Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 114/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 114/A/2008
Ședința publică de la 11 noiembrie 2008
lnstanța constituită din:
PREȘEDINTE: Virgil Viorel Andreieș
Președintele Curții de Apel Cluj
JUDECĂTOR 2: Iuliana Moldovan
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat în examinare apelul declarat de inculpatul -, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 18/D din data de 15 ianuarie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, faptă prev.și ped.de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 28 octombrie 2008, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 4 noiembrie 2008, iar apoi pentru data de 11 noiembrie 2008.
CURTEA
Prin sentința penală nr.18/D din 15 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, a fost condamnat inculpatul -, fiul lui - și, născ. la 02.09.1972 în T, cetățean român, studii medii, divorțat, stagiul militar satisfăcut, cu antecedente penale, deținut în Penitenciarul Gherla, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu art.41 al.2 penal, la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b penal, pe o perioadă de 5 ani.
S-a făcut aplicațiunea prev. art.71 și 64 lit.a,b penal.
În temeiul art.350 pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului și potrivit art.88 penal, s-a dedus din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 13.06.2007 până la zi.
În temeiul art.17 al.1, 2 din Legea nr.143/2000, s-a dispus confiscarea cantității de 1,90 grame pulbere ce conține (aflată în camera de corpuri delicte pentru droguri și precursori din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția de evidență operativă și cazier judiciar B), a 0,3 grame cocaină în amestec și de la inculpat echivalentul în lei, la data plății, a sumei de 290 Euro obținută din vânzarea drogurilor.
În baza art.191 pr.pen. inculpatul a fost obligat să plătească 2.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Serviciul Teritorial Cluj, s-a dispus trimiterea în judecată penală, în stare de arest preventiv, a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu art.41 al.2 penal, comisă prin aceea că de la începutul anului 2007 și până în momentul reținerii sale, a deținut, oferit și vândut, prin acte materiale repetate,în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, cocaină și comprimate (ecstasy) mai multor tineri din mun.T și C-N, iar în intervalul mai-iunie 2007, vândut investigatorului sub acoperire aproximativ un gram de cocaină și 15 comprimate ecstasy.
Ascultat în instanță, inculpatul a declarat că înțelege învinuirea ce i se aduce, însă nu recunoaște comiterea faptei reținute în sarcina sa.
Din actele și lucrările dosarului, declarațiile inculpatului, ale martorilor, A, B, (69-76), (95-98), ale martorului cu altă identitate și investigatorului sub acoperire cu nume de cod, instanța a reținut următoarele:
Din actele premergătoare efectuate în cauză de către Inspectoratul General al Poliției Române- Direcția Generală de Combatere a Organizate - C-N, care și-a declinat ulterior competența de soluționare către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Serviciul Teritorial Cluj, a rezultat faptul că inculpatul s-a aflat sub supravegherea specifică a organelor de poliție. În cauză au existat indicii că acest inculpat a oferit și comercializat de la începutul anului 2007 mai multor tineri din orașele T și C-N, prin acte materiale repetate, în baza aceleiași rezoluții infracționale, cocaină și tablete ecstasy -.
Pentru strângerea datelor privind comiterea acestei infracțiuni, pentru identificarea persoanelor față de care s-a presupus că a fost comisă, s-a autorizat, cu începere din 11.04.2007, folosirea unui investigator acoperit din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române -Direcția Generală de Combatere a Organizate - C, cu nume de cod "" și s-a autorizat procurarea cantității de 500 comprimate () și 100 grame cocaină de către investigatorul acoperit cu sprijinul colaboratorului acestuia (6-7 dosar de urmărire penală).
La data de 2 mai 2007, investigatorul acoperit cu nume de cod, prin intermediul colaboratorului, a cumpărat de la inculpatul, cu suma de 70 Euro, o substanță de culoare albă despre care inculpatul a afirmat că este cocaină. Potrivit raportului de constatare numărul - din data de 30.05.2007, proba respectivă este constituită din 0,7 grame substanță care conține cocaină în amestec cu fenacetină, benzocaină, cafeină, lidocaină, tetracaină și diltizem, cocaina făcând parte din tabelul anexă II din Legea nr.143/2000.
