Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 113/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 726/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.113/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de inculpații și împotriva Sentinței penale nr. 255/F din data de 04 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04 mai 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de astăzi, 11 mai 2009, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinSentința penală nr. 255/F din data de 04 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I-a Penală a hotărât astfel:
A respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunile prevăzute de art.25 din Codul penal rap. la art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000 și art.37 lit.b din Codul penal și art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000 și art.37.b din Codul penal, toate cu aplic. art.33 lit.a din Codul penal în aceleași infracțiuni, cu înlăturarea dispozițiilor art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000, pentru fiecare dintre cele două fapte.
În baza art.25 din Codul penal rap. la art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000, art.37.b din Codul penal și art.74-76 lit.a din Codul penal, a condamnat peinculpatul(fiul lui și, născut la data de 11 mai 1983 în B, CNP -) la pedeapsa principală de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la trafic de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000, art.37 lit.b din Codul penal și art.74-76 lit.a din Codul penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa principală de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de consum de droguri de mare risc.
În baza art.33 lit.a - art.34 lit.b din Codul penal, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
În baza art.350 alin.1 din Codul d e procedură penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art.88 alin.1 din Codul penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive, începând cu data de 22 august 2008 și până la zi.
II. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata din infracțiunile prevăzute de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000 și art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000, toate cu aplic. art.33 lit.a din Codul penal în aceleași infracțiuni, cu înlăturarea dispozițiilor art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000, pentru fiecare dintre cele două fapte.
În baza art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000 și art.74-76 lit.a din Codul penal, a condamnat peinculpata(fiica lui și, născută la data de 25 februarie 1989 în B, CNP -) la pedeapsa principală de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000 și art.74-76 lit.a din Codul penal, a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa principală de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de consum de droguri de mare risc.
În baza art.33 lit.a - art.34 lit.b din Codul penal, a dispus ca inculpata să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.71 din Codul penal, a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
În baza art.350 alin.1 din Codul d e procedură penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatei.
În baza art.88 alin.1 din Codul penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii de 24 ore din data de 21 august 2008 și perioada arestării preventive, începând cu data de 22 august 2008 și până la zi.
În baza art.17 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 în ref. la art.118 alin.1 lit.b din Codul penal, a confiscat următoarele cantități de droguri, rămase în urma analizelor de laborator: 0,18 grame heroină, indisponibilizată la conform dovezii seria D nr.-/27.08.2008 și respectiv 0,19 grame heroină, indisponibilizată la IGPR- conform dovezii seria D nr.-/27.08.2008.
A dispus restituirea către inculpata a telefoanelor mobile marca Nokia 2760 cu seria - - și respectiv marca Nokia 6070 cu seria - -, indisponibilizate la IGPR- conform dovezii seria - nr.-/27.08.2009 și a -urilor seriile -, - și -, seria - și respectiv seria -, indisponibilizate la IGPR- conform dovezii seria - nr.-/08.10.2008.
În baza art.191 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală, a obligat pe inculpatul la plata sumei de 600 RON, iar pe inculpata la plata sumei de 900 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului oficiu desemnat pentru inculpată a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului, a reținut următoareasituație de fapt:
În ziua de 21 august 2008, organele de poliție din cadrul DGPMB - Poliția Sectorului 4 - Biroul de Combatere a Organizate s-au sesizat din oficiu despre faptul că numita urma să introducă droguri, respectiv heroină, în arestul Secției 14 Poliție, unde se afla încarcerat concubinul ei,.
Astfel, lucrătorii de poliție s-au deplasat în jurul orei 1400la sediul arestului Secției 14 Poliție, unde au asistat la întâlnirea dintre și persoana arestată preventiv.
După terminarea discuțiilor, i-a predat concubinului său două pungi, în care se aflau mai multe bunuri, printre care un cartuș de țigări sigilat, un săpun Nivea, un șampon și un antiperspirant 3XTriple Protection.
La finalul întâlnirii, a fost condusă de către polițiști într-o încăpere, în vederea efectuării percheziției corporale, iar, în prezența lui, s-a procedat la efectuarea unui control amănunțit asupra bunurilor primite de acesta de la concubina sa.
