respectiv exercitarea de violență și alte tipuri de constrângere asupra părții vătămate -, deși aceasta a declarat, textual că "pe mine m-a bătut cel mai rău" și rezultă că această parte vătămată a fost de față atât atunci când inculpații o torturau pe partea vătămată, cât și la bătăile aplicate unor alte femei exploatate de inculpat. Exercitarea de violențe asupra altor persoane aflate în aceeași situație cu această parte vătămată, era suficientă pentru a-i crea și ei o stare de teamă și de supunere necondiționată, tocmai pentru evitarea unei situații similare, "corijarea" uneia dintre fete în prezența altora reprezentând o formă de constrângere a acestora din urmă foarte utilizată și eficientă pentru paralizarea oricărei încercări de împotrivire la cerințele viitoare ale traficanților.
In aceste condiții, curtea apreciază că, neputându-se schimba încadrarea juridică într-o infracțiune mai gravă în apelul inculpatului, pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de proxenetism săvârșită asupra părții vătămate - este chiar prea mică.
Nu există nici o circumstanță atenuantă care să poată fi reținută în sarcina inculpatului, deoarece lipsa unor condamnări definitive la momentul săvârșirii faptei nu presupune în contextul arătat o conduită bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii, nu se poate reține nici atitudinea sinceră a acestuia, nici stăruință depusă pentru înlăturarea rezultatului infracțiunii, astfel încât aceasta apărare a inculpatului este, ca întregul apel al acestuia, nefondată.
Apelul părții vătămate este fondat și în ceea ce privește latura civilă a cauzei.
Aceasta s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale (28) cu suma de 6.000 Euro, în cursul judecății aceasta a solicitat daune morale în cuantum de 50.000 Euro. Curtea a constatat, pe de o parte, că partea vătămată a fost supusă unor suferințe fizice și psihice prin activitatea inculpatului, activitate pe care acesta a desfășurat-o împreună cu inculpatul G, care este cercetat separat într-o altă cauză aflată pe rolul instanțelor și, în consecință, apreciază că repararea prejudiciului trebuie să se facă de ambii inculpați, proporțional cu contribuția fiecăruia, neexistând posibilitatea în condițiile în care cauza nu s-a judecat în contradictoriu și cu G, să-i oblige pe cei doi cauzatori de prejudiciu, în solidar, la plata acestuia.
Pe de altă parte, curtea reține că partea vătămată a fost exploatată de cei doi inculpați, conform propriei declarații, pe o perioadă de circa 50 de zile, câștigând bani din prestarea de servicii sexuale, însă, față de împrejurarea că acești bani provin din săvârșirea unei infracțiuni pentru care partea vătămată beneficiază de o cauză de nepedepsire, dar banii își păstrează sursa ilicită, ei nu pot fi acordați ca daune materiale.
In consecință, curtea va acorda părții vătămate despăgubiri civile în cuantum de 20.000 lei, doar cu titlu de daune morale, considerând că această sumă, în raport de criteriile arătate anterior, respectiv săvârșirea faptei de către inculpat împreună cu altă persoană ce urmează a fi obligată, la rândul ei la despăgubiri, perioada relativ scurtă de timp în care partea vătămată s-a aflat în exploatarea inculpatului, dar și necesitatea compensării suferinței părții vătămate, această sumă constituie o reparație echitabilă și proporțională cu întinderea prejudiciului și contribuția inculpatului.
Alte motive de nelegalitate sau de netemeinicie care să poată fi îndreptate de către instanța de apel nu au fost identificate și, în consecință, curtea va menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Arestarea preventivă a inculpatului urmează a fi menținută, față de prevederile art.383 alin.1/1 Cod pr.penală, rap. la art.350 alin.1 Cod pr.penală.
Această măsură s-a dispus în baza art.148 lit.f Cod pr.penală, iar temeiurile avute în vedere la acel moment se mențin în continuare, față de gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, de rezonanța socială a acestora, dar și în raport de caracterului violent al inculpatului la care s-a făcut referire anterior și care este un argument pentru a se aprecia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Măsura se impune și în considerarea faptului că inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă cu executarea în regim de detenție.
Dat fiind că alte cauze care să atragă desființarea hotărârii apelate nu există, față de considerentele expuse, curtea, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală, va admite apelul părții vătămate, în sensul precizat, iar în baza art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul, pe care-l va obliga, în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, la plata cheltuielilor judiciare către stat și către partea civilă, în baza art.193 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de partea civilă, domiciliată în Pitești, cartier, bloc 38,.D,.5, județul A, împotriva sentinței penale nr.479 din 18 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală în dosarul nr-.
Desființează în parte sentința, în sensul că descontopește pedepsele aplicate în pedepse componente și majorează pedeapsa aplicată inculpatului -, fiul lui și, născut la data de 05 iulie 1985, deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță Colibași, pentru infracțiunea prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr. 678/2001, de la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a, b Cod penal, la 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din Codul penal.
Contopește pedeapsa stabilită prin prezenta decizie cu pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, pentru infracțiunea prev. de art.329 alin.1 Cod penal, aplicată prin sentință și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.
Pedeapsa principală se va executa în condițiile art. 57 Cod penal.
În baza art.71 alin.2 Cod penal, aplică inculpatului, pe perioada executării pedepsei, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, în sensul că obligă pe inculpatul - să plătească apelantei parte civilă suma de 20.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 05 iulie 1985, deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță Colibași, împotriva aceleiași sentințe.
Menține starea de arest preventiv a inculpatului și deduce arestarea preventivă în continuare până la pronunțarea prezentei decizii.
Obligă pe inculpat la 600 lei cheltuieli judiciare către stat și la 900 lei cu același titlu către partea civilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.3
Jud.fond
30 octombrie 2008
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Corina Voicu
