Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 109/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA IAP ENALĂ
Dosar nr-
787/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 109
Ședința publică din data de 7 MAI 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran JUDECĂTOR 2: Dumitrița Piciarcă
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * *
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de apelantul inculpat împotriva Sentinței penale din data de 13 martie 2009 Tribunalului București Secția Ia P enală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, cu împuternicirea avocațială depusă la fila 15, dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Apărătorul ales al apelantului inculpat solicită audierea unui martor în circumstanțiere, respectiv audierea numitei a, soția inculpatului. Precizează că martorul în circumstanțiere se află în sala de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune încuviințării probei solicitate.
Curtea încuviințează proba solicitată și procedează la audierea, sub prestare de jurământ, a martorului în circumstanțiere a, declarația acesteia fiind consemnată separat și atașată la dosar.
Părțile întrebate fiind de către președintele completului de judecată, declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea, față de faptul că nu sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul ales al apelantului inculpat critică sentința atacată ca nelegală și netemeinică. Solicită să se constate că inculpatul este consumator și nu traficant de canabis, cantitatea găsită la domiciliul acestuia fiind destinată consumului propriu. Cu privire la canabis, susține că este un drog slab, care nu dă dependență și cu un grad scăzut de nocivitate asupra organismului uman, considerente pentru care, în alte legislații, deținerea unui astfel de drog este sancționată cu amendă.
Solicită înlăturarea, din considerentele hotărârii atacate, a epitetelor inserate în hotărâre, întrucât acestea nu se regăsesc în niciunul dintre articolele Legii 143/2000, modificate. Precizează că se referă la aprecierea nejustificată a instanței că inculpatul "dovedește. o înrăiredar și o mare doză de îndrăzneală".Își încheie cuvântul solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pe fond, rejudecând cauza să pronunțe o hotărâre legală și temeinică prin care să dispună achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, întrucât fapta nu există, și să mențină condamnarea pentru infracțiunea de consum de substanțe interzise. Organele judiciare nu au căutat și nici nu au identificat vreo persoană care să fi susținut că a cumpărat droguri de la inculpat, cu excepția martorului cu identitate protejată. Susține că declarațiile martorului cu identitate protejată nu se coroborează cu nici o altă probă și că, respectivul martor a și decedat în cursul procesului. Subliniază în acest sens incidența dispozițiilor art.11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și de menținere a sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Instanța de fond, din administrarea probatoriului, corect a stabilit că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și, astfel, a aplicat acestuia o pedeapsă corect individualizată. Solicită menținerea stării de arest și să se deducă prevenția de la 22 august 2008 la zi. În baza art.192 Cod procedură penală solicită obligarea apelantului inculpat la plata cheltuielilor judiciare.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt solicită să-i fie admis apelul și să fie achitat pentru infracțiunea de trafic întrucât nu este vinovat. Recunoaște că este consumator de canabis.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.281/F din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, n baza art.2 alin. 1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 5 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.65 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza finală și lit.b Cod penal, pe o durata de 5 ani.
În baza art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, a mai fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare.
În baza art.33 lit.a Cod penal raportat la art.34 lit.b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 6 luni inchisoare.
În baza art.35 alin.1 Cod penal, s-a aplicat, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza finală și lit. b Cod penal pe o durată de 5 ani.
S-a făcut aplicarea art.71 - 64 lit.a teza finală și lit.b Cod penal.
În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata prevenției de la 22.08.2008 la zi.
În baza art.17 alin.1 din Legea nr.143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a 6707,84 g cannabis, 5,91 g rezină de cannabis și 36,36 g semințe de cannabis, precum și a două recipiente de sticlă, rămase în urma analizelor de laborator.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut - în fapt - următoarea situație:
În data de 22.08.2008, organele de poliție judiciară au efectuat o descindere la domiciliul inculpatului, ocazie cu care a fost depistată o cultură de canabis, constituită din 90 de plante.
