Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 114/2009. Curtea de Apel Timisoara

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ operator 2711

DECIZIE PENALĂ Nr. 114

Ședința publică de la 29 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Anca Nacu

JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan

Grefier - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 290/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă inculpautl apelant, reprezentat de avocat ales.

Procedura de citare îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe, și rejudecând cauza, în principal - achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.b p Cod Penal, iar în subsidiar, prin reținerea circumstanțelor atenuante, aplicarea unei pedepse rezultante care să facă posibilă incidența prevederilor art. 81.Cod Penal În motivele de apel a criticat sentința primei instanțe sub aspectul legalității și incidenței textelor de lege reținute. În cauză nu s-a dovedit intenția, astfel că, infracțiunii prev. de art. 3 alin.2 din Lg.143/2000 îi lipsește latura subiectivă. Apreciază că nici latura obiectivă nu este îndeplinită, deoarece,dacă trecerea peste frontieră a drogurilor se face exclusiv în scopul consumului propriu, ne aflăm în prezența unei infracțiuni a cărei latură obiectivă este descrisă în art. 4 din aceiași lege și care absoarbe acțiunea de trece a drogurilor peste frontieră.

Procurorul a pus concluzii de respingere a apelului ca nefondat, hotărârea pronunțată de prima instanță fiind temeinică și legală. În motivare a arătat că nu se poate reține lipsa laturii subiective a infracțiunii, atâta vreme cât inculpatul a recunoscut comiterea faptei, iar împrejurarea de a deține și introduce în țară droguri, întrunește elementele constitutive ale ambelor infracțiuni prev. de art. 3 și 4 din Lg.143/2000.

CURTEA

Deliberând asupra apelului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 290/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în baza art.3 alin.2 din Legea nr.143/2000 modificată prin Legea nr.522/2004 cu aplicarea art.74 alin.2,76 alin.1 lit. a Cod penal inculpatul a fost condamnat la 3(trei) ani închisoare pentru infracțiunea de introducere în țară de droguri de mare risc.

În baza art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000 modificată prin Legea nr.522/2004 cu aplicarea art.74 alin.2,76 alin.1 lit. d Cod penal același inculpat a fost condamnat la 1(un)an închisoare pentru infracțiunea de deținere de droguri pentru consum propriu, fără drept

În baza art.33 lit. a,34 lit. b Cod penal pedepsele aplicate inculpatului au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare fără aplicarea vreunui spor.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a,b Cod penal.

În baza art.76 alin.3 Cod penal s-a înlăturat pedeapsa complementară privativă de drepturi și s-a făcut aplicarea art.71 alin.5 Cod penal.

În baza art.86/1 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei aplicate inculpatului sub supravegherea Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad și în baza art.86/2 Cod penal s-a fixat acestuia un termen de încercare de 5 ani.

În baza art.86/3 aalin.1 Cod penal inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad; să anunțe,în prealabil,orice schimbare de reședință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86/4 Cod penal.

În baza art.17 alin1,art.18 alin.1 din Legea ne.143/2000 modificată prin Legea nr.522/2004 s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii cantitatea de 10 grame cocaină ambalată și sigilată cu sigiliul MI nr.35988 și predată la IGPR - cu dovada seria D nr.- la data de 10.06.2008.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Biroul Teritorial Arad nr.28 D/P/2008 înregistrat la această instanță la data de 15 iulie 2008 fost trimis în judecată inculpatul pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.3 alin.2 din Legea nr.143/2000 și art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000. S-a reținut în sarcina acestuia prin actul de acuzare, că la data de 23 iunie 2008 intrat în țară prin PCTF Nădlac și la controlul efectuat s-a găsit în autoturismul acestuia cantitatea de 10,6 grame cocaină, droguri pe care inculpatul le-a cumpărat din Italia pentru consum propriu.

Atât în faza de urmărire penală cât și cu prilejul audierii în fața instanței inculpatul a recunoscut că drogurile îi aparțin și le-a cumpărat din Italia pentru consumul propriu.

Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză respectiv: proces verbal de constatare, adresă, raport de constatare tehnico-științifică, dovadă de predare droguri, declarația martorului coroborate cu declarațiile inculpatului instanța de fond reținut în fapt că în ziua de 23 iunie 2008 inculpatul însoțit de martorul s-au prezentat la PCTF Nădlac, cu intenția de a intra în țară, cu autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare CH 471 XZ. Acest autoturism era condus de către inculpat. La controlul efectuat de organele poliției de frontieră în autoturism, mai exact în cotiera dintre scaunele din față s-a găsit un pachet învelit în staniol în care era un ambalaj din plastic care conținea un de culoare albă. Inculpatul a recunoscut că a cumpărat din Italia cocaină pentru consumul propriu și aceasta îi aparține.

Din raportul de constatare tehnico-științifică nr.- din 27.06.2008 efectuat de C N - Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor, precursori a rezultat că proba înaintată și ridicată de la inculpatul este constituită din 10,6 grame substanță care conține cocaină în amestec cu fenacetină și lidocaină. Din proba înaintată în urma analizelor chimice de laborator a rămas cantitatea de 10 grame substanță care conține cocaină în amestec cu fenacetină și lidocaină și aceasta a fost ambalată și sigilată cu sigiliul tip MI nr.35988 și a fost predată organului de urmărire penală. face parte din tabelul anexă nr. II din Legea nr.143/2000 modificată și completată prin Legea nr.522/2004, fiind inclusă în categoria drogurilor de mare risc.

