Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 120/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 120/
Ședința publică din 04 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 417/PI/23 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul-apelant, în stare de arest, asistat de avocat ales din cadrul Baroului
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depusă la dosar adresa nr. 158/D/P/2007 a Biroul Teritorial Timiș, la care se află anexate un denunț penal și declarația semnată de din 24.03.2008, în xerocopie.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului-apelant, avocat își susține motivele de apel, criticând greșita individualizare a pedepsei și prin prisma nereținerii în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante decurgând din lipsa antecedentelor penale și din regretul privind săvârșirea faptei și de faptul că nu s-a ținut seama de eforturile acestuia de a se vindeca de această maladie. Totodată arată că actele materiale de trafic de stupefiante nu au fost săvârșite în scopul îmbogățirii sale, cantitatea și sumele confiscate fiind infime. De asemenea, se arată că inculpatul a înțeles că colaboreze cu organele de urmărire penală pentru a ajuta la descoperirea altor persoane, însă această circumstanță atenuantă care obligă la reducerea la Jap edepsei nu a fost reținută. Prin urmare solicită reducerea cuantumului pedepsei și instanța să se oprească la o modalitate neprivativă de libertate cu privire la executarea pedepsei.
Procurorul solicită admiterea apelului, aplicarea prev. art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu privire la reducerea limitei de pedeapsă, să se rețină circumstanțe atenuante, însă în cea ce privește modalitatea de individualizare a pedepsei, consideră că se impune o pedeapsă privativă de libertate.
Inculpatul-apelant, având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere faptul că ceea ce a făcut a fost doar pentru consumul personal.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 417/PI din 23 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal (pentru 9 acte materiale), a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 07.01.1984 în T, cu același domiciliu,-/A, jud. T, cetățean român, studii 12 clase, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, deținut în Penitenciarul Timișoara la o pedeapsă de:
- 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vânzare de droguri de risc în formă continuată.
În baza art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de:
- 6(șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu.
În baza art. 33 lit. a și Cod Penal art. 34 lit. b au Cod Penal fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa totală de:
- 4(patru) ani închisoare.
Au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a
și b ca pedeapsă accesorie.
Au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și e pe Cod Penal o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 88.Cod Penal și 350.C.P.P. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv de la 30.01.2008 la zi și s-a menținut măsura arestului preventiv.
În baza art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantității de 1 gr. de canabis (sig.MI 11036 și 35988) și s-a constatat că restul cantităților au fost consumate în procesul de expertizare.
În baza art. 18 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus distrugerea cantității de drog de risc confiscată, cu păstrarea de contraprobe.
În baza art. 17 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 750 lei dobândită de acesta din săvârșirea infracțiunii de vânzare de droguri de risc.
În baza art. 191 alin. 1.p Cod Penal a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Serviciul Teritorial Timi șoara nr. 158/D/P/2008 înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 26.03.2008 sub nr- a fost trimis în judecată inculpatul pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc în formă continuată și consum de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, reținându-se în fapt că în cursul lunii noiembrie 2007 colaboratorul acoperit s-a întâlnit în oraș cu inculpatul pe care-l cunoștea de mai mult timp, iar acesta din urmă, în baza unei amiciții bune pe care o aveau, i-a propus să compere droguri de risc pe care acesta intenționa să le pună în vânzare cu 50 lei/gram. Întrucât nu dispune în acel moment de suma necesară achiziționării mărfii, au convenit să se contacteze telefonic pentru perfectarea unei tranzacții viitoare. Acest lucru s-a petrecut în data de 23.11.2007 când în urma telefonului primit de la inculpat, colaboratorul acoperit s-a deplasat cu mașina condusă de investigatorul acoperit pe str. de la B din T la locația stabilită pentru întâlnire, iar în timp ce investigatorul a rămas în autoturism pentru a supraveghea desfășurarea tranzacției, inculpatul i-a pus în vânzare colaboratorului acoperit cantitatea de circa 1 gr. de canabis pentru care acesta din urmă a achitat suma de 100 lei primită anterior de la investigator. După despărțirea de inculpat a revenit la locul unde era așteptat de investigator, predându-i cantitatea de canabis pe care a cumpărat-o cu câteva minute înainte de la inculpat.
