Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 121/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
R O MA NIA
CURTEA DE APEL BACAU
SECTIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ N 121
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 29 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Vadana JUDECĂTOR 2: Mengori Arin Alexandru
- - - - JUDECĂTOR 3: Elena
- - grefier
*********************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -- Serviciul Teritorial Bacău legal reprezentat prin
- procuror
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.153/P din 03.09.2009, pronunțată de pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat în stare de arest apelantul-inculpat asistat avocați aleși și.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Fiind întrebat apelantul-inculpat dacă în fața instanței de apel dorește să dea o nouă declarație, având elemente noi de declarat, acesta a arătat că își rezervă dreptul la tăcere, implicit își menține declarațiile date, întrucât nu are de relevat împrejurări noi.
Nemaifiind cereri de formulat, curtea, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri pe fondul cauzei și totodată pune în discuție și starea de arest a apelantului inculpat.
Avocat având cuvântul pentru apelantul-inculpat arată că inculpatul locuiește din anul 2004 în Italia unde avea un loc de muncă bine stabilit, iar scopul revenirii în țară în anul 2008 nu a fost de a aduce droguri în țară și de a le comercializa, ci cela că avea mama bolnavă de cancer și era programată la I pentru o intervenție chirurgicală - fapt pentru care a stat în țară 3 luni de zile;
Din declarația martorului aflată la fila 68 ds.instanță rezultă că la vamă a fost efectuat un control temeinic al bagajelor fiind lăsați să treacă granița întrucât nu a fost nimic în neregulă.
Susținerile martorilor sub acoperire nu pot fi declarații ce pot duce la ideea că ar fi săvârșit infracțiunea de trafic de droguri întrucât sunt contradictorii, acesta neputând preciza dacă că a luat legătura cu inculpatul. Singura vină a inculpatului este aceea că a achiziționat de la o persoană necunoscută aflată în prejma spitalului, hașiș pentru consum propriu, drogându-se de câteva ori până la sosirea soției sale din Italia;drogurile găsite erau reținute tot pentru consum propriu, având în vedere starea de stres în care se afla față de situația familială.
Solicită admiterea recursului și aplicarea suspendării pedepsei sub supraveghere potrivit dispozițiilor art.86/1 Cod penal, având în vedere că sunt situații similare în care instanța a dispus astfel față de cantitatea infimă de drog găsită asupra inculpatului, regretul comiterii faptei, conduita corectă a acestuia, a recunoașterii că este consumator ocazional de droguri, circumstanțe ce pot determina aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege cu aplicarea dispozițiilor art.81-84 Cod penal.
Avocat având cuvântul pentru apelantul inculpat solicită ca la momentul pronunțării deciziei să se aibă în vedere fapta și nu aspectele sociologice așa cum au fost descrise în motivarea instanței de fond, întrucât s-a încercat a se da faptei o încadrare juridică a traficului internațional de droguri, ce nu poate fi reținut întrucât nu sunt mijloace de probă, premizele reținerii și ipoteticului flagrant nefiind dovedite întrucât s-au refuzat de către instanță efectele de probatorii respectiv transcrierea înregistrărilor convorbirilor telefonice; flagrantul a fost realizat în mod excesiv întrucât inculpatul nu avea stabilită nici o întâlnire în vederea cumpărării de droguri, singura întâlnire pe care a avut-o a fost cea cu sora și copii acesteia.
Întrucât din declarațiile martorului sub acoperire date la urmărirea penală și instanță rezultă că acestea sunt contradictorii, întrucât nu a putut susține în instanță că a luat legătura cu inculpatul în vederea cumpărării de droguri, situație ce duce la concluzia că probele administrate sunt fabricate.
Cu privire la faptă arată că în decizia ÎCCJ depusă la dosar se reține că acțiunea de introducere de droguri în țară este absorbită de infracțiunea de deținere și consum de droguri pentru consum propriu.
Cu privire la mijloacele de probă, solicită a se avea în vedere că pe cântarul găsit la domiciliul inculpatului, nu a fost găsită nici o urmă de drog, iar caterul era folosit pentru consumul propriu de droguri.
De asemeni, solicită a se avea în vedere că inculpatul în perioada în care a stat arestat nu a necesitat tratament de specialitate datorită consumului de droguri; dovadă fiind și faptul că a donat sânge mamei sale, lucru ce nu era posibil dacă nu ar fi fost sănătos.
Cu privire la menținerea măsurii arestării preventive, consideră că potrivit principiului general al practicii CEDO și față de caracterul general al faptei, pericolul social pentru ordinea publică s-a atenuant, fapt pentru care solicită punerea inculpatului de îndată în libertate.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită potrivit dispozițiilor art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Neamț ca fiind legală și temeinică, iar față de probatoriului administrat, situația și încadrarea juridică a faptei este lămurită, pedeapsa fiind corect aplicată și față de circumstanțele personale ale inculpatului.
