Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 9/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 9
Ședința ne publică de la 19 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Constantin Mereanu JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
- - - - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor din ședința publică de la 11 ianuarie 2010, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul G A, împotriva sentinței penale nr. 63 din 11 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
CURTEA,
Asupra apelurilor de față;
Prin sentința penală nr. 63 din 11 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, n baza art. 334 cod proc. Pen, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului GAd in infracțiunea prev. de art. 13 alin.l din Legea nr. 678/2001, modificată și completată prin OUG nr.79/2005 cu referire la art.2 pct.2 lit.c teza I din Legea nr. 678/2001, modificată și completată prin OUG nr.79/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal și art. 37 lit.a cod penal în infracțiunea prev de art. 13 alin.l și 3 din Legea nr. 678/2001 nemodificată, cu referire la art.2 pct.2 lit.c teza I din Legea 678/2001 nemodificată, cu aplic, art.41 alin.2 cod penal și art. 37 lit.a cod penal.
În baza art. 13 alin.l și 3 din Legea nr. 678/2001 nemodificată, cu referire la art.2 pct.2 lit.c teza I din Legea 678/2001 nemodificată, cu aplic, art.41 alin.2 cod penal și art. 37 lit.a cod penal, a fost ondamnat inculpatul G, fiul lui și, născut 22.06.1981 în C, cu domiciliul în C, str. - B, - 12,.1,.22, jud. dolj, studii 12 clase, fără ocupație, stagiul militar - nesatisfăcut, recidivist, CNP-, la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art 64 lit.a teza a II-a, lit.b cod penal.
În baza art. 39 alin.l cod penal, s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului în cauza de față cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală 701/27.10.2003 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia 4720/22.09.2004 a ICCJ în pedeapsa cea mai grea, acea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art 64 lit. teza a II-a, lit.b cod penal.
În baza art. 83 cod penal, a fost revocată suspendarea condiționată pentru executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală 350/04.02.2003 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare la 18.02.2003, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată în cauza de față, în final, va executa 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art 64 lit.a teza a Ii-a, lit.b cod penal după executarea pedepsei principale.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art 64 lit.a teza a Ii-a, lit.b cod penal pe durata prev de art. 71 alin.2 cod penal
In baza art.39 alin.l raportat la art.36 alin 3 cod penal, s-a edus din pedeapsa finală aplicată inculpatului perioada efectiv executată de la 24 mai 2006 la zi și menține starea de arest.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis conform sentinței penale 701/2003 a Tribunalului Dolj.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul către partea civilă la 5000 lei despăgubiri civile cu titlu de daune morale.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și l-a obligat pe inculpat către partea civilă la 5000 lei despăgubiri civile cu titlu de daune morale.
În baza art. 118 lit.e cod penal, s-a dispus onfiscarea de la inculpat a sumei de 3000 EUR reprezentând sumele de bani însușite de inculpat din activitățile desfășurate de părțile civile.
A fost obligat inculpatul la 3000 lei cheltuieli judiciare statului din care 100 lei a reprezintat onorariu avocat oficiu pentru partea civilă
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul cu numărul 78 D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Biroul Teritorial Doljs -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, arestat în altă cauză, a inculpatului G A pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 al.1 din Legea nr. 678/2001 modificată și completată prin nr.OUG 79/2005 cu referire la art. 2 pct.2 lit. c, Teza I din Legea nr. 678/2001 modificată și completată prin OUG nr. 79/2005, în final cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal.
În fapt, instanța de fond a reținut următoarele:
În cursul lunii septembrie 2004, inculpatul G A le-a cunoscut pe minorele, născută la 28.01.1988 și, născută la 04.05.1988, ambele domiciliate în comuna, jud. D, pe care, cu promisiunea mincinoasă a găsirii unui loc de muncă licit și bine plătit le-a convins să îl însoțească în Franța.
ntrucât persoana vătămată nu deținea pașaport turistic, învinuitul GAa sprijinit-o în demersurile pentru obținerea pașaportului, el fiind cel care a achitat contravaloarea taxelor și a însoțit-o la poliție completându-i formularele necesare, întrucât persoana vătămată nu s-ar fi descurcat singură.