Supusă testelor de laborator s-a dovedit că cantitatea de 0,5 gr. de substanță vegetală a pus în evidență tetrahidrocannabinal (), substanță psihotropă, biosintetizată de planta care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Proba în litigiu a fost consumată în procesul analizelor de laborator.
Văzând că a găsit un client fidel pentru a-și pune în vânzare marfa, inculpatul a continuat să păstreze legătura cu, stabilind cu acesta că îl va căuta ori de câte ori va deține marfă pentru vânzare. Așa se face că după două zile, respectiv 25.11.2007, inculpatul i-a dat o nouă întâlnire colaboratorului acoerit în aceeași locație, unde a venit cu mașina sa personală marca "Renault Laguna" cu numărul - cu însemnele "Taxi T", punând în vânzare circa 2 gr. rezină de cannabis, pentru care i-a achitat suma de 100 lei. După despărțirea de inculpat, acesta a revenit la locul unde era așteptat de investigatorul, predându-i drogurile pe care le-a cumpărat cu câteva minute înainte de la inculpatul. Ulterior investigatorul acoperit a predat drogurile spre testare în laborator, rezultatul fiind acela că cantitatea de 0,7 grame a pus în evidență (), substanță psihotropă, biosintetizată de planta, care face parte din tabelul anexa III din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.
În ceea ce privește cantitatea de 0,5 grame rezină de cannabis rămasă în urma analizelor de laborator, aceasta a fost ambalată și sigilată cu sigiliu tip cu nr. 35988 și predată organelor de cercetare penală în vederea distrugerii lor cu păstrarea de contraprobe.
Înainte de despărțirea de inculpat, acesta i-a promis colaboratorului acoperit că îl va contracta în cursul zilei următoare când va stabili o nouă întâlnire cu el. Loial în promisiune, inculpatul i-a dat întâlnire colaboratorului acoperit în data de 26.11.2007 în jurul orelor 20,30 pe str. - din T, unde i-a pus în vânzare circa 1 gram rezină de cannabis pentru care acesta i-a achitat suma de 50 lei, primită de la investigatorul acoperit anterior perfectării tranzacției.
După despărțirea de inculpat, a revenit la locul unde era așteptat de investigatorul acoperit căruia i-a predat drogurile cumpărate cu câteva minute înainte de la inculpat. Supuse testelor de laborator, s-a dovedit că cantitatea de 0,4 grame de substanță vegetală a pus în evidență tetrahidrocannabinol (), substanță psihotropă, biosintetizată de planta care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, proba în litigiu fiind consumată în procesul analizelor de laborator.
Înainte de despărțire, inculpatul a stabilit cu colaboratorul acoperit că-l va căuta în momentul în care va dispune din nou de marfă, astfel că, în data de 01.12.2007, după un apel telefonic primit de la inculpat, s-a deplasat împreună cu investigatorul acoperit la locația stabilită de inculpat, iar în timp ce acesta din urmă a rămas în așteptare pentru a supraveghea activitatea ce urma să se desfășoare, s-a apropiat de mașina cu însemnele firmei "Taxi T" la volanul căreia se afla inculpatul, cumpărând cantitatea de circa 1 gram de hașiș pentru care a plătit suma de 100 lei.
După perfectarea tranzacției, acesta a revenit la mașina lui, căruia i-a predat cantitatea de drog cumpărată de la inculpat, iar acesta din urmă a predat-o ulterior ofițerilor T, biroul antidrog pentru a fi supusă testelor de laborator. Rezultatul acestor teste a dovedit faptul că cantitatea de 0,4 grame a pus în evidență tetrahidrocannabinol (), substanță biosintetizată de planta care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind combaterea consumului ilicit de droguri, proba în litigiu fiind consumată în procesul analizelor de laborator.
În cursul serii de 03.12.2007 colaboratorul acoperit a fost din nou contactat de inculpat, care i-a dat întâlnire pe str. - din T unde a venit cu mașina personală, punându-i în vânzare circa 1 gram de hașiș pentru care acesta a plătit suma de 100 lei. Ulterior, după despărțirea de inculpat, acesta a revenit la mașina unde era așteptat de investigatorul acoperit, predându-i drogurile cumpărate de la inculpat, iar acesta la rândul său, le-a predat ofițerilor T - Biroul Antidrog pentru a fi spuse analizelor de laborator. Rezultatul acestor teste a dovedit faptul că cantitatea de 0,4 grame a pus în evidență tetrahidrocannabinol (), substanță biosintetizată de planta care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind combaterea consumului ilicit de droguri, proba fiind consumată în procesul analizelor de laborator.