Cu privire la starea de arest solicită menținerea arestării preventive.
Apelantul-inculpat având cuvântul, solicită aplicarea unei pedepse cu suspendarea, precizând totodată că se raliază concluziilor susținute de avocați.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr. 153 / 3.09.2009 pronunțată de Tribunalul Neamțs - dispus în temeiul art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptei de vânzare de droguri de risc, fără drept, comisă de inculpatul din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000.
A fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 06.08.1980 în mun. P N, jud. N, cu același domiciliu --, -. G,. 104, CNP- -, cetățenie română, studii 8 clase, fără ocupație, căsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără loc de muncă, fără antecedente penale, arestat preventiv în Penitenciarul Bacău la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vânzare de droguri de risc, fără drept, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a,c și alin. 2 Cod penal - art. 76 alin.1 lit. c Cod penal și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal pe timp de 1 (un) an după executarea pedepsei principale.
A fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3(trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, fără drept, prevăzută de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a,c și alin. 2 Cod penal- art. 76 alin.1 lit. a Cod penal și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal pe timp de 1 (un) an după executarea pedepsei principale.
A fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5(cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a,c și alin. 2 Cod penal- art. 76 alin.1 lit. e teza I-a Cod penal.
În temeiul art. 33 lit. a- 34 lit. b Cod penal și art. 35 alin. 3 Cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea -de 3( trei) ani închisoare și pedeapsa complimentarăa interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal pe timp de 1 (un) an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal.
În temeiul art. 350 alin. 1 Cod penal s-a menținut starea de arest inculpatului și, în baza art. 381 Cod penal s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 11.02.2009 până la 03.09.2009.
În temeiul art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. f Cod penal s-a dispus confiscarea cantității de 3 grame rezină de cannabis, aflată la Camera de Corpuri Delicte a Inspectoratului General al Poliției Române, Direcția Generală De Judiciar și Evidență Operativă, conform dovezii seria H nr. D nr. -/26.02.2009( fila nr. 28 ).
În temeiul art. 17 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. e Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpata sumei de 150 lei, păstrată la Trezoreria mun. P
În temeiul art. 118 lit. c Cod penal s-a dispus confiscarea specială a unui cutter retractabil, cu lama din metal, cu mânerul din material plastic de culoare galbenă, aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamț.
În temeiul art. 169 Cod procedură penală s-a dispus restituirea către inculpatul a sumei de 450 lei, aflată la Trezoreria mun. P N, conform adresei nr. 5 D/P/2009 a - Biroul Teritorial Neamț.
S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărători aleși.
În temeiul art. 189 și 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Neamț nr. 5D/P/05.03.2009, înregistrat la această instanță sub nr. 1126/103/06.03.2009 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 3 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut în esență că inculpatul, în cursul anului 2009 introdus în țară hașiș, deși cunoștea faptul că nu are dreptul legal de a intra în România cu droguri de risc și le-a comercializat unor consumatori din municipiul P În același timp inculpatul a deținut drogurile de risc și în vederea consumului propriu.
Analizând probele administrate în cauză: procesul verbal de sesizare din oficiu, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante cu planșe fotografice, procesul verbal de percheziție domiciliară, raportul de constatare tehnico - științifică nr. - din 12.02.2009, ordonanțele de interceptare a convorbirilor telefonice și procesele verbale de redare a conținutului acestora, ordonanța de autorizare a investigatorului și colaboratorului, procesul verbal încheiat de investigator la data de 5.02.2009, raportul de constatare tehnico - științifică nr. - din 11.02.2009, ordonanța de autorizare a informatorului, procesele verbale de consemnare a declarațiilor martorilor cu identitate protejată, declarațiile martorilor audiați în cauză, înscrisurile depuse de inculpat și declarațiile acestuia, instanța reține următoarea situației de fapt:
Inculpatul a fost plecat în Italia din luna septembrie 2008 până la data de 07.12.2008, când a revenit în țară întrucât mama sa a fost internată în spital. Cu acest prilej inculpatul a adus din străinătate o cantitate de hașiș cu scopul de aoc omercializa și de a consuma, ocazional acest drog.
Existând informații cu privire la aceste aspecte, organele de urmărire penală au autorizat, la data de 31.01.2009, în conformitate cu dispozițiile art. 2242alin.2 Cod procedură penală și art. 21 și 23 din Legea nr. 143/2000 pe investigatorul acoperit și pe colaboratorul acestuia, martorul cu identitate protejată în vederea cumpărării de droguri de risc de la inculpat.
