Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Încheierea /2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2847/2008)
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 02 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 2: Lucia Rog
GREFIER - - -
Cu participarea MINISTERULUI PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea apelurilor declarate de către inculpații G și, împotriva sentinței penale nr. 1360/ 24.10.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat apelantul-inculpat G, cercetat în stare de arest preventiv,personal și asistatde avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 978/19.01.2009, atașată la fila 36/dosar și apelanta-inculpată, cercetată în stare de arest preventiv,personal și asistatăde avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr.37554/09.02.2009, atașată la fila 37/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea la dosarul cauzei a relațiilor solicitate la termenul anterior de la Tribunalul București.
Apărătorul ales al apelantei-inculpate depune la dosarul cauzei un memoriu.
S-a procedat la ascultarea apelanților-inculpați G și, declarațiile acestora fiind consemnate, semnate și atașate la dosar.
Curtea pune în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților prin înlăturarea dispozițiilor art. 41 alin.2 Cod penal.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelurilor declarate de cei doi inculpați.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat G arată că a depus la dosar o adresă, emisă de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, din conținutul căreia rezultă că inculpatul a formulat un denunț care s-a materializat cu prinderea și tragerea la răspundere a unor persoane care au săvârșit fapte de natură penală. Pe cale de consecință, solicită să se rețină în favoarea inculpatului dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, urmând ca limitele de pedeapsă avute în vedere la individualizarea pedepsei să fie reduse la J, respectiv de la 10 ani la 5 ani închisoare.
Cu privire la schimbarea încadrării juridice pusă în discuție de către instanța de apel, solicită să se aibă în vedere că în sarcina inculpatului a fost reținută o singură vânzare, astfel că se impune a fi înlăturate dispozițiile art. 41 alin.2 Cod procedură penală pentru infracțiunea reținută în sarcina sa art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000.
Pe fond, în principal, solicită să se rețină dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 și admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și pe fond rejudecând să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
În susținerea apelului, solicită să se observe că întregul dosar este construit pe baza declarațiilor date de către colaboratorul și investigatorul sub acoperire și a înregistrărilor ambientale, din conținutul cărora nu rezultă nimic relevant cu privire la cumpărarea vreunei cantități de droguri.
Din declarațiile investigatorului sub acoperire și a colaboratorului, rezultă că ambii au afirmat că nu i-au dat inculpatului nici o sumă de bani și nu au primit nici o cantitate de droguri de la inculpatul Cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la un alt apartament, decât cel folosit de inculpat, s-a lămurit și acest aspect, în sensul că în acel apartament inculpatul avea doar o mutație, era doar o formalitate pentru că îi era necesară copilului la școală. Mai mult decât atât, susține că nu s-au ridicat amprente de pe ambalajul acelor droguri, nu au fost audiate persoane și a depus înscrisuri de la asociația de locatari din conținutul cărora rezultă că inculpatul nu locuia în apartamentul respectiv.
Solicite să se observe că în practica judiciară s-a dovedit că în alte spețe similare s-au pronunțat în mod constant soluții de achitare.
De asemenea, arată că declarația colaboratorul denotă subiectivism, întrucât acesta ajută în realizarea altor activități, ceea ce conduce la concluzia că acesta are interesul pentru el sau alte persoane, astfel că declarația sa nu se coroborează cu nici o altă probă din dosar, care să se interpreteze unele prin altele pentru stabilirea și aflarea adevărului în speță, situație în raport de care suntem în prezența unuitestis unus, textis nulis.
În subsidiar, în situația în care constată că sunt probe care să ateste vinovăția inculpatului în comiterea faptelor pentru care este cercetat, solicită să se dispună aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege cu reținerea dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Apărătorul apelantei-inculpată, având cuvântul, solicită în temeiul art. 379 alin.2 lit. a Cod procedură penală admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre legală și temeinică sub aspectul cuantumului pedepsei. În procesul de individualizare a pedepsei, instanța trebuie să aibă în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptei, gradul de pericol social al faptei săvârșite, dar în egală măsură instanța poate să dea eficiență circumstanțelor atenuante prevăzută de art. 74 lit. c Cod penal, având o poziție sinceră de recunoaștere reținută și prin rechizitoriu întrucât inculpata a avut o poziție de recunoaștere, poziție menținută și în cursul cercetării judecătorești. Pe acest aspect, instanța a înțeles să aprecieze că recunoașterea faptei este formală, de disculpare la celălalt inculpat. Consideră că nu se poate aprecia discreționar ca avem de a face cu o recunoaștere formală.