Știind că este un bun client cu disponibil financiar, inculpatul l-a contactat din nou în data de 05.12.2007, solicitându-i o nouă întâlnire pe str. - din T pentru a-i oferi altă cantitate de droguri. Primind acceptul investigatorului acoperit și banii necesari pentru achitarea drogurilor, s-a deplasat la locația stabilită pentru întâlnire unde a cumpărat de la inculpat circa 0,5 grame rezină de cannabis pe care a plătit suma de 50 lei. După plecarea inculpatului, a revenit la mașina unde era așteptat de predându-i drogurile cumpărate cu câteva minute înainte de la inculpat, iar acesta, la rândul său, le-a predat ofițerilor T - Biroul Antidrog pentru a fi supuse probelor de laborator. Rezultatul acestor teste a dovedit faptul că cantitatea de 0,2 grame a pus în evidență tetrahidrocannabinol (), substanță biosintetizată de planta care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind combaterea consumului ilicit de droguri, proba fiind consumată în procesul analizelor de laborator.
În data de 17.12.2007, în baza aceleiași înțelegeri, inculpatul l-a contactat din nou pe colaboratorul acoperit, oferindu-i spre vânzare altă cantitate de hașiș, astfel că după întâlnirea ce a fost stabilită pe str. - din T, inculpatul i-a vândut lui circa 1 gram de hașiș pentru care acesta din urmă a achitat suma de 50 lei. După perfectarea tranzacției, acesta a revnit la mașina lui care-l aștepta în apropierea locului de desfășurare a tranzacției, predându-i cantitatea de drog cumpărată de la inculpat, iar acesta din urmă a predat-o ulterior ofițerilor T - Biroul Antidrog pentru a fi supusă testelor de laborator. Rezultatul acestor teste a dovedit faptul că cantitatea de 0,3 grame a pus în evidență tetrahidrocannabinol (), substanță biosintetizată de planta care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind combaterea consumului ilicit de droguri, proba fiind consumată în procesul analizelor de laborator.
După două zile, respectiv în data de 19.12.2007, colaboratorul acoperit a fost contactat telefonic de inculpat care i-a propus o nouă întâlnire pe str. - din T, oferindu-i spre vânzare altă cantitate de droguri. Luând contactul telefonic cu investigatorul acoperit căruia i-a relatat oferta propusă de inculpat, s-a deplasat împreună cu acesta din urmă la locația stabilită, iar în timp ce investigatorul a rămas în mașină pentru a supraveghea activitatea infracțională desfășurată de inculpat, colaboratorul acoperit s-a întâlnit cu inculpatul, iar în schimbul sumei de 100 lei acesta i-a pus în vânzare circa 2 grame rezină de cananbis. După despărțirea de inculpat, drogurile au fost predate de colaboratorul acoperit investigatorului acoperit, care, la rândul său, le-a predat ofițerilor T - Biroul Antidrog în vederea testării lor de laborator. În urma efectuării acestor analize s-a constatat că cele 0,5 grame rezină de cannabis au pus în evidență tetrahidrocannabinol (), substanță biosintetizată de planta care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind combaterea consumului ilicit de droguri, proba fiind consumată în procesul analizelor de laborator.
S-a mai constatat, de asemenea, că de la data de 19.12.2007 colaboratorul acoperit nu a mai fost contactat telefonic de inculpat decât în data de 10.01.2008, când în urma unui apel, acesta i-a dat întâlnire pe str. - din T, unde i-a pus în vânzare circa 1 gram de hașiș pentru care colaboratorul a achitat suma de 100l ei pe care a primit-o de la investigatorul acoperit, cu câteva minute înainte de întâlnirea cu inculpatul. După finalizarea tranzacției s-a apropiat de mașina staționată a investigatorului acoperit, căruia i-a predat drogurile cumpărate de la inculpat, pentru a fi supuse analizelor de laborator. Rezultatul acestor teste a dovedif fgaptul că cantitatea de 0,7 grame a pus în evidență tetrahidrocannabinol (), substanță biosintetizată de planta care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind combaterea consumului ilicit de droguri. În ceea ce privește cantitatea de 0,5 grame rezină de cannabis rămasă în urma testelor de laborator, a fost ambalată și sigilată cu sigiliu timp cu nr. 11036 și predată organelor de cercetare penală în vederea distrugerii drogurilor cu păstrarea de contraprobe.