Astfel, la data de 05.02.2009 martorul s-a întâlnit cu inculpatul în zona hotelului "Central" din municipiul P N și a cumpărat de la acesta o țiplă din staniol conținând 0,8 gr.hașiș cu suma de 150 lei. Tranzacția a fost efectuată sub supravegherea investigatorului.
Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. - din 11.02.2009 al Laboratorului de analiză și profil al drogurilor din cadrul I, proba era constituită din 4,6 gr. masă brută, respectiv 0,8 gr masă netă substanță solidă, cu aspect de rezină, de culoare - oliv, sub forma unui fragment, ambalat în foiță de staniol. În urma analizelor de laborator, în probă s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (), substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis. de cannabis face parte din tabelul - anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator (73 - 74 dup).
La data de 11.02.2009, în jurul orei 1800, existând indicii că inculpatul deține droguri de risc asupra sa, organele de urmărire penală s-au deplasat în zona magazinului " " din municipiul P N, unde au procedat la legitimarea și percheziționarea corporală a inculpatului. Asupra acestuia au fost găsite 3 bucăți de staniol care conțineau o substanță solidă de culoare - oliv, despre care inculpatul a declarat că îi aparțin (4 - 6 dup).
Cu ocazia percheziției efectuată la domiciliul inculpatului au fost găsite: 2 cutii conținând foițe pentru confecționarea țigărilor, 2 bucăți de substanță vegetală în stare solidă, de culoare - oliv, ambalată în foiță de staniol, un cântar electronic și un cuțit de tip "cutter" folosit pentru tăierea hașișului ( 7 - 9 dup).
Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. - din 12.02.2009 al Laboratorului de analiză și profil al drogurilor I, probele erau constituite din: 2 folii de staniol conținând câte un fragment de substanță solidă, cu aspect de rezină, de culoare - oliv, cu greutatea de 1,5 gr. (găsite la domiciliul inculpatului); 3 folii de staniol conținând câte un fragment de substanță solidă, cu aspect de rezină, de culoare - oliv, cu o greutate de 4,3 gr. (găsite asupra inculpatului); un cântar electronic și un cutter retractabil, cu lamă din metal, cu din material plastic, pe care se observă urme materiale, cu aspect de rezină, de culoare - oliv.
În urma analizelor de laborator în probe, cu excepția cântarului electronic, s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (), substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis.
Cantitatea de 3 gr. rezină de cannabis, rămasă după efectuarea analizelor de laborator a fost ambalată, sigilată și depusă la camera de corpuri delicte din cadrul - Direcția Generală de Judiciar și Evidență Operativă, conform dovezii seria H nr. - din 26.02.2009.
Împotriva inculpatului s-a luat măsura pentru 24 ore prin ordonanța nr. 5D/P/11.02.2009 și măsura arestării preventive prin încheierea nr. 7/U din 12.02.2009 a Tribunalului Neamț, în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 7/U din aceeași dată.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost menținută pe parcursul judecății.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că s-a întors din Italia întrucât mama sa urma să fie operată; aflându-se în municipiul I, în preajma clădirii spitalului, i s-a oferit spre cumpărare, de către o persoană necunoscută 10 țiple cu hașiș pentru suma de 400 lei, că le-a achiziționat pentru consum propriu, sens în care s-a drogat de câteva ori până la sosirea soției sale din Italia, că drogurile găsite la domiciliul său erau deținute pentru consumul personal, că utiliza cutterul pentru a inhala fumul degajat de hașiș, după ce îl încălzea în prealabil, el fiind operat la gât. În instanță a declarat că nu a adus drogurile din Italia, acest lucru fiind imposibil de realizat, atât timp cât la intrarea în țară mașina cu care a venit și bagajele sale au fost verificate.
Prin apărătorii aleși s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii unei singure infracțiuni - cea prevăzută de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 sau achitarea inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 2 și 3 din Legea nr. 143/2000, întrucât nu a fost dovedită vinovăția acestuia.
În raport de aceste cereri, precum și de declarațiile inculpatului, de nerecunoaștere parțială a infracțiunii reținută în sarcina sa, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 62 Cod procedură penală în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească speța sub toate aspectele, pe bază de probe, iar conform art. 63 Cod procedură penală probele nu au valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe urmând a fi făcută de instanța în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Ca atare, săvârșirea cu vinovăție a unei fapte prevăzută de legea penală și care prezintă pericol social trebuie să fie stabilită pe bază de probe, convingerea de vinovăție trebuind a fi certă, așa încât să fie trasă la răspundere, potrivit vinovăției, doar acea persoană care a comis o infracțiune.
