Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 176/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 1716/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 176
Ședința publică din data de 24 iulie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 2: Daniela Panioglu
GREFIER: - -
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București
- este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul - revizuient împotriva Sentinței penale nr. 515 din data de 11 mai 2009 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul -revizuient, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. - /17.07.2009, depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Curtea pune în discuție calificarea căii de atac exercitate de către revizuient și înregistrată ca fiind recurs.
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul desemnat din oficiu, având pe rând cuvântul, solicită calificarea căii de atac exercitate de către revizuient ca fiind apel.
Curtea, având în vedere dispozițiile art. 407 Cod procedură penală potrivit cărora sentințele instanței de revizuire sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea, califică drept apel calea de atac exercitată de către revizuient împotriva sentinței penale nr. 515 din 11 mai 2009 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr- și dispune efectuarea cuvenitelor rectificări în evidențele instanței, unde din eroare dosarul a fost înregistrat ca fiind recurs.
Părțile întrebate fiind de instanță declară că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, față de faptul că nu sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul desemnat din oficiu solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, pe fond, admiterea cererii de revizuire, considerând că este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. b Cod procedură penală, întrucât instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare fără a fi administrat întregul probatoriu necesar stabilirii situației de fapt, întemeindu-și soluția pe declarațiile unor martori mincinoși.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondat a apelului și de menținere a hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, situația învederată de către revizuient neîncadrându-se în cazurile limitativ prevăzute de lege în care se poate face revizuire împotriva unei hotărâri judecătorești.
Apelantul - revizuient, având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, pe fond, admiterea cererii de revizuire. Subliniază faptul că este nevinovat și că, în baza unor declarații mincinoase, a fost condamnat pe nedrept la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
La data de 03.08.2007 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția I-a Penală, sub nr-, cererea formulată de condamnatul privind revizuirea sentinței penale nr. 849/24.07.2006 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, prin care acesta a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) Cod penal pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și de art. 4 din același act normativ.
Constatând că, în cauză, nu a fost parcursă procedura obligatorie prevăzută de dispozițiile art. 397 și art. 399 Cod procedură penală, Tribunalul București - Secția I-a Penală a dispus, prin sentința penală nr. 1134/23.08.2007, trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul București - DIICOT în vederea efectuării actelor de cercetare de către procuror.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția I-a Penală sub nr-, iar prin sentința penală nr. 859/06.08.2008, instanța a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul, reținând, în esență, că motivele invocate în cuprinsul acesteia fie nu au fost precizate în fapt (cazurile prevăzute de art. 394 lit. a) și c) Cod procedură penală), fie nu au fost dovedite (cazul prevăzut de art. 394 lit. b) Cod procedură penală), așa cum prevăd dispozițiile art. 395 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul, ce a fost admis prin decizia penală nr. 258/23.10.2008 a Curții de Apel București - Secția I-a Penală pronunțată în dosarul nr-, dispunându-se desființarea hotărârii și trimiterea din nou a cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul București - DIICOT, în vederea efectuării actelor de cercetare prevăzute de lege.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut, în esență, că referatul întocmit de procuror este generic și sumar, că nu analizează în concret motivele invocate de revizuient, împrejurare care atrage imposibilitatea instanței de a verifica pertinența susținerilor condamnatului.
Totodată, examinând caracterul eficient al procedurii derulate în fața reprezentatului Ministerului Public conform art. 399 Cod procedură penală, Curtea a constatat că nu au fost respectate dispozițiile legale privind efectuarea de cercetări pentru a verifica temeinicia cererii de revizuire, fapt de natură a împiedica instanțele de judecată să desfășoare o procedură echitabilă cu privire la revizuient, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Cauza a fost din nou înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția I-a Penală sub nr-, fiind soluționată prin sentința penală nr. 515/11.05.2009, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul și s-a dispus, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În considerentele hotărârii s-a arătat că simplele susțineri ale revizuientului cu privire la caracterul mincinos al declaraților martorilor și nu sunt de natură să atragă incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 394 lit. b) Cod procedură penală, atâta timp cât nu există o hotărâre judecătorească sau o ordonanță a procurorului prin care să se fi dispus asupra fondului cauzei, așa cum prevăd dispozițiile art. 395 Cod procedură penală.
În ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) Cod procedură penală, tribunalul a constatat că, atât martorii și, cât și inculpata au fost audiați și confruntați nemijlocit de instanța de fond, astfel că nu se poate vorbi de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Referitor la cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. c) Cod procedură penală, instanța a reținut că niciuna dintre criticile formulate de revizuient nu se subsumează acestei ipoteze, nefiind vorba de declararea ca fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel (intitulat "recurs" și înregistrat ca atare, dar recalificat la termenul din 24.07.2009 ca fiind apel, în temeiul dispozițiilor art. 407 Cod procedură penală) revizuientul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri de către instanța de fond a cererii de revizuire.