Având în vedere probele administrate în cauză și în situația în care se va aprecia că declarațiile inculpatei cu privire la coinculpatul nu corespund adevărului, solicită să se constate că inculpata este concubina inculpatului și au mai mulți copii împreună. Având în vedere rațiunile care l-au determinat pe legiuitor să reglementeze posibilitatea martorului de a nu face declarații în asemenea situații, prin bunăvoința instanței, solicită să se facă aplicarea și cu privire la inculpata din prezenta cauză, având în vedere că aceasta încă din faza de urmărire penală a avut o poziție sinceră, de recunoaștere participației sale la această faptă.
Totodată, solicită înlăturarea dispozițiilor art. 41 alin.2 Cod procedură penală, întrucât inculpata a săvârșit o singură faptă, respectiv la data de 20.06.2008, când inculpata se reține că ar fi vândut acea cantitate de droguri.
Având în vedere toate considerentele expuse anterior solicită să se aplice o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului,având cuvântul, solicită în temeiul art. 379 pct.2 lit. a Cod procedură penală admiterea apelului declarat de către inculpatul G, considerând că se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate acestuia fiind incidente dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Solicită condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru infracțiunea pentru care este cercetat în prezenta cauză, în condițiile în care minimul special este de 5 ani închisoare, iar instanța de fond a aplicat o pedeapsă cu închisoarea mai mare cu doi ani decât minimul în condițiile în care nu s-au reținut dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002. Totodată, consideră că la pedeapsa de 7 ani închisoare se impune aplicarea unui spor de 1 an închisoare astfel cum a reținut și instanța de fond.
În plus, apreciază că nu se justifică aplicarea pedepsei complementare a degradării militare, în condițiile în care din dosar nu rezultă că inculpatul este militar activ sau în rezervă, ci rezultă faptul că are stagiul militar nesatisfăcut.
Referitor la solicitarea de achitare a inculpatului, consideră că nu este întemeiată, deși nu a recunoscut săvârșirea faptei, apreciază că din probele administrate, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită, relevante fiind în acest sens procesul-verbal de redare a convorbirilor audio-video în mediul ambiental, procesul-verbal întocmit de către, declarațiile acestuia în fața instanței de fond și declarațiile colaboratorului.
În ceea ce privește apelul declarat de către inculpata, solicită în temeiul art. 379 pct.1 lit. a Cod procedură penală respingerea apelului,ca nefondat, apreciind că nu se justifică reducerea cuantumului pedepsei aplicate, în condițiile în care s-a reținut starea de recidivă post executorie, anterior inculpata fiind condamnată la 5 ani închisoarea pentru același gen de infracțiuni, în acea cauză fiind reținute circumstanțe atenuante.
Totodată, consideră că trebuie să se aibă în vedere că inculpata a încercat să împiedice tragerea la răspundere a inculpatului G prin declarațiile date în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptele reținute în sarcina apelanților-inculpați, apreciază că ne aflăm în fața unei forme continuate a infracțiunii prevăzută de art.2 din Legea nr. 143/2000, fiind îndeplinite condițiile prevăzută de art. 41 alin.2 Cod penal, respectiv comiterea de infracțiuni la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni, care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, fiind vorba doar de variante alternative de comitere a acestor infracțiuni, respectiv vânzarea de droguri de mare risc și deținerea. Din situația de fapt rezultă că anterior și ulterior vânzării, cei doi inculpați au deținut droguri de mare risc.
Solicită în conformitate cu dispozițiile art. 383 Cod procedură penală să se mențină starea de arest preventiv a celor doi inculpați, să se deducă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării de la 21.06.2008 la zi.
Solicită să se dispună obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar cu privire la apelul declarat de către inculpatul G cheltuielile judiciare urmând să rămână în sarcina statului.
Apelantul-inculpat, având cuvântul, arată că la momentul descinderii organelor de poliție în apartamentul 9 el se afla în acea locație, aflându-se în apartamentul nr. 14 și asupra sa nu s-au găsit droguri sau bani. Este adevărat că s- găsit o sumă de bani dar nu asupra sa ci a fiului său.
Solicită să se pronunțe o hotărâre legală și temeinică cu respectarea prevederilor legale, urmând să se țină cont că nu comercializează și nu consumă droguri.
Apelanta-inculpată,având cuvântul, arată că deși reprezentantul parchetului a susținut că încercat să împiedice tragerea la răspundere a inculpatului G prin declarațiile date în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, precizează și la acest moment că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea faptei. Mai precizează că a vândut 28 grame și 135 grame din casă, pe care le cumpărase înainte cu două zile.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 09 martie 2009.
