Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 11/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 29/2010)
DECIZIA PENALĂ NR.11
Ședința publică de la 12 IANUARIE 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul declarat de condamnatul revizuient împotriva sentinței penale nr.834 F din data de 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul condamnat revizuient G, pentru care s-a prezentat avocat din oficiu - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că în urma actelor preparatorii ședinței de judecată s-a luat legătura telefonic cu penitenciarul Giurgiu de unde s-a comunicat de către agent că recurentul condamnat revizuient Gad ecedat la data de 01.12.2009 în penitenciar.
Reprezentantul Ministerului Public solicită recalificarea prezentei căi de atac ca fiind apel și nu recurs, în raport de disp art.407 Cod de procedură penală care prevăd că hotărârea supusă revizuirii poate fi atacată cu calea de atac a apelului și nu a recursului.
Apărătorul din oficiu pentru condamnatul revizuient achiesează la concluziile reprezentantului Ministerului Public.
Curtea, în raport de disp. art.407 Cod pr. penală, dispune calificarea prezentei căi de atac ca fiind APEL și nu RECUS, în raport de împrejurarea că hotărârea supusă revizuirii poate fi atacată cu calea de atac a apelului și nu a recursului, și, în complet legal constituit, compus din - PREȘEDINTE: - - și JUDECĂTOR: - - acordă cuvântul pe apel.
Apărătorul din oficiu solicită se dispune admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și, în baza art.394 lit.a Cod penală, admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public, față de împrejurarea că revizuirea poate fi formulată și după decesul condamnatului, apreciază că se pot pune concluzii de fond.
Sub aspectul fondului cererii de revizuire, apreciază că, în urma efectuării actelor de cercetare specifice revizuirii, nu a rezultat nici un temei care să atragă incidența vreunui caz de revizuire prev de art.394 Cod pr penală, aceeași apărare vizând lipsa datelor privind decesul numitului, fiind invocată și pe parcursul procesului penal de către inculpat, astfel că pe cale de consecință, solicită a se dispune respingerea apelului, ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:
Prinsentința penală nr.834 F din data de 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul penal nr.26427-3-2009, fostrespinsă, ca neintemeiata, cererea de revizuire formulata de petentul condamnat, fiul lui G si, născut la data de 11.02.1978, deținut in Penitenciarul Rahova și a fost obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că prin sentința penală nr.1486/30.11.2006 pronunțata de Tribunalul București - Secția I Penala inculpatul Gaf ost condamnat la o pedeapsa de 13 ani închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 lit.a,b Cod penal, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.26 rap.la art.2 alin.1,2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art 75 lit.a Cod penal. si art. 16 din Legea nr.143/2000, art.26 rap.la art.3 alin. 1,2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.75 lit.a Cod penal si art 16 din Legea 143/2000, art.10 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.16 din Legea nr.143/2000, art. 12 din Legea nr.143/2000, art.7 din Legea 39/2003 cu aplic.art.9 din Legea nr.39/2003, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, sentință ce a rămas definitiva prin decizia penala nr.981/R/18.03.2008 a ICCJ - Secția Penala.
Totodată Tribunalul a observat ca potrivit dispozițiilor art.394 alin.1 lit.a Cod de procedură penală revizuirea poate fi cerută daca s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanța de fond in soluționarea cauzei si daca potrivit disp.art.394 alin.2 Cod de procedură penală, pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, ori analizând documentele noi depuse, precum si întreg probatoriul administrat in dosarul a cărui revizuire se solicita, instanța de fond a apreciat ca aceste probe chiar daca nu ar fi fost cunoscute de instanța la momentul pronunțării sentinței de condamnare, nu tind sa dovedească o alta situație de fapt, care sa conducă la concluzia ca hotărârea de condamnare este greșita, fiind vorba doar de o alta manieră de interpretare a probatoriului pe care s-a bazat hotărârea de condamnare, ipoteză in care s-ar prelungi probatoriul cu analiza acestei adrese eliberată de Ambasada României la, despre care instanța nu a avut cunoștința si in care se arata ca nu exista certificat de deces pentru numitul.
Din analiza actelor de la dosarul cauzei, Tribunalul a apreciat ca cererea de revizuire formulata de condamnatul G este nefondata, deoarece din motivele expuse de către revizuient rezulta ca acesta critica hotărârea penala sub aspectul probatoriului administrat, solicitand o prelungire a probatoriului, ori aceste critici pot face obiectul unei cereri ce se exercita pe calea ordinara de atac si nu pe calea extraordinara a revizuirii.
de aceste considerente având in vedere ca legiuitorul prevede motive exprese in dispozițiile art.394 lit.a Cod de procedură penală de formulare a revizuirii, motive printre care nu se regăsesc si cele privind reaprecierea probatoriului administrat in cauza si prelungirea acestuia, Tribunalul in baza art. 394 Cod de procedură penală a dispus respingerea cererii de revizuire dedusă judecății ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe,a declarat apelîn termenul legal (la data de 29 octombrie 2009)revizuientul condamnat G,fără a indica la acel moment și motivele pentru care a înțeles să conteste hotărârea dată asupra fondului cauzei.