Așa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/2008, după uscare s-a stabilit că este vorba de o cantitate de 3758,70 grame canabis.
În anexele imobilului, a mai fost găsită cantitatea de 3096,73 gr. canabis plante uscate, depozitate în ambalaje care aveau notată puritatea și prețul.
În camera inculpatului, au mai fost găsite 4,01 gr. canabis și 6,42 gr. rezină de canabis.
Tot cu ocazia acelei percheziții, în imobilul inculpatului, au mai fost descoperite reviste de specialitate pentru cultura canabisului, îngrășăminte speciale (fila 120 ) și lămpi de uscare.
Plantele din grădină erau atent udate doar la, după cum rezultă din planșele foto depuse la dosar, element ce exclude stropirea naturală a acestora.
Unele dintre plantele de canabis erau rupte parțial și lipite cu adeziv pentru a se stimula creșterea de substanță activă.
Au fost găsite plante și într-un ghiveci, nu numai în grădină.
în care inculpatul depozita canabisul erau atent sortate, fiind notate, cu meticulozitate, puritatea și prețul (ex.: 30 RON, 100%).
Din actele dosarului, a reținut instanța de fond că inculpatul a mai fost condamnat tot pentru săvârșirea unor infracțiuni de trafic de droguri și deținere de droguri pentru consum propriu.
Martorul sub acoperire arătând că încă din anul 2000, inculpatul cultivă și vinde canabis.
Declarațiile martorului sub acoperire, date la urmărirea penală, au fost avute în vedere de instanța fondului doar în mod tangențial, față de faptul că acesta nu a putut fi reaudiat în instanță.
A reținut instanța că observațiile martorului sub acoperire se coroborează, însă, cu situația de fapt descrisă de organele de poliție cu ocazia descinderii la domiciliul inculpatului.
Astfel fiind, prima instanță a concluzionat că fapta inculpatului - de a deține în vederea vânzării 3758,70 gr. canabis, 3096,73 gr.canabis, 6,42 gr.rezină canabis - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000.
Totodată, fapta aceluiași inculpat - de a deține în vederea consumului propriu 4,01 gr. canabis - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.4 alin. 1 din Legea nr.143/2000.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului instanța a ținut seama de criteriile de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite și periculozitatea făptuitorului, acesta fiind recidivist, fiind eliberat în 10.05.2004, în urma a două condamnări tot pentru trafic de droguri de risc și deținere de astfel de substanțe.
S-a apreciat că inculpatul a dovedit astfel înrăire, dar și o mare doză de îndrăzneală, în condițiile în care plantația de canabis era chiar în apropierea sediului poliției, că inculpatul a avut un comportament nesincer încercând să aducă explicații rizibile cu privire la săvârșirea faptei.
Tribunalul a reținut că se impune aplicarea unor pedepse mai ferme, pentru a atrage atenția inculpatului asupra gravității faptei săvârșite.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul, criticând-o pe nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei sale condamnări pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, solicitând achitarea pe temeiul prevăzut de art.11 pct.2, lit.a Cod procedură penală.
Curtea, examinând apelul declarat, prin prisma criticilor aduse, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.371 alin.2 Cod procedură penală, constată că acesta este nefondat, sens în care urmează a-l respinge - ca atare, în temeiul prevăzut de dispozițiile art.379 pct.1, lit.b din Codul d e procedură penală.
Din examinarea întregului material probator, Curtea constată că instanța fondului a reținut corect situația de fapt, dându-i o corespunzătoare încadrare juridică.
Mijloacele de probă, în cauza dedusă judecății, au statuat cu certitudine și fără echivoc vinovăția inculpatului, sub aspectul infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată, prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal și art.4 alin.1 din aceeași lege, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
Procesele verbale de percheziție domiciliară, de consemnare a declarațiilor martorului cu identitate protejată " ", planșele fotografice, rapoartele de constatare tehnico-științifice, coroborate și cu declarațiile inculpatului, au condus la concluzia că acesta desfășura activități atât de trafic, cât și de consum de droguri de risc.
