Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 167/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 1534/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.167/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA -IE 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Damian Dolache
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul peste termen declarat de inculpatul împotriva Sentinței penale nr.168/F din data de 06 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr- (număr vechi 2527/2005).
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul inculpat, personal, aflat în stare de deținere și asistat juridic de apărător ales, avocat, în baza împuternicirii nr.38/29.06.2009, atașată la fila 11 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, din oficiu, pune în discuție calificarea căii de atac ca fiind un recurs peste termen, având în vedere că, în cauză, a fost declarat deja apel d e către apărătorul din oficiu al inculpatului, care a fost soluționat prin Decizia penală nr.822/A din data de 06 decembrie 2006 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală. În atare situație și având în vedere că decizia din apel nu a fost recurată nici de inculpat și nici de Parchet în ceea ce îl privește pe acesta, Curtea pune în discuție atât calificarea corectă a căii de atac, în sensul celor anterior menționate, cât și aspectul legat de competența soluționării ei.
Apărătorul ales al inculpatului susține că, începând cu anul 2004, acesta nu a mai fost în țară. De asemenea, inculpatul nu și-a însușit apelul declarat de către apărătorul din oficiu. Mai mult, inculpatul nu a avut cunoștință de actele și lucrările dosarului, întrucât nu a fost prezent nici la urmărirea penală, nici la judecata în fond a cauzei.
În concluzie, arată că nu este de acord a se califica prezenta cale de atac ca fiind un recurs peste termen și nici a se dispune declinarea cauzei la instanța competentă să o judece.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se califica prezenta cale de atac drept recurs peste termen, urmând a se declina competența de soluționare a cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Inculpatul, personal, în ultimul cuvânt, arată că nu a avut cunoștință de actele și lucrările dosarului, întrucât a fost plecat din țară.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinSentința penală nr.168/F din data de 06 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr- (număr vechi 2527/2005), Tribunalul București - Secția I-a Penală a hotărât, cu privire la inculpatul (fiul lui și, născut la data de 26 octombrie 1978 în B), următoarele:
În temeiul art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, a condamnat pe inculpat la pedeapsa principală de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În temeiul art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, a condamnat pe inculpat la pedeapsa principală de 15 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În temeiul art.7 din Legea nr.39/2003, a condamnat pe inculpat la pedeapsa principală de 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În temeiul art.33 lit.a și art.34 lit.b din Codul penal, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
A făcut aplicarea art.71 și art.64 din Codul penal, pe durata executării pedepsei principale.
A constatat că, față de inculpat, s-a dispus arestarea în lipsă.
În temeiul art.17 alin.2 din Legea nr.143/2000, a confiscat de la inculpat suma de 2.000 EURO, dobândită prin săvârșirea infracțiunilor în perioada 07 iunie - 26 septembrie 2004, pentru 4 deplasări efectuate, după care acesta nu figurează ca intrat (întors) în țară.
În temeiul art.191 alin.2 din Codul d e procedură penală, a obligat pe inculpat la plata sumei de 10.000.000 ROL, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut în fapt că, în cursul anului 2004, inculpatul a transportat, în mod repetat, atât pe teritoriul României, cât și din România în Spania, 4 genți conținând fiecare circa 6 kg de heroină, în valoare de aproximativ 1.630.000 EURO, acționând ca membru al unei rețele internaționale de traficanți de droguri, la care a aderat și a cărei funcționare a sprijinit-
Sentințaanterior menționatăa fost atacată cu apel, între alții, de inculpatul, prin avocatul care i-a asigurat asistența juridică din oficiu în fața primei instanțe (fila 3 din dosarul de apel) și de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, inclusiv în ceea ce îl privește pe acest inculpat.
PrinDecizia penală nr.822/A din data de 06 decembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr- (număr vechi 1085/2006), Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală, soluționând aceste căi de atac, a hotărât astfel:
A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și, între alții, de inculpatul.
A desființat în parte sentința atacată și, în fond, a făcut aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art.71-64 lit.a și b din Codul penal, înlăturând dispozițiile art.64 lit.c, d și e din Codul penal.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpatul a fost suportat din fondul Ministerului Justiției.
Deciziapronunțată în apelnu a fost atacată cu recursnici de inculpatul și nici de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în ceea ce îl privește pe acesta, ci numai de alți inculpați din cauza respectivă, ale căror recursuri au fost soluționate prinDecizia penală nr.2138/R din data de 23 aprilie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La data de 05 iunie 2009, inculpatul (pentru care hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin nerecurarea în termen a deciziei din apel) a fost încarcerat în executarea pedepsei de 15 ani închisoare, astfel cum rezultă din relațiile comunicate telefonic de la Penitenciarul Rahova, potrivit referatului întocmit de grefier (fila 4 din prezentul dosar).
La data de 12 iunie 2009, inculpatul a formulat, prin avocat, o cerere denumită "apel peste termen" împotriva Sentinței penale nr.168/F din data de 06 februarie 2006 Tribunalului București - Secția I-a Penală (fila 2 din prezentul dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că inculpatul a dat o calificare greșită acestei cereri, întrucât apelul, declarat în numele său de către avocatul din oficiu, conform art.362 alin.2 din Codul d e procedură penală, a fost deja soluționat prin Decizia penală nr.822/A din data de 06 decembrie 2006 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală.
În schimb, Curtea constată că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.3853alin.2 rap. la art.365 alin.1 din Codul d e procedură penală, pentru declararea unui"recurs peste termen", întrucât inculpatul a lipsit atât la toate termenele de judecată din apel (ca, de altfel, și din primă instanță), cât și la pronunțarea deciziei emise în prima cale ordinară de atac și, totodată, a formulat prezenta cerere înăuntrul termenului de 10 zile de la începerea executării pedepsei închisorii.
În consecință, Curtea urmează a da cererii inculpatului calificarea juridică corectă și, având în vedere că judecarea "recursului peste termen", astfel declarat de acesta, intră în competența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit art.29 pct.2 lit.b din Codul d e procedură penală, își va declina competența în favoarea instanței anterior menționate, în temeiul art.42 alin.1 rap. la art.39 alin.1 și 3 din Codul d e procedură penală.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Califică cererea formulată de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 26 octombrie 1978 în B, deținut în Penitenciarul Rahova ) ca fiind un recurs peste termen.
Declină competența de judecare a recursului peste termen în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 06 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 14.07.2009
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Damian Dolache