În data de 21 mai 2007, prin intermediul investigatorului acoperit-nume de cod și a colaboratorului său, s-au cumpărat de la inculpatul, cu suma de 10 Euro bucata, un număr total de cinci comprimate de culoare, despre care inculpatul a susținut că sunt tablete, având imprimate pe una din fețe logo-ul "Apple".
La data de 26 mai 2007, acționând similar, de la inculpatul, investigatorul sub acoperire a cumpărat, tot cu 10 Euro bucata, 10 comprimate de culoare, cu același logo.
La data de 2 iunie 2007, același investigator a cumpărat de la inculpat, cu suma de 70 Euro, o substanță de culoare albă despre care inculpatul a afirmat că este cocaină. Pentru tabletele menționate mai sus s-a realizat o analiză de laborator, rezultând faptul că acele probe conțin ca substanță activă 3,4 methylenedioxymetamfetamine -. Pentru substanța cumpărată la 2 iunie, raportul de constatare nr.- din 08.06.2007, a menționat că proba este constituită din 0,19 grame substanță care conține cocaină în amestec cu codeină, paracetamol, cafeină și lidocaină.
În faza urmăririi penale, martora a declarat că în anturajul tinerilor din mun.T este cunoscut faptul că acest inculpat se ocupă cu traficul de droguri și astfel l-a contactat telefonic pe inculpat. Martorul cu altă identitate a declarat în același sens și anume că inculpatul se ocupă cu vânzarea de cocaină și tablete, precizând că l-a văzut personal pe inculpat vânzând droguri. În cauză s-a solicitat de către organul de urmărire penală și s-a obținut din partea instanței autorizația de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice purtate de către inculpat, începând cu data de 4 mai 2007, autorizație prelungită cu data de 2 iunie 2007.
Din investigațiile efectuate în cauză, coroborate cu notele de redare a convorbirilor telefonice, a rezultat faptul că în acea perioadă inculpatul a luat legătura cu martorii, A și.
În apărare, inculpatul, prin avocatul angajat conform delegației depuse la dosar, a încercat să acrediteze ideea că tot dosarul este o înscenare și el nu se face vinovat de comiterea faptei reținute în sarcina sa. În aceste sens a propus și s-a procedat de către instanța de fond la audierea martorilor, A, toți sprijinind teza probatorie a inculpatului, în sensul că este un sportiv, cunoscut la diferite competiții în țară, iar în datele indicate în actul de sesizare că a procedat la vânzarea de droguri, el de fapt nici nu se afla în localitatea Apărarea a mers mai departe cu contestarea actului de incriminare, în sensul cererii către instanță de a nu lua în considerare actele premergătoare din faza de urmărire penală, deoarece nu au fost întocmite legal și nu pot constitui mijloc de probă la dosar și astfel să se ajungă la inculparea sa. De asemenea, a contestat întreaga activitate a investigatorului sub acoperire, susținând că nici o probă de la dosar nu conduce la concluzia că inculpatul a vândut droguri acestuia, investigatorul avându-le de la colaboratorul său pe nume "".Ca atare, sunt prea multe dubii și aspecte care nu se coroborează, totul fiind în favoarea inculpatului și a prezumției de nevinovăție, impunându-se achitarea de sub orice învinuire.
Așa cum s-a menționat, instanța a procedat la audierea tuturor martorilor din faza urmăririi penale, ajungând la concluzia că martorii, B au declarat pro-causa, fiind prieteni și amici cu inculpatul, iar martora arătând chiar că este logodnica inculpatului, având astfel evident o declarație subiectivă. Martorii aceștia au dat declarații foarte apropiate ca și conținut cu cea a inculpatului, din instanță, venind tocmai în sprijinul tezei probatorii a acestuia, având un caracter clar subiectiv, motiv pentru care instanța nu le va lua în considerare, înlăturându-le. Mai mult trebuie menționat că față de numiții, A și, în temeiul art.38 și art.45 al.1 pr.pen. s-a dispus disjungerea cauzei în vederea completării cercetărilor sub aspectul comiterii de către aceștia a infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, de art.4 al.2 din Legea nr.143/2000. Unii dintre acești martori și anume și au fost la rândul lor inculpați și chiar condamnați pentru infracțiuni de trafic de droguri.
