Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 194/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
1952/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 194/
Ședința publică din data de 02 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 2: Magdalena Iordache
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul-revizuient împotriva Sentinței penale nr. 665/16.VII.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-revizuient, personal, în stare de detenție, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr. 324.623/02.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul ales al apelantului-revizuient arată că, deși instanța de fond, cu prilejul dezbaterilor din data de 16 iulie 2009, pus în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, nu s-a pronunțat în principiu, ci a antamat fondul cauzei, privând partea de posibilitatea administrării de probe și de a pune concluzii asupra fondului cererii de revizuire, motiv pentru care solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se pronunța pe admisibilitatea în principiu a cererii și în vederea administrării de probe.
Reprezentantul Ministerului Public arată că rechizitoriul prin care revizuientul a fost trimis în judecată a fost întocmit de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București și, având în vedere competența specială a acestei structuri a Ministerului Public, se impune ca și actele de cercetare să fie efectuate de acest organ judiciar și nu de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București, motiv pentru care solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale și trimiterea cererii de revizuire la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București, pentru efectuarea actelor de cercetare.
Cu privire la critica formulată de apelant, arată că instanța de fond a pus în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire și a rămas în pronunțare pe acest aspect, iar față de faptul că nu a respins-o ca inadmisibilă, arată că a considerat că cererea de revizuire se încadrează în unul dintre cazurile prevăzute de art. 394 Cod procedură penală și a respins-o, ca nefondată, ceea ce nu înseamnă că trebuia să acorde cuvântul pe probe și pe rejudecarea fondului, apreciind astfel că sentința penală este legală.
Apărătorul ales al apelantului-revizuient lasă la aprecierea Curții cu privire la concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public.
Apelantul-revizuient, personal, arată că este de acord cu concluziile puse de apărătorul ales și de reprezentantul Ministerului Public, respectiv cu trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată că, prin sentința penală nr. 665/16.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul cu privire la sentința penală nr. 75/24.01.2006 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 6700/15.11.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și s-a dispus, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligarea revizuientului la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că revizuientul și-a întemeiat cererea formulată pe dispozițiile art. 394 lit. a) și b) Cod procedură penală, invocând, în esență, faptul că în mod greșit a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, nefiind autorul respectivei fapte. Sub acest aspect, condamnatul a menționat că inculpatul a revenit asupra declarațiilor inițiale și a arătat la data de 11.05.2008 că nu a cumpărat niciodată heroină de la revizuient, denunțul inițial formulat împotriva acestuia din urmă datorându-se faptului că a avut o relație extraconjugală cu soția sa. În ceea ce o privește pe martora, s-a arătat că aceasta a confirmat la data de 17.05.2007 faptul că a avut o relație amoroasă cu revizuientul, de care a aflat soțul său, inculpatul, acesta fiind motivul pentru care a dat inițial declarații care îl încriminau pe revizuient. S-a mai menționat de către condamnat în cuprinsul cererii de revizuire că a formulat plângere penală împotriva martorei pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, cauza fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6
Referitor la motivul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) Cod procedură penală, Tribunalul a reținut că depozițiile inculpatului și a martorei din datele de 11.05.2008 și, respectiv, 17.05.2007 nu reprezintă împrejurări noi în sensul art. 394 lit. a) Cod procedură penală, fiind, de fapt, reveniri asupra declarațiilor pe care le-au dat în cursul procesului penal și de care instanțele au ținut seama la pronunțarea soluției.
În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. b) Cod procedură penală, instanța de fond a apreciat că sancționarea cu amendă administrativă a martorei prin ordonanța nr. 648/P/2008 din 6.03.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4 B sub aspectul infracțiunii de mărturie mincinoasă și condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii pentru comiterea aceleiași infracțiuni la data de 30.01.2008, nu îi pot profita revizuientului, cele două persoane fiind condamnate, respectiv, sancționate administrativ pentru depozițiile date în favoarea revizuientului și nu pentru declarațiile făcute în cursul procesului penal și care au condus instanțele la pronunțarea unei soluții de condamnare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, revizuientul a declarat apel, nemotivat în scris.