În această împrejurare, în interiorul antiperspirantului, au fost găsite 3 doze tip bilă, răsucite la capăt, care conțineau un pulverulent și care au fost așezate pe un birou.
Fiind întrebat despre conținutul celor 3 doze, inculpatul a devenit violent, s-a apropiat de birou, de unde a luat dozele respective și le-a înghițit. La solicitarea lucrătorilor de poliție, inculpatul a fost de acord să regurgiteze toate cele 3 doze, care au fost ridicate și ambalate într-un plic tip sigilat cu sigiliul nr.28686, care a fost înaintat Laboratorului IGPR, în vederea efectuării unei expertize asupra substanței conținute.
De față la ridicarea celor 3 doze, a fost martorul asistent, în prezența căruia inculpatul a declarat următoarele: "La data de 21.08.2008, în jurul orelor 1000, am sunat-o pe concubina mea, de pe un telefon mobil marca Sony Ericsson, pe care îl cumpărasem din arest, de la un individ pe nume "" și i-am spus să-mi aducă țigări și să meargă la un traficant de droguri pe nume "" să cumpere 3 doze de heroină, pe care să mi le aducă în arest. Totodată, i-am spus să disimuleze dozele de heroină într-un antiperspirant. de heroină urma să le consum împreună cu "" și ceilalți din arest. La pachet, concubina mea mi-a adus țigările, antiperspirantul și alte bunuri. Cu ocazia controlului, polițiștii au găsit cele 3 doze" (fiIa 14, verso, ).
În faza cercetării judecătorești, inculpatul a revenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, susținând că, atât prima declarație, cât și cea dată cu ocazia arestării preventive nu sunt conforme cu realitatea. Inculpatul a susținut că a rugat-o pe coinculpată să-i aducă medicamente, pentru că avea dureri puternice de oase și, întrucât aceasta i-a spus că s-ar putea să nu aibă medicamente, el i-a transmis să-i aducă "orice", precizând că nu a dorit să dea un înțeles anume acestui cuvânt. La momentul când a primit pachetul, nu a cunoscut că acela conține droguri. Cu privire la fapta de consum, inculpatul a recunoscut că, împreună cu coinculpata, care făcea rost de droguri, le consuma.
În aceeași fază a procesului penal, inculpata a recunoscut atât consumul de droguri, cât și împrejurarea că i-a adus concubinului său 3 doze de heroină, ascunse într-un antiperspirant, cu precizarea că acesta nu i-a solicitat în mod expres droguri, ci un tratament pentru dureri. Cu toate acestea, la momentul când i-a remis pachetul inculpatului, ea i-a spus că, în loc de tratament, i-a adus heroină, iar acesta, deși aflase ce conține pachetul, nu l-a refuzat.
Tribunalul a apreciat că schimbarea poziției procesuale a inculpatului nu este motivată obiectiv, pe de o parte, pentru că aspectele reținute în actul de sesizare sunt susținute nu numai de declarațiile inițiale ale acestuia, dar și de toate celelalte mijloace de probă administrate, iar, pe de altă parte, având în vedere principiul potrivit căruia probele nu au o valoare prestabilită. Astfel, inculpatul a susținut că prima declarație a fost dată sub presiunea organelor de urmărire penală, iar cea din fața judecătorului, de la momentul prezentării sale în vederea discutării propunerii de arestare preventivă, a fost determinată de starea de sevraj în care se afla. Chiar dacă s-ar admite ca valabile explicațiile inculpatului, deși nu sunt probate în vreun fel, nu poate fi continuat demersul logic al derulării faptelor, întrucât nu se înțelege cum, aflat în stare de servaj, inculpatul, într-o declarație liberă în fața judecătorului, a făcut afirmații conforme primei sale declarații, care se coroborează și cu celelalte mijloace de probă.