În data de 30.01.2008 a fost contactat telefonic de inculpat care i-a dat întâlnire de data aceasta pe str. - din T, manifestându-și intenția de a pune în vânzare altă cantitate de droguri. Înainte de a da curs "invitației"; colaboratorul acoperit a luat legătura cu investigatorul acoperit, cu care s-a deplasat la locația stabilită pentru întâlnire, nu înainte ca acesta din urmă să-i înmâneze suma de 100 lei necesară achitării drogurilor.
După ce investigatorul a rămas în "umbră" pentru a supraveghea activitatea infracțională desfășurată de inculpat, s-a apropiat de mașina inculpatului, parcată lângă carosabil, urcând în dreapta șoferului. Imediat după intrarea în posesia celor 100 lei, inculpatul i-a înmânat colaboratorului acoperit circa 1 gram de hașiș, astfel că tranzacția fiind încheiată, acesta din urmă a intenționat să coboare din autoturism, însă nu a mai reușit, deoarece echipa ofițerilor antidrog din cadrul T au procedat la efectuarea flagrantului.
În urma percheziției corporale, asupra inculpatului a fost găsită bacnota de 100 lei, a cărei serie corespundea cu seria înscrisă în procesul-verbal întocmit anterior realizării flagrantului și un fragment de substanță vegetală despre care aceasta a susținut că este destinat în exclusivitate consumului propriu. Trecând la percheziționarea colaboratorului acoperit, asupra sa s-a găsit circa 1 gram hașiș, despre care acesta a arătat că l-a cumpărat cu câteva minute înainte de flagrant de la inculpat contra sumei de 100 lei.
Supusă analizelor de laborator, s-a dovedit faptul că cantitatea de 0,15 și 0,18 grame a pus în evidență tetrahidrocannabinol (), substanță biosintetizată de planta care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind combaterea consumului ilicit de droguri, probele în litigiu fiind consumate în procesul analizelor de laborator.
De asemenea, s-a reținut că în cursul urmăririi penale, inculpatul a fost supus prelevării probelor biologice de sânge care, în urma analizelor toxicologice, au relevat faptul că inculpat a reacționat pozitiv la consumul de marijuana ().
În declarația inculpatului, dată în fața primei instanțe, acesta și-a recunoscut activitatea infracțională privind cele nouă acte materiale de vânzare de droguri de risc către colaboratorul acoperit, cu mențiunea că, fiind consumator, iar în urma achiziționării drogurilor ce urmau a fi vândute colaboratorului, sustrăgea o anumită cantitate, pe care o reținea pentru consum propriu, vânzarea făcându-se la prețul de achiziție, fără a-i menționa colaboratorului că a diminuat cantitatea cumpărată. De asemenea, inculpatul a precizat că este consumator de circa 4-5 sni și că dorește să fie integrat într-un program de reabilitare anti-drog.
De asemenea, în ședința publică din 19.05.2008 a fost audiat, în fața primei instanțe, sub prestare de jurământ, investigatorul sub, în condițiile art. 862alin. 3 și 6.C.P.P. care și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, confirmând că inculpatul a efectuat un număr de 9 livrări de droguri de risc, supravegheate, la cererea colaboratorului sub.
În ședința publică din 23.05.2008 a fost audiat sub prestare de jurământ, colaboratorul sub, în condițiile art. 862alin. 3 și 6.C.P.P. care și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, precizând că nu mai are nimic de adăugat față de aceste declarații.
De asemenea, la cererea inculpatului, Tribunalul Timișa dispus efectuarea unui referat de evaluare a inculpatului, referat care concluzionează că inculpatul ar putea avea o evoluție pozitivă în viitor, dacă va fi inclus într-un program de asistență de consiliere psihologică, de îmbunătățire a relațiilor cu cercul de prieteni și familia, conștientizarea de către inculpat a costurilor bănește ale consumului de droguri și nu în ultimul rând ca importanță, integrarea într-un loc de muncă a persoanei evaluate.