-și constant rezoluția infracțională, în cursul lunii octombrie, învinuitul G A, împreună cu persoanele vătămate și, însoțiți de martorul, au părăsit România prin Punctul de Trecere a Frontierei (județul S-M), cu destinația Franța.
Contravaloarea cheltuielilor de transport pentru cele două persoane vătămate minore au fost suportate de învinuitul G
În Franța, minorele au fost cazate în hotelul din, pe cheltuiala învinuitului G La circa 2-3 zile de la sosire, învinuitul G A, care reținuse la el pașapoartele persoanelor vătămate, le-a comunicat acestora că scopul pentru care le-a adus în Franța nu este acela de a le ajuta să se angajeze, ci că în realitate ele vor practica prostituția "la stradă", în folosul lui.
Persoanele vătămate și inițial au refuzat, însă au fost constrânse de învinuitul GAp rin amenințări și violențe fizice repetate să practice prostituția, toți banii câștigați de ele fiind însușiți de învinuitul G
Când a aflat de intențiile învinuitului G A, martorul s-a opus și a plecat, lăsându-le fetelor un număr de telefon la care să-1 contacteze dacă au probleme.
de a obține câștiguri cât mai mari din exploatarea sexuală a minorelor, învinuitul G A le-a cumpărat haine corespunzătoare (cât mai provocatoare), mijloace de contracepție (prezervative) și le ducea în fiecare seară "la stradă" unde le supraveghea îndeaproape dintr-o mașină, impunându-le să aibă cât mai mulți clienți, fetele neavând voie să petreacă mai mult de 10-15 minute cu fiecare client, fiind obligate să aibă în medie 15-20 de clienți pe noapte, având stabilite de către învinuit tarife, după cum urmează: "50 euro raport sexual în mașina clientului, 100 euro la domiciliul acestuia și 150 euro la hotel"; sumele câștigate astfel de fete fiind însușite exclusiv de învinuitul G
Întrucât minora nu câștiga suficienți bani din practicarea prostituției, a fost lovită în mod repetat de învinuitul G A, data cu capul de pereți și amenințată că va fi tăiată cu o lamă pe față și aruncată de la etaj, dacă nu va face bani mulți, situație în care persoana vătămată a intervenit și i-a luat apărarea, angajându-se că va face ea mai mulți bani, numai pentru a-și salva prietena.
După numai câteva zile de practicare a prostituției "la stradă", minorele și au fost depistate de autoritățile franceze care le-au dus la sediul poliției unde au fost fotografiate, amprentate și li s-au întocmit fișe de identificare și cunoaștere, însă datorită stării de teroare în care le ținea învinuitul G A, acestea nu au avut curajul să dezvăluie autorităților franceze calvarul prin care treceau, fiind constrânse de învinuit să practice prostituția și după ce au fost eliberate de Poliția franceză.
Cele două persoane vătămate minore au fost exploatate sexual de învinuitul G A, în, aproximativ două luni, interval de timp în care au câștigat pentru el suma de aproximativ 100.000 euro, din care 80.000 euro persoana vătămată, respectiv 20.000 euro .
Persoanele vătămate și au reușit să fugă de la învinuitul G A și să revină în România, ajutate de doi cetățeni români care lucrau legal în Franța și care le-au plătit contravaloarea biletelor de autocar.
Starea de fapt expusă a fost demonstrată cu următoarele probatorii: declarațiile părților vătămate și date în cursul urmăririi penale, declarațiile martorilor, G - și, - și C, documentele întocmite de autoritățile franceze cu ocazia identificării părților vătămate; documente eliberate de autoritățile române de frontieră.
Potrivit mențiunilor din fișa de cazier judiciar, prin rechizitoriu s-a reținut că inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie, potrivit art. 37 lit.a Cod Penal, fiind condamnat la 3 ani cu aplic. art.81 Cod penal prin sentința penală 350/04.02.2003 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare la 18.02.2003, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208,209 Cod penal. S-a mai reținut că prin sentința penală nr. 701/2003 a Tribunalului, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. 2 cod penal, fiind arestat pe 24.05.2006, în prezent fiind încarcerat în Penitenciarul d e Maximă Siguranță
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a constatat că starea de fapt a fost corect expusă.