Cu ocazia efectuării percheziției corporale asupra numitei, au fost descoperite mai multe bunuri, dintre care au fost ridicate 2 telefoane mobile, marca Nokia 2760 - - și respectiv marca Nokia 6070 - -, 5 cartele, din care 3 cu seriile -, -, -, 1 cu seria -805 și respectiv 1 cu seria -. De asemenea, asupra acesteia au fost găsite și ridicate 2 doze tip bilă, sigilate prin ardere, conținând o substanță pulverulentă, care au fost introduse într-un plic tip, sigilat cu sigiliul nr.29212, care a fost înaintat Laboratorului IGPR, în vederea efectuării unei expertize asupra substanței conținute.
Lucrătorii de poliție din cadrul arestului Secției 14 au procedat la efectuarea unui control și în camera în care stătea inculpatul, împreună cu, și, ocazie cu care au găsit o seringă hipodermică de unică folosință de 100 unități, în care existau urme de materie, o fiolă spartă din sticlă transparentă, pe care se observau urme de materie, un filtru de țigară și o folie din staniol, care conținea o substanță cristalină de culoare albă. Probele au fost ambalate și sigilate cu sigiliul tip nr.28686, după care au fost înaintate pentru expertiză aceluiași laborator.
În timpul cercetărilor, s-a procedat la audierea martorilor și, care au declarat că nu sunt consumatori de droguri, iar bunurile găsite în camera lor nu le aparțineau. În schimb, celălalt coleg de celulă al inculpatului, respectiv a declarat că seringa și fiola găsite în camera lor erau utilizate în comun, pentru a se droga, de către toți ocupanții camerei. Declarația acestuia din urmă nu s-a coroborat însă cu celelalte mijloace de probă, situație în care s-a apreciat că, din cauza faptului că persoana care a încercat să introducă heroina în camera de arest a fost inculpatul (consumator de heroină de aproximativ 2 ani, astfel cum a declarat chiar el), seringa hipodermică și fragmentul de fiolă din sticlă în care s-a pus în evidență heroină îi aparțineau acestuia, fiind folosite la administrarea drogului.
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr.-/21.08.2008, în proba constituită din 3 punguțe din material plastic de culoare albă, cu masa totală de 0,29 grame, s-a pus în evidență heroină (filele 66-70, ).
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr.-/21.08:2008, în proba constituită din 2 punguțe din material plastic de culoare albă, cu masa totală de 0,30 grame, s-a pus în evidență heroină (fila 58-63).
Îndrept, Tribunalul a constatat că faptele inculpatului, care a determinat-o pe inculpata să-i procure 3 doze de heroină, pe care aceasta le-a introdus în pachetul pe care i l-a adus cu ocazia vizitei din data de 21 august 2008 la arestul Secției 14 Poliție, unde el se afla în stare de arest preventiv, fiind descoperite asupra sa de către organele de poliție, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de instigare la trafic de droguri de mare risc și respectiv deținere fără drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzute de art.25 din Codul penal rap. la art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000 și respectiv de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000, toate cu aplic. art.33 lit.a din Codul penal.
De asemenea, a constatat că fapta inculpatei, care, în data de 21 august 2008, i-a procurat inculpatului, aflat în stare de deținere la Secția 14 Poliție, la insistențele acestuia, 3 doze de heroină, pe care i le-a introdus în pachetul adus la vizită, fiind surprinși în flagrant de către organele de poliție și, în plus, a mai deținut asupra sa, pentru consum, 2 doze de heroină, găsite cu ocazia percheziției corporale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și respectiv deținere fără drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzute de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000 și respectiv de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000, toate cu aplic. art.33 lit.a din Codul penal.
Tribunalul a apreciat drept neîntemeiată cererea inculpaților de schimbare a încadrării juridice prin înlăturarea dispozițiilor art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000, pentru fiecare dintre cele două infracțiuni reținute în sarcina lor, având în vedere conținutul acestor dispoziții și situația de fapt reținută. Astfel, conform art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000, constituie circumstanță agravantă împrejurarea că faptele de trafic de droguri și respectiv deținere de droguri în vederea consumului propriu au fost comise într-un loc de deținere. Or, faptele reținute în sarcina inculpaților au fost săvârșite în arestul Secției 14 Poliție.