Susținerea martorei că a fost forțată de către organul de urmărire penală să dea declarația în defavoarea inculpatului nu are nici un suport probator și vine, așa cum am menționat în sprijinul acestuia pentru a-l disculpa. În sprijinul actului de sesizare a instanței stau și convorbirile telefonice purtate de către inculpat cu martorii respectivi, interceptate și redate apoi în baza autorizației eliberate de către instanță în condiții legale, elocventă fiind convorbirea cu martora, din care reiese clar specificul activității inculpatului, aceea de trafic de droguri, fiind anume căutat de către martoră atunci când a avut acea substanță, apelând la inculpat nu în calitate de logodnic, prieten și ca un cunoscător în materie.
Celelalte susțineri ale avocatului, în apărare pentru inculpat, au fost apreciate de către instanță ca fiind de conveniență tocmai pentru a realiza teza achitării clientului său. Astfel, susținerea că actele premergătoare efectuate în cauză nu sunt legale, nu a fost împărtășită de către instanță. în art.224 ind.1 pr.pen. este menționat faptul că actele premergătoare efectuate de către investigatorii sub acoperire constituie probe la dosar, deoarece au existat indicii temeinice și concrete că s-a săvârșit și era în curs de săvârșire infracțiunea de trafic de droguri de către inculpatul. Organul de urmărire penală a dispus legal folosirea acestui investigator sub acoperire, potrivit art.224 ind.2 pr.pen. Probele astfel obținute sunt legale, temeinice și conduc spre concluzia că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa. Aceste probe au fost analizate de către instanță în legătură cu celelalte și anume declarația martorului cu identitate schimbată, numitul, care a declarat constant că l-a văzut pe inculpat vânzând droguri, respectiv tablete de ecstasy. Sunt apoi convorbirile telefonice redate la dosar, sunt declarațiile martorilor, cu rezervele menționate mai sus. Sunt și probele științifice și anume tabletele și substanța cumpărate de către investigator de la inculpat. Nu în ultimul rând sunt declarațiile luate potrivit art.86/2 pr.pen. martorului cu altă identitate și a investigatorului sub acoperire cu nume de cod, depuse în plic sigilat și păstrate în condiții specifice la instanță.
În aceste condiții, nu s-a pus problema achitării inculpatului, el făcându-se vinovat de comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu art.41 al.2 penal (deoarece din materialul probator administrat în cauză a rezultat o multitudine de procese execuționale, fiecare cu semnificație penală proprie, separate în timp, dar unificate datorită factorului subiectiv care le este comun, fiind vorba de o infracțiune continuată ).
Procedând la individualizarea pedepsei, instanța a ținut seama de criteriile generale ale art.72 penal, și anume limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptei (care este ridicat având în vedere implicațiile sociale ale unor astfel de fapte), valoarea socială ocrotită de legea penală și lezată prin acțiunea antisocială a inculpatului, persoana acestuia care are antecedente penale, deși nu este recidivist.
Astfel, pentru atingerea scopurilor art.52 penal, instanța a aplicat pedeapsa de 10 ani închisoare în regim de detenție și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b penal, pe o perioadă de 5 ani, cu aplicarea prev.art.71 și 64 lit.a,b penal, pedeapsă menită să contribuie la constrângerea și reeducarea acestui inculpat.
În temeiul art.350 pr.pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului și potrivit art.88 penal, din pedeapsă s-a dedus timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 13.06.2007 la zi.
În baza art.17 al.1,2 din Legea nr.143/2000, s-a dispus confiscarea cantității de 1,90 grame pulbere ce conține (aflată în camera de corpuri delicte pentru droguri și precursori din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția de evidență operativă și cazier judiciar B), a 0,3 grame cocaină în amestec și de la inculpat echivalentul în lei, la data plății, a sumei de 290 Euro obținută din vânzarea drogurilor.
În temeiul art.191 pr.pen. inculpatul a fost obligat să plătească 2.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul solicitând, în esență, în principal achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c proc.pen. întrucât la dosar nu există probe de vinovăție,iar în secundar,reducerea pedepsei,considerând pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată de prima instanță mult prea mare raportat la cantitatea de drog ce se reține că ar fi traficat-
Analizând sentința atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate precum și din oficiu Curtea,reține următoarele:
Prima instanță a administrat în cursul cercetării judecătorești probele solicitate atât de reprezentantul parchetului cât și de apărătorul inculpatului, pe baza cărora a reținut o stare de fapt corectă, corespunzătoare adevărului.