Dată în ședință publică azi, 02 martie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 09martie 2009
CURTEA,
Având în continuare nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 11 martie 2009.
Dată în ședință publică azi, 09 martie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 11martie 2009
CURTEA,
Având în continuare nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 13 martie 2009.
Dată în ședință publică azi, 11 martie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2847/2008)
DECIZIA PENALĂ NR. 67A
Ședința publică de la 13 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - reprezentat de procuror.
Pe rol urmează pronunțarea asupra apelurilor declarate de către inculpații G și, împotriva sentinței penale nr. 1360/ 24.10.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02.03.2009, ce face parte integrantă din prezenta decizie penală.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea de la data de 02.03.2009 la datele de 09.03.2009, 11.03.2009 și 13.03.2009, când, în aceeași compunere a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1360 din 24.11.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, în baza art.2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.41 alin. 2 și 37 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul G, la pedeapsa de 12 ani închisoare.
În baza art.61 alin. 1 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată privind din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului prin 735/4.06.2002 a Judecătoriei Sectorului 2 B, pentru săvârșirea infracțiunii prev de art.2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 și s-a contopit restul rămas neexecutat de 1289 zile închisoare în pedeapsa aplicată prin prezenta, de 12 ani închisoare, s- aplicat și un spor de 1 an, în final, inculpatul urmând a executa 13 (treisprezece) ani închisoare.
În baza art.65 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a,b,d,e Cod penal pe o durata de 7 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a,b,d,e Cod penal.
În baza art.67 alin 2 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.
În baza art. 350 alin 1 din Codul d e procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus prevenția de la 21.06.2008 la zi.
În baza art.2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.41 alin. 2, art. 37 lit. b și art. 75 alin.2 din Codul penal și art.19 din Legea nr.682/2002, a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.65 Cod penal i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit. a,b,d,e Cod penal pe o durata de 7 ani.
S-a făcut aplicarea art.71-64 lit. a,b,d,e Cod penal.
În baza art.350 alin. 1 din Codul d e procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatei.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus prevenția de la 21.06.2008 la zi.
În baza art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143 /2000 s-a dispus confiscarea, în vederea distrugerii a 26, 82 heroină ( proces verbal nr. -/20.06/2008, fila 46 dup) și 184,39 heroină (proces verbal nr.-/30.06.2008, fila 106 dup), cantități de stupefiante rămase în urma analizelor de laborator.
În baza art. 118 lit. b Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpata a cântarului electronic inscripționat "Partner " (reținut prin dovada seria D nr -/8 iulie 2008, fila 133 dup).
În baza art. 191 alin. 2 din Codul d e procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 2000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Ca urmare a informațiilor primite de la IGPR - Serviciul de Combatere a micului trafic și a consumului stradal de droguri, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, s-a sesizat în luna iunie 2008 cu privire la activitatea infracțională a numiților zis și, aceștia fiind suspectați că ar face trafic de droguri de mare risc.
Informațiile primite de la organele de poliție au fost confirmate și de către colaboratorul sub acoperire care a arătat că a mai cumpărat droguri de la cei doi inculpați.
În acest sens, a fost introdus în cauză și investigatorul sub acoperire care împreună cu numitul au procedat la cumpărarea supravegheată de droguri de la cei doi traficanți.
Inculpatul, a propus colaboratorului vânzarea a 50 heroină, stabilindu-se data de perfectare a vânzării la 20.06.2008.
Colaboratorului i-a fost remisă suma de 4000 lei, după ce, în prealabil, a fost înseriată și consemnată în proces verbal (fila 25 dup).
La data de 20.06.2008, colaboratorul sub acoperire, purtând asupra sa echipament de înregistrare din mediul ambiental, s-a întâlnit cu inculpatul în fața blocului unde acesta locuia și au convenit să primească 28 heroină în schimbul sumei de 4000 lei.
Au urcat împreună în apartamentul nr.9, folosit de cei doi coinculpați unde martorul cumpărător a primit cantitatea de droguri de la inculpat, cantitate ce a fost cântărită de coinculpata. Deși conveniseră să cumpere 28 heroină, în fapt i-a fost remisă cumpărătorului doar cantitatea de 26,65 heroină. Banii au fot remiși coinculpatei care la rândul său i-a predat minorului G, în vârsta de 16 ani, fiul inculpatului, pentru a nu fi găsită cu suma compromițătoare asupra sa, în cazul unei intervenții a organelor de poliție. Acest comportament nedemn al inculpatei, de folosire a unui minor la traficul de droguri a fost avut în vedere ca circumstanță agravantă.
au fost predate de colaborator organelor de poliție, în urma
raportului de constatare tehnico științifică întocmit rezultând că este vorba de
pulbere ce conține heroină, cofeină și griseofulvin.