Sigur că, astfel cum rezultă din declarațiile inculpatului, acesta putea și să consume drogul respectiv (susținere constantă), însă, cantitatea mare de cannabis depistată de organele judiciare la percheziția efectuată, suprafața pe care acest drog era cultivat, ustensilele folosite, modalitatea în care erau "ajutate" să crească plantele, materiale ce foloseau la documentarea unei astfel de activități, modul în care erau depozitate și etichetate, conduc - în mod direct - la concluzia că respectiva plantă era cultivată în vederea traficării acesteia, toate acestea conduc - în mod indubitabil - la concluzia că apelantul inculpat se ocupași cu traficul de droguri, fiind - de altfel - întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, sub forma deținerii unei mari cantități de cannabis, peste 6 kg.
În soluționarea prezentei cauze, în calea de atac a apelului, Curtea a încuviințat și administrat audierea - ca martor în circumstanțiere - a soției inculpatului, care deși declară că: "în familie, inculpatul a avut o comportare bună, mă ajuta să-l cresc pe minor, se comporta ca un bun părinte etc", aceasta omite să arate din ce surse proveneau veniturile inculpatului, în condițiile în care nu avea nici ocupație și nici loc de muncă.
Mai mult, Curtea apreciază că față de condamnarea anterioară, pentru același gen de fapte, inculpatul a dobândit practic o specializare, fiind de notorietate și împrejurarea că traficul unor astfel de substanțe conduce la obținerea unor venituri considerabile, dar și într-un timp scurt.
Astfel fiind, constatând că faptele care au format obiectul judecății există, acestea constituie infracțiunile de: trafic de droguri de risc - prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și respectiv deținere în vederea consumului propriu de astfel de substanțe - prevăzută de art.4 alin.1 din aceeași lege și au fost săvârșite de inculpatul cu forma de vinovăție cerută de lege (intenția directă) și în stare de recidivă conform art. 37 lit. b Cod penal, Curtea apreciază, ca fiind legală și temeinică, soluția dispusă prin sentința apelată, de condamnare a inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 345 alin. 2 din Codul d e procedură penală, și, în consecință, nu poate fi primită cererea inculpatului, de achitare a sa, sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.1543/2000.
Și în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea apreciază că instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă în mod just individualizată, la stabilirea căreia a dat eficiență deplină tuturor criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal, aceasta - în cuantum și modalitate de executare - fiind aptă să realizeze scopul prevăzut la art.52 din Codul penal.
Față de solicitarea apărătorului ales al inculpatului apelant, în sensul înlăturării anumitor afirmații din considerentele sentinței penale nr.281/F din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi primită, respectivele "epitete" neputând să fie cenzurate, deoarece ele reprezintă modul în care un magistrat înțelege ori a înțeles să motiveze o hotărâre.
Având în vedete argumentele mai sus arătate și constatând ca fiind legală și temeinică hotărârea primei instanțe, Curtea, în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul.
În temeiul art.383 alin.11rap. la art.350 alin.1 Cod de procedură penală, Curtea va menține starea de arest preventiv a inculpatului, constatând că subzistă și la acest moment procesual temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii respective și se impune în continuare privarea de libertate, în considerarea gravității infracțiunii, regimului sancționator aplicabil acesteia și datelor personale ale inculpatului.
În temeiul art.381 alin.1 teza a II-a și art.383 alin.2 din Codul d e procedură penală, Curtea va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 22 august 2008 și până la zi.
Constatând culpa procesuală a inculpatului apelant, Curtea, în temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către apelantul inculpat împotriva sentinței penale nr.281/F din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
prevenția inculpatului de la 22.08.2008 la 7 mai 2009 și menține starea de arest preventiv a acestuia.
Obligă pe apelantul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu apel.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
--- --- - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact./4.06.2009
Ex.3
Red.--
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran, Dumitrița Piciarcă