La cererea apărării, prima instanță a solicitat Ministerului Public - DIICOT - Biroul Teritorial Timiș comunicarea posibilității de aplicare în favoarea inculpatului a prev. art. 16 din Legea nr. 143/2000, iar prin adresa nr. 1546/D/P/23.05.2008 Ministerul Public - DIICOT - Biroul Teritorial Timișa lăsat la aprecierea instanței aplicarea articolului menționat în favoarea inculpatului în condițiile în care, în cursul urmăririi penale, inculpatul a colaborat prin identificarea și demascarea altor făptuitori pentru fapte sub incidența Legii nr. 143/2000, dar ale căror dosare penale nu au fost finalizate.
Tribunalul Timiș, având în vedere probatoriul administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, inclusiv declarațiile de recunoaștere a inculpatului ce se coroborează cu declarațiile martorilor audiați (investigator și colaborator sub ), procesele verbale de constatare, procesele verbale de cântărire și testare antidrog, precum și cu rapoartele de constatare tehnico-științifică efectuate de către Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor, - C N, pentru fiecare dintre cele 9 livrări reținute în actul de sesizare al instanțe, făcute de inculpat în perioada 23.11.2007 - 10.01.2008, a reținut în sarcina inculpatului infracțiunile pentru care acesta a fost trimis în judecată, respectiv infracțiunea de trafic de droguri de risc în formă continuată și consum de droguri de risc, prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, iar în baza art. 72 Cp a individualizat cele două infracțiuni, conform criteriilor stabilite de lege, având în vedere atât perseverența infracțională a inculpatului, calitatea acestuia de consumator, cât și conduita sinceră a acestuia în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești.
Împotriva sentinței penale nr. 417/PI/23.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat apel, în termen legal, inculpatul considerând că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală întrucât s-ar fi făcut o greșită individualizare a pedepsei aplicate în raport cu circumstanțele reale și personale și cu probele administrate în cauză, solicitând să se rețină în favoarea sa aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74.Cod Penal, să se reindividualizeze pedeapsa și să se pronunțe o condamnare cu suspendarea executării pedepsei în oricare dintre modalitățile prevăzute de lege.
În motivarea apelului, inculpatul a arătat că din punct de vedere al circumstanțelor personale instanța nu ar fi ținut cont de faptul că este infractor primar, neavând antecedente penale, că a recunoscut încă de la început atât comiterea actelor materiale de punere în vânzare a substanțelor stupefiante, cât și consumul de stupefiante, chiar înainte ca această faptă să fie cunoscută sau dovedită de organele de urmărire penală, precum și că a încercat să colaboreze cu organele DIICOT - Biroul Teritorial Timi șoara în vederea identificării și tragerii la răspundere penală a altor persoane care comit fapte ce intră sub incidența Legii nr. 143/2000. Totodată, s-a învederat că din punct de vedere al circumstanțelor reale de comitere a faptei, instanța ar fi apreciat în mod greșit periculozitatea acțiunilor sale, analizând doar numărul actelor materiale ce intră sub incidența infracțiunii de trafic de droguri de risc, fără a analiza mobilul faptelor și cantitățile de stupefiante efectiv traficate; inculpatul susținând că deși a efectuat 10 acte materiale de punere în vânzare a unor cantități de hașiș către colaboratorul acoperit, nu a făcut acest lucru din dorința de a obține beneficii materiale, ci datorită faptului că era consumator de astfel de substanțe, fiind la acea dată dependent de acestea și reușind prin punerea în vânzare a drogurilor să-și asigure propria doză; că a vândut cantități de substanțe stupefiante între 0,2 -0,7 grame de fiecare dată; că era prieten de mai multă vreme cu colaboratorul acoperit. În același timp, s-a arătat că în mod neîntemeiat prima instanță nu a reținut în favoarea sa niciuna din circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74.Cod Penal, decurgând din lipsa antecedentelor penale, împrejurare ce denotă o conduită bună înainte de comiterea faptei, stăruința depusă de inculpat pentru includerea într-un program integrat de asistență derulat prin intermediul Centrului de Prevenire, evaluare și Consiliere Antidrog T, pentru a se vindeca de dependența avută față de substanțele stupefiante și implicit pentru a se proteja pe sine și pe cei din jurul său de pericolul recidivării în raport de fapte de acest gen; nu a avut în vedere atitudinea sinceră manifestată pe tot parcursul procesului penal; nu a făcu nicio apreciere în raport cu concluziile referatului de evaluare efectuat în cauză de serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș în care se prezintă starea de pericol social scăzut pe care o reprezintă și posibilitățile ridicate de reintegrare socială.