Lastabilirea pedepseloraplicate celor doi inculpați, Tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal, și anume: dispozițiile părții generale a Codului penal, cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, la efectul reținerii circumstanțelor atenuante și stării de recidivă postexecutorie, prevăzută de art.37 lit.b din Codul penal, în cazul inculpatului, la modalitatea de executare a pedepselor și la regimul sancționator în cazul concursului de infracțiuni, dispozițiile părți speciale a Codului penal, care statuează limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunile deduse judecății, precum și circumstanțele de ordin personal ale inculpaților.
Astfel, în cazul inculpatului, Tribunalul a reținut circumstanțe atenuante, concretizate într-o conduită corespunzătoare, anterior săvârșirii faptelor și chiar pe parcursul procesului penal, atitudinea sa oscilantă fiind apreciată nu ca o rea-credință, ci ca o poziție subiectivă prin a încercat să-și diminueze contribuția la comiterea faptelor, dar și starea de recidivă postexecutorie, determinată de o condamnare anterioară, pronunțată în anul 2002 pentru o infracțiune de tâlhărie și circumstanța agravantă a comiterii infracțiunilor într-un loc de deținere.
În ceea ce o privește pe inculpata, Tribunalul a reținut circumstanțe atenuante, concretizate într-o conduită corespunzătoare, atât anterior săvârșirii faptei, aceasta nefiind cunoscută cu antecedente penale, cât și pe parcursul procesului penal, când a avut o atitudine în ansamblu corectă, de recunoaștere a faptelor, precum și circumstanța agravantă a comiterii acelor fapte într-un loc de deținere.
În aceste condiții, Tribunalul a apreciat că scopul legal al pedepsei, în accepțiunea art.52 din Codul penal, poate fi atins, în cazul ambilor inculpați, prin aplicarea pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite a câte unei pedepse coborâte sub minimul special prevăzu de lege.
Constatând că cele două infracțiuni reținute în sarcina fiecărui inculpat au fost săvârșite de către aceștia prin tot atâtea acte materiale, ceea ce atrage incidența dispozițiilor ce reglementează concursul real de infracțiuni, Tribunalul, făcând aplicarea art.33 lit.a - art.34 lit.b din Codul penal, a dispus contopirea pedepselor și executarea de către fiecare inculpat a pedepsei celei mai grele dintre cele aplicate pentru infracțiunile concurente.
În cazul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, Tribunalul a aplicat inculpaților, alături de pedeapsa principală, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
Sub aspectul modalității de executare, Tribunalul, având în vedere pedepsele în concret aplicate, gradul de pericol social al infracțiunilor, astfel cum rezultă din împrejurările și modalitatea de comitere, la care se adaugă existența antecedenței penale sub forma recidivei postexecutorii în cazul inculpatului, a apreciat că singura astfel de modalitate legală și oportună este cea a detenției, cu interzicerea, pe durata executării, ca pedeapsă accesorie, a exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, întrucât, în raport cu specificul infracțiunilor săvârșite, numai limitarea acestor drepturi se impune.
În baza art.350 alin.1 din Codul d e procedură penală, Tribunalul a menținut starea de arest preventiv a ambilor inculpați, având în vedere infracțiunile comise de aceștia, astfel cum au fost probate în prezenta cauză, care au condus la pronunțarea unei soluții de condamnare în cazul fiecăruia dintre ei.
În baza art.88 alin.1 din Codul penal, Tribunalul a dedus din pedepsele aplicate inculpaților perioadele de privare preventivă de libertate.
În baza art.17 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 în ref. la art.118 alin.1 lit.b din Codul penal, au fost confiscate cantitățile de heroină rămase în urma analizelor de laborator.
Tribunalul a dispus restituirea către inculpata a celor 2 telefoane mobile și 5 -uri, ridicate de la aceasta în urma percheziției corporale, constatând că nu există dovezi certe din care să rezulte că acele bunuri s-au constituit într-un mod specific de săvârșire a infracțiunilor săvârșite de inculpată sau că ele au rezultat din comiterea de infracțiuni.
Împotriva acestei sentințe,au declarat apel în termenul legal inculpatul(la data de 13 martie 2009)și inculpata(la data de 16 martie 2009).
Apelurile inculpaților au fost înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 30 martie 2009.
