Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 18/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
18/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.18/
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 2: Antoaneta Nedelcu
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, judecare apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și revizuentul împotriva sentinței penale nr.1043/F/19.11.2009, pronunțată Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-intimat revizuent, personal, în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra apelurilor, revizuentul fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București vizează o sentință penală pronunțată în calea de atac a revizuirii. Petentul a formulat o cerere pe care a intitulat-o revizuire și a motivat-o ca pe o revizuire, solicitând să îi fie aplicată după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, a prev. art.19 din Legea nr.682/2002, care vizează reducerea limitelor de pedeapsă la J, în cazul formulării unui denunț în cursul judecății. Această cerere a fost calificată drept contestație la executare, în cursul judecății în primă instanță, și a fost respinsă ca nefondată, Tribunalul București apreciind că aceste prevederi legale se aplică doar în cursul soluționării pe fond a cauzei, deduse judecății, și nu ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost sesizată cu recursul împotriva acestei contestații la executare care a fost admis, și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, arătând că pe de o parte s-a încălcat dreptul la apărare a petentului, pentru că nu s-a pus în discuție corecta calificare a cererii, iar pe de altă parte a avut în vedere faptul că în condițiile în care cererea cuprindea toate motivele de fapt și de drept, iar petentul insista că este vorba despre calea de atac extraordinară a revizuirii, și nu despre o contestație la executare, parchetul și instanțele de judecată sunt obligate să meargă pe această calificare juridică a cererii. În aceste condiții, cererea a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în vederea întocmirii referatului ca urmare a cercetărilor în materia revizuirii.
Tribunalul București sesizat cu acest referat, care cuprindea concluzii de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire, a admis această revizuire, a anulat în parte hotărârea de condamnare și a dispus condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, cu aplicarea art.19 din Legea nr.682/2002, la o pedeapsă redusă, față de condamnarea în primă instanță.
În prezent, dosarul se află în al doilea ciclu procesual, iar Curtea de APEL BUCUREȘTIa pronunțat deja o decizie în care califică cu titlu obligatoriu această cerere, ca fiind cerere de revizuire. În opinia reprezentantului Ministerului Public, nu este incident nici unul dintre cazurile prev. de art.394 C.P.P. și nu este vorba despre o cerere de revizuire care ar putea fi admisibilă. Cu toate că prin adresa de la Departamentul Național Anticorupție se arată că petentul poate beneficia de prev. art.19 din Legea nr.682/2002, întrucât în cursul judecății a formulat un denunț împotriva altor persoane, a fost necunoscut instanței de recurs în momentul în care a soluționat cauza. Tribunalul Bucureștia ignorat faptul că prev. art.394 C.P.P. are mai multe aliniate, iar aliniatul 2 al art.394 C.P.P. prev. că motivul de revizuirea prev. la art.394 al.1 lit.a C.P.P. poate constitui motiv de revizuire, numai dacă se conduce la ideea că hotărârea este netemeinică. Or, prin admiterea cererii, s-a ajuns doar la reducerea pedepsei, trebuind astfel să se schimbe și încadrarea juridică. Prin urmare, nu este un motiv de revizuire prev. de legiuitor, motivele de revizuire fiind expres și limitativ prev. de legea procesual penală. În aceste condiții, solicită desființarea hotărârii pronunțate de către Tribunalul București, și rejudecând, pe fondul cauzei, să se respingă cererea de revizuire, întrucât nu sunt întrunite condițiile prev. de art.394 al.1 lit.a C.P.P. în coroborare cu art.394 al.2
C.P.P.Apărătorul desemnat din oficiu pentru revizuentul, având cuvântul asupra apelului inculpatului, apreciază că nu se poate vorbi despre o contestație la executare sau despre o revizuire, decât pe lângă decizia de casare pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, instanță, care în primul ciclu procesual a apreciat că se impune a se califica cererea petentului condamnat, ca fiind o cerere întemeiată pe dispozițiile art.394 și C.P.P. în consecință, admițând apelul acestuia, a dispus trimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea actelor premergătoare, astfel cum solicită procedura în cazul cererilor de revizuire. Parchetul deși administrează aceste probe și se constată că există denunțul formulat din data 27.05.2008, denunț materializat prin prinderea persoanei care a fost denunțată, inclusiv trimiterea în judecată și arestarea acestei persoane, în referatul de încheiere a acestei etape premergătoare cererii de revizuire, solicită să se constate că este inadmisibilă cererea de revizuire. Apreciază că referatul nu este întocmit conform dispoziției deciziei pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI, astfel că inadmisibilitatea nu se poate discuta.