În cursul judecării căii de atac a apelului, la solicitarea apărătorului inculpatului, s-au mai administrat și alte probe, însă acestea nu au fost în măsură să răstoarne starea de fapt reținută în sentința primei instanțe.
Astfel, a fost audiat martorul (68), coleg de serviciu cu inculpatul, care a arătat că acesta nu se ocupa cu traficul de droguri, nu l-a văzut niciodată consumând droguri și că organele de poliție l-au reținut și pe el presându-l să declare împotriva acestuia,însă declarația acestuia este subiectivă în sensul că nu se poate susține că martorul s-a aflat în permanență în preajma inculpatului pentru a ști în totalitate care sunt activitățile acestuia. Au mai fost audiați investigatorul sub acoperire "" (76), martorul cu altă identitate "" (87) și colaboratorul "" (120) care și-au menținut declarațiile date în fața primei instanțe, declarații din care rezultă că inculpatul a vândut droguri colaboratorului "" iar acesta i-a predat drogurile investigatorului sub acoperire "".În acest context,invocându-se acest aspect în motivarea apelului,Curtea reține că eventualele inadvertențe ivite în declarațiile acestor martori cu privire la orele la care s-au cumpărat drogurile de la inculpat sau la cantitățile de drog cumpărate se pot explica prin trecerea unei perioade de timp relativ mare de la acele date,precum și prin specificul activității acestora.Pe de altă parte aceștia fiind audiați potrivit procedurii speciale prev. de art.86/2 pr.pen. nu pot furniza informații care să poată conduce la identificarea lor. Martorul cu identitate protejată "" a declarat că inculpatul este cunoscut în rândul tinerilor din T (123-124 dos.urm.pen.) ca ocupându-se cu comercializarea de droguri,respectiv cocaină și comprimate de ecstasy,ba mai mult că a și fost de față când acesta a vândut unor tineri un de culoare albă pentru care a primit sume de bani în Euro,și acest martor fiind audiat potrivit art.86/2 pr.pen.
Declarația acestui martor se coroborează cu declarația martorei din cursul urmăririi penale (112-113) care a arătat că inculpatul este foarte cunoscut în mediul tinerilor din T ca ocupându-se cu traficul de droguri și astfel,aflând despre cele 5 grame de amfetamină primite de numitul A,l-a contactat pe inculpat pentru a-l întreba ce să facă cu praful respectiv,iar inculpatul i-a spus că vrea să vadă drogurile și calitatea acestora,iar apoi,reîntâlnindu-se ulterior,a verificat praful și a spus că nu este drog ci algocalmin cu bicarbonat și că nu le cumpără.
Martora a revenit asupra acestei declarații în fața instanței de fond (69), unde a arătat că a fost amenințată de organele de poliție să declare că inculpatul este cunoscut în mediul tinerilor din T, ca distribuitor de droguri, însă nu e adevărat, amenințările constând în aceea că va fi și ea cercetată pentru trafic de droguri. Despre întâlnirea cu inculpatul din data de 7 iunie când i-a arătat praful respectiv a motivat-o prin aceea că a dorit să-l ajute pe care avea o situație materială precară și dorea să vândă praful respectiv și astfel a apelat la inculpat cu care se cunoștea de foarte mulți ani și îl considera ca un frate mai mare.
Curtea apreciază însă că această revenire este nejustificată, de altfel declarația acesteia din cursul urmăririi penale este confirmată chiar de convorbirea telefonică avută cu inculpatul la data de 7.06.2006 (21 vol.II) când aceasta l-a sunat pe inculpat și i-a spus că are ea 5 grame amfetamină și cocaină,inculpatul spunând că n-o aude bine,stabilind însă să se întâlnească mai târziu,lucru care s-a și întâmplat.
În fața primei instanțe au mai fost audiați un număr de 6 martori (f,71-76), prieteni ai inculpatului, care au declarat că acesta nu este implicat în nici un fel în traficul de droguri, că nu este cunoscut ca având asemenea activități.
