Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 121/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 955/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.121/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Niculae Stan
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul împotriva Sentinței penale nr.265/F din data de 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11 mai 2009 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de astăzi, 18 mai 2009, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinSentința penală nr.265/F din data de 10 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I-a Penală a hotărât astfel:
În baza art.334 din Codul d e procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul din art.4 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.14 lit.c din aceeași lege și art.37 lit.a din Codul penal în art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.14 lit.c din aceeași lege și art.37 lit.a din Codul penal.
n baza art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.14 lit.c din aceeași lege și art.37 lit.a din Codul penal, a condamnat pe inculpatul (fiul lui G și, născut la data de 20 august 1986 în B) la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art.39 alin.2 rap. la art.34 lit.b și art.35 alin.1 din Codul penal, a contopit restul de pedeapsă de 2.053 zile închisoare ce a mai rămas de executat din pedeapsa de 7 ani și 3 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b din Codul penal (aplicată prin Sentința penală nr.1625/06.12.2005 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.2291/07.04.2006 a Curții Supreme de Justiție) cu pedeapsa de 4 ani închisoare (aplicată în prezenta cauză), dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2.053 zile închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b din Codul penal.
A făcut aplicarea art.71-64.a, b din Codul penal.
A scăzut din durata pedepsei perioada executată, începând cu data de 06.04.2007 și până la data de 10.03.2009 (data pronunțării sentinței).
A constatat consumată în procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,09 grame heroină.
A dispus anularea nr.1950/21.04.2006 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei de 2.053 zile închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b din Codul penal.
În baza art.191 din Codul d e procedură penală, a obligat pe inculpat la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul, examinând și coroborând materialul probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, Tribunalul a reținut,în fapt, că, la data de 06 aprilie 2007, cu ocazia unui control efectuat în camera nr.206 a Penitenciarului Jilava - Secția a II-a de către angajați ai, inculpatul a fost depistat deținând, fără drept, în vederea consumului propriu, cantitatea de 0,09 grame heroină, ambalată în 50 de plicuri de mici dimensiuni, confecționate din hârtie.
În drept, Tribunalul a constatat că fapta astfel săvârșită de către inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere fără drept de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, prevăzută de art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.14 lit.c din aceeași lege, procedând la schimbarea corespunzătoare a încadrării juridice, în raport cu următoarele considerente:
Potrivit art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consumul propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
Conform alin.2 al aceluiași articol, dacă faptele prevăzute la alin.1 privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani.
Din textele de lege anterior menționate, rezultă că în alin.1 se face referire la drogurile de risc, iar în alin.2 la drogurile de mare risc.
Întrucât obiectul material al faptelor incriminate este diferit, rezultă existența a două infracțiuni distincte, iar nu a două variante ale aceleiași infracțiuni.
Faptul că modalitățile normative ale infracțiunii prevăzute în alin.2 sunt raportate la cele din alin.1 nu constituie un argument pentru a se reține existența a două variante ale aceleiași infracțiuni, întrucât, în acest caz, este vorba despre o normă de trimitere, al căreia conținut a fost stabilit astfel din rațiuni de tehnică legislativă.
În consecință, deoarece în cauză fapta inculpatului are ca obiect droguri de mare risc, Tribunalul a dispus, în baza art.334 din Codul d e procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei respective din cea reținută în actul de sesizare (art.4 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.14 lit.c din aceeași lege) în cea menționată mai sus.
Tribunalul a mai reținut, din fișa de cazier judiciar a inculpatului, că, prin Sentința penală nr.1625/06.12.2005 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.229/07.04.2006 a Curții Supreme de Justiție (în baza căreia a fost emis nr.1950/21.04.2006), acesta a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și 3 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b din Codul penal, pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.c și alin.21lit.a, b din Codul penal, fiind arestat la data de 08 august 2005.
În raport cu această condamnare anterioară, Tribunalul a constatat că inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie, motiv pentru care a făcut aplicarea dispozițiilor art.37 lit.a din Codul penal.
Laindividualizarea pedepsei, Tribunalul, având în vedere criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal, respectiv gradul de pericol social și modalitatea concretă de săvârșire a faptei, precum și persoana inculpatului, care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, dar este cunoscut cu antecedente penale, manifestând astfel perseverență infracțională, a aplicat acestuia o pedeapsă de 4 ani închisoare.