În consecință, în raport de textele menționate, cu referire la art. 17 alin.2 și art. 52 Cod penal, precum și art. 1 Cod procedură penală, scopul procesului penal trebuie realizat în așa fel încât să armonizeze interesul apărării sociale cu interesele individului.
În cauză, atât cursul urmăririi penale, cât și cadrul cercetării judecătorești au fost administrate probe ce dovedesc cert vinovăția inculpatului.
Astfel, la data de 11.02.2009 inculpatul a fost prins în flagrant delict, în timp ce deținea asupra sa o cantitate de rezină de cannabis, drog de risc. La domiciliul său, cu ocazia percheziției domiciliare au fost depistate mai multe țiple de staniol conținând rezină de cannabis, precum și un cutter ce purta urmele acestui drog.
Inculpatul a recunoscut faptul că, în repetate rânduri a consumat droguri de risc.
Deși inițial, la data de 11.02.2009 inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere și nu au dat declarații cu privire la faptele pentru care era cercetat, la data de 23.02.2009, în cursul judecării cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar, ce a făcut obiectul dosarului nr- al Tribunalului Neamț, fiind ascultat, inculpatul a declarat că cele 5 folii de staniol conținând hașiș, descoperite atât asupra sa, cât și la domiciliu, le-a cumpărat de la un tunisian, din Italia și le-a transportat în România, în borseta pe care o avea asupra sa (8). Această declarație a fost dată în prezența apărătorului ales, în fața instanței de judecată, fără ca asupra sa să se exercite vreo presiune.
Ulterior, după ce, la data de 2.03.2009 procurorul a dispus începerea urmăririi penale și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin.1 din Legea nr. 143/2000, inculpatul a dat declarații susținând că, în realitate a cumpărat drogurile din municipiul I și că a dorit să-și protejeze familia de o eventuală răzbunare. Apărarea invocată nu are susținere, în condițiile în care urmărirea penală fusese începută, la data de 9.02.2009 doar pentru infracțiunile prevăzute de art. 2 și 4 din Legea nr. 143/2000, iar inculpatul refuzase să dea vreo declarație, nefiind întrebat în legătură cu proveniența drogurilor.
a declarat în instanță că a fost informat despre faptul că inculpatul a venit din Italia cu o cantitate de droguri pe care urma să o comercializeze pe raza județului N, iar martorul cu identitate protejată a declarat la termenul de judecată din 27.05.2009 că a aflat, de la alți prieteni că inculpatul a adus droguri din Italia și că le comercializa. A mai arătat martorul că inculpatul i-ar fi propus să consume droguri, spunându-i că le-a adus din Italia și "că sunt foarte bune".
Martorul (68 dos.) a declarat că, în ziua de 6.12.2008 a plecat din Italia, cu autoturismul său, împreună cu inculpatul, că, la vamă, la intrarea în România li s-au verificat bagajele, dar nu li s-a făcut și o percheziție corporală. Declarația martorului propus de inculpat nu este relevantă întrucât inculpatul a declarat că ascunsese drogurile în borsetă și, la fel de ușor ele puteau fi ascunse în hainele pe care le purta, atât timp cât nu a fost verificat corporal. De asemenea, nu are relevanță, pentru existența infracțiunii prevăzută de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 că inculpatul a venit în România special pentru a-și vedea mama, acest scop neexcluzând introducerea ilegală de droguri de risc în țară.
Vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de vânzare ilegală de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 rezultă din:
-declarațiile investigatorului care a arătat că, deținând informații referitoare la faptul că inculpatul venise din Italia cu droguri, l-a contactat pe colaboratorul, că acesta a stabilit o întâlnire cu inculpatul în ziua de 5.02.2009 și a cumpărat de la el o țiplă cu hașiș pentru suma de 150 lei, ce-i fusese înmânată de investigator. A mai arătat investigatorul că nu a realizat flagrantul la acea dată întrucât avea date că inculpatul urma să primească o cantitate mai mare de drog.
-procesul-verbal încheiat la data de 05.02.2009 de investigatorul, în care acesta consemnează faptul că s-a întâlnit cu colaboratorul căruia i-a înmânat suma de 150 lei, că i-a efectuat un control sumar, constatând că nu deține bunuri sau valori ilicite, că acesta din urmă s-a întâlnit cu inculpatul, iar după 15 minute colaboratorul i-a predat o substanță cu aspect de rezină de culoare brună, ambalată în staniol (70 dup).
-raportul de constatare tehnico - științifică nr. - din 11.02.2009, ce a stabilit că proba ce a făcut obiectul tranzacției din 05.02.2009 este constituită din 0,8 gr. rezină de cannabis.