Evident că declarațiile acestora sunt subiective, fiind așa cum s-a arătat mai sus, prieteni cu inculpatul, iar pe de altă parte aceste declarații nu pot înlătura declarațiile investigatorului și a colaboratorului acestuia precum și procesele verbale încheiate în cursul urmăririi penale. În acest context, al sincerității martorilor propuși de inculpat, Curtea menționează doar ca exemplu că cel puțin unul dintre acești martori, respectiv (72) a fost condamnat pentru trafic de droguri. Pe de altă parte,așa cum rezultă din procesele verbale de investigații încheiate de lucrătorii de poliție din cadrul C (54-58) aceștia au stabilit că numiții, și A,respectiv unii dintre martorii menționați mai sus, sunt consumatori de droguri și se aprovizionau cu comprimate de ecstasy de la inculpat.De altfel aceștia sunt cercetați în dosarul nr. 109/D/ sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cumpărare/deținere de droguri de mare risc,dosarul aflăndu-se în curs de urmărire penală (124 dos. instanței de apel).De asemenea,în ceea ce privește declarațiile celorlalți martori propuși de inculpat, (logodnica inculpatului), și,Curtea îmbrățișează opinia primei instanțe în sensul că aceștia au dat declarații pro causa pentru a susține varianta inculpatului.
Sentința primei instanțe a fost criticată în motivele de apel și prin aceea că nu s-au administrat toate probele necesare aflării adevărului, făcându-se referire la martorul, instanța de fond revenind asupra audierii acestuia și trecând la soluționarea cauzei fără a fi audiat și acest martor. Curtea a admis proba cu acest martor, însă deși s-au acordat două termene în acest sens, apărătorul inculpatului nu a depus la dosar adresa corectă de domiciliu a martorului (147,155-156) astfel că nu s-a putut realiza citarea acestuia și s-a trecut la soluționarea cauzei fără ca acesta să fie audiat.Pe de altă parte teza probatorie ce se dorește a fi demonstrată prin audierea acestuia martor și anume că fiind în cercul de prieteni ai inculpatului are cunoștință despre activitatea desfășurată de acesta în cursul anului 2007, stat și la baza audierii celorlalți martori ai inculpatului,astfel că declarația acestuia nu ar aduce împrejurări noi cauzei.
S-a mai invocat în motivele de apel că autorizațiile de interceptare și înregistrare pe suport magnetic a convorbirilor telefonice purtate de inculpat și de prelungire a acesteia sunt lovite de nulitate absolută întrucât au fost date cu încălcarea art.91/1 și urm.pr.pen. în sensul că deși nu s-a cerut de către procuror,instanța a emis în mod nelegal autorizație prin care a permis DIICOT C să efectueze și înregistrarea pe bandă magnetică de imagini.
Raportat la acest motiv de apel, Curtea reține pe de o parte că nu s-au efectuat de către organele de urmărire penală și înregistrări de imagini în cauză,astfel că nu a fost vătămată în nici un fel persoana inculpatului,iar pe de altă parte această nulitate nu este enumerată printre nulitățile absolute prev. de art.197 al.2 pr.pen.neputând duce astfel la anularea acestor autorizații și implicit la desființarea sentinței.
În ce privește obiecțiunea că DIICOT C nu a depus la dosar toate interceptările convorbirilor telefonice,ci numai cele care au justificat actul de inculpare,Curtea o va respinge întrucât potrivit art.91/2 al.4 pr.pen.convorbirile sau comunicările interceptate și înregistrate care nu privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau nu contribuie la identificarea ori localizarea participanților se arhivează la sediul parchetuluiși pot fi transmise judecătorului sau completului investit cu soluționarea cauzei,la solicitarea acestuia,în cauză nesolicitându-se acest lucru.
În ce privește neregularitatea actului de sesizare a instanței invocată în motivele de apel Curtea urmează aor espinge raportat la dispozițiile art.332 pr.pen. care limitează restituirea cauzei la procuror doar când cercetarea penală s-a efectuat de un organ necompetent sau se invocă situațiile prev. de art.197 al.2 pr.pen.respectiv nulitățile absolute,situații care nu se regăsesc în speță,așa cum s-a arătat mai sus.