Totodată, Tribunalul a dat eficiență dispozițiilor art.39 alin.2 rap. la art.34 lit.b și art.35 alin.1 din Codul penal, contopind restul de pedeapsă de 2.053 zile închisoare (care a mai rămas de executat, la data săvârșirii faptei deduse judecății, din pedeapsa de 7 ani și 3 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b din Codul penal, aplicată prin Sentința penală nr.1625/06.12.2005 a Tribunalului București ) cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză și dispunând, în consecință, ca inculpatul să execute pedeapsa de 2.053 zile închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b din Codul penal, pe care a apreciat-o ca fiind de natură a asigura atingerea scopului prevăzut de art.52 din Codul penal.
Împotriva sentinței Tribunalului,a declarat apel în termenul legal(la data de 10 aprilie 2009)inculpatul, care a criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie, exclusiv sub aspectul individualizării pedepsei aplicate în ceea ce privește infracțiunea dedusă judecății, solicitând reducerea acesteia, în considerarea atitudinii sale procesuale, sinceră și cooperantă, a modalității concrete de săvârșire a faptei, a împrejurării că se află la prima abatere de acest gen, a cantității mici de heroină pe care a deținut-o pentru consum și respectiv a circumstanțelor sale personale (vârsta tânără și disponibilitatea de a se reintegra în societate).
Inculpatul nu a fost audiat de către C, întrucât acesta, fiind în mod expres întrebat, a refuzat să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, precizând însă că își menține declarația dată în cursul judecății în primă instanță, în care a recunoscut săvârșirea faptei de care este acuzat (fila 7, dosar de fond).
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivul invocat de inculpat, precum și din oficiu, conform art.371 alin.2 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată căapelulcu care a fost sesizatăeste fondat, în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Prima instanță - administrând nemijlocit, în condiții de publicitate și contradictorialitate, toate probele necesare aflării adevărului - a stabilit în mod corect, pe baza acestora, situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a acțiunii sale de a deține, în penitenciarul unde se afla încarcerat, 50 de pliculețe conținând cantitatea totală de 0,09 grame heroină, destinată consumului propriu și i-a aplicat, pentru fapta astfel săvârșită, o pedeapsă în mod just individualizată, chiar dacă aceasta a fost orientată ușor peste mediul limitelor speciale prevăzute în norma de incriminare (art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000).
În acest sens, Curtea constată că, la stabilirea pedepsei respective (4 ani închisoare), s-a dat eficiența cuvenită tuturor criteriilor de individualizare menționate în art.72 din Codul penal, aceasta fiind proporțională cu gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite (evidențiat, îndeosebi, de împrejurarea comiterii ei într-un loc de deținere, unde inculpatul se afla încarcerat în executarea unei pedepse de 7 ani și 3 luni închisoare) și, totodată, reflectând în mod corespunzător datele ce caracterizează în concret persoana acestuia (care, deși aflat la o vârstă tânără - 22 de ani, a suferit deja trei condamnări definitive, două în minorat, pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat și tâlhărie, iar cea din urmă în majorat, pentru comiterea unei alte infracțiuni de tâlhărie).
Cu toate că inculpatul a recunoscut într-adevăr, în mod constant, săvârșirea faptei de care este acuzat, această împrejurare nu este de natură a justifica reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante judiciare și reducerea corespunzătoare a pedepsei, fiind evident că atitudinea respectivă a fost determinată de însăși împrejurarea depistării lui în flagrant, deținând în penitenciar heroină pentru consum, în urma unui control inopinat efectuat de către un angajat al Administrației Naționale a Penitenciarelor, situație în care orice conduită procesuală contrară celei adoptate era, în mod obiectiv, exclusă.
Nici cantitatea relativ redusă a drogului de mare risc deținut pentru consum nu poate fi reținută ca un argument pertinent pentru reducerea pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere gravitatea comiterii unei asemenea fapte într-un loc de deținere, supus unor reguli stricte, situație care a și determinat reglementarea ei drept circumstanță agravantă legală, conform art.14 lit.c din Legea nr.143/2000.