Cu ocazia judecării apelurilor, la termenul din data de 04 mai 2009,Curtea a procedat nemijlocit la ascultarea celor doi inculpați, declarațiile acestora fiind consemnate la filele 22 și 23 din dosar.
În dezbaterile asupra apelurilor declarate în cauză, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a ambelor fapte reținute în sarcina sa, prin înlăturarea dispozițiilor art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000 și, în principal, pronunțarea unei soluții de achitare, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală, cu privire la fiecare dintre cele două infracțiuni ce fac obiectul judecății, susținând că nu se face vinovat de săvârșirea lor, iar, în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate pentru acestea.
Inculpata a solicitat reducerea pedepselor aplicate pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa și suspendarea executării pedepsei rezultante, fie condiționat, potrivit art.81 din Codul penal, fie sub supraveghere, conform art.861din Codul penal, în considerarea circumstanțele personale, învederând că nu este cunoscută cu antecedente penale, are un domiciliu stabil și o familie organizată și, de asemenea, a manifestat o atitudine procesuală sinceră.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, inclusiv prin prisma noilor declarații ale inculpaților, precum și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.371 alin.2 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată căambele apeluricu care a fost sesizatăsunt fondate, în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Prima instanță, făcând o analiză judicioasă a întregului probatoriu al cauzei, a stabilit în mod corect situația de fapt, vinovăția ambilor inculpați și încadrarea juridică a faptelor săvârșite de aceștia.
Astfel, este cert că, la data de 21 august 2008, acționând la instigarea inculpatului (concubinul său), inculpata a procurat și remis acestuia, cu ocazia vizitei pe care i-a făcut-o la arestul Secției 14 Poliție, unde era încarcerat în stare de arest preventiv, 3 doze conținând cantitatea totală de 0,29 grame de heroină, disimulate într-un tub antiperspirant, pe care inculpatul le-a primit în vederea consumului și, fiind depistat în flagrant, le-a înghițit, acceptând să le regurgiteze la solicitarea organelor de poliție. Cu aceeași ocazie, la percheziția corporală, inculpata a fost depistată deținând asupra sa, pentru consum propriu, alte 2 doze conținând cantitatea totală de 0,30 grame de heroină. În același timp, la controlul efectuat în camera de arest unde stătea inculpatul, a fost identificată - alături de o seringă hipodermică, un filtru de țigară și o folie de staniol - o fiolă spartă din sticlă transparentă, cu urme de materie, care s-a dovedit a fi heroină.
Deși inculpatul a negat săvârșirea faptelor de care este acuzat, probatoriul cauzei dovedește în mod indubitabil contrariul, astfel că soluția de condamnare a sa pentru cele două infracțiuni este legală și temeinică, neexistând motive de desființare a sentinței apelate sub acest aspect.
În acest sens, Curtea reține că, atât în prima declarație dată în fața procurorului (fila 62, ), cât și în declarația ce i-a fost luată de către judecător cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă (fila 83, ), inculpatul a recunoscut că, discutând la telefon cu concubina sa, i-a cerut acesteia să-i aducă, la locul de arest, heroină, despre care un coleg de cameră chiar a sfătuit-o cum să o ascundă.
La rândul său, concubina inculpatului ( ) a confirmat și ea, în prima declarație dată în fața procurorului (filele 74-75, ), că acesta a contactat-o telefonic din arest și i-a cerut în mod explicit să-i aducă heroină, pentru ca, în declarația luată de către judecător cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă (fila 84, ), să afirme că inculpatul a fost de acord ca ea să-i aducă heroină, pe care un coleg de cameră al acestuia a sfătuit-o să o ascundă într-un tub de antiperspirant solid.
Inculpatul, contrazicându-și declarațiile anterioare, s-a apărat în cursul judecății, inclusiv în declarația dată în apel, susținând că drogurile i-au fost aduse de către concubina sa din propria ei inițiativă, fără ca el să cunoască că, în pachetul primit de la aceasta, se aflau astfel de substanțe, mai mult afirmând că, deși este consumator de aproximativ 3 ani, de la momentul arestării nu a mai consumat droguri.