În ceea ce privește prev. art.394 al.1 lit a C.P.P. apreciază că netemeinicia hotărârii nu trebuie să fie diametral opusă, netemeinicia hotărârii apreciindu-se și prin prisma cuantumului pedepsei. În opinia apărării, în mod corect instanța și-a motivat și și-a justificat pe deplin aplicabilitatea dispozițiilor art.394 al.1 lit.a C.P.P. pentru că au fost fapte care din omisiunea instanței în momentul pronunțării pe fondul cauzei, nu a făcut toate diligențele necesare pentru a verifica veridicitatea spuselor recurentului de la acea dată. Într-adevăr, când s-a judecat recursul pe fondul cauzei, acesta a afirmat în fața instanței de recurs că a formulat un denunț cu privire la o persoană și solicita relații de la organele abilitate pentru a se confirma veridicitatea spuselor lor. Aceste adrese au fost îndreptate greșit, răspunsurile fiind cele existente la dosarul cauzei, astfel că revizuentul i-a fost menținută pedeapsa de 10 ani și 6 luni aplicată prin sentința penală nr.339/2008, a cărui revizuire o solicită.
În consecință, solicită admiterea apelului, casarea în parte a sentinței penale pronunțate de către Tribunalul București, să se facă aplicarea art.19 din Legea nr.682/2002 și reducerea cuantumului pedepsei prin coborârea pedepsei până la limita minimă prev. de legea penală.
Față de apelul parchetului, consideră că este vorba despre o revizuire, calificată de către Curtea de APEL BUCUREȘTI în mod definitiv prin decizia de trimitere către Parchet, astfel că pune concluzi de respingere a apelului parchetului, ca nefondat, cu excepția criticii la care achiesează și apărarea revizuentului, în sensul că instanța de apel poate face în mod explicit aplicarea disp. art.19 din Legea nr.682/2002.
Reprezentantul Ministerului Public, cu privire la apelului reizuentului, pune concluzii de respingere a apelului, ca nefondat, întrucât prima instanță, a reținut prev. art. 19 din Legea nr.682/2002, în încadrarea juridică, iar pedeapsa aplicată, redusă, se încadrează în aceste limite.
Revizuentul, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce o va pronunța.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 1043/19.11.2009, Tribunalul București - Secția I-a Penală, în temeiul art. 406 alin. 1 raportat la art. 394 lit.a din Codul d e procedură penală, s-a admis cererea de revizuire formulată de revizuientul.
S-a anulat în parte sentința penală nr.339/20.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, doar cu privire la inculpatul și rejudecând:
În baza art. 2 alin.1,2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. art. 41 alin.2 din Codul penal, art. 19 din Legea nr.682/2002 și art. 37 lit.b din Codul penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 ani închisoare.
Conform art. 65 alin. 2 din Codul penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b din Codul penal pe o durată de 3 ani, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a și b din Codul penal.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată, de la 06.09.2007 la zi.
A fost anulat nr. 457/03.11.2008 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.
În temeiul art. 192 alin. 3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și revizuientul, pentru motivele consemnate în partea introductivă.
Apelul parchetului este fondat, iar al revizuientului nefondat.
La data de 27.01.2009 petentul a solicitat Parchetului de pe lângă Tribunalul București, revizuirea sentinței penale nr. 339/20.03.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală în dosarul nr-, prin care s-a dispus condamnarea sa la o pedeapsă de 10 ani închisoare sub aspectul infr. prev. de art. 2 al.1 și 2 din Legea nr. 143/2002 cu aplic. art. 41 al.2 Cp. și art. 37 lit.b Cp.
Hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin decizia penală nr. 3489/31.10.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul declarat de inculpat fiind respins ca nefondat.
În susținerea cererii de revizuire, petentul revizuient a arătat că la data de 27.05.2008 a formulat un denunț împotriva numitului, denunț ce a fost înregistrat cu nr. 152/P/2008, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.
Prin adresa cu nr. 152/P/2008 din 5.11.2008 - Direcția Națională Anticorupție i-a comunicat petentului faptul că denunțul formulat de acesta și activitățile de cercetare efectuate cu permis identificarea unor mijloace de probă certe pentru stabilirea vinovăției numitului, situație în care față de acesta sunt incidente dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.
În cuprinsul aceleiași adrese s-a mai arătat că prin Rechizitoriul 152/P/2008 din 27.10.2008 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest
preventiv, a inc. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, Tribunalul București - Secția a II-a Penală dispunând arestarea preventivă pentru o perioadă de 29 zile în baza mandatului de arestare preventivă nr. 186/P/3.10.2008.
Prin referatul cu nr. 136/III-6/2009 din 20.03. 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureștis -a opinat în sensul recalificării cererii de revizuire în contestație la executare dispunându-se înaintarea acesteia, spre competentă soluționare, Tribunalului București.
Prin sentința penală nr. 677/24.06.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I-a Penală, în dosarul nr-, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată a contestației la executare formulată de contestator.
Prin decizia penală nr. 1129/27.07.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-, a fost admis recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței penale nr. 677/24.06.2009 a Tribunalului București, dispunându-se casarea sentinței penale recurate și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul, în vederea efectuării de cercetări sub aspectul cererii de revizuire formulată de condamnat.
În motivarea acestei soluții, instanța de control judiciar a constatat că instanța de fond a recalificat cererea petentului ca fiind o contestație la executare fără ai se da posibilitatea să își expună punctul de vedere precum și în absența sa, împrejurare care determină nulitatea măsurii primei instanțe și " reclamă examinarea legalității soluției prin raportare la conținutul inițial al cererii adresate procurorului, reținându-se din această perspectivă că procurorul nu a efectuat actele de cercetare în conformitate cu dispozițiile art. 399.