Organele de politie au intervenit și au percheziționat și apartamentul unde locuiește cu forme legale inculpatul, respectiv apartamentul nr.14, locație unde au fost găsite 190 grame heroină, cantitatea fiind porționată și ambalată în mai multe pungulițe din material plastic.
Numita care locuia, în fapt, în apartamentul cu nr.14, fiind audiată în calitate de martoră, a arătat că întreaga cantitate de droguri găsită la percheziție, a fost primită de la inculpata, "pentru păstrare", împrejurare ce a fost confirmată de inculpată.
În drept, instanța de fond a reținut că, fapta celor doi inculpați de a vinde colaboratorului sub acoperire cantitatea de 26,65 heroină și de a deține în vederea vânzării cantitatea de 190 heroină, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri mare risc în formă continuată, prev. de art.2 alin. l și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Cu privire la atitudinea procesuală a inculpatului G, instanța de fond a reținut că a avut o poziție procesuală nesinceră, nerecunoscând faptele ce i se impută în pofida faptului că a fost înregistrat în mediul ambiental în timp ce efectua tranzacția cu droguri. Mai mult decât atât, a încercat să acreditez ideea absurdă că doar i-ar fi comunicat colaboratorului ce cantitate de droguri ar putea cumpăra cu 4000 lei iar când acesta s-a oferit să cumpere i-a spus să se ducă sus în apartament și să vorbească cu soția sa (fila 57 dosar instanță), susținând că nu are legătură cu vânzarea de droguri.
S-a apreciat că poziția sa de vădită nesinceritate se datorează, în mod evident, faptului că este recidivist în forma recidivei mari speciale postcondamnatorii și că încearcă să evite o condamnare corespunzătoare pentru stăruința sa deosebită în traficul de droguri. Faptul că nu locuiește în mod constant la adresa sa din buletin, respectiv în apartamentul nr.14 unde a fost găsită cantitatea de 190 heroină porționată, nu prezintă relevanță, atâta vreme cât, avea acces în acea locație iar heroina a fost pusă în acel loc, la păstrare, în vederea vânzării de către cei doi coinculpați potențialilor clienți.
Cu privire la inculpata, concubina inculpatului, instanța de fond a reținut că a avut un comportament procesual nesincer. Aceasta și-a recunoscut formal fapta numai că, a dat declarații false în vederea deculpabilizării celuilalt inculpat. Cu referire la poziția procesuală a inculpatei, Tribunalul a apreciat că a nu da declarații sau a nu recunoaște învinuirile reprezintă o expresie a dreptului la apărare, organelor de urmărire penală revenindu-le sarcina de a demonstra vinovăția unei persoane, însă a da declarații false în scopul de a deculpabiliza un infractor, demonstrează o vădită îndrăzneală, lipsă de respect pentru valorile sociale ocrotite de norma de incriminare și nu în ultimul rând, demonstrează că infractorul încearcă să blocheze tragerea la răspundere penală a celorlalți participanți.
Astfel, a reținut că declarațiile inculpatei, de deculpabilizare a inculpatului, sunt contrazise chiar de declarațiile acestuia din urmă, dar și de înregistrarea din mediul ambiental.
Aceasta conduită procesuală coroborată cu acțiunea de remitere a banilor proveniți din vânzarea de heroina către un copil de 16 ani, reprezintă circumstanțe agravante care au fost reținute de instanța de fond.
La individualizarea pedepselor aplicate în cauză, Tribunalul a ținut seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal.
Astfel, avut în vedere de gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor și periculozitatea făptuitorilor, precum și împrejurarea că aceștia sunt recidiviști, ambii suferind condamnări pentru trafic de droguri de mare risc.
S-a reținut că inculpatul este recidivist postcondamnatoriu, făcându-se aplicarea dispozițiilor art.61 din Codul penal. Prin urmare, a fost revocată liberarea condiționată privind pedeapsa de 10 ani închisoare pentru trafic de droguri, aplicată prin sentința penală nr.735/2002 a Judecătoriei sectorului 2 B și a fost contopit restul rămas neexecutat de 1289 zile cu pedeapsa aplicata prin prezenta, dându-se spre executare pedeapsa cea mai grea sporită cu 1 an. S-a motivat că aplicarea sporului este imperios necesară având în vedere că partea de pedeapsă, rămasă neexecutată, este destul de mare precum și faptul că, în aceste condiții, nu trebuie să se creeze o situație de impunitate referitoare la aceasta.
