Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 125/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
696/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 125/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 12.05.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Daniel Gradinaru
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL B - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea apelului declarat de inculpatul - împotriva sentinței penale nr.286/13.03.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședința publică răspunde apelantul inculpat - personal și asistat de avocat ales, cu împuternicirea avocațială nr.4960 emisă de Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședința, după care:
Apărătorul ales al apelantului inculpat depune "Motive de apel" în ședință publică.
Constatând că nu sunt excepții de invocat, probe de administrat și cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apărătorul ales al apelantului inculpat, în temeiul disp.art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală solicită admiterea apelului, desființarea sentinței si rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri urmând ca inculpatului să-i fie aplicata o pedeapsa reindividualizată, îndreptată sub limita minimului special, aproape de minimul general, cu aplicarea disp.art.81-82 Cod Penal.
Apreciază că în mod greșit inculpatul a fost condamnat si pentru infracțiunea prevăzuta de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, reținând incidența disp.art.33 alin.1 lit.a Cod penal in condițiile in care prin rechizitoriul din 25.11.2008 s-a pus in mișcare acțiunea penală si a fost trimis in judecat numai cu privire la infracțiunea prevăzuta de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000.
Deși situația de fapt este corect reținuta in motivarea sentinței, in mod greșit instanța l-a condamnat pentru o infracțiune față de care nu s-a pus in mișcare acțiunea penală si pentru care nu a fost trimis in judecata prin actul de sesizare.
In concluzie, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și rejudecând cauza, să se înlăture condamnarea în baza art.4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 și sa-i fie aplicata o pedeapsa pentru infracțiunea prevăzuta de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, îndreptata spre minimul general, cu aplic. disp. art.74-76 lit.c Cod penal si art.81-82 Cod penal.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, apreciază ca prin condamnarea inculpatului pentru o infracțiune pentru care nu s-a pus in mișcare acțiunea penală si nu a fost trimis in judecata prin rechizitoriu, fără ca instanța sa facă aplicarea disp.art.336 sau 334 Cod Procedură Penală, fără a se administra probatorii, apreciază ca nu au fost respectate dispozițiile cu privire la sesizarea instanței, astfel ca sunt incidente disp.art.197 alin.2 Cod procedură penală si pune concluzii de admitere a apelului inculpatului, casarea sentinței si trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi puse in discuție aspectele sesizate.
In replica, apărătorul ales al apelantului inculpat susține ca nu sunt incidente disp.art.197 alin.2 Cod procedură penală, iar prin apelul sau critică nelegala condamnare a inculpatului pentru o fapta pentru care nu s-a dispus trimiterea in judecata, si nu solicită casarea sentinței si trimiterea spre rejudecare la fond, ci rejudecarea in apel, prin înlăturarea condamnării pentru infracțiunea prevăzuta de art.4 din Legea nr.143/2000.
Reprezentantul parchetului, in subsidiar, solicita admiterea apelului, desființarea sentinței, schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului, reținerea infracțiunii de deținere in conținutul laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art.2 din legea nr.143/2000, cu menținerea pedepsei aplicate.
In ultimul cuvânt, apelantul inculpat - declara ca achiesează concluziilor apărătorului ales, recunoaște si regreta infracțiunea prevăzuta de art.2 din Legea nr.143/2000 si dorește să-și continue studiile.
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 286 din 13.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr- s-au dispus următoarele:
În baza art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. art.74 lit.a și c, art.76 alin.1 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul -, fiul lui și, ns. la data de 11.02.1990 în B, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 4 alin 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 74 lit. a și c, art. 76 lit. d același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 3 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 alin.1 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 861. a suspendat executarea pedepsei închisorii de 2 ani aplicată inculpatului pe o perioadă de 4 ani, ce constituie termen de încercare conform disp. art. 86 indice 2 din Cod penal.
În temeiul art. 86 indice 3 Cod penal s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate de către consilierii de probațiune la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor;
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În temeiul disp. art. 863alin. 3 din cod penal a impus inculpatului respectarea următoarelor obligații:
să nu intre în legătură cu persoane despre care are cunoștință că se ocupă cu traficul sau consumul de droguri.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art. 864. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul disp. art. 71 alin. 5. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.
În baza art. 88.Cod Penal a dedus prevenția inculpatului de la 21.07.2008 la 30.07.2008.
În baza art. 17 alin.1 din legea 143/2000 rap. la art. 118 lit. fac onfiscat de la inculpat cantitatea totală de 8,15 grame rezină de, depusă la Camera de Corpuri Delicte a IGPR, conform dovezii seria D nr. -/25.07.2008.