S-a arătat în cadrul motivelor de apel, formulate oral la termenul de judecată din 24.07.2009, că în mod greșit tribunalul a apreciat că nu este incident în cauză cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. b) Cod procedură penală, atâta timp cât hotărârea de condamnare s-a întemeiat pe declarațiile unor martori mincinoși, depozițiile acestora conducând la stabilirea unei situații de fapt eronate. În consecință, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, pe fond, admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.
Curtea, examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, apreciază apelul declarat de revizuient ca fiind fondat, însă pentru alte motive decât cele invocate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la data de 03.08.2007 pe rolul Tribunalului București - Secția I-a Penală, sub nr-, condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 849/24.07.2006 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, invocând dispozițiile art. 394 lit. a, b, c Cod procedură penală, însă fără a preciza, în concret, motivele pe care își întemeiază solicitarea adresată instanței.
Constatând că nu a fost urmată procedura obligatorie reglementată pe dispozițiile art. 397 și art. 399 Cod procedură penală, instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a dispus, prin sentința penală nr. 1134/23.08.2007, trimiterea acesteia la procuror, în vederea efectuării actelor de cercetare prevăzute de lege.
În cuprinsul referatului întocmit la data de 11.04.2008 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial București, după redarea pe scurt a dispozitivului hotărârii penale de condamnare a cărei revizuire s-a solicitat, procurorul a făcut o analiză a cazurilor de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a, b, c Cod procedură penală, concluzionând că motivele invocate de condamnatul nu se subsumează acestora și nici ne se încadrează în celelalte cazuri de revizuire prevăzute de art. 394 Cod procedură penală, motiv pentru care s-a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă.
S-a arătat că, potrivit art. 394 lit. a) Cod procedură penală, revizuirea unei hotărâri penale poate fi cerută dacă s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și că, din analiza dispozițiilor legale, rezultă că revizuirea întemeiată pe acest caz este dublu condiționată, în sensul că trebuie să fie vorba de fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar aceste fapte sau împrejurări să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
Referitor la cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. b) și c) Cod procedură penală, s-a arătat că acestea se dovedesc doar cu hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a constatat existența infracțiunii sau cu ordonanța procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului.
În concret, s-a menționat de către procuror că, în speță, probatoriul administrat este concludent în stabilirea existenței faptelor și a vinovăției revizuientului și că împrejurările invocate în susținerea cererii de revizuire nu sunt împrejurări noi necunoscute de instanță la pronunțarea hotărârii de condamnare.
După reînregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului București - Secția I-a Penală sub nr-, revizuientul a depus un memoriu (fila 27) prin care a reiterat solicitarea de revizuire a sentinței penale nr. 849/2006 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, menționând, cu referire la cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. b) Cod procedură penală, că hotărârea de condamnare s-a întemeiat pe declarațiile unor martori mincinoși, respectiv și.
Aceeași împrejurare a fost invocată de revizuient și în fața instanței de control judiciar care a soluționat apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 859/06.08.2008 a Tribunalului București - Secția I-a Penală din dosarul nr- și care, la termenul din 04.09.2008, a dispus emiterea unei adrese la parchet pentru a verifica dacă revizuientul a formulat plângere penală împotriva celor două persoane indicate, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 Cod penal (fila 9 dosar nr- al Curții de Apel București - Secția I-a Penală).
După comunicarea de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Baf aptului că, într-adevăr, revizuientul a formulat plângere penală împotriva martorilor și pentru săvârșirea infracțiunii menționate și că dosarul se află în curs de instrumentare, Curtea de Apel București - Secția I-a Penală, prin decizia penală nr. 258/28.10.2008, ca urmare a admiterii căii de atac promovate de revizuientul și a desființării hotărârii apelate, a dispus trimiterea din nou a cauzei la procuror, în vederea efectuării actelor de cercetare prevăzute de lege, reținând în esență că referatul întocmit de acesta la data de 11.04.2008 nu analizează în concret motivele invocate de revizuient, având un caracter generic și sumar, aspect care pune sub semnul întrebării însăși eficiența procedurii derulate în fața reprezentantului Ministerului Public și împiedică instanțele de judecată să desfășoare o procedură echitabilă cu privire la revizuient, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
La data de 22.04.2009, prin adresa nr. 1074/III-6/2007, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial Bucureștia sesizat din nou instanța în vederea soluționării cererii de revizuire formulată de condamnatul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția I-a Penală sub nr-.