În altă ordine de idei, s-a contestat activitatea desfășurată în cauză a investigatorului sub acoperire și a colaboratorului acestuia, respectiv că ordonanța de autorizare a folosirii investigatorului sub acoperire nu este motivată, că procurorul nu a făcut nici un act premergător începerii cercetării penale anterior emiterii ordonanței de autorizare a folosirii investigatorului, că nu există nici o dovadă că polițiștii au avut delegare din partea procurorului în vederea efectuării actelor premergătoare, că polițiștii nu dispuneau de sumele de bani necesare efectuării tranzacțiilor pentru care s-a emis autorizația de către procuror, că instanța trebuia să cunoască identitatea colaboratorului, că nici un act nu a fost întocmit de investigatorul, ci de colegii acestuia din structurile DIICOT, că nu există nici o certitudine că investigatorul a primit drogurile de la colaboratorul său care la rândul său ar fi procurat drogurile de la inculpat, că plicurile cu substanțe nu au fost sigilate,însă instanța urmează a respinge aceste obiecțiuni, întrucât pe de o parte, aceștia au acționat în baza ordonanței emise de procuror la data de 11 aprilie 2007 (6 din dosar de urmărire penală) prin care s-a autorizat folosirea investigatorului sub acoperire "" și a colaboratorului acestuia "", iar pe de altă parte instanța apreciază că în speță s-au respectat prevederile dispozițiilor art.22 din Legea nr.143/200, care prevede că polițiștii din formațiunile de specialitate, care acționează ca investigatori acoperiți, precum și colaboratorii acestora, pot procura droguri, substanțe chimice, esențiale și procurori, cu autorizarea prealabilă a procurorului, în vederea descoperirii activităților infracționale și a identificării persoanelor implicate în astfel de activități.Actele încheiate de polițiștii și colaboratorii acestora pot constitui mijloace de probă.
De asemenea,procurorul a respectat întocmai prevederile art.2241și urm. proc.pen., aceasta fiind reglementată ca o procedură specială de efectuare a actelor premergătoare, iar pe de altă parte această instituție a investigatorului sub acoperire a fost introdusă prin art.21 din 143/2000 tocmai pentru a desfășura activități de prevenire,descoperire,combatere și sancționare a traficului și consumului ilicit de droguri,dat fiind faptul că modalitățile concrete de pregătire ori săvârșire a infracțiunilor de trafic de droguri prezintă forme tot mai diversificate,în fața cărora posibilitățile de descoperire devin anevoioase,iar mijloacele și metodele clasice de probațiune prevăzute de Codul d e procedură penală erau insuficiente..
De asemenea, prin adresa de la 148, a răspuns la unele dintre obiecțiunile invocate de apărătorul inculpatului în sensul că potrivit pr.pen. și 143/2000 investigatorii acoperiți și colaboratorii acestora întocmesc procese verbale în care este menționată activitatea pe care o desfășoară potrivit dispozițiilor date de procuror prin ordonanța prin care se autorizează folosirea investigatorului,că dispozițiile legale nu impun efectuarea unei percheziții corporale asupra colaboratorului anterior procurării drogurilor,că sumele de bani folosite la procurarea drogurilor provin din fondul C și că drogurile cumpărate de investigatorul acoperit prin intermediul colaboratorului au fost predate sigilate laboratorului C în vederea examinării acestora,aspect care rezultă de altfel și din rapoartele de constatare tehnico-științifică efectuate în cauză (20,37,43,49,61) și procesele verbale de la 24,25,52,53).
În speță, procesele verbale încheiate de lucrătorii de poliție din cadrul C-N care au fost delegați să efectueze actele de urmărire penală prin rezoluția din 2 mai 2007 (16) aflate la 17,35,41,47,54-58 se coroborează cu declarațiile investigatorului sub acoperire și colaboratorului acestuia (care au acționat legal în baza ordonanței emise de procuror) date de aceștia atât în fața instanței de fond cât și a celei de apel, cu rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, din cadrul (20,37-38,43-44,49-50,61-62), cu declarațiile inițiale ale martorei și cu cele ale martorului cu altă identitate " ", precum și cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice (1-27,II) și constituie mijloacele de probă care dovedesc vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prev. de art.2 alin.2 din legea 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 pen. astfel că aceasta a fost în mod corect reținută de prima instanță.