-declarația colaboratorului cu identitate protejată care a declarat că, la data de 05.02.2009 a cumpărat de la inculpat, care venise cu hașiș din Italia, în vederea comercializării în municipiul PNo cantitate de hașiș pentru care i-a achitat suma de 150 lei. A mai arătat colaboratorul că, întrucât a fost operat la gât inculpatul nu fuma hașiș, ci încălzea un cuțit pe care-l lipea de hașiș, inhalând fumul.
Este de menționat că această declarație a fost dată la data de 12.02.2009, înainte ca inculpatul să declare în instanță (la 23.02.2009) că a adus drogurile din Italia și că nu poate fuma întrucât a suferit o incizie în zona gâtului. La data de 12.02.2009 inculpatul nu dăduse încă nici o declarație, ceea ce denotă faptul că cunoștea amănunte legate de viața personală a inculpatului, ce s-au dovedit ulterior a fi reale, fiind confirmate de inculpat prin declarațiile sale (referitor la intervenția chirurgicală și la aducerea drogurilor în țară).
-declarațiile martorului cu identitate protejată, care a arătat că inculpatul a adus droguri din Italia pentru a le comercializa, că inculpatul i-a propus să consume și el droguri, că inculpatul vindea droguri numai persoanelor pe care le cunoștea, cu prețul de 100 - 150 lei bucata, că inculpatul este consumator ocazional de droguri.
Martorul și investigatorul au fost audiați în instanță conform dispozițiilor art. 862Cod procedură penală, avându-se în vedere principiul "egalității de arme" promovat de CEDO.
Declarația martorului cu identitate protejată a fost citită inculpatului, conform art. 327 alin. 3 Cod procedură penală.
Din coroborarea probelor menționate, rezultă că inculpatul a comercializat droguri la data de 05.02.2009, pe care le-a introdus ilegal în țară în ziua de 6/7.12.2008.
Declarațiile martorilor audiați la solicitarea inculpatului: (105), (67), (68), (69) nu sunt relevante pentru situația de fapt reținută de instanță, oferind date referitoare la persoana inculpatului. Înscrisurile depuse de inculpat atestă faptul că acesta suferă de diferite afecțiuni de sănătate (70), că este donator de sânge (133), că a realizat venituri în Italia și că, în perioada 25.11.2003 - 28.11.2003 a fost internat în spital, unde a fost supus unei incizii la nivelul gâtului (151).
În drept, fapta inculpatului care, în ziua de 5.02.2009 a vândut droguri de risc unei persoane, pentru suma de 150 lei constituie infracțiunea de vânzare, fără drept de droguri de risc, prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000.
Instanța va schimba, în temeiul art. 334 Cod procedură penală încadrarea juridică a acestei fapte penale în sensul înlăturării dispozițiilor art. 41 alin.2 Cod penal întrucât, din probele administrate în cauză nu rezultă existența certă, fără urmă de îndoială și a altor operațiuni de comercializare de droguri, în afara celei din data de 5.02.2009. Referirile făcute de martori la faptul că inculpatul se ocupa de vânzarea de droguri oferă doar premiza conturării infracțiunii săvârșită în ziua de 5.02.2009.
În drept, fapta inculpatului de a introduce în țară, în ziua de 6/7.12.2008 droguri de risc, fără drept, pe care le-a cumpărat din Italia constituie infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. 1 din Legea nr.143/2000.
Fapta aceluiași inculpat, de a deține droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, comisă în perioada 6/7.12.2008 - 11.02.2009 constituie infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Solicitarea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 2, 3 și 4 în art. 4 din lege este neîntemeiată.
Inculpatul a adus droguri în țară nu numai pentru consum propriu, ci și în vederea comercializării lor, fără drept. Este adevărat că, prin voința legiuitorului unele acțiuni care definesc traficul de droguri sunt absorbite în latura obiectivă a consumului de droguri. Însă, în cauză s-a făcut dovada introducerii în țară a drogurilor pentru vânzarea lor către consumatori și nu exclusiv pentru consum propriu, situație în care schimbarea încadrării juridice ar fi fost justificată.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-a aplicat inculpatului s-a avut în vedere criteriile înscrise în art. 72 Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege, gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor comise, modalitatea și împrejurările în care au fost săvârșite, natura relațiilor sociale lezate, faptul că traficul de droguri a devenit un fenomen din ce în ce mai răspândit, cu consecințe devastatoare asupra vieții și sănătății oamenilor și tot mai dificil de depistat și sancționat.
S-a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului care are vârsta de 28 ani, este căsătorit, nu are antecedente penale și a avut o comportare bună în familie, adoptând o poziție procesuală de sinceritate parțială, prin recunoașterea unora dintre infracțiuni, deduse judecății.
