Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 135/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
1219/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 135
Ședința publică din data de 29 MAI 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Hermina Iancu
JUDECĂTOR 2: Daniela Panioglu
GREFIER: - -
* * * * * * * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția Ia P enală - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol judecarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de către apelantul intimat inculpat împotriva Sentinței penale nr. 386 din data de 9 aprilie 2009 Tribunalului București Secția a II a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul intimat inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu, cu împuternicirea nr. -/25.05.2009 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Curtea procedează la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată separat și atașată la dosar.
Părțile întrebate fiind de către președintele completului de judecată, declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea, față de faptul că nu sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Reprezentantul Ministerului Public susține oral motivele scrise ale apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Sentinței penale nr. 386 din data de 9 aprilie 2009 Tribunalului București Secția a II a Penală, din Dosarul nr-, motive depuse în scris la dosar, filele 4-6.
Critică sentința atacată ca nelegală și netemeinică pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate. Consideră că aplicarea dispozițiilor art.16 din Legea nr.143/2000 nu justifică aplicarea unei pedepse într-un cuantum orientat spre minim întrucât, denunțul formulat de inculpat nu dovedește decât apartenența acestuia la categoria distinctă a traficanților de droguri. faptul că din materialul probatoriul administrat în cauză rezultă că traficul de droguri reprezenta o ocupație constantă a inculpatului împrejurarea față de care în baza art.379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală pune concluzii de admitere a apelului, desființare a sentinței atacate și rejudecând cauza, să fie aplicată inculpatului o pedeapsă apropiată de minimul special de 10 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.2 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000.
Apărătorul desemnat din oficiu solicită respingerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București ca nefondat, pentru motivele pe care le expune în susținerea apelului declarat de inculpat.
În susținerea apelului declarat de inculpat, subliniază conduita sinceră a acestuia, faptul că a colaborat cu organele de urmărire penală și că a formulat un denunț penal. În încheierea cuvântului, solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței atacate și, rejudecând cauza să se aplice o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege cu aplicarea art.81 Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat, ca nefondat, pentru motivele de apel formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, aflate în scris la dosar. În baza art. 192 Cod procedură penală, inculpatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare.
Apelantul intimat inculpat, având ultimul cuvânt, regretă ipostaza în care se află și lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, constată:
Prin sentința penală nr.386/9.04.2009 a Tribunalului București - Secția a ll-a penală, în baza art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și art. 16 din Legea nr.143/2000, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa închisorii de 5 ani și 3 luni.
În baza art.61 Cod penal, a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate din executarea pedepsei de 5 ani, 6 luni și 15 zile închisoare, aplicată prin sp.nr.862/28.03.2005 a Judecătoriei Sectorului 1 B, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1132/12.07.2005 a Curții de APEL BUCUREȘTI și a fost contopit restul rămas neexecutat de 733 zile închisoare cu pedeapsa aplicată în speță, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani și 3 luni închisoare.
În baza art. 4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal și art.16 din Legea nr.143/2000, a mai fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an și 3 luni.
În baza art. 61 Cod penal, a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate din executarea pedepsei de 5 ani, 6 luni și 15 zile închisoare, aplicată prin sp.nr.862/28.03.2005 a Judecătoriei Sectorului 1 B, rămasă definitivă plin decizia penală nr.1132/12.07.2005 a Curții de APEL BUCUREȘTI și a fost contopit restul rămas neexecutat de 733 zile cu pedeapsa aplicată în speță, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 3 luni închisoare.
n baza art. 33 alin.1 lit.a rap. la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani și 3 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1. a teza a II-a și. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.65 alin.2 Cod penal, a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal, s- dedus din pedeapsa durata reținerii și arestării preventive de la 13.01.2009 la zi.
În baza art.118 lit.f Cod penal raportat la art.17 din Legea nr.143/2000, s-a dispus confiscarea cantităților de: 0,12 grame heroină, 0,41 grame heroină și 0,25 grame heroină rămase în urma analizelor de laborator.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat - pe baza probatoriului administrat - că inculpatul se face vinovat de faptele menționate în rechizitoriu, comise în următoarele împrejurări de fapt:
La data de 8.01.2009, numitul a formulat un denunț, prin care arata că o persoană, cunoscută sub numele de "", zis "", vinde heroină, cu suma de 60 lei/doză, la locuința sa din B, B nr.7, bloc 7, scara 2,.69, sector 3.