În ceea ce privește însă pedeapsa aplicată inculpatului de către prima instanță, Curtea o găsește ca fiind mult prea ridicată raportat la cantitatea de drog traficată de inculpat, respectiv 1 gram cocaină și 15 comprimate. În procesul de reindividualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, Curtea va avea în vedere dispozițiile art.74 alin.2 pen. care prevăd că împrejurările enumerate în acest articol la lit.a-c (care nu pot fi aplicate inculpatului), au caracter exemplificativ,instanța putând astfel avea în vedere și alte împrejurări, pe care să le aprecieze ca fiind circumstanțe atenuante. În acest context Curtea apreciază cantitatea mică de drog traficată ca fiind o asemenea împrejurare, împrejurare ce are evident efect și asupra gradului de pericol social a faptei acestuia, sens în care va reține în favoarea inculpatului această circumstanță atenuantă și făcând aplicarea art.76 lit.a pen. va aplica inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare, considerând că această pedeapsă este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei și va fi în măsură să contribuie la reeducarea acestuia.
Ca pedeapsă complimentară obligatorie pentru infracțiunile de acest gen va interzice inculpatului pe o perioadă de 2 ani drepturile prevăzute de art.64 lit.a și b pen.
Va face aplicarea art.71 și 64 lit a și b pen.
Va menține starea de arest a inculpatului și va deduce din pedeapsă durata arestării preventive începând cu data de 13.06.2007 și până la zi.
Va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art.192 alin.3 proc.pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea prezentului apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
In baza art. 379 pct.2 lit.a Cod proc.penală, admite apelul declarat de inculpatul - născut la 2 sept. 1972, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 18/D din 15 ianuarie 2008 Tribunalului Cluj, pe care o desființează doar in ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate acestuia.
Rejudecând, condamnă pe inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prev.de art. 2 al.2 din Legea nr. 143/2002 cu aplicarea art. 74 Cod penal, rap.la art. 76 lit.a Cod penal, la pedeapsa de:
- 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a și b Cod penal, pe o durata de 2 ani.
Face aplicarea art.71 și 64 Cod penal.
Menține starea de arest a inculpatului și deduce din pedeapsă durata arestării preventive începând cu data de 13 iunie 2007 și până la zi.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red.IM
Dact./5ex.
04.12.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE
Ședința Camerei de Consiliu din 2 decembrie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: - - -, Președintele
Curții de Apel Cluj
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
Pe rol fiind înăturarea omisiunii vădite strecurate în minuta și dispozitivul deciziei penale nr. 114/A din data de 11 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, privind pe inculpatul, în sensul completării încadrării juridice a faptelor cu prevederile art. 41 alin. 2 pen. și a completării pedepsei accesorii cu prevederile art. 64 lit. a și b pen.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni, părțile nefiind citate.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
CURTEA
Deliberând:
S-a luat în examinare din oficiu omisiunea vădită din cuprinsul minutei și dispozitivului deciziei penale nr. 114/A din data de 11 noiembrie 2008, în sensul completării încadrării juridice a faptelor cu prevederile art. 41 alin. 2 pen. și a completării pedepsei accesorii cu prevederile art. 64 lit. a și b pen.
Analizând omisiunea vădită, instanța constată că aceasta este întemeiată.
Prin urmare, prin prezenta încheiere, Curtea va dispune înlătuarea omisiunii vădite din minuta și dispozitivul deciziei penale nr. 114/A din data de 11 noiembrie 2008 și, în baza art.196 rap. la art. 195 proc.pen. va completa încadrarea juridică a faptelor cu prevederile art. 41 alin. 2 pen. iar în ceea ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, cu dispozițiile art. 64 lit. a și b pen.
Prezenta încheiere va face parte integrantă din decizia respectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.196 proc.pen. înlătură omisiunea vădită din cuprinsul minutei și dispozitivului deciziei penale nr. 114/A din data de 11 noiembrie 2008, în sensul completării încadrării juridice a faptelor cu prevederile art. 41 alin. 2 pen. și a completării pedepsei accesorii cu prevederile art. 64 lit. a și b pen.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Președinte:Virgil Viorel AndreieșJudecători:Virgil Viorel Andreieș, Iuliana Moldovan