În baza art. 17 alin.2 din legea 143/2000 a confiscat de la inculpat suma de 120 lei obținută din săvârșirea faptei.
În baza art. 109 alin. 4.C.P.P. a restituit către inculpat telefonul mobil marca Sonny Ericsson și cartela, depuse la Camera de Corpuri Delicte a Poliției Sector 2, conform dovezii seria - nr. -/28.07.2008.
În baza art. 191 alin. 1.C.P.P. a obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut că la data de 21.07.2008 inculpatul a vândut cu suma de 120 lei cantitatea de 1,14 grame rezină de canabis numitei și totodată a mai deținut spre vânzare în locuința sa cantitatea de 8,41 grame rezină de canabis.
Pe parcursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul care și-a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, recunoscând săvârșirea faptelor, afirmând însă că nu cunoștea vârsta denunțătoarei căreia i-a vândut drogurile. Au mai fost luate declarații martorului care a arătat că l-a însoțit pe inculpat când acesta s-a întâlnit cu martora denunțătoare și i-a vândut acesteia droguri văzând momentul când a primit banii de la aceasta. Referitor la inculpat, martorul a declarat că a consumat împreună cu acesta droguri, amândoi fiind consumatori ocazionali. În cauză, din motive obiective, nu au putut fi audiați martora denunțătoare și martorul asistent, motiv pentru acre instanța a făcut aplicarea disp. art. 327 alin. 3.
C.P.P.Totodată a fost audiată ca martor în circumstanțiere numita, prietenă de familie cu părinții inculpatului, despre care a afirmat că îl cunoaște de când era mic, nu a creat probleme în familie și nici în activitatea școlară, având rezultate bune și fiind practicant al mai multor sporturi.
Ca și în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești s-a întocmit un raport de evaluare de către serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București ale cărui concluzii sunt pozitive în ceea ce privește perspectivele de reintegrare socială ale inculpatului.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, Tribunalul a reținut situația de fapt prezentată în rechizitoriu sub aspectul vânzării cantității de 1,14 grame rezină de canabis martorei denunțătoare, dar a constatat că în niciuna din declarațiile date inculpatul nu a precizat că drogurile pe care le mai deținea în locuința sa și care de bună voie le-a declarat și le-a predat organelor de poliție nu erau destinate vânzării. În declarația dată la procuror inculpatul a arătat că este consumator ocazional de acest gen de droguri,declarația sa fiind coroborată cu cea a martorului, care a precizat că îl cunoaște pe inculpat ca fiind consumator de marijuana. Pentru aceste motive instanța consideră că nu sunt suficiente probe care să ateste deținerea celor 8,41 grame de rezină de canabis de către inculpat în vederea vânzării, și constată că inculpatul le deținea în scopul consumului propriu, motiv pentru care va condamna pe inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 4 alin. 1 din legea 143/2000.
În drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din legea 143/2000 și art. 4 alin. 1 din legea 143/2000, pentru care acesta va fi condamnat.
La individualizarea pedepselor aplicate incupatului, instanța de fond a avut în vedere disp. art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, împrejurările în care s-au comis faptele, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale. Totodată a reținut ca circumstanțe atenuante situațiile prev. de art. 74 lit. a și c Cod penal constând în împrejurarea că inculpatul înainte de comiterea faptei a avut un comportament bun, dovedit prin fisa de cazier, declarațiile martorei în circumstanțiere și referatele de evaluare psiho-socială întocmite de către Serviciul de probațiune, iar după săvârșirea infracțiunilor și-a recunoscut vina și a dat dovadă de regret, în plus manifestând colaborare cu organele de urmărire penală prin declararea și predarea drogurilor pe care le deținea ilegal la domiciliu, manifestându-și totodată disponibilitatea de a ajuta organele de urmărire penală în vederea depistării și altor traficanți de droguri, activitate care însă nu a mai avut loc.
În cauză nu au rezultat probe care să ateste faptul că inculpatul avea cunoștință că martora nu avea împlinită vârsta de 18 ani la momentul vânzării-cumpărării drogurilor. Inculpatul a declarat doar că știa că aceasta era în clasa a XI-a și nici martora nu a precizat în vreuna dintre declarațiile date că i-ar fi spus inculpatului vârsta pe care o avea. Din declarațiile celor doi rezultă că se cunoșteau doar din vedere, fiind elevi la același liceu, fără însă a avea relații de prietenie care să presupună că cei doi aveau mai multe informații despre vârsta lor. Pentru aceste motive reținerea circumstanței agravante prev. de art. 14 alin. 1 lit. c din legea 143/2000 nu poate fi justificată doar datorită posibilității ca denunțătoarea, fiind elevă, să fie și minoră.