În schimb, Curtea constată că - aplicând în mod legal dispozițiile art.39 alin.2 din Codul penal, în raport cu împrejurarea că inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății în timpul executării unei alte pedepse privative de libertate, care a și atras reținerea în sarcina lui a stării de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art.37 lit.a din Codul penal -prima instanță a calculat greșit restul care, la data comiterii infracțiunii de față, mai era de executat din pedeapsa anterioară.
Astfel, pedeapsa în discuție, de 7 ani și 3 luni închisoare, a început a fi executată la data de 08 august 2005, urmând a se împlini, la termen, în data de 07 noiembrie 2012, iar, raportat la data săvârșirii infracțiunii deduse judecății (06 aprilie 2007),restul rămas de executat din această pedeapsă este de 2.043 zile de închisoare, iar nu de 2.053 zile de închisoare, după cum în mod eronat s-a reținut prin sentința atacată, motiv pentru care apelul inculpatului se dovedește a fi fondat sub acest aspect, și prin prisma faptului că restul anterior menționat, contopit cu pedeapsa mai mică aplicată în prezenta cauză (4 ani închisoare), va determina însăși pedeapsa principală ce va fi executată de către inculpat, în urma aplicării dispozițiilor legale privitoare la sancționarea infracțiunii comise în stare de recidivă postcondamnatorie (art.39 alin.2 rap. la art.34 lit.b din Codul penal).
Față de aceste considerente, Curtea, n temeiul art.379 pct.2 lit.a din Codul d e procedură penală, va admite apelul declarat de inculpatul, va desființa în parte sentința atacată și, rejudecând cauza în fond, va constata că restul rămas neexecutat din pedeapsa principală de 7 ani și 3 luni închisoare (aplicată prin Sentința penală nr.1625/06.12.2005 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.2291/07.04.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) este de 2.043 zile de închisoare și, în temeiul dispozițiilor legale anterior menționate, va contopi acest rest cu pedeapsa principală de 4 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute astfel pedeapsa principală de 2.043 zile de închisoare.
Celelalte dispoziții ale sentinței apelate vor fi menținute, neexistând motive de desființare a acestora, în privința pedepselor accesorii și complementare prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, Curtea reținând că acestea au fost astfel aplicate prin Sentința penală nr.1625/06.12.2005 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală (din pedeapsa stabilită prin acea sentință provenind și restul neexecutat care, în urma contopirii, va determina însăși pedeapsa de executat în prezenta cauză), astfel că, hotărârea respectivă rămânând deja definitivă și intrând în puterea lucrului judecat, nu mai este posibilă reevaluarea interzicerii, cu acest titlu, a tuturor drepturilor menționate în art.64 lit.a teza I și teza a II-a din Codul penal, după cum a solicitat reprezentantul Ministerului Public în dezbaterile orale asupra apelului.
Se va constata că, în prezent, inculpatul este arestat în executarea pedepsei aplicate prin sentința anterior menționată.
În temeiul art.383 alin.2 din Codul d e procedură penală, se va deduce din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului perioada deja executată de acesta, începând cu data săvârșirii infracțiunii ce face obiectul judecății (06 aprilie 2007) și până la zi.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a inculpatului, fiind suportat din fondul, conform art.189 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.379 pct.2 lit.a din Codul d e procedură penală, admite apelul declarat de inculpatul împotriva Sentinței penale nr.265/F din data de 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
Constată că restul rămas neexecutat din pedeapsa principală de 7 ani și 3 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr.1625/06.12.2005 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală (definitivă prin Decizia penală nr.2291/07.04.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) este de 2.043 zile de închisoare și, în temeiul art.39 alin.2 rap. la art.34 lit.b din Codul penal, contopește acest rest cu pedeapsa principală de 4 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute astfel pedeapsa principală de 2.043 zile de închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Constată că, în prezent, inculpatul este arestat în executarea pedepsei aplicate prin Sentința penală nr.1625/06.12.2005 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
În temeiul art.383 alin.2 din Codul d e procedură penală, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată, începând cu data de 06 aprilie 2007 și până la zi.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se suportă din fondul
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru apelantul inculpat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 04.06.2009
-
Președinte:Niculae StanJudecători:Niculae Stan, Carmen Veronica Găină