Inculpata a beneficiat de dispozițiile art. 19 din Legea 682/2002, limitele de pedeapsa fiind reduse la Tribunalul a dat relevanță stării de recidivă postexecutorie specială dar și circumstanțelor agravante judiciare menționate anterior.
Pentru ambii inculpați instanța a aplicat pedepse complementare, interzicând drepturile prevăzute de art. 64 lit. a,b,d,e Cod penal pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale.
S-a apreciat că drepturile electorale se cuvin a fi interzise în totalitate față de gravitatea deosebită a faptelor și stăruința deosebită a inculpaților în comiterea infracțiunilor de trafic de droguri.
Și drepturile prev. de art. 64 lit. d și e Cod penal, au fost interzise inculpaților avându-se în vedere gravitatea faptelor dar și modalitatea în care minorul G, în vârsta de 16 ani, fiul inculpatului, a fost folosit în activitatea de trafic de droguri.
Față de pedeapsa principală aplicată inculpatului, Tribunalul i-a aplicat acestuia și pedeapsa complementară a degradării militare.
A fost menținută starea de arest preventiv a ambilor inculpați și a fost dedusă prevenția la zi. De asemenea, s-a dispus confiscarea stupefiantelor rămase în urma analizelor de laborator dar și a cântarului electronic folosit la cântărirea drogurilor.
Împotriva hotărârii instanței de fond au formulat apel, în termen, ambii inculpați.
Inculpatul G a criticat sentința susținând că nu a comis infracțiunea pentru care a fost condamnat, solicitând achitarea în baza art.10 lit. În acest sens, a învederat că nu există probe că a vândut droguri și anume fotografii sau o constatare în flagrant a infracțiunii, dimpotrivă martorul denunțător a declarat că a dat banii inculpatei și a primit drogurile de la aceasta. De asemenea, a susținut că nu a deținut droguri în scopul vânzării întrucât nu locuiește la apartamentul 14 unde au fost găsite cu prilejul percheziției ci la apartamentul nr.9 dar plătește întreținere și pentru apartamentul 11.
Inculpata a criticat hotărârea cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, apreciind că se impunea reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art.74 lit. c din Codul penal și reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege.
În cadrul cercetării judecătorești efectuate în apel, au fost ascultați inculpații, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosar. (filele 52,53 din dosarul de apel)
De asemenea, la 12.01.2009, a fost depusă la dosar adresa nr.152/P/2008 din 07.01.2009 a Direcției Naționale Anticorupție, Secția de combatere a corupției, din care rezultă că la data de 13.10.2008, inculpatul G a denunțat săvârșirea de către inculpații și a infracțiunilor de trafic de influență, aceștia fiind trimiși în judecată pentru aceste fapte, astfel încât se solicită a se aprecia de către instanța de apel cu privire la aplicarea dispozițiilor art.19 din Legea nr.682/2002.(fila 12 din dosarul de apel)
La dosar a fost depusă o copie a sentinței penale nr.1209/30.09.2004 pronunțată de Tribunalul București privind pe inculpata cu mențiuni privind data rămânerii definitive și modalitatea de executare a pedepsei aplicate. (filele 45-50 din dosarul de apel)
Curtea, din oficiu, a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților prin înlăturarea dispozițiilor art.41 alin.2 din Codul penal.
Analizând sentința apelată atât prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art. 371 alin. 2.proc.pen. Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a stabilit situația de fapt printr-o evaluare justă a materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, conferind, în mod corect, valoare probatorie doar acelor declarații ale inculpaților care s-au coroborat cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Astfel,în urma analizării materialului probator administrat în cauză, Curtea reține în esență că, la data de 20.06.2008, inculpații G și au vândut colaboratorului, 26,65 grame de heroină. De asemenea, reține că aceștia dețineau, în vederea vânzării, cantitatea de 190,4 grame heroină, găsită ca urmare a percheziției domiciliare efectuate la data de 20.06.2008 când a fost supravegheată vânzarea celor 26,65 grame de heroină.