Apărările inculpatului sunt infirmate de către concubina sa ( ), care, atât în fața instanței de fond (fila 32), cât și în declarația dată în apel (fila 23), a precizat că, înmânându-i pachetul acestuia, i-a comunicat că în el se află droguri, în concret heroină, fără ca inculpatul să refuze primirea acelui pachet.
De altfel, este greu de crezut că, în lipsa unei cereri a inculpatului, concubina acestuia ar fi întreprins un demers atât de periculos precum introducerea de droguri într-un loc de deținere, supus unor reguli stricte de securitate.
În plus, alte date obiective (necontestate) ale cauzei confirmă că inculpatul a solicitat concubinei sale aducerea drogurilor în locul de arest, în vederea consumului acestora.
Astfel, reacțiile imediate ale inculpatului la descoperirea dozelor de heroină asupra sa au constat în manifestarea violentă a acestuia (a sărit pe biroul unde fuseseră așezate) și în înghițirea intempestivă a acelor doze, conform procesului verbal de constatare (filele 13-15, ), reacții cărora inculpatul, fiind întrebat de către instanța de apel, nu le-a putut da o explicație plauzibilă (afirmând doar că a procedat în acest mod, probabil,"de teamă",pe fondul stării de sevraj) și care, în mod normal, nu pot fi explicate decât prin faptul că el cunoștea conținutul dozelor respective și consecințele penale ale acțiunilor sale, încercând, prin actele comise, să îndepărteze principalul mijloc de probă care îl acuza.
De asemenea, inculpatul a recunoscut, în mod constant, că este consumator de droguri de câțiva ani și, cu toate că a negat că ar fi consumat asemenea substanțe după ce a fost arestat, cercetările efectuate în camera de arest au confirmat prezența în acea cameră a unei fiole sparte pe care s-a pus în evidență heroină, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr.-/22.08.2008 (filele 47-48, ), unul dintre colegii săi de cameră, respectiv martorul, declarând că această fiolă, precum și seringa hipodermică găsită în aceeași locație, erau folosite în comun de către deținuții din camera respectivă pentru a se droga (fila 53, ). Cum ceilalți doi ocupanți ai camerei de arest (martorii și ) au negat că ar fi consumatori de droguri (filele 54-57, ) și nu există dovezi care să probeze contrariul, concluzia logică care se impune este aceea că numai inculpatul și primul martor menționat, conform propriei recunoașteri, au deținut și consumat împreună heroină în locul de deținere.
Curtea constată neîntemeiată și critica inculpatului privitoare la greșita încadrare juridică a faptelor sale, prin reținerea circumstanței agravante speciale prevăzute de art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000.
Astfel, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, inclusiv în privința infracțiunilor incriminate în art.2 și art.4 din Legea nr.143/2000, pe lângă situațiile prevăzute în Codul penal, constituie circumstanță agravantă, între alte situații, și aceea în care "fapta a fost comisă într-un loc de detenție".
Or, în speță, atât fapta inculpatului de instigare la trafic de droguri de mare risc (prin solicitarea telefonică a procurării și remiterii de heroină), cât și fapta acestuia de deținere a unor asemenea substanțe pentru consumul propriu au fost săvârșite nemijlocit într-un asemenea loc (în concret, arestul unei secții de poliție, unde era încarcerat în baza unui mandat de arestare preventivă), astfel că aplicarea în privința sa - ca de altfel și a inculpatei - a dispozițiilor art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000 este legală și temeinică, neexistând motive de înlăturare a acestora.
Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate celor doi inculpați, Curtea constată ca fiind juste și corect proporționalizate pedepsele stabilite pentru infracțiunile prevăzute de art.25 din Codul penal rap. la art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 (în cazul inculpatului ) și respectiv de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 (în cazul inculpatei ).