S-a reținut, în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin.1 lit. a, c și alin. 2 Cod penal și s-au aplicat pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a, 34 și 35 alin. 3 Cod penal, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a ii a și b Cod penal.
Pedeapsa urmând a fi executată în regim de detenție, motiv pentru care s-au interzis aceleași drepturi civile, conform art. 71 Cod penal.
Nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 81 Cod penal sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate și nici ale art. 861Cod penal întrucât, față de gravitatea infracțiunilor comise instanța nu are garanția că inculpatul nu va mai săvârși astfel de fapte penale.
S-a menținut starea de arest a inculpatului întrucât s-au menținut temeiurile care au stat la baza luării și menținerii, până în prezent a acestei măsuri preventive, iar în cauză a fost pronunțată o condamnare la o pedeapsă privativă de libertate.
Conform art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. f Cod penal s-a confiscat rezina de cannabis în cantitate de 3 gr. Aflată la camera de corpuri delicte a Inspectoratul General al Poliției Române, depistată la domiciliul inculpatului și a cărei deținere e interzisă de lege.
În temeiul art. 17 alin.2 din lege, raportat la art. 118 lit. e Cod penal s-a confiscat suma de 150 lei obținută de inculpat prin vânzarea de droguri din data de 5.02.2009.
În temeiul art. 118 lit. c s-a confisca un cutter, ridicat de la domiciliul inculpatului, utilizat și adaptat de acesta pentru ași facilita consumul de droguri.
În baza art. 169 Cod procedură penală s-a restituit inculpatului suma de 450 lei, ce a fost ridicată de organul de anchetă cu ocazia prinderii în flagrant a inculpatului, la 11.02.2009, întrucât nu s-a făcut dovada că această sumă ar fi fost obținută ilicit de inculpat, din vânzarea de droguri de risc.
În temeiul art. 189 și 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate în cursul urmăririi penale și al judecății.
Împotriva sentinței a declarat apel în termenul legal apelantul inculpat care a invocat nelegalitatea și netemeinicia sentinței primei instanțe prin aceea că
- nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc prev de art 3 din Legea 143/2000 modificată,nu există probe la dosar în acest sens după cu rezultă și din declarația martorului, doar declarația inculpatului în acest sens nefiind suficientă, inculpatul declarând în acest sens de teama persoanelor din I de la care a cumpărat drogurile.
- nu există suficiente probe care să dovedească săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prev de art 4 alin 1 din Legea 143/2000, colaboratorul sub acoperire nu a putut fi audiată în fața instanței deci, reținerea unei astfel de declarații de către prima instanță ca temei al condamnării încalcă art 6 CEDO, apărarea neavând posibilitatea de a interoga această martoră.De asemeni, cantitatea mică de drog găsită asupra inculpatului și la locuința sa precum și că pe cântarul găsit la percheziție nu s-au găsit urme de drog pledează pentru inexistența acestei infracțiuni. Nu rezultă din transcrierile convorbirilor telefonice că martora sub acoperire ar fi luat legătura cu inculpatul.
- consideră că în fapt infracțiunile de trafic de droguri și cea de introducere în țară de droguri de risc sunt absorbite în infracțiunea de deținere ilegală de droguri de risc pentru consum propriu, a recunoscut că este ocazional consumator de droguri fără a fi dependent
- În subsidiar față de toate împrejurările cauzei și circumstanțele personale ale inculpatului apelant -lipsa antecedentelor penale, are o familie, loc de muncă în Italia - solicită suspendarea pedepsei sub supraveghere
Instanța de control judiciar, examinând motivele de apel invocate dar și din oficiu hotărârea primei instanțe sub toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul art 371 alin 2 Cpp constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente.
Potrivit art 62 Cpp, în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească speța sub tote aspectele, pe bază de probe. Ca atare, săvârșirea cu vinovăție a unei fapte prevăzute de legea penală și care prezintă pericol social, trebuie stabilită pe bază de probe, convingerea de vinovăție trebuind a fi certă, așa încât să fie trasă la răspundere, potrivit vinovăției, doar acea persoană care a comis o infracțiune. În consecință, în raport de textul menționat, cu referire la art 17 alin 2și art 52 Cp, precum și art 1 Cpp, scopul procesului penal trebuie realizat în așa fel încât să armonizeze interesul apărării sociale cu interesele individului. În cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în cadrul cercetării judecătorești au fost administrate probe, în raport de care instanța a reținut corect starea de fapt, conformă cu realitatea și care dovedesc cert vinovăția inculpatului.
Curtea constată că în mod temeinic prima instanță a dispus condamnarea apelantului inculpat pentru infracțiunile de introducere în țară de droguri de risc prev de art 3 din legea 143/2000, trafic de droguri de risc prev de art 2 alin 1 din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de risc prev de art 4 alin 1din Legea 143/2000.