Astfel, deși a refuzat să facă orice fel de declarații în cauză, inculpatul, prin cererile de probatorii formulate și prin concluziile scrise depuse la dosar de apărător, a negat că ar fi săvârșit infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată. În acest context a arătat că părțile vătămate au fost cele care au insistat să-l însoțească în Franța căutându-l în dese rânduri la domiciliul bunicilor săi, iar pașaportul numitei a fost obținut în urma demersurilor făcute de cele două părți vătămate și nu de el.
Declarațiile părților vătămate date pe tot parcursul procesului penal coroborate și cu declarațiile martorei, au demonstrat că susținerile inculpatului nu sunt reale.
Părțile vătămate l-au cunoscut pe inculpat prin intermediul unei cunoștințe comune și, motivat de faptul că situația materială a celor două era una precară, inculpatul le-a propus acestora să meargă în Franța (unde inculpatul mai fusese) și să îngrijească de bătrâni. Și martora, fosta concubină a inculpatului a arătat în declarația sa că a mers de mai multe ori în Franța unde a avut grijă de bătrâni, dar aceiași martoră a declarat că împreună cu inculpatul au fost cercetați de autoritățile franceze pentru prostituție și, respectiv, proxenetism.
Aceste declarații, coroborate cu declarația părții vătămate potrivit cu care inculpatul le-ar fi reproșat că fosta sa prietenă fusese în Franța unde se prostituase și îi dăduse bani, iar lor le este așa de greu să facă acest lucru, au îndreptățit instanța să aprecieze că susținerile celor două fete corespund realității și nu cele arătate de inculpat.
Mai mult, părțile vătămate au fost consecvente în a arăta că atât la depunerea documentelor necesare obținerii pașaportului de către cât și la ridicarea acestuia, inculpatul le-a însoțit pe cele două și chiar a achitat toate taxele necesare.
A mai susținut inculpatul că părțile vătămate au părăsit singure țara, cu un alt mijloc de transport și că singure s-au preocupat de deplasarea până în Franța, susțineri ce au fost contrazise de declarațiile părților vătămate, de declarațiile martorei și ale martorului.
Astfel, martora a confirmat susținerile fetelor potrivit cu care până la părăsirea teritoriului țării au fost cazate în două locații diferite, iar martorul a arătat că împreună cu inculpatul și cele două părții vătămate au părăsit țara printr-un punct de trecere a frontierei situat în apropierea municipiului S
Mai mult decât atât deși inculpatul nu a negat împrejurarea că în Franța a locuit împreună cu părțile vătămate și cu martorul în aceiași cameră de hotel, nu a menționat cum anume s-a întâlnit cu cei trei pe teritoriul statului francez dacă, așa după cum a susținut, nu au plecat împreună din România.
S-a mai susținut că, în Franța inculpatul nu a făcut altceva decât să le permită părților vătămate să locuiască împreună cu el și martorul în aceiași cameră de hotel. Nu le-a constrâns și nu le-a obligat pe părțile vătămate să practice prostituția, nu le-a luat banii rezultați din prestarea acestei activități și nu le-a lovit pe cele două, singura ceartă fiind cauzată de refuzul inculpatului de a mai da bani părților vătămate care nu erau preocupate de găsirea unui loc de muncă.
Susținerile inculpatului au fost contrazise de declarațiile părților vătămate, declarații ce s-au coroborat cu declarațiile martorilor și -.
Instanța nu a avut în vedere și declarațiile martorilor date pe parcursul judecății întrucât aceștia au avut a relata despre evenimente petrecute cu mult timp în urmă, informațiile oferite pe parcursul urmăririi penale fiind date mult mai aproape de momentul în care evenimentele au avut loc, fiind sub acest aspect cu mult mai credibile.