Situația de fapt, astfel cum a fost reținută, se probează cu următoarele mijloace de probă: proces - verbal de sesizare din oficiu (fila 2 din dosarul de urmărire penală), procese - verbale de investigație întocmite de organele de poliție(filele 11-18 din dosarul de urmărire penală), procese - verbale de capcanare criminalistică și înseriere a bancnotelor ce constituie suma de 4.000 lei(filele 24,25 din dosarul de urmărire penală), proces - verbal de percheziție domiciliară(filele 26-33 din dosarul de urmărire penală), declarațiile martorilor asistenți și (filele 34-36 și 37 din dosarul de urmărire penală), declarațiile martorilor și G (filele 40,41 și 58 din dosarul de urmărire penală), proces - verbal de redare a convorbirii purtate în mediul ambiental de către inculpați și colaboratorul (filele 52,53 din dosarul de urmărire penală), declarația colaboratorului (filele 56,57 din dosarul de urmărire penală), procese verbale și rapoarte de constatare tehnico-științifică nr.-/20.06.2008 și nr. -/20.06.2008(filele 45-48, 91-106 din dosarul de urmărire penală), planșă foto cu aspecte privind constatarea în flagrant a infracțiunii (filele 107-129 din dosarul de urmărire penală), declarația martorului cu identitate protejată ( fila 70 din dosarul instanței de fond) și declarațiile inculpaților (filele 75,76,81,87-90,134-136 din dosarul de urmărire penală, filele 57,58 din dosarul instanței de fond).
Instanța de fond a întreprins demersuri pentru audierea colaboratorului însă prin procesul-verbal din 03.11.2008 s-a consemnat că acesta este plecat în Spania așa încât ascultarea acestuia nu a fost posibilă.
Inculpatul G a negat participarea la comiterea faptei susținând, cu prilejul audierii de către instanța de fond, că nu a dat efectiv cantitatea de drog și nici nu a luat banii de la colaborator, aceste activități fiind realizate de concubina sa . Cu toate acestea, a declarat că s-a întâlnit în fața blocului în care locuia cu colaboratorul, că acesta i-a spus că are asupra lui 40.000.000 lei și că dorește să cumpere heroină, și nu știe ce cantitate poate să cumpere cu acești bani. În continuare, tot inculpatul a declarat că a refuzat să primească cei 40.000.000 lei de la colaborator, îndrumându-l să meargă sus, să vorbească cu inculpata . După puțin timp a urcat și inculpatul și l-a surprins pe colaborator certându-se cu inculpata cu privire la o cantitatea de substanță pe care aceasta o cântărea și despre care a aflat ulterior, de la inculpată, că este ceai de lămâie. Tot inculpatul a mai declarat că în acel moment au pătruns în apartament organele de poliție care au găsit asupra fiului său G, în vârstă de 15 ani, suma de 40.000.000 lei pe care inculpata i-a remis- (declarația inculpatului de la fila 57 din dosarul instanței de fond)
Din declarația inculpatului dată în fața instanței de fond rezultă, fără dubiu, că inculpatul a știut pentru ce a venit colaboratorul la locuința lui, chiar el i-a calculat ce cantitate de heroină poate cumpăra cu suma pe care o avea asupra sa, l-a îndrumat să urce în apartamentul în care locuia și a asistat când inculpata a cântărit substanța solicitată de colaborator. Totodată, a declarat că a fost prezent când au apărut organele de poliție și au constatat că suma de 40.000.000 lei se afla asupra fiul său G, acesta primind-o de la inculpată pentru a număra. Prin urmare, nu există nici o îndoială că inculpatul a cunoscut că a cumpărat heroină așa încât, susținerile sale, potrivit cărora a aflat de la inculpată că i-a vândut colaboratorului ceai de lămâie, sunt mincinoase, fiind date cu scopul de fi exonerat de răspundere.
Inculpata a declarat, în mod constant, că inculpatul G nu a participat la vânzarea heroinei către colaborator. Susținerile acesteia sunt în totală contradicție cu declarațiile inculpatului din care rezultă că a discutat cu colaboratorul, cunoscând intenția acestuia, dar și cu celelalte probe administrate, respectiv declarația colaboratorului, procesul-verbal de redare a convorbirii purtate în mediul ambiental de către inculpați și colaboratorul și declarația martorului cu identitate protejată .
Împrejurarea că ambii inculpați au participat la comiterea faptei rezultă din procesul-verbal de redare a convorbirii purtate în mediul ambiental de către inculpați și colaboratorul, din declarațiile martorului cu identitate protejată și a colaboratorului.
Astfel, din conținutul convorbirii purtate în mediul ambiental rezultă că inculpatul