Astfel, la stabilirea duratei acelor pedepse (8 ani închisoare, în privința inculpatului și respectiv 4 ani închisoare, în privința inculpatei ), s-a dat eficiența cuvenită tuturor criteriilor de individualizare prevăzute în art.72 din Codul penal, pedepsele respective reflectând în mod corespunzător gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurarea comiterii acestora de către fiecare dintre cei doi inculpați în condițiile circumstanței agravante reglementate de art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000, existența stării de recidivă postexecutorie, prevăzută de art.37 lit.b din Codul penal, a inculpatului (condamnat prin Sentința penală nr.964/2004 a Tribunalului București, pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, la pedeapsa de 5 ani închisoare, în executarea căreia a fost arestat la data de 01 noiembrie 2001 și liberat condiționat la data de 13 februarie 2006, cu un rest rămas neexecutat de 260 zile de închisoare, care s-a împlinit la data de 31 octombrie 2006), precum și incidența, în cazul ambilor inculpați, a circumstanțelor atenuante judiciare reglementate de art.74 din Codul penal (reținerea acestora de către instanța de fond, fără a fi individualizate în concret, nu poate fi cenzurată de către instanța de control judiciar în apelurile declarate numai de către inculpați).
De asemenea, în privința inculpatei, pedeapsa coborâtă cu nu mai puțin de 6 ani sub minimul special prevăzut în norma de incriminare este corespunzătoare și atitudinii procesuale a acesteia, care, din primul moment și în mod constant, în toate declarațiile date pe parcursul procesului penal (inclusiv în apel), a recunoscut cu deplină sinceritate săvârșirea faptei reținute în sarcina sa. În pofida circumstanțelor personale favorabile inculpatei (lipsa de antecedente penale, existența unui domiciliu stabil și apartenența la o familie organizată), nu este întemeiată solicitarea de a se opera o nouă reducere a pedepsei astfel stabilite, în condițiile în care, pe de o parte, acestor împrejurări li s-a dat deja o mare eficiență, iar, pe de altă parte, ele vin în concurs cu o circumstanță agravantă legală, care sporește periculozitatea socială a faptei comise.
În privința inculpatului, nu există motive de reducere a pedepsei în discuție, care se situează oricum cu 2 ani sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită. De altfel, nici inculpatul nu a indicat în concret vreo împrejurare care să justifice o astfel de cerere, Curtea apreciind că, în condițiile existenței antecedentelor penale și atitudinii procesuale nesincere, nu era justificată nici măcar acordarea pentru acesta de circumstanțe atenuante judiciare, care au determinat coborârea pedepsei sub minimul special de 10 ani închisoare, aspect care nu poate fi însă remediat în apelul promovat numai de către inculpat, pentru a nu se încălca principiul neagravării situației în propria cale de atac, prevăzut de art.372 alin.1 din Codul d e procedură penală.
În schimb, în cazul infracțiunii prevăzute de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 (reținută în sarcina fiecăruia dintre cei doi inculpați), rămânând valabile toate considerațiile expuse anterior, la care se adaugă și împrejurarea (recunoscută) că aceștia sunt consumatori de droguri de mai mulți ani, Curtea constată că instanța de fond a făcut în mod greșit, în privința ambilor inculpați, aplicarea dispozițiilor art.76 lit.a din Codul penal, corectă fiind reținerea incidenței prevederilor art.76 lit.d din Codul penal, având în vedere că minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea în discuție este de 2 ani închisoare.
Totodată, deoarece instanța de fond a menționat în mod explicit în considerentele sentinței apelate (necontestată de parchet), în cazul ambilor inculpați,"aplicarea a câte unei pedepse pentru fiecare dintre faptele săvârșite, coborâtă sub minimul special"(pagina 7, ultimul paragraf), Curtea constată că, în raport cu această mențiune favorabilă, se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea în discuție sub minimul special anterior menționat (în concret, până la 1 an și 6 luni închisoare), deși această coborâre nu este obligatorie, conform art.80 alin.2 din Codul penal, având în vedere coexistența circumstanțelor atenuante judiciare acordate inculpatului cu două cauze legale de agravare a răspunderii sale penale (starea de recidivă postexecutorie și respectiv săvârșirea infracțiunii într-un loc de detenție), în urma contopirii cu pedeapsa stabilită pentru prima infracțiune, acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.
Drept urmare, întrucât inculpata, spre deosebire de primul inculpat, nu este cunoscută cu antecedente penale și a înțeles că adopte o atitudine procesuală constant sinceră, Curtea apreciază că, pentru a se realiza o diferențiere echitabilă a pedepselor aplicate acestora, inclusiv sub aspectul infracțiunii analizate, se impune și reducerea pedepsei stabilite pentru inculpată cu privire la infracțiunea respectivă (în concret, până la 1 an închisoare).