Cu privire la infracțiunea de introducere în țară de droguri de risc prevăzută de art 3 din Legea nr 143 /2000, negată de apelant, susținerile acestuia cum că soluția instanței de condamnare pentru această infracțiune se sprijină doar pe propria sa recunoaștere, retractată ulterior, nu sunt fondate. Împrejurarea că apelantul a adus drogurile din Italia asupra sa, într-o borsetă, așa cum a recunoscut și în declarația dată în fața instanței care soluționa cererea sa de liberare provizorie rezultă din declarațiile investigatorului care arăta că inculpatul i-a spus că,a adus droguri din Italia și sunt foarte bune, Inculpatul nu a reușit să demonstreze contrariul prin declarația martorului propus în apărare, care a arătat că, la controlul vamal nu au fost controlați corporal. declarației inculpatului de recunoaștere a acestei fapte fără o justificare temeinică nu poate avea eficiență. Astfel susținerile inculpatului cum că a arătat că a adus el drogurile în țară de teama unor răzbunări din partea persoanelor din I de la care de fapt cumpărase, nu pot fi reținute atâta vreme cât a arătat că nu le cunoștea pe acele persoane și deci ar fi exclusă o eventuală răzbunare, mai ales că la momentul declarațiilor se afla în custodia autorităților.Important este de remarcat și că inculpatul a retractat declarația de recunoaștere după ce procurorul a dispus începerea urmăririi penale și pentru infracțiunea de introducere în țară de droguri de risc, prevăzută de art 3 din Legea nr 143 /2000.
Nici susținerea inculpatului că nu sunt suficiente probe care să demonstreze săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prevăzută de art 2 alin 1 din Legea 143/2000 nu poate fi primită. Împrejurarea obiectivă că martora sub acoperire nu a putut fi audiată de instanță nu poate constitui un argument că probele ar fi, fabricate, așa cum s-a susținut.În mod temeinic și procedural, instanța a reținut ca temei al condamnării declarația acestei martore dar numai după ce a dat eficiență art 327 alin 3 Cpp potrivit căruia, dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanța dispune citirea depoziției date de acesta în cursul urmăririi penale și va ține seama de ea la judecarea acesteia, Aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile și în cazul martorilor cu identitate protejată potrivit art 86 /1 Cpp.
Cât despre faptul că în acest caz inculpatului i s-ar fi încălcat dreptul la apărare protejat de art 6 CEDO, Curtea reține următoarele.
Instanța europeană a subliniat că, întinderea dreptului acuzatului de a obține convocarea și interogarea martorilor nu poate merge dincolo de orice limite materiale într-o situație dată și că prin invocarea acestui drept nu se poate ajunge la blocarea procedurii "
În jurisprudența sa Curtea Europenă a Drepturilor Omului a arătat că folosirea unor matori anonimi nu este în sine contrară dretului la un proces echitabil cu condiția ca această limitare să aibă o justificare serioasă -de exemplu lupta împotriva crimei organizate -, iar condamnarea să nu se bazeze într-o măsură determinantă pe o astfel de mărturie (cauza Unterpetinger Austria, hotărârea din 24 noiembrie 1986, Kostovski Olanda hotărârea din 20 noiembrie 1989 ). În cauză condamnarea inculpatului nu se sprijină exclusiv pe declarația acestei martore, colaborator sub acoperire ci și pe alte probe.Astfel acest colaborator sub acoperire a fost autorizat de procuror prin ordonanța nr. 2/A/2009 din 31.01.2009,a acționat sub supravegherea investigatorului sub acoperire, există procesul verbal de predare a cantității de drog achiziționată de la inculpat, precum și raportul de expertiză tehnico-științifică a substanței chimice nr -/11.02.2009.
Nici susținerea că declarațiile investigatorului sub acoperire nu pot constitui mijloc de probă întrucât reprezintă, punctul de vedere al acuzării "nu poate fi primită.Codul de procedură penală, în art 224 reglementează folosirea investigatorilor sub altă identitate în vederea strângerii datelor privind existența unor infracțiuni grave printre care și cea de trafic de stupefiante și pentru identificarea persoanelor față de care există presupunerea că au săvârșit o astfel de infracțiune, iar potrivit art 224 alin 3 Cpp procesul verbal prin care se constată efecuarea unor acte premergătoare constituie mijloc de probă. sub acoperire acționează în baza autorizației procurorului și sub controlul acestuia.Nici Convenția Europenă Drepturilor Omului nu interzice folosirea agenților infiltrați, cu condiția ca aceștia să acționeze sub controlul unui magistrat, să nu provoace ei înșiși săvârșirea infracțiunii iar condamnarea să se bazeze și pe alte probe (cauza Texeira de Castro Portugaliei, hotărârea din 19 iunie 1998 )
În mod temeinic prima instanță a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de trafic de droguri prevăzută de art 2 alin 1 din Legea 143/2000 înlăturând dispozițiile art 41 alin 2 cp, în cauză fiind comis un singur act material de trafic de droguri, in data de 11.02.2009 fiind surprins având asupra sa droguri, fără a le fi oferit vreunui consumator spre vânzare.