În vederea identificării persoanei față de care se efectuase denunțul, la data de 13.01.2009, s-a organizat o acțiune flagrantă, sens în care i-a fost înmânată denunțătorului suma de 120 lei, în două bancnote de câte 50 lei și două bancnote de câte 10 lei, ale căror serii au fost consemnate în procesul verbal încheiat de organele de poliție, în prezența martorului asistent.
În urma unei convorbiri telefonice inițiate de denunțător, acesta a stabilit cu numitul "", identificat ulterior în persoana inculpatului, să se întâlnească la locuința sa din B, fără a se menționa și scopul vizitei care era cunoscut de cei doi ca fiind cel al cumpărării de droguri.
. de organele de poliție și martorul asistent, denunțătorul s-a deplasat la imobilul situat în B, B nr.7, bloc 7, scara 2,.69, sector 3, de unde a revenit cu două doze de heroină, tip "bilă", pe care le-a predat organelor de poliție.
Imediat după aceasta, organele de poliție au descins în imobilul sus menționat, unde a fost găsit inculpatul și numiții și.
La percheziția corporală efectuată asupra inculpatului, a fost descoperită suma de 120 lei, formată din bancnotele inseriate de organele de poliție, iar în camera folosită de inculpat a fost găsită o punguță din material plastic, de culoare neagră, conținând o substanță pulverulentă, despre care inculpatul a afirmat că este heroină și că o deținea în vederea consumului propriu.
De asemenea, au fost găsite 10 seringi hipodermice, ce prezentau urme de folosire și o fiolă spartă din sticlă, precum și alte substanțe pulverulente, de culoare maronie, care au fost colectate de organele de poliție în vederea expertizării.
În timpul desfășurării percheziției, au fost identificați și numiții, și OG - care au declarat că veniseră la locuința inculpatului pentru a-și procura drogurile necesare consumului propriu.
Conform raportului de constatare tehnico științifică nr.-/14.01.2009, efectuat de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul, cele două doze cumpărate de denunțător de la inculpat conțineau cantitatea de 0,24 grame heroină.
De asemenea, prin rapoartele de constatare tehnico științifică nr.- și nr.- din 14.01.2009, s-a stabilit că și celelalte probe ridicate din locuința inculpatului în vederea expertizării, conțineau cantitățile de: 0,22 grame heroină, 0,62 grame heroină, 0,09 grame heroină, 0,37 grame heroină.
Tot astfel, prin raportul de constatare tehnico științifică nr.- din 16.01.2009, s-a concluzionat că pe fiola din sticlă transparentă spartă s-a pus în evidență heroină.
Cu ocazia audierii sale, inculpatul a recunoscut că a vândut droguri martorului denunțător și că heroina găsită în locuința sa era deținută în vederea consumului propriu, cât și pentru comercializare, această din urmă activitate fiind justificată de inculpat ca mijloc de obținere a sumelor de bani necesare procurării drogurilor în vederea consumului propriu.
Având în vedere declarațiile inculpatului, precum și întreg materialul probator administrat, cu referire la procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul verbal de inseriere a bancnotelor folosite la cumpărarea drogurilor, procesul verbal de percheziție corporală, declarațiile denunțătorului, ale martorului asistent și ale martorilor, și OG - - persoane sosite în timpul percheziției domiciliare la locuința inculpatului pentru a cumpăra droguri - prima instanță a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
În drept, activitatea infracțională desfășurată de inculpat a fost încadrată în dispozițiile art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 și art.4 din aceeași lege, ambele cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, starea de recidivă postcondamnatorie fiind atrasă de existența unei condamnări anterioare la pedeapsa de 5 ani, 6 luni și 15 zile închisoare, aplicată prin sentința penală nr.862/28.03.2005 a Judecătoriei Sectorului 1 B, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1132/12.07.2005 a Curții de APEL BUCUREȘTI.