Instanța de fond a reținut că în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 13 alin.1 și 3 din Legea 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu referire la art.2 pct.2 lit.c teza I din aceiași lege.
Instanța a constatat că nu sunt incidente dispozițiile OUG nr.79/2005 de modificare și completare a Legii 678/2001 așa după cum s-a reținut în actul de sesizare al instanței. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 13 cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.
Prin modificările și completările aduse Legii 678/2001 prin OUG nr.79/2005, regimul sancționator pentru faptele de genul celor comise de inculpat a fost înăsprit și, în plus, au fost incriminate noi modalități de săvârșire a infracțiunilor așa încât instanța, a aplicat art. 13 cod penal și nu a reținut în cauză, în ceea ce privește faptele inculpatului și prevederile OUG 79/2005.
Având în vedere modul și împrejurările de comitere a faptelor instanța a reținut în cauză și dispozițiile art. 41 alin.2 Cod penal, întrucât inculpatul a folosit același mijloc de înșelăciune pentru recrutarea celor două părți vătămate ( promisiunea asigurării unui loc de muncă) și aceleași mijloace de constrângere ( violență fizică, psihologică și economică), exploatând astfel 2 părți vătămate pe care le-a determinat să practice prostituția, acționând în baza unei rezoluții infracționale unice.
Inculpatul, în vârstă de 23 ani la data comiterii faptelor, are 12 clase, nu are o ocupație, are în întreținere un copil minor rezultat dintr-o relație de concubinaj. Atât pe parcursul urmăririi penale, cât și pe parcursul cercetării judecătorești a refuzat să facă orice fel de declarații cu referire la faptele reținute în sarcina sa.
Din fișa de cazier judiciar și din copiile hotărârilor judecătorești primite la dosar instanța a reținut că prin sentința penală 350 din 4 februarie 2003 Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare la 18.02.2003, pentru fapta comisă la 04.02.2001, în baza art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.g Cod penal, inculpatul GAJ. a fost condamnat la trei ani închisoare, iar în baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 Cod penal.
Prin sentința penală 701 din 27 octombrie 2003 Tribunalului Dolj - Secția penală, definitivă prin decizia penală 4720 din 22 septembrie 2004 ÎCCJ, pentru faptă comisă la 23 aprilie 2002, același inculpat a fost condamnat la cinci ani închisoare în baza art. 211 alin.2 lit. c Cod penal. În executarea acestei pedepse inculpatul a fost arestat la 24.05.2006.
Față de cele de mai sus instanța a reținut în cauză și dispozițiile art. 37 lit. a Cod penal, în ceea ce-l privește pe inculpat, întrucât acesta a săvârșit faptele din prezenta cauză atât în termenul de încercare al suspendării condiționate pentru pedeapsa aplicată prin sentința penală 350/2003 a Judecătoriei Craiova, cât și după rămânerea definitivă a sentinței penale 701/2003 a Tribunalului Dolj, dar înainte de începerea executării pedepsei aplicată prin această hotărâre.
La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 cod penal, respectiv limitele de pedeapsă stabilite de lege, gradul de pericol social al faptelor comise, modul și împrejurările de săvârșire, dar și circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului.
Atât la individualizarea pedepsei complementare cât și la aplicarea pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitării unor drepturi, instanța, având în vedere faptele comise de inculpat, a considerat că acesta este nedemn în a mai exercita drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Trecând la soluționarea laturii civile instanța a reținut că părțile vătămate, și, victime ale traficului, s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal pentru suma de 20000 EUR ( fila 12 dosar instanță) și, respectiv, 200.000.000 ROL ( fila 146 dosar instanță).
În declarația sa, partea vătămată a arătat că suma de bani cerută reprezintă suma însușită de inculpat ca urmare a exploatării sale, iar partea vătămată a precizat că 100.000.000 ROL reprezintă folosul bănesc al inculpatului ca urmare a exploatării ei, iar 100.000.000 reprezintă daunele morale justificate de împrejurarea că la 16 ani, prin cele suferite i-a fost distrusă copilăria.
Potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea 678/2001 și art. 118 lit.e Cod penal banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârșirii infracțiunilor prevăzute în lege sunt supuse confiscării speciale. Prin urmare, banii dobândiți de inculpat din activitățile de prostituție desfășurate de cele două părți civile nu pot servi la despăgubirea acestora, urmând ca sumele de bani respective să fie confiscate de la inculpat.
În speță, având însă în vedere faptele comise și vârsta victimelor, instanța a constatat existența unui prejudiciu cu caracter nepatrimonial. Astfel, stima de sine este vitală pentru echilibrul psihologic. Atunci când se situează la un nivel ridicat ne permite să acționăm eficient, să ne simțim bine în propria piele, să facem față dificultăților existenței. Când stima de sine este scăzută provoacă numeroase suferințe și neplăceri care vin să perturbe viața cotidiană. Evenimentele traumatice pe care cele două adolescente le-au trăit au afectat acest atribut ce caracterizează persoana fiecăreia dintre ele, împrejurare în care procesul de reinserție socială al celor două în mod evident va fi îngreunat, cu atât mai mult cu cât acestea trăiesc în mediul rural unde oamenii sunt cu M ușurință stigmatizați și etichetați.
Prin urmare cererea părții civile privind obligarea inculpatului la plata daunelor morale a fost considerată justificată, iar în ceea ce o privește pe partea civilă, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.17 Cod procedură penală și, admițând în parte acțiunile civile, a obligat pe inculpat la câte 5000 lei despăgubiri civile cu titlu de daune morale către fiecare dintre cele două părți civile, apreciind că suma respectivă reprezintă un echivalent bănesc suficient pentru prejudiciul cu caracter nepatrimonial suferit de cele două părți civile.
Împotriva acestei decizii au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul.
În apelul parchetului se solicită admiterea, instanța făcând o greșită individualizare a pedepsei aplicate inculpatului.
Astfel, pedeapsa aplicată nu corespunde scopului pentru care aceasta este prevăzută, iar gravitatea faptelor impune aplicarea unei pedepse mai severe.
Inculpatul în motivele sale de apel invocă greșita aplicare a dispozițiilor art. 83 cod penal, prin care s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei aplicate anterior inculpatului, în condițiile art. 81 cod penal în loc de aplicarea dispoz. art. 85 cod penal, ce reglementează anularea suspendării pentru infracțiunile săvârșite anterior pedepsei stabilite în condițiile suspendării condiționate.
De asemenea, același apelant arată că prima instanță nu a dat relevanță depozițiilor părților vătămate, depoziții luate ulterior în fața autorităților franceze, acestea arătând că nu au fost obligate să se prostitueze, având pașaportul asupra lor, astfel încât absența actelor nu a fost folosită ca temei pentru constrângerea părților vătămate. A criticat și modalitatea de individualizare a pedepsei, aceasta fiind mult severă în raport de criteriile prev. de art. 72 cod penal.
Analizând motivele de apel invocate cât și sentința atacată, se apreciază că motivele invocate de reprezentantul parchetului sunt fondate, urmând a desființa sentința sub aspectul laturii penale.
În raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, modalitatea de comitere a acestora, impactul faptelor de această natură la nivelul societății, folosirea situației materiale precare cât și ale labilității psihice a persoanelor vătămate, determinată de condițiile de viață, în scopul propriei îmbogățiri, de către inculpat, precum și în raport de circumstanțele personale ale acestuia, se apreciază că pedeapsa ce răspunde cerințelor impuse de art. 72 cod penal rap. la art. 52 cod penal, este pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a și b cod penal.
De aceea se va modifica pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința atacată la cuantumul arătat, constatând astfel că este întemeiată critica parchetului în ceea ce privește individualizarea pedepsei realizată de către prima instanță.
Motivele formulate de către apelantul inculpat, în calea de atac promovată, urmează a fi înlăturate pentru următoarele considerente:
În raport de antecedentele penale ale inculpatului, se constată că acesta se află în starea de recidivă postcondamnatorie astfel cum este ea prevăzută de art. 37 lit. a cod penal, față de cele două condamnări anterioare.
Pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 701 din 27 octombrie 2003 Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4720 din 22 septembrie 2004 ÎCCJ, face aplicabile dispoz. art. 39 alin.1 cod penal, care arată că pedeapsa stabilită pentru infracțiunea ce formează obiectul cauzei dedusă judecății și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară se contopesc, potrivit dispoz. art. 34 și 35 cod penal.
De asemenea, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 350 din 4 februarie 2003 Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare la 18 februarie 2003, în condițiile art. 81 cod penal, face incidente în cauză dispoz. art. 83 cod penal, potrivit cărora dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care se pronunță condamnarea, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru nou infracțiune.
Astfel, față de cele două condamnări anterioare, inculpatul se află în starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 cod penal, acesta săvârșind faptele supuse judecății în prezenta cauză, atât în termenul de încercare al suspendării condiționate pentru pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 350/2003 a Judecătoriei Craiova, cât și după rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 701/2003 a Tribunalului Dolj, înainte de începerea executării acestei pedepse.
Se observă astfel că, prima instanță a reținut în mod corect incidența dispozițiilor legale în ceea ce privește primii termeni ai recidivei în sarcina inculpatului.
De aceea, este neîntemeiată critica apelantului în ceea ce privește incidența dispoz. art. 85 cod penal, în condițiile în care, în cauză, nu ne regăsim în nici una dintre situațiile prevăzute de lege, inclusiv nici în situația ce a format obiectul recursului în interesul legii, respectiv decizia nr. 42/2008 a ÎCCJ.
Dacă în acest caz instanța este investită în același act de sesizare cu judecarea a două infracțiuni intenționate, săvârșite de același inculpat, din care, una anterior și cealaltă ulterior, rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, în cauza de față ne aflăm în cazul în care instanța este investită prin actul de sesizare, cu judecarea unei singure infracțiuni intenționate, săvârșită de inculpat ulterior rămânerii definitive atât a hotărârii de condamnare cu suspendare condiționată a executării pedepsei, cât și a hotărârii de condamnare la pedeapsa închisorii.
Ori, față de această din urmă situație, relevanță își găsesc dispoz. art. 83 cod penal, privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni, respectiv art. 39 alin.1 cod penal, privind contopirea pedepselor în cazul recidivei postcondamnatorii.
Neîntemeiate sunt și criticile apelantului în ceea ce privește interpretarea probatoriilor administrate în cauză, invocându-se în acest sens noile declarații ale părților vătămate, date în fața autorităților franceze și depuse cu prilejul soluționării dosarului de fond.
Însă, aceste din urmă declarații, ce confirmă prezența părților vătămate pe teritoriul francez și ocupația acestora, prostituția, fiind surprinse la intervale regulate de timp de către autoritățile franceze practicând-o, una dintre martore arătând că deține asupra sa pașaportul, nu sunt de natură a înlătura starea de fapt, astfel cum a fost reținută de prima instanță. Aceasta cu atât mai mult cu cât, nu probează o stare de fapt contrară, părțile vătămate practică prostituția pe teritoriul altui stat, sunt controlate de persoane din țară și au fost percepute sume de bani ce nu s-au găsit asupra părților vătămate.
Această interpretare se coroborează cu întregul material probator administrat în cauză, probatoriile fiind administrate și interpretate în spiritul art. 63 alin.2 cod penal.
Probele neavând o valoare dinainte stabilită, legea nefăcând distincție cu privire la valoarea probantă a acestora, după cum au fost administrate în fazele procesuale, instanța de fond prin interpretarea asigurată a dat eficiență normelor legale privind administrarea și interpretarea probatoriilor în cauză.
A acorda preferință declarațiilor părților vătămate, luate în fața autorităților franceze, în detrimentul celorlalte declarații, ale acelorași părți, luate în fața autorităților române din cauza de față, și aceasta în condițiile în care primele nu sunt susținute de alte probatorii ale cauzei, nu poate fi realizată decât cu încălcarea dispoz. art. 63 alin.2 cod penal.
Astfel, interpretarea asigurată de către prima instanță, este în acord cu dispozițiile legale în cauză, urmând să fie înlăturate ca neîntemeiate criticile formulate de apelant în acest sens.