Adresa Ministerului Publica fost însoțită de o cerere adresată de revizuient Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - și înregistrată la parchet sub nr. 2003/VIII/1/08/05.12.2008, în cuprinsul căreia acesta reitera faptul că a fost condamnat pe baza declarațiilor mincinoase date de martorii și și solicita să fie adus în fața procurorului pentru a da toate lămuririle necesare, precum și de referatul întocmit de procurorul desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial București, ce reprezintă o copie fidelă a referatului întocmit inițial, la data de 11.04.2008.
Potrivit art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în primă instanță.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 397 alin. 3 și art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, după introducerea cererii de revizuire, dacă aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 397 alin. 2 Cod procedură penală (arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia), procurorul este obligat să cheme persoana care a făcut cererea, în vederea completării sau precizării ei, iar în cazul în care este necesară efectuarea de cercetări pentru a verifica temeinicia cererii, procurorul are îndatorirea de a dispune aceasta prin ordonanță.
În speță, Curtea de Apel București - Secția I-a Penală, prin decizia penală nr. 258/23.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, a dispus trimiterea cauzei la procuror tocmai pentru a efectua cercetări în vederea verificării temeiniciei cererii de revizuire formulată de condamnatul, având în vedere că referatul întocmit inițial de parchet era generic și sumar, fără a analiza în concret toate aspectele invocate de revizuient.
Efectuarea unor acte de cercetare complete de către procuror se impunea în cauză cu atât mai mult cu cât datele obținute în faza procesuală a apelului relevaseră faptul că, într-adevăr, revizuientul formulase plângere penală împotriva martorilor și pentru infracțiunea prev. de art. 260 Cod penal, fiind, deci, necesară, pentru a stabili incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 394 lit. b) Cod procedură penală, obținerea de informații referitoare la pronunțarea în speță de către procuror sau, după caz, de instanța de judecată a unei soluții cu privire la faptele reclamate de revizuient.
Totodată, efectuarea unei cercetări diligente și eficiente din partea procurorului obliga la chemarea revizuientului și ascultarea sa în vederea completării și precizării cererii, precum și a indicării probelor în dovedirea cazurilor de revizuire invocate, având în vedere neconcordanțele existente între temeiurile indicate inițial (art. 394 lit. a, b, c, Cod procedură penală) și cazul de revizuire susținut ulterior (art. 394 lit. b) Cod procedură penală).
În speță, după trimiterea cauzei la parchet prin decizia penală nr. 258/23.10.2008 pronunțată anterior rejudecării cauzei pendinte, procurorul nu a efectuat nici un act de cercetare, iar referatul cuprinzând concluziile sale este identic cu cel întocmit inițial, la data de 11.04.2008 (filele 2-3 dosar nr- al Tribunalului București - Secția I-a Penală), fără a cuprinde alte referiri sau precizări suplimentare, deși hotărârea Curții de Apel București - Secția I-a Penală menționa în considerente că respectivul referat este generic, sumar, nu analizează în concret motivele invocate de revizuient și determină, astfel, imposibilitatea instanței de a verifica pertinența susținerilor condamnatului.
Astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 397 și art. 399 Cod procedură penală, procedura prealabilă în fața procurorului are un caracter obligatoriu, fiind destinată verificării temeiniciei cazului/cazurilor de revizuire invocat/invocate, prin administrarea probelor propuse de revizuient sau a celor pe care reprezentantul Ministerului Public le consideră necesare.
Totodată, această procedură trebuie să aibă un caracter efectiv și eficient și să nu se limiteze, în mod formal, doar la întocmirea referatului cu concluziile procurorului, având în vedere importanța respectivelor acte de cercetare în soluționarea de către instanță a cererii de revizuire, admisibilitatea în principiu a acesteia fiind examinată de judecător, potrivit art. 403 alin. 1 Cod procedură penală, pe baza probelor strânse de procuror în procedura prealabilă.
Având în vedere aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) Cod procedură penală, va admite apelul declarat de revizuient, va desființa în întregime sentința penală atacată și, în baza art. 397 și art. 399 Cod procedură penală, va dispune trimiterea cererii de revizuire la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial București, în vederea efectuării actelor de cercetare.
În temeiul art.192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 379, pct. 2,. b, Cod de procedură penală, admite apelul declarat de apelantul - revizuient împotriva Sentinței penale nr. 515/F/11.2009 a Tribunalului București - Secția I-a penală, în Dosarul nr-.
Desființează, în întregime, sentința penală și dispune, în temeiul art. 397, Cod procedură penală, raportat la art. 399, Cod procedură penală, trimiterea cererii de revizuire, formulată de revizuientul, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București, în vederea efectuării actelor de cercetare.
În temeiul art. 192, alin. 3, Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, iar suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror, iar de la comunicare pentru apelantul - revizuient.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.VII.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
--- - - -
GREFIER
- -
Red. --- -
Dact./ 17.08.2008
Ex.2
Red / Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie, Daniela Panioglu