Celelalte afirmații cum că inculpatul avea suficiente mijloace de trai dobândite licit în Italia și nu ar fi fost nevoit să vândă droguri, că nu a venit în țară decăt pentru că mama sa era grav bolnavă, că nu este dependent de droguri nu au relevanță sub aspectul existenței infracțiunii de trafic de droguri care a fost pe deplin dovedită. Nici faptul că asupra sa și în locuință nu au fost găsite decât 5 țiple conținând cannabis nu contrazice existența infracțiunii de trafic.Faptul că, că la percheziția domiciliară a fost găsit un cântar electronic pe care nu au fost evidențiate urme de cannabis nu infirmă săvărșirea infracțiunii, substanța putând fi porționată și anterior introducerii în țară.
Cum probele administrate susțin învinuirea nu se poate vorbi de o discordanță dintre probele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce ilustrează nevinovăția inculpatului și care a avut drept consecință pronunțarea altei soluții decăt cea impusă de materialul probator administrat, ipoteză ce nu se constată în cauză.
Prima instanță a dat deplină eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art 72 Cp aplicând pedepse just dozate raportat la pericolul social ridicat al faptelor deduse judecății, dar și acelui concret, raportat la cantitățile mici de drog comercializate și găsite în posesia și la locuința sa, precum și circumstanțelor personale ale apelantului inculpat.
Sub aspectul modalității de executare pedepsei rezultante însă, apelul declarat de inculpat este fondat.
Cantitatea de drog comercializată de inculpat, cea cu care a fost surprins sa, precum și cea găsită la percheziția domiciliară sunt mici,inculpatul nu are antecedente penale, este familist, are un loc de muncă în străinătate, iar din împrejurările cauzei rezultă că prezintă resurse personale de integrare în societate. Față de aceste împrejurări, Curtea consideră că scopul reeducativ-preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în mediu penitenciar, prin suspendarea sub supraveghere a executării, în temeiul art 86 /1 Cp.
Va admite, așadar apelul inculpatului, în temeiul art 379 pct 2 litera a Cpp, va desființa sentința numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, reținând cauza spre rejudecare.
Va stabili termen de încercare în baza art 86/2 Cp, pe o durată de 5 ani.Va stabili măsurile de supraveghere la care trebuie să se supună inculpatul pe durata termenului de încercare, în temeiul art 86/3 Cp
Va atrage atenția, în temeiul art 86/4 Cp asupra situațiilor de revocare a suspendării.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Va deduce în continuare perioada arestului preventiv de la data pronunțării sentinței, la zi.
În baza art 350 Cpp va dispune punerea de îndată în libertate a apelantului, dacă nu este arestat în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a admite C.P.P. apelul declarat de apelantul - inculpat împotriva sentinței penale nr. 153/P/03.09.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Desființează în parte sentința penală apelată, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei principale și a pedepsei accesorii, reține cauza spre rejudecare și, în fond:
În temeiul art. 86 ind. 1 al. 1.Cod Penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
În temeiul art. 86 ind. 2.Cod Penal fixează termen de încercare de 5 ani începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 86 ind. 3 al. 1.Cod Penal pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte din trei în trei luni la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Neamț
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență
În conformitate cu dispozițiile art. 359.C.P.P. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4.Cod Penal referitoare la consecințele nerespectării condițiilor suspendării.
În temeiul art. 71 al. 5.Cod Penal dispune suspendarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b pe Cod Penal durata termenului de încercare.
În temeiul art. 350 al. 3 lit. b dispune C.P.P. punerea de îndată în libertate a inculpatului,dacă nu este arestat în altă cauză.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art. 381 al. 1.C.P.P. deduce din pedeapsa aplicată și arestarea preventivă de la 03.09.2009 la zi.
Constată că apelantul - inculpat a fost asistat de apărători aleși.
În conformitate cu dispozițiile art. 192 al. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.10.2009, în prezența apelantului - inculpat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
-
red.
red.
tehnored.-ex.2
4.11.2009
Președinte:Monica VadanaJudecători:Monica Vadana, Mengori Arin Alexandru, Elena