Prin referatului întocmit de către grefierul de ședință cu ocazia efectuării actelor pregătitoare ședinței de judecată din data de 12 ianuarie 2010, s-a consemnat că potrivit relațiilor comunicate de administrația locului de deținere unde revizuientul condamnat OG era încarcerat, acesta a decedat în penitenciar la data de 01 decembrie 2010.
Cu toate acestea, dat fiind faptul că potrivit art.396 alin.1 lit.b Cod de procedură penală, cererea de revizuire poate fi făcută"de soțul sau de rudele apropiate ale condamnatului, chiar și după moartea acestuia",Curtea, în condițiile desemnării unui apărător din oficiu care să susțină interesele condamnatului revizuient decedat a procedat la dezbaterea pe fond a apelului declarat împotriva sentinței penale prin care cererea de revizuire a acestuia a fost respinsă ca neîntemeiată.
Ca atare, cu prilejul dezbaterilor asupra apelului declarat de revizuientul condamnat G, apărătorul din oficiu a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate de prima instanță și pe fond admiterea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.394 alin.1 lit.a, astfel cum a fost formulată.
Analizând actele și lucrările dosarului, atât prin prisma motivelor susținute de apărătorul revizuientului condamnat, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.371 alin.2 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată căapelulcu care a fost sesizatăeste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Prin cererea de revizuire dedusă judecății în prezenta cauză, invocând cazul de revizuire prev.de art.394 alin.1 lit.a Cod de procedură penală, condamnatul revizuient Gas olicitat anularea sentinței penale nr.1486/30 11.2006 pronunțata de Tribunalul București - Secția I Penala și a deciziilor pronunțate în privința sa în respectiva cauză de către instanțele de control judiciar, cu consecința pronunțării unei hotărâri de achitare a sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod de procedură penală rap. la art.10 lit.a sau d Cod de procedură penală pentru infracțiunea prev.de art.12 din legea nr.143/2000 (trafic de droguri urmat de moartea victimei ), faptă pentru care prin sentința a cărei revizuire o solicită a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani închisoare.
În susținerea acestei cereri de revizuire, condamnatul a invocat faptul că în urma demersurilor extraprocesuale efectuate de apărarea sa după pronunțarea condamnării, prin adresa nr.C-349 din 27 martie 2009 i s-a comunicat de către Ambasada României la că decesul numitului nu a fost înregistrat în Registrul de decese al Ambasadei României la, că nu există o cerere expresă a familiei presupusului decedat în vederea declarării acestui deces și că nu există certificat de deces și nici pașaport mortuar, rezultând indirect din conținutul acestei adrese că personalul ambasadei nu a identificat în nici un fel, presupusul cadavru
Ca atare s-a considerat de către revizuientul condamnat că acest înscris nou înfățișat instanței, obținut ulterior hotărârii de condamnare vine să clarifice situația privind starea civilă actuală a presupusului decedat căderea, în sensul că acesta nu apare ca fiind decedat nici după ce a fost pronunțată o condamnare pentru activități ce au condus la acest deces și înfățișează situația nouă privind neidentificarea presupusului cadavru nici de către familie și nici de către reprezentanții Ambasadei României la, nefiind stabilită în acest moment identitatea certă a presupusei victime.
În concluzie, revizuientul condamnat a susținut că aceste date confirmă teza după care certitudinea morții și cauza morții lui sunt simple bănuieli, ce nu sunt probate prin mijloace de probă impuse imperativ de dispozițiile art.114 alin.1 sau 117 alin.3 din Codul d e procedură penală, adică printr-un raport de constatare medico-legală sau printr-un raport de expertiză medico-legală a căror efectuare este obligatorie.
Din interpretarea dispozițiilor art.394 alin.1 lit.a și alin.2 din Codul d e procedură penală, rezultă că solicitarea de revizuire a unei hotărâri definitive de condamnare nu se poate întemeia pe solicitarea administrării unor probe noi referitoare la aspecte deja stabilite de instanță, deoarece aceasta ar conduce la o prelungire a probatoriului după pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare - fapt inadmisibil în procedura acestei căi extraordinare de atac, ci trebuie să se fundamenteze pe relevarea descoperirii unor fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la momentul judecării fondului cauzei sau a căilor de atac promovate și pe baza cărora s-ar putea stabili netemeinicia hotărârii respective.