La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor, modalitatea și împrejurările de săvârșire, urmarea produsă, cât și faptul că inculpatul perseverează pe linie infracțională, fiind anterior condamnat pentru o infracțiune îndreptată împotriva patrimoniului.
În raport de aceste elemente, instanța de fond a aplicat inculpatului pedepse cu închisoarea, orientate spre minimul special prevăzut de lege, limitele de pedeapsă fiind reduse ca efect al reținerii art.16 din Legea nr.143/2000, aplicabile în caz ca urmare a formulării unui denunț pedepsibil de către inculpat.
S-a apreciat de către instanță că aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege se învederează a asigura prevenția specială.
Întrucât faptele deduse judecății au fost săvârșite de inculpat în timpul liberării condiționate din executarea pedepsei de 5 ani, 6 luni și 15 zile închisoare, aplicată prin sentința penală nr.862/28.03.2005 a Judecătoriei Sectorului 1 B, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.61 Cod penal, dispunând revocarea beneficiului liberării condiționate și contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat cu pedepsele aplicate în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, cu executare în regim de detenție, conform art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal.
Ca pedeapsă accesorie, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei, interzicerea acelorași drepturi fiind dispusă și cu titlu de pedeapsă complementară, stabilită în condițiile art.65 alin.2 Cod penal, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și dedusă din pedeapsa stabilită durata prevenției la zi.
În conformitate cu dispozițiile art.118 lit.f Cod penal și art.17 din Legea nr.143/2000, a dispus confiscarea cantităților de heroină, rămase în urma analizelor de laborator.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul și Parchetul de pe lângă Tribunalul București, acesta din urmă criticând sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, stabilită într-o limită mult inferioară periculozității sociale a inculpatului și circumstanțelor reale de săvârșire a faptelor.
S-a susținut de către Parchet că activitatea de comercializare a drogurilor constituia o îndeletnicire pentru inculpat, având în vedere instrumentele tipice pentru porționat și ambalat heroină descoperite în locuința sa, situație în care se impunea, chiar și în condițiile reținerii dispozițiilor art.16 din Legea nr.143/2000, condamnarea inculpatului la pedepse net superioare, apropiate de maximul special prevăzut de lege, astfel încât pedepsele aplicate să asigure, deopotrivă, și prevenirea generală.
De asemenea, s-a arătat că în operațiunea de individualizare a pedepsei trebuia să prevaleze și aspectul privitor la calitatea de recidivist a inculpatului, periculozitatea socială nefiind atenuată de incidența dispozițiilor art.16 din Legea nr.143/2000, a căror aplicabilitate nu probează în niciun fel sinceritatea inculpatului ori voința acestuia de a înlătura rezultatul faptelor sale, constituind doar o încercare firească de a beneficia de o cauză de reducere a pedepsei.
Prin apelul declarat de inculpat s-a criticat modalitatea de individualizare a pedepsei, solicitându-se stabilirea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, prin reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art.74 lit.c Cod penal, având în vedere buna conduită manifestată în tot cursul procesului penal, de recunoaștere a faptelor săvârșite și de colaborare cu organele de urmărire penală.
De asemenea, a fost menționată intenția inculpatului de a renunța la consumul de droguri.
Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, conform art.371 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelurile nu sunt fondate, pentru considerentele ce urmează:
În cadrul controlului de legalitate, exercitat în conformitate cu dispozițiile art.371 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată că prima instanță a făcut o justă și completă analiză a probelor administrate, stabilind corespunzător activitatea infracțională desfășurată de inculpat și vinovăția acestuia, activitate corect încadrată în dispozițiile art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 și art.4 din aceeași lege, ambele cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, având în vedere împrejurările concrete în care s-a acționat.
Este adevărat că infracțiunea de trafic de droguri se caracterizează printr-un grad ridicat de pericol social, având în vedere frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracțiune, cu consecințe dezastruoase asupra sănătății publice, însă pericolul social generic, reflectat în limitele ridicate de pedeapsă stabilite de legiuitor, nu se identifică cu pericolul social concret, determinat pentru fiecare caz în parte de ansamblul datelor particulare ale cauzei.