C.P.P.Urmare a acestei decizii, cauza a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul București sub nr. 1632/III-6/2009, la data de 2.10.2009, realizându-se sesizarea Tribunalului București cu referatul de revizuire prin care s-a solicitat respingerea cererii de revizuire formulată de petent, ca inadmisibilă.
Prin sentința penală cu nr. 1043/F/19.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-, a fost admisă cererea de revizuire formulată de revizuient dispunându-se anularea în parte a sentinței penale nr. 339/20.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, doar cu privire la inculpatul.
După cum rezultă din considerentele hotărârii atacate, Tribunalul a considerat că în cauză este incident cazul prevăzut de art. 394 al.1 lit.a în C.P.P. condițiile în care noile înscrisuri obținute de instanță (adresa nr. 152/P/2008 din 9.11.2009 emisă de DNA, procesul verbal de consemnare a denunțului oral din 27.05.2008 formulat de și rechizitoriul din 27.10.2008 al DNA) au adus informații esențiale și edificatoare ce nu au fost cunoscute de instanțele care au soluționat fondul cauzei.
În acest sens, s-a arătat că la 27.05.2008, în timpul judecății, inculpatul a formulat un denunț ce s-a finalizat cu trimiterea în judecată, într-o altă cauză, a lui, sub aspectul infr. prev. de art. 257 Cp. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, conform rechizitoriului nr. 152/P/2008 din 27.10.2008 al DNA.
De asemenea, s-a mai subliniat că la data soluționării recursului declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 169/A/9.07.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală, s-a depus la dosar o adresă emisă de DNA în care s-a menționat că inculpatul a formulat un denunț împotriva lui precizându-se însă în mod greșit că acesta beneficiază de dispozițiile art. 19 din OUG nr. 43/2002, astfel că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a avut posibilitatea să analizeze incidența art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Toate aceste considerente avute în vedere de Tribunal le-a apreciat ca fiind greșite.
Astfel, încă de la momentul recursului declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 169/A/9.07.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală, respectiv 14.07.2008, acesta a arătat că a denunțat o altă persoană care făcea trafic de influență iar pe parcursul soluționării recursului Direcția Națională Anticorupție a comunicat Înaltei Curți de Casație și Justiție prin adresa 152/P/2008 din 27.10.2008, primită de instanță la 30.10.2008, faptul că inculpatul a formulat la data de 27.05.2008 un denunț împotriva numitului ce a permis trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a acestuia prin rechizitoriul 152/P/2008 din 27.10.2008 sub aspectul infracțiunii de trafic de influență în formă continuată (declarație de recurs - fila 3 - dosar - al Înaltei Curți de Casație și Justiție; adresă 152/P/2008 din 27.10.2008 a DNA - fila 20 același dosar).
De asemenea, în același dosar de recurs se află atașate la filele 21 și 22 două adrese ale DNA către întocmite la datele de 14.10.2008 și 27.10.2008 prin care i s-a comunicat acestuia că denunțul ce a fost formulat la 27.05.2008 împotriva lui s-a finalizat cu rechizitoriul 152/P/2008 din 27.10.2008 prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a aceleiași persoane pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată.
În aceste condiții, este greu de crezut că instanța de recurs, după cum s-a reținut în cuprinsul considerentelor hotărârii, nu a avut posibilitatea să analizeze incidența art. 19 din Legea nr. 682/2002, câtă vreme se poate observa la modul cel mai obiectiv că aceasta a avut la dispoziție toate informațiile esențiale în măsură să conducă la formarea unei opinii în acest sens.
Pe cale de consecință, aprecierea Tribunalului în sensul că în cauză este incident cazul prevăzut de art. 394 al.1 lit.a este C.P.P. fundamental greșită, hotărârea fiind netemeinică, din această perspectivă.
Pe de altă parte, prin decizia nr. LX(60) din 24.09.2007, a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că "cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prev. de art. 394.C.P.P. este inadmisibilă.
Or, prin motivele invocate de petent în prezenta cerere se tinde la diminuarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 339/20.03.2008 a Tribunalului București, Secția a ll-a Penală, aspect care nu poate fi invocat pe calea revizuirii - cale extraordinară de atac, deoarece revizuirea este mijlocul procesual prin care sunt înlăturate erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Potrivit art. 394 al.1 lit.a și al.2 C.P.P. revizuirea unei hotărâri definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, dacă pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare, și nu diminuarea pedepsei aplicate.
Prin urmare, neputându-se pronunța o revizuire admisibilă, apelul revizuientului ce vizează reducerea pedepsie, nu mai poate fi analizat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 1043/F/19.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Desființează parțial sentința și, în fond:
Respinge cererea de revizuire formulată de petentul revizuient ca inadmisibilă, cu obligarea acestuia la 400 lei cheltuieli judiciare statului din care 200 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul, cu obligarea acestuia la 400 lei cheltuieli judiciare statului din care 200 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./03.02.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Viorel Adrian PodarJudecători:Viorel Adrian Podar, Antoaneta Nedelcu