În motivele de apel, s-a mai arătat că în mod neîntemeiat prima instanță nu a reținut în favoarea sa prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, având în vedere adresa DIICOT - Biroul teritorial Timiș din data de 23.05.2008 din care rezultă faptul că ar fi colaborat cu organele de anchetă în vederea identificării și tragerii la răspundere penală a altor persoane. Totodată, s-a învederat că prima instanță a respins cererea formulată de inculpat de amânare a judecării cauzei pentru a se solicita Centrului de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog T înaintarea către instanță a raportului de evaluare întocmit de această instituție în ce privește starea și situația sa raportat la consumul de substanțe stupefiante; apreciind că este absolut necesar pentru justa soluționare a cauzei întrucât pentru fapta de consum de stupefiante exista posibilitatea potrivit art. 192din legea nr. 143/2000 să nu i se aplice nicio pedeapsă sau să se amâne aplicarea pedepsei.
Analizând apelul declarat prin prisma prin prisma motivelor de apel precum și din oficiu conform art. 371 al.2 pr.pen. instanța constată că hotărârea atacată este netemeinică sub aspectul nereținerii incidenței dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a individualizării pedepsei accesorii și complementare, astfel că va admite apelul pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală, respectiv declarația inculpatului, declarațiile investigatorului acoperit și colaboratorului sub, coroborate cu buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 69/A/06.02.2008 întocmit de IML T și cu rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. -/13.03.2008,-/28.12.2007,-/27.12.2007, 81361/27.12.2007, -/28.12.2007,-/28.12.2007,-/28.12.2007, 81360/27.12.2007, -/27.12.2007. Tribunalul Timișa efectuată o analiză completă și fundamentată a probelor administrate, pe care instanța de apel și-o însușește. De altfel, starea de fapt nu a fost contestată de inculpatul nici în fața instanței și nici în cursul apelului.
Încadrarea juridică dată faptelor este corectă, având în vedere că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vânzare de droguri de risc în formă consumată prevăzută de dispozițiile art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și de deținere de droguri de risc pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000.
În ce privește incidența în speță a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, instanța constată că potrivit acestui text legal " persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2 - 10, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la Jal imitelor pedepsei prevăzute de lege". Dispozițiile legale citate nu condiționează incidența acestei cauze de reducere a pedepsei după cum a fost menționată sau nu în cuprinsul rechizitoriului, iar principul legalității incriminării și procesului penal împiedică instanța să facă asemenea diferențieri. În speță, prin adresa nr. 156/D/P/2007 din 23.05.2008 emisă de Biroul Teritorial Timișs -a comunicat instanței că inculpatul a contribuit în timpul urmăririi penale în dosarul nr. 41/D/P/2008 la identificarea și demascarea altor făptuitori care au comis fapte ce cad sub incidența Legii nr. 143/2000. În acest sens, prin adresa nr. 158/D/P/2007 din 03.09.2008 emisă de Biroul Teritorial Timiș s-a comunicat copia denunțului penal și a declarației seria C - făcute de inculpat, ceea ce probează îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 16 din Legea nr. 143/2000. Prin urmare, în mod greși prima instanță nu a făcut în speță aplicarea acestor prevederi legale, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului.