În motivarea orală a apelului, revizuientul a arătat că, la termenul din data de 16.07.2009, instanța de fond a pus în discuția părților admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire și a rămas în pronunțare cu privire la acest aspect, însă, prin hotărârea dată, fără a se pronunța asupra admisibilității în principiu, Tribunalul a respins cererea de revizuire ca nefondată, deși, cu ocazia dezbaterilor, nu dăduse cuvântul părților și pe fondul cererii, privându-l, astfel, pe revizuient de dreptul de a-și formula apărările corespunzătoare. În consecință, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivului de apel invocat, cât și din oficiu, potrivit art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază apelul declarat de revizuientul ca fiind fondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, analizând sentința penală atacată, Curtea constată că, potrivit mențiunilor înscrise în practicaua hotărârii, instanța de fond, ca instanță extraordinară, la termenul de judecată din data de 16.07.2009, a pus în discuția părților admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, chestiune asupra căreia a rămas în pronunțare.
Deși cu ocazia dezbaterilor instanța nu a acordat cuvântul părților și pe fondul cererii de revizuire, prin hotărârea dată s-a pronunțat asupra temeiniciei acesteia, prin respingerea ei ca nefondată, făcând în considerente o amplă analiză a cazurilor prevăzute de art. 394 alin.1 lit. a) și b) Cod procedură penală, ce fuseseră invocate de revizuient în cuprinsul cererii, dar care nu au fost susținute în dezbatere.
Curtea apreciază că, procedând în această modalitate, instanța de fond i-a încălcat revizuientului dreptul la apărare, care, conform prevederilor art. 402 alin. 2 Cod procedură penală, este de natură obligatorie și care trebuie să aibă un caracter efectiv, prin acordarea posibilității condamnatului de a formula cereri și concluzii pe fondul cererii de revizuire, atâta timp cât aceasta nu a fost respinsă ca inadmisibilă.
Este adevărat că revizuientul a fost asistat la termenul de judecată din data de 16.07.2009 de avocatul său ales, însă apărarea realizată de acesta nu a fost una concretă și efectivă, din moment ce instanța de fond, deși s-a pronunțat asupra temeiniciei cererii de revizuire, i-a acordat cuvântul apărătorului doar asupra admisibilității în principiu a acesteia, fără a-i asigura deplina exercitare a drepturilor procesuale, prin formularea de concluzii pe fondul cererii de revizuire.
Având în vedere aceste considerente, precum și dispozițiile art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea apreciază că sentința pronunțată de instanța de fond este lovită de nulitate absolută, motiv pentru care, în temeiul art. 379 punctul 2 lit. b) Cod procedură penală, va admite apelul formulat de apelantul - revizuient, va desființa, în întregime, sentința penală atacată și va dispune trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de judecată, respectiv la Tribunalul București.
Față de soluția ce urmează a fi pronunțată, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, va dispune rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de acesta.
În ceea ce privește solicitarea formulată de MINISTERUL PUBLIC în sensul desființării sentinței penale apelate și trimiterii cauzei, în vederea întocmirii actelor de cercetare prevăzute de lege, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere în acest sens dispozițiile art. 397 alin. 1 și art. 399 Cod procedură penală, potrivit cu care competența de a efectua actele de cercetare în vederea verificării temeiniciei cererii de revizuire aparține procurorului de la parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în primă instanță, respectiv, în speță, Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Pe de altă parte, este de menționat că, deși potrivit art. 12 lit. f) din Legea nr. 508/2004, infracțiunile prevăzute de Legea nr. 143/2000 sunt de competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, art. 2 din același act normativ stabilește că această competență se limitează doar la exercitarea drepturilor și îndeplinirea îndatoririlor procedurale specifice fazei de urmărire penală, alin. 3 al acestui articol reglementând în mod expres obligația procurorilor de la parchetele de pe lângă instanțele competente de a participa la judecarea oricărei cereri adresate instanțelor de judecată în cauzele de competența direcției, precum și la judecarea în fond și în căile de atac, în cauzele în care Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a sesizat instanțele de judecată, punând concluzii și exercitând căile legale de atac, cu excepția cazurilor în care procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism încunoștințează parchetul de pe lângă instanța competentă și instanța că vor participa în mod direct.
Mai mult, se observă, contrar celor susținute de reprezentantul Ministerului Public, că, în cauză, actele de urmărire penală și rechizitoriul nu au fost întocmite de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ci de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București, fiind anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 508/2004, aspect ce constituie încă un argument cu privire la netemeinicia solicitării formulate de parchet.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 379 punctul 2 lit. b) Cod procedură penală, admite apelul declarat de apelantul - revizuient - condamnat împotriva sentinței penale nr. 665/16.07.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr-.
Desființează sentința penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Tribunalul București.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
-
Red. și dact.: jud.
- Secția a II-a penală:
2 ex.
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie, Magdalena Iordache