Tribunalul a considerat oportună aplicarea disp. art. 76 alin.1 lit. și d Cod penal și, în consecință, l-a condamnat pe inculpat pentru ambele infracțiuni la pedeapsa cu închisoarea orientată sub minimul special, aplicând totodată alături de pedepsele cu închisoarea și pedepsele accesorii prev. de art 71. interzicând acestuia drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a și 34 alin.1 lit. b au fost contopite pedepsele principale în pedeapsa cea mai grea.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei instanța de fond a constatat că scopul pedepsei poate fi atins și fără ca inculpatul să execute pedeapsa în stare de detenție și are în vedere în acest sens faptul că inculpatul este elev în clasa a XII - a, nu a avut până în prezent nici un conflict cu legea penală, nu a creat probleme în familie și societate și are resursele necesare pentru a înțelege gravitatea faptelor comise, urmările pe care acestea le-au produs, dar și pentru a decide schimbarea sa comportamentală pentru reeducarea și reintegrarea sa socială. Tribunalul a considerat așadar că formarea unei atitudini corecte față de lege și normele sociale poate avea loc fără ca inculpatul să execute pedeapsa aplicată la locul de deținere, dar în condițiile unor garanții în condițiile art.86/1 cod penal.
În baza art. 109 alin. 4.pr.pen. s-a dispus restituirea către inculpat telefonul mobil marca Sonny Ericsson și a cartelei, depuse la Camera de Corpuri Delicte a Poliției Sector 2, conform dovezii seria - nr. -/28.07.2008 întrucât nu s-a făcut dovada că aceste bunuri pot fi supuse confiscării speciale. În ceea ce privește telefonul mobil concluzia firească este că telefoanele mobile și cartelele nu sunt acele obiecte la care legea penală face referire când vorbește despre confiscarea bunurilor care au fost folosite în orice mod la săvârșirea unei infracțiuni, deoarece ele nu pot servi la comiterea faptelor reținute în sarcina inculpatului, fapte care au ca elemente materiale deținere, transport, vânzare, etc. de droguri. Aceste obiecte nu au fost folosite, cum spune textul, la vânzarea, de exemplu, a substanțelor stupefiante, transportul, vânzarea acestora. Ele constituie însă obiecte de natură a fi folosite la pregătirea unor acte infracționale care însă nu sunt incriminate de lege și deci nici aceste obiecte nu pot fi supuse confiscării speciale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul - care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Aspectul de nelegalitate invocat se referă la condamnarea sa pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care nu s-a pus în mișcare acțiunea penală și nu a fost trimis în judecată, aceea de deținere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu prevăzute de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000.
Critica de netemeinicie a hotărârii vizează individualizarea judiciară a pedepsei aplicate atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, considerate prea aspre în raport cu gravitatea faptei și circumstanțele personale.
În consecință, inculpatul solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței atacate și, în fond, înlăturarea condamnării pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 și aplicarea unei pedepse îndreptate spre minimul general pentru infracțiunea prevăzută de art.2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 pentru care a fost trimis în judecată și pe care a recunoscut-o, schimbarea modalității de executare prin aplicarea art.81-82 cod penal în loc de art.86/1 cod penal.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate precum și din oficiu, conform art. 371 alin.2 pr. pen, Curtea constată că apelul este întemeiat pentru următoarele motive:
Inculpatul - a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 897/D/P/2008 din 25.11.2008 al Biroului Teritorial București al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Antidrog din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din legea 143/2000 cu aplic. art. 14 alin. 1 lit. c din Legea 143/2000.
În fapt, s-a reținut că la data de 21.07.2008 inculpatul a vândut cu suma de 120 lei cantitatea de 1,14 grame rezină de canabis (hașiș) martorei denunțătoare și totodată a mai deținut spre vânzare în locuința sa cantitatea de 8,41 grame rezină de canabis.