În același timp, instanța de apel constată că operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei aplicate nu se reduce la reținerea incidenței art. 16 din Legea 143/2000 modificata, întrucât partea generală a codului penal reglementează în art. 72 criteriile avute in vedere la aplicarea sancțiunii. Fiind o parte a activității de aplicare a legii penale, individualizarea judiciară nu se poate realiza decât în condițiile și în limitele stabilite de lege. impuse de principiul legalității nu se rezumă însă la cerința ca individualizarea pedepsei să se facă în limitele unui cadru legal, ci și prin folosirea unor mijloace și pe baza unor criterii de apreciere determinate de lege și care sunt consacrate de art. 72.penal. Potrivit art. 72 alin. 1.Cod Penal, instanța trebuie să aibă în vedere pe lângă limitele de pedeapsă fixate în partea specială, și gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Astfel, instanța nu poate aplica pedeapsa doar raportat la activitatea inculpatului de a aduce la cunoștința autorităților activități ilicite care au condus la identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane - reținându-se doar incidenta art. 16 din Legea 143/2000 - cu ignorarea criteriilor generale menționate mai sus. A considera altfel ar însemna să se instituie un regim sancționator mai grav unui inculpat care a manifestat o conduita procesuală corectă, de recunoaștere a faptei și de contribuire la aflarea adevărului dar care nu are cunoștințe despre existenta altor grupuri infracționale pe care să le divulge autorităților în cursul urmăririi penale, față de situația unui inculpat care nu a recunoscut comiterea faptei, îngreunând desfășurarea procesului penal și implicit aflarea adevărului dar care, urmare a denunțului făcut, ar beneficia ab initio de înjumătățirea cuantumului pedepsei stabilite.
În ce privește elementele prevăzute de art. 72.Cod Penal, nu se poate face abstracție de faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, reținându-se în sarcina sa comiterea unui număr mare acte materiale, inițiativa inculpatului în derularea tranzacțiilor, ceea ce denotă perseverența acestuia. În ceea ce privește persoana inculpatului, raportul de evaluare nr. 237/16.05.2008 întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Timișa reținut ca factori de natură să dezvolte comportamentul infracțional al inculpatului: consumul crescut de droguri în ultimii doi ani, existența unui risc (mediu) de recădere, prezența, în anturajul său, a unor persoane consumatoare de droguri, întreruperea studiilor, comunicarea deficitară cu cei din jur, existența unor probleme psiho-emoționale și de comportament (furie, atitudine recalcitrantă), concluzionându-se că evoluția acestuia în plan comportamental ar putea fi una pozitivă în condițiile în care ar fi inclus într-un program integrat de asistență. Aceleași aspecte sunt relevate și de raportul de evaluare nr. -/13.05.2008 întocmit de Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog De asemenea, în cursul apelului, inculpatul s-a prevalat și de referatul de evaluare psiho-socială întocmit de Penitenciarul Timișoara, în care se reține că inculpatul a dobândit abilități de analiză a propriilor gânduri și sentimente în situații de risc: oferirea de drog, stări emoționale, negative, pulsiunea de a consuma drog, dar și că a manifestat dezinteres față de programul de adaptare la viața carcerală și obținând calificativul nesatisfăcător. Față de susținerea inculpatului -apelant referitor la faptul că, deși a recunoscut săvârșirea faptei și nu are antecedente penale, prima instanță nu au reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 c Cod Penal, trebuie avut în vedere că această circumstanță atenuantă este una judiciară, care nu operează automat, este lăsată la aprecierea judecătorului, chemat să analizeze dacă o astfel de atitudine a inculpatului reflectă un grad de periculozitate scăzut al acestuia și faptul că reeducarea lui se poate realiza și printr-o pedeapsă mai ușoară. Trebuie reținut și faptul că recunoașterea inculpatului a avut loc în condițiile în care a fost surprins în flagrant (proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 30.01.2008 - fila 34 dosar UP) și existau probe temeinice în susținerea vinovăției, iar consumul de droguri este probat pe baza rezultatelor analizei toxicologice. Recunoașterea anumitor împrejurări ca fiind circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei sau caracterizează de o așa manieră persoana inculpatului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special este în măsură să corespundă unei juste individualizări. În acest context, recunoașterea faptei și lipsa antecedentelor penale dovedesc un grad mai redus de periculozitate al inculpatului, însă nu suficient pentru a determina reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74.Cod Penal, ci doar orientarea spre minimul special al pedepsei aplicate.