Prima instanță apreciat că faptele inculpatului de a introduce în țară și de a deține pentru consum, droguri de mare risc, constatate cu același prilej, la punctul de frontieră constituie infracțiunile distincte prevăzute în art.3 alin.2 și art.4 alin. 2 din Legea nr.143/2000.

În privința individualizării judiciare a pedepselor, sub aspectul cuantumului, tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de dispozițiile art.72 Cod penal, respectiv limitele speciale de pedeapsă, gradul ridicat de pericol social al faptelor penale, care rezultă atât din efectele grave ale traficului de droguri asupra stării de sănătate a populației, în special a tinerilor cât și din cantitatea mică de cocaină găsită în autoturismul inculpatului și persoana acestuia. Astfel, inculpatul, în vârstă de 24 ani la data săvârșirii infracțiunilor are un nivel scăzut de instruire școlară, ca absolvent a 8 clase primare, este căsătorit cu persoană de cetățenie română, este încadrat în muncă în Italia din luna iulie 2007, reluându-și această activitate după încetarea măsurii preventive dispusă de procuror și anume - obligarea de a nu părăsi țara - nu are antecedente penale și deși lucrează în străinătate s-a prezentat în fața instanței. Aceste împrejurări au determinat reținerea de către instanța de fond a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.2 Cod penal, respectiv buna conduită înainte de comiterea infracțiunilor, atitudinea procesuală sinceră pe întreg parcursul desfășurării procesului penal.

Împotriva sentinței penale nr.290 din 30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Arada declarat apel inculpatul, apel înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 22.10.2008.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate din prisma motivelor de apel precum și din oficiu conform art.371 al.2 pr.pen. instanța de apel apreciază că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală în privința modului în care instanța de fond a soluționat problema aplicării pedepsei accesorii și a celei complementare.

Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, respectiv depozițiile martorilor, buletin de analiză toxicologică, adrese din care se desprinde concluzia că inculpatul a introdus droguri de mare risc în țară pentru consum propriu, faptă ce întrunește elementele constitutive ale celor două infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de către prima instanță, respectiv infracțiunea prevăzută de art.3 al.2 și art.4 al.2 din legea 243/2000.

Critica adusă de inculpatul vizează greșita condamnare pentru cele două infracțiuni deoarece infracțiunea prevăzută la art.3 din legea 143/2000 este o variantă agravantă a infracțiunii prevăzute la art.2, cele două excluzându-se astfel că intenția legiuitorului nu a fost să sancționeze mai consumatorul care pătrunde în țară având asupra lui droguri destinate consumului propriu decât persoana care în interiorul țării face trafic cu aceste droguri.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii prev. de art.3 din legea 143/2000 constă în săvârșirea alternativă, fără drept, a uneia dintre următoarele activități: introducerea în țară, scoaterea din țară, importul sau exportul de droguri de risc sau mare risc, supuse controlului național. Instanța supremă, prin decizia penală nr.6652/2005 a precizat că infracțiunea prevăzută la art.3 din legea 143/2000 este o infracțiune de sine stătătoare prevăzută și sancționată distinct, al cărei conținut nu se regăsește în dispozițiile art.4 din același act normativ. Niciuna dintre modalitățile normative prevăzute de art.4 din legea 143/2000 nu se referă la acțiunea ce caracterizează elementul material al infracțiunii prevăzute la art.3 din lege, astfel că susținerea apărării în sensul că infracțiunea prevăzută la art.3 din legea 143/2000 ar fi absorbită în conținutul infracțiunii prev. de art.4 nu poate fi primită. În același sens s-a pronunțat instanța supremă și prin decizia penală nr.4769 din 24.10.2003 consacrând autonomia celor două infracțiuni cu motivarea că fapta inculpatului de a introduce în țară droguri de mare risc constituie infracțiunea de trafic internațional de droguri, chiar dacă aceste droguri au fost introduse pentru consum propriu,întrucât această in fracțiune subzistă atâta timp cât introducerea în țară s-a făcut în mod clandestin, fără aprobarea prealabilă și fără declararea la vamă a drogului. Prin urmare, în mod corect prima instanță a reținut, în concurs cele două infracțiuni în sarcina inculpatului, acesta recunoscând starea de fapt, recunoaștere ce se coroborează cu procesul verbal de constatare, depoziția martorului, raport de constatare tehnico-științifică.

În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.

În mod corect instanța de fond a aplicat circumstanțe atenuante inculpatului, care au dus la coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă, raportat la gradul de pericol social al faptei comise, la urmările acesteia și ansamblul condițiilor în care fapta a fost comisă, toate aceste coordonate coroborându-se cu celelalte elemente de fapt desprinse din dosarul cauzei. Pedeapsa aplicată de instanța de fond este rezultatul evaluării tuturor probelor administrate în procesul penal și este în măsură să realizeze reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de către acesta a unor noi fapte antisociale.

Astfel, în temeiul art. 379 alin.1 lit.b p Cod Penal se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 290/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.

Văzând și prevederile art. 192 alin.2 p Cod Penal,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 379 alin.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 290/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.

În temeiul art. 192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare cu inculpatul.

Pronunțată în ședința publică din 29 Octombrie 2009.

Președinte, Judecător,

- - - -

Grefier,

- -

Red.AN/4.11.09

Tehnored AJ/5.11.09

Prima instanță: Trib. A -

05 2009

Președinte:Anca Nacu
Judecători:Anca Nacu, Laura Bogdan

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 114/2009. Curtea de Apel Timisoara