Pentru motivele expuse anterior, în ceea ce privește individualizarea pedepsei, analizată în apelul parchetului, urmează, pe cale de consecință, să fie respins apelul inculpatului, sub acest aspect.
Față de cele arătate mai sus, Curtea în baza art. 379 alin.2 lit. a cod pr.penală, va admite apelul parchetului, va desființa sentința sub aspectul laturii penale în sensul celor de mai sus.
Cu privire la apelul inculpatului, Curtea îl va respinge, ca nefondat conform art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, urmând ca acesta să fie condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II- lit. b Cp.
În baza art.39 alin.1 Cp. se va contopi pedeapsa aplicată inculpatului în cauza de față cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin nr.701/2003 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin dec. 4720/2004 a, în pedeapsa cea mai grea aceea de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a lit. b
Cod PenalÎn baza art.83 Cod Penal, se va revoca suspendarea condiționată pentru executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin 350/2003 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată în cauza de față, în final pedeapsa de 9(nouă) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a lit. b Cod Penal, după executarea pedepsei principale.
Se vor interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 lit. a teza a II a lit. b Cp, pe durata prev. de art.71 alin.2 Cp.
În baza art.39 alin.1 rap. la art.36 alin.3 Cp. se va deduce din pedeapsa finală aplicată inculpatului perioada efectiv executată de la 24 mai 2006 la 26.10.2009 și dispune emiterea unui nou mandat.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Se va respinge apelul declarat de inculpat, ca nefondat în temeiul art. 379 alin. 1 lit. b cod pr.penală și se va obliga acesta la 300 lei, cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariu avocat oficiu, sumă ce urmează a fi virată din fondurile în contul Baroului
ENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva sentinței penale nr. 63 din 11 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Desființează sentința sub aspectul laturii penale.
Schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art.13 alin 1 din Legea nr. 678/2001, modificată și completată prin OUG nr.79/2005, cu referire la art.2 pct.2 lit. c teza 1 din Legea nr. 678/2001, modificată și completată prin OUG 79/2005, cu aplic.art.41 alin 2 Cp și art.37 lit. a Cp, în infracțiunea prev. de art.13 alin.1 și 3 din Legea 678/2001, nemodificată, cu referire la art. 2 pct.2 lit. c teza I din Legea nr. 678/2001,nemodificată cu aplic.art.41 alin.2 și Cod Penal art.37 lit. a
Cod PenalÎn baza art.13 alin.1 și 3 din Legea nr. 678/2001,nemodificată, cu referire la art.2 pct.2 lit. c teza din Legea nr.678/2001, cu aplic.art.41 alin.2 Cp și art.37 lit. a
Cod PenalCondamnă pe inculpatul G A, la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II- lit. b Cp.
În baza art.39 alin.1 Cp.
Contopește pedeapsa aplicată inculpatului în cauza de față cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin nr.701/2003 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin dec. 4720/2004 a, în pedeapsa cea mai grea aceea de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a lit. b
Cod PenalÎn baza art.83
Cod PenalRevocă suspendarea condiționată pentru executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin 350/2003 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată în cauza de față, în final pedeapsa de 9(nouă) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a lit. b Cod Penal, după executarea pedepsei principale.
Interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 lit. a teza a II a lit. b Cp, pe durata prev. de art.71 alin.2 Cp.
În baza art.39 alin.1 rap. la art.36 alin.3 Cp.
Deduce din pedeapsa finală aplicată inculpatului perioada efectiv executată de la 24 mai 2006 la 26.10.2009 și dispune emiterea unui nou mandat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge apelul declarat de inculpat, ca nefondat.
Obligă inculpatul la 300 lei, cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariu avocat oficiu, sumă ce urmează a fi virată din fondurile în contul Baroului
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 19 ianuarie 2010.
- - - - -
Grefier,
- -
Red.jud.
IB/
Președinte:Constantin MereanuJudecători:Constantin Mereanu, Tamara Carmen Bunoiu