Potrivit dispozițiilor art. 52.Cod Penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. În cauză se impune a avea în vedere caracterul continuat al infracțiunii, numărul actelor materiale, perseverența inculpatului, precum și faptul că referatele de evaluare psihologică nu constată o periculozitate mai redusă, că această conduită ar fi accidentală sau elemente favorabile deosebite în atitudinea acestuia. Mai trebuie avut în vedere că în urma individualizării judiciare a pedepsei potrivit criteriilor prevăzute de art.72 pen. pedeapsa aplicată trebuie să aibă un cuantum care să realizeze și funcția preventivă - educativă, în contextul în care infracțiunea a fost săvârșită și al caracterului de fenomen dobândit de acest tip de infracțiuni în ultima perioadă de timp. Infracțiunile de trafic de droguri aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea persoanei, și chiar viața acesteia, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate, iar reducerea excesivă a pedepsei pentru autorul unei asemenea infracțiuni, cu impact social deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită a lui și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și, în plus, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Astfel fiind, pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. 1 din legea nr. 143/2000, respectiv pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare sunt în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52.pen. respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale.
Referitor la cererea de a se dispune suspendarea executării pedepsei în oricare dintre variantele permise de lege, instanța de apel constată că modalitatea stabilită de tribunal, respectiv executarea în regim de deținere a fost corect individualizată și corespunde scopului prevăzut de art. 52.Cod Penal Astfel, față de elementele expuse și având în vedere cuantumul pedepsei rezultante, instanța reține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. 1 lit. c și alin 2.Cod Penal și nici de art. 861alin. 1 lit. c și alin. 2.Cod Penal, referitoare la limita maximă a pedepsei și neputându-se aprecia că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient pentru ca inculpatul, chiar fără executarea pedepsei, să nu mai săvârșească alte infracțiuni.
În ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, instanța constată că tribunalul a interzis acestuia exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b p ca pedeapsă accesorie, respectiv a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și e ca Cod Penal pedeapsă complementară. Sub acest aspect, prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii/06.10.2005, Curtea Europeană a drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, dacă este aplicabilă de drept tuturor deținuților condamnați ce se află în executarea pedepsei, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura sau gravitatea infracțiunii pe care au comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu articolul 3 din protocolul 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Obligativitatea aplicării cauzei menționate de către autoritatea judecătorească română rezidă din aceea că prin Legea nr. 30/1994 a fost ratificată Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, în plus, prin art. 20 alin. (2) din Constituție se prevede că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În același sens, se rețin și dispozițiile deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, care a statuat că dispozițiile art. 71.Cod Penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c nu Cod Penal se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3.Cod Penal Prin urmare, instanța de apel apreciază că în raport cu infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, natura acesteia și ceea ce denotă ea despre personalitatea inculpatului, se impune a se înlătura interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a I-a p - de a alege ca pedeapsă accesorie și complementară.
Față de cele anterior expuse, în temeiul art. 379 alin. 1 pct. 2 lit. a va C.P.P. admite apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 417/PI/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș; va desființa în parte sentința penală apelată cu privire la aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și cu privire la pedepsele accesorie și complementară. Pe cale de consecință, va face aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 pe seama inculpatului și va înlătura pedeapsa complementară și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului dreptului de a alege prevăzute de art. 64 lit. a teza I - a
Cod PenalÎn temeiul art. 350.C.P.P. raportat la art. 1601.C.P.P. va menține măsura arestării preventive a inculpatului, constatând că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă și în prezent, precum și pericolul acestuia pentru ordinea publică.
În temeiul art. 383 alin. 2 Cpp raportat la art. 88 Cp va deduce în continuare din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la data pronunțării sentinței apelate la zi.
În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 379 alin. 1 pct. 2 lit. a C.P.P. admite apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 417/PI/23 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Desființează în parte sentința penală apelată, cu privire la aplicarea art. 16 din Lg. nr. 143/2000 și cu privire la pedeapsa complementară și accesorie și rejudecând, face aplicarea dispozițiilor art. 16 din Lg. nr. 143/2000 în seama inculpatului și menține pedepsele aplicate.
Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului dreptului de a alege, prevăzut de art. 64 lit. a teza I -a și Cod Penal pedeapsa accesorie (art. 64 lit. a teza I-a).
Menține nemodificate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelată.
În temeiul prevederilor art. 350.C.P.P. rap. la art. 160 C.P.P. menține măsura arestării preventive a inculpatului, iar în temeiul prevederilor art. 88.Cod Penal, deduce în continuare din durata pedepsei aplicată inculpatului, de la data pronunțării sentinței penale apelată, la zi.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 04 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Red.
Tehnored.CU -10.09.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Ion Dincă