De asemenea, nu trebuie omis că pedeapsa se aplică făptuitorului și că ea trebuie adaptată persoanei celui căruia îi este destinată și pe care este chemată să îl reeduce.
Rezultă, așadar, că pedeapsa trebuie adecvată nu numai în raport cu fapta săvârșită, ci și cu periculozitatea socială a infractorului.
socială se apreciază și în contextul comportamentului manifestat de inculpat după săvârșirea faptelor, o bună conduită avută pe tot parcursul procesului penal constituind o împrejurare de care trebuie să se țină seama la individualizarea pedepsei.
În aceste coordonate, Curtea constată că pedepsele aplicate inculpatului prin hotărârea primei instanțe, orientate spre minimul special prevăzut de lege, în limita rezultată ca efect al reținerii dispozițiilor art.16 din Legea nr.143/2000, au fost corespunzător individualizate în raport de toate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, ținându-se seama atât de gravitatea faptelor săvârșite, cât și de periculozitatea socială a inculpatului.
Tratamentul sancționator aplicat inculpatului a avut în vedere și starea de recidivă postcondamnatorie reținută în sarcina sa, prima instanță făcând aplicarea dispozițiilor art.61 Cod penal, în sensul revocării liberării condiționate.
Având în vedere natura diferită a infracțiunilor care alcătuiesc termenii recidivei, Curtea constată că nu era necesară aplicarea unor pedepse într-o limită superioară celei stabilite prin hotărârea primei instanțe, neputându-se vorbi de o așa numită specializare a inculpatului care să reclame aplicarea unei pedepse exemplare, cum s-a susținut de către Parchet.
Pentru aceste motive, vor fi înlăturate criticile Parchetului privind greșita individualizare a pedepsei, arătându-se și că prevenția generală, ca scop al pedepsei, nu trebuie să împieteze asupra prevenției speciale, scop deopotrivă urmărit prin aplicarea pedepsei.
Va fi înlăturată și cererea inculpatului privitoare la stabilirea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, arătându-se că buna comportare manifestată în cursul procesului penal a fost avută în vedere de instanță la individualizarea pedepsei, neexistând temeiuri care să conducă la reducerea ei.
Sub acest aspect, Curtea arată că împrejurările de felul celor enumerate în art.74 Cod penal, au doar o aptitudine potențială de a constitui circumstanțe atenuante, ele putând fi recunoscute ca atare numai dacă, raportate la fapta săvârșită și la persoana inculpatului, se învederează suficient de semnificative pentru a determina stabilirea pedepsei sub minimul special.
În raport de cele expuse, în temeiul dispozițiilor art.379 pct.1, lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul -.
În conformitate cu dispozițiile art.383, alin.11Cod procedură penală raportat la art.3002Cod procedură penală, art.160, alin. 1 și alin.3 Cod procedură penală, reținând că temeiurile care au determinat arestarea inițială nu s-au schimbat, Curtea va menține starea de arest preventiv a apelantului inculpat.
În temeiul art.383 alin.2 Cod procedură penală, se va deduce reținerea și arestarea preventivă a inculpatului, începând cu data de 13.1.2009 la zi.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 și alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.379, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de apelantul-intimat-inculpat - împotriva Sentinței penale nr.386/9.IV.2009 a Tribunalului București - Secția a ll-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art.383, alin.1/1, Cod procedură penală, raportat la art.300/2, Cod procedură penală, art.160/b, alin. 1 și alin.3, Cod procedură penală, menține starea de arest preventiv a apelantului-intimat-inculpat.
În temeiul art.383, alin.2, Cod procedură penală, deduce reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 13.2009 la zi.
În temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile de procedură pentru judecarea apelului Ministerului Public rămân în sarcina statului, iar, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe apelantul-intimat-inculpat la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror, iar de la comunicare pentru apelantul-intimat-inculpat.
Pronunțată în ședința publică din data de 29.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
--- - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.3
Red.--II.
Președinte:Ana Hermina IancuJudecători:Ana Hermina Iancu, Daniela Panioglu