În raport cu pedeapsa rezultantă ce va fi aplicată inculpatei în urma contopirii pedepselor stabilite pentru cele două infracțiuni concurente săvârșite de acesta, respectiv 4 ani închisoare, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin.2 sau de art.861alin.2 din Codul penal, astfel că nu se poate dispune în mod legal suspendarea, condiționată sau sub supraveghere, a executării acelei pedepse, după cum s-a solicitat în apelul inculpatei.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.379 pct.2 lit.a din Codul d e procedură penală, va admite apelurile declarate de inculpații și, va desființa în parte sentința atacată și, procedând la rejudecarea cauzei pe fond, va decide în sensul și în limitele celor anterior menționate.
Celelalte dispoziții ale sentinței apelate vor fi menținute, neexistând motive de desființare a acestora.
În temeiul art.383 alin.11rap. la art.350 alin.1 din Codul d e procedură penală, constatând că se mențin și în prezent temeiurile care au determinat inițial luarea față de cei doi inculpați a măsurii arestării preventive, acestea fiind chiar întărite de pronunțarea împotriva fiecăruia dintre ei a unei soluții de condamnare la câte o pedeapsă cu executare în regim de detenție, va menține în continuare măsura respectivă.
În temeiul art.383 alin.2 din Codul d e procedură penală rap. la art.88 alin.1 din Codul penal, va deduce din pedeapsă aplicată fiecărui inculpat durata privării preventive de libertate.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare în apelurile ambilor inculpați vor rămâne în sarcina statului, onorariile avocaților din oficiu (care au asigurat asistența juridică obligatorie a acestora) fiind suportate din fondul, conform art.189 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.379 pct.2 lit.a din Codul d e procedură penală, admite apelurile declarate de inculpatul și de inculpata împotriva Sentinței penale nr.255/F din data de 04 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
Descontopește pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, astfel:
- pedeapsa principală de 8 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art.25 din Codul penal rap. la art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000, art.37 lit.b din Codul penal și art.74-76 lit.a din Codul penal;
- pedeapsa principală de 3 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000, art.37 lit.b din Codul penal și art.74-76 lit.a din Codul penal.
Reduce pedeapsa principală pentru infracțiunea prevăzută de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000, art.37 lit.b din Codul penal și art.74 din Codul penal, de la 3 ani închisoare la 1 an și 6 luni închisoare, făcând aplicarea art.76 lit. din Codul penal.
În temeiul art.33 lit.a rap. la art.34 alin.1 lit.b din Codul penal, contopește pedeapsa principală astfel redusă cu pedeapsa principală de 8 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art.25 din Codul penal rap. la art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000, art.37 lit.b din Codul penal și art.74-76 lit.a din Codul penal, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 8 ani închisoare.
II. Descontopește pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatei în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, astfel:
- pedeapsa principală de 4 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000 și art.74-76 lit.a din Codul penal;
- pedeapsa principală de 1 an și 6 luni închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000 și art.74-76 lit.a din Codul penal.
Reduce pedeapsa principală pentru infracțiunea prevăzută de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000 și art.74 din Codul penal, de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an închisoare, făcând aplicarea art.76 lit. din Codul penal.
În temeiul art.33 lit.a rap. la art.34 alin.1 lit.b din Codul penal, contopește pedeapsa principală astfel redusă cu pedeapsa principală de 4 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000 și art.74-76 lit.a din Codul penal, inculpata urmând să execute în final pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.383 alin.11rap. la art.350 alin.1 din Codul d e procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpatului și a inculpatei.
În temeiul art.383 alin.2 din Codul d e procedură penală rap. la art.88 alin.1 din Codul penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive, începând cu data de 22 august 2008 și până la zi, iar din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 21 august 2008 și până la zi.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu pentru fiecare dintre apelanții inculpați, în sumă de câte 300 lei, se suportă din fondul
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru apelanții inculpați.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 22.05.2009
-
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Niculae Stan