Instanța de fond a constatat că probele administrate în cauză dovedesc acțiunea inculpatului de a vinde cantitatea de 1,14 grame de rezină de cannabis (hașiș) colegei sale de liceu, martora denunțătoare. Sub acest aspect, instanța a procedat la o analiză amănunțită a materialului probator aflat la dosarul cauzei și a tras concluzii corespunzătoare cu privire la vinovăția inculpatului care, de altfel, a recunoscut în mod constant săvârșirea faptei. Declarațiile de recunoaștere făcute de inculpat se coroborează pe deplin, conform art. 69 pr. pen. cu celelalte probe administrate în cauză, și anume: procesul- verbal de constatare din 21.07.2008, procesele - verbale de efectuare a percheziției corporale asupra inculpatului și a martorei denunțătoare, declarațiile martorilor procesele-verbale de consemnare a seriilor bancnotelor folosite pentru efectuarea flagrantului, procesul - verbal de constatare a infracțiunilor întocmite de lucrătorii de poliție, raportul de constatare tehnico-științifică.
Cu privire la deținerea celor 8,41 grame de rezină de cannabis ridicate din locuința inculpatului în mod greșit a apreciat instanța de fond că nu s-a făcut dovada că erau destinate vânzării și că scopul deținerii acestora era consumul propriu, reținându-i în mod nelegal în sarcină și săvârșirea infracțiunii prev de art.4 alin.1 din Legea nr. 143/2000.
Este adevărat că inculpatul nu a afirmat în mod explicit că drogurile erau deținute în vederea vânzării dar din conținutul declarațiilor sale rezultă acest aspect. Astfel, în declarațiile date în faza de urmărire penală inculpatul arată că în data de 21.07.2008 a fost sunat de martora denunțătoare care i-a cerut două grame de hașiș și pentru că nu deținea în acel moment aceste droguri i-a spus să revină " urmând ca eu să mă aprovizionez.declar că am mai vândut la elevi din Liceul unde învâț"(filele94-95 ).
În condițiile în care inculpatul era numai un consumator ocazional de asemenea substanțe nu se explică cumpărarea unei cantități de peste 8 grame de hașiș într-o singură zi numai pentru consum propriu. De menționat că parcurgând declarațiile inculpatului date pe parcursul procesului penal, Curtea constată că, într-adevăr, acesta a arătat că este consumator ocazional de droguri de risc, respectiv hașiș, dar în niciuna din aceste declarații nu susține că cele 12 batoane de hașiș ridicate din locuința sa erau destinate consumului propriu. Acesta a afirmat numai că la întrebarea organelor de poliție dacă mai deține alte cantități de droguri, dorind să colaboreze cu organele de anchetă, le-a spus că mai deține la domiciliu încă 12 batonașe de hașiș, pe care le-a predat acestora cu ocazia percheziției domiciliare.
Din procesul-verbal încheiat la data de 21.07.2008 (fila 89 ) rezultă că inculpatului i s-a adus la cunoștință faptul că este cercetat pentru trafic ilicit de droguri constând nu numai în vânzarea a 1,14 grame de rezină de cannabis (hașiș) ci și în deținerea spre vânzare a cantității de 8,41 grame din aceeași substanță și în niciuna dintre declarațiile date pe parcursul procesului penal inculpatul nu a contestat scopul deținerii celor 12 batoane de hașiș reținut de organele de urmărire penală.
În situația în care instanța de fond a apreciat că nu s-a făcut dovada deținerii cantității de 8,41 grame de hașiș în vederea vânzării și că probele administrate în cauză dovedesc deținerea în vederea consumului propriu, soluția legală era aceea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de trafic ilicit de droguri de risc prev de art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 (încadrare juridică unitară, fiind reținute în latura obiectivă două elemente materiale alternative: vânzarea și deținerea în vederea vânzării) îndouă infracțiuni, una de trafic ilicit de droguri de risc, constând în vânzarea cantității de 1,14 grame de hașiș și o infracțiune de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prev de art. 4 alin.1 din Legea 2/2000 în concurs real prev. de art. 34 lit.a cod penal.
Condamnându-l însă pe inculpat și pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri în vederea consumului propriu, prev de art. 4 alin.1 din Legea nr.143/2000 pentru care acesta nu a fost trimis în judecată, fără să se facă în prealabil aplicarea art. 334 pr. pen. instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, încălcând dispozițiile art. 317.pr. pen. care reglementează limitele judecății.
În ipoteza reținută de instanță nu erau incidente dispozițiile art. 336. pr. pen privind extinderea procesului penal pentru alte fapte întrucât acțiunea inculpatului de a deține cantitatea de 8,41 grame hașiș (rezină de cannabis) nu este o faptă nouă, descoperită în cursul judecății, care are legătură cu fapta pentru care acesta a fost trimis în judecată ci constituie unul dintre elementele materiale alternative, reținute ca realizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 2 alin.1 din Legea nr.143/2000 (reținută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu ca infracțiune unitară) diferit fiind numai scopul deținerii: în vederea vânzării, potrivit procurorului și în vederea consumului propriu, potrivit instanței de fond.
Pentru aceste considerente și apreciind că nu se impune schimbarea încadrării juridice în sensul mai sus arătat, în baza art. 379 pct.2 lit.a pr. pen. Curtea va admite apelul inculpatului, va desființa în parte sentința atacată și, în fond, va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente după care va înlătura condamnarea inculpatului în baza art.4 alin.1 din Legea nr. 143/2000.
Curtea va menține pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de instanța de fond considerând critica formulată de inculpat sub aspectul cuantumului acesteia ca fiind neîntemeiată. Ca efect al reținerii circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit.c cod penal, instanța de fond a coborât pedeapsa sub limita minimă specială prevăzută de lege până la un cuantum care reflectă atât gravitatea faptei comise cât și datele care circumstanțiază persoana inculpatului și care este aptă să satisfacă scopul preventiv-educativ prevăzut de art. 52 cod penal.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, însă, Curtea constată că în raport cu profilul socio-moral și personalitatea inculpatului, aplicarea art. 86/1 cod penal cu consecința instituirii unor măsuri stricte de supraveghere nu se justifică, suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile art. 81 și urm cod penal fiind o modalitate suficientă pentru a se asigura atingerea scopului prevăzut de art. 52 cod penal.
La această apreciere Curtea are în vedere ansamblul circumstanțelor personale pozitive ale inculpatului puse în evidență de înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei, de declarațiile martorei, de referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București din care rezultă că inculpatul este elev în clasa a XII-a la Colegiul Național " " profil matematică-informatică unde are o conduită în acord cu normele și valorile impuse de instituția școlară, are rezultate bune la învățătură, peste medie, a conștientizat consecințele faptei sale, își asumă responsabilitatea și regretă implicarea sa în comiterea acesteia, a cerut din proprie inițiativă sprijinul consilierului școlar din cadrul liceului în vederea unei evoluții comportamentale, este preocupat de susținerea examenului de bacalaureat și de admitere la o facultate din cadrul B, a renunțat la consumul ocazional de droguri.
Din referatul de evaluare (filele 17-21 dosar fond) rezultă că implicarea inculpatului în activități infracționale reprezintă un aspect episodic, accidental, acesta având perspective reale de reintegrare în societate, are resurse interne și mijloace de reabilitare a comportamentului, deține abilități sociale dezvoltate corespunzător, are o motivație crescută pentru schimbare comportamentală prin confruntarea directă cu consecințele faptei. În procesul de reintegrare socială inculpatul beneficiază de sprijinul material, moral și afectiv oferit de către părinții săi - persoane oneste, respectabile, care îi pot asigura un trai decent și o supraveghere și monitorizare strictă a comportamentului acestuia.
Prin urmare, ținând seama de persoana inculpatului și de comportamentul acestuia după comiterea faptei, Curtea apreciază că simpla pronunțare a condamnării constituie un avertisment suficient de puternic pentru a-l împiedica pe acesta în viitor să comită alte infracțini, astfel că, n temeiul art.81 Cod pen. va dispune suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 4 ani stabilit potrivit art.82 Cod pen.
Conform art.359 pr. pen. se va atrage atenția inculpatului prevederilor art.83 Cod pen. privitoare la revocarea suspendării condiționate.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate ca fiind legale și temeinice, prima instanță făcând o corectă aplicare a dispozițiilor referitoare la confiscarea drogurilor rămase în urma analizelor de laborator și la restituirea telefonului mobil ridicat de la inculpat.
Conform art. 192 alin.3 pr. pen.cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul.
Desființează în parte sentința penală nr.286/13.03.2009 a Tribunalului București Secția a II-a Penală și, rejudecând în fond:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și repune în individualitatea lor pedepsele de 2 ani închisoare, respectiv 3 luni închisoare.
Înlătură dispoziția de condamnare a inculpatului la pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu reținerea dispozițiilor art.74 lit. a și c, respectiv art.76 lit.d Cod pen.
Menține condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu reținerea dispozițiilor art.74 lit.a și c, respectiv art.76 lit.a Cod pen.
În temeiul art.81 Cod pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 4 ani stabilit potrivit art.82 Cod pen.
Atrage atenția inculpatului prevederilor art.83 Cod pen. privitoare la revocarea suspendării condiționate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 12.05.2009.
PRERȘEDINTE, JUDECĂTOR
GREFIER,
a
Red.
Dact.
3 ex.-4.06.2009
Președinte:Daniel GradinaruJudecători:Daniel Gradinaru, Niculina Alexandru