Drept urmare, analizând prin prisma acestor considerente motivele pe care se întemeiază cererea de revizuire formulată de condamnatul revizuient G - referitoare la incertitudinea ce planează asupra realității decesului numitului și a cauzelor morții acestuia, decurgând din aceea că acest deces nu a fost înregistrat în evidențele oficiale și nici nu a fost atestat prin intermediul unor acte de stare civilă sau al unor probe științifice, precum și conținutului hotărârilor penale pronunțate în cauza a cărei revizuire se solicită, Curtea observa că, în speța de față, acesta, deși a înfățișat instanței un înscris cu caracter de noutate, conferit exclusiv de împrejurarea că a fost obținut după pronunțarea hotărârii de condamnare - adresa nr.C-349 din 27 martie 2009 emisă de Ambasada României la, totuși nu a învederat nicio împrejurare "nouă" care să facă admisibilă solicitarea de revizuire a sentinței penale nr. 1486/30.11.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția l Penală în dosarul nr-, modificată prin decizia penală nr.336/A din 17.10.2006 a Curții de Apel București - Secția I Penală și rămasă definitivă prin decizia penală nr.981/18.03.2008 pronunțată de Înalta Curie de Casație și Justiție - Secția Penală, în cât privește condamnarea la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.12 din Legea nr.143/2000, ci dimpotrivă se poate lesne constata că a făcut referire doar la aspecte ce au fost deja examinate de către instanțele de control judiciar, cu ocazia soluționării căilor ordinare de atac promovate în cauză.
Astfel, din examinarea conținutului deciziei penale nr.336/A din 17.10.2006 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I Penală se observă că aceleași aspecte legate de lipsa unor dovezi certe care să ateste decesul numitului au reprezentat teza fundamentală a apărării inculpatului apelant G, acestea fiind chiar însușite de către instanța de prim control judiciar, care reținând împrejurarea că din niciun act de stare civilă nu rezultă decesul numitului și că nu există nici măcar un act emis de misiunea consulară din care să ateste acest fapt, a admis apelul inculpatului și modificând sub acest aspect sentința primei instanțe, a dispus achitarea acestuia în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod de procedură penală rap. la art.10 lit.a Cod de procedură, numai că prin decizia penală nr.981/18.03.2008 pronunțată de Înalta Curie de Casație și Justiție - Secția Penală, concluzia la care a ajuns instanța de apel cu privire la această chestiune nu a fost acceptată de către instanța de recurs, care luând act de împrejurarea că decesul numitului nu a fost înregistrat în actele de stare civilă ale Primăriei de la locul nașterii, precum și de faptul că potrivit susținerilor martorului - tatăl celui decedat, datorită neajunsurilor financiare corpul neînsuflețit al victimei nu a putut fi adus în România, a hotărât că, moartea acestuia, ca și chestiune de fapt, a putut fi dovedită și altfel decât potrivit regulii generale (cu certificat de deces), respectiv prin actele existente la dosar emanând de la autorități ale statului român și venezuelean, confirmate de depoziția martorului, tatăl decedatului și ca atare, admițând recursul promovat sub acest aspect de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut ca fiind legală și temeinică soluția de condamnare a inculpatului G pentru infracțiunea prev.de art.12 din Legea nr.143/2000 dispusă de instanța de fond.
De altfel, Curtea constată că cererea de revizuire dedusă judecății se constituie de fapt într-un veritabil prilej de a duce critici pretinsei precarități a probatoriului pe baza căruia instanțele ordinare au stabilit realitatea decesului lui.
În legătură cu conținutul adresei nr.C-349 din 27 martie 2009 emisă de Ambasada României la prin care se atestă că decesul numitului nu a fost înregistrat în Registrul de decese al Ambasadei României la, că nu există o cerere expresă a familiei presupusului decedat în vederea declarării acestui deces și că nu există certificat de deces și nici pașaport mortuar, Curtea constată că aceasta nu relevă fapte sau împrejurări noi în sensul art.394 alin.1 lit.a Cod de procedură penală și care să aibă aptitudinea de a conduce la stabilirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, întrucât aspectele consemnate în respectiva adresă, chiar dacă nu au putut fi cunoscute de către instanțele care au examinat fondul cauzei, nu schimbă cu nimic datele problemei, în condițiile în care certitudinea decesului numitului a fost atent cenzurată de către instanțele ordinare prin prisma probelor existente în cauză.
Drept urmare, întrucât cererea de revizuire dedusă judecății nu este făcută în condițiile prevăzute de lege, în sensul că motivele invocate în susținerea acesteia nu se încadrează în cazul prevăzut în art.394 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală, Curtea constată că exercitarea acestei căi extraordinare de atac nu este posibilă, fiind ca atare justificată respingerea cererii respective.
Față de aceste considerente, constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea, în temeiul art.379 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declaratde revizuientul condamnatOG împotriva sentinței penale nr.834/F din data de 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea prezentului apel vor fi lăsate în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod de procedură penală respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuientul condamnat împotriva sentinței penale nr.834/F din data de 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. iar onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.3 / 28.01.2010
Jud. -.- II
Președinte:Moroșanu Raluca
Judecători:Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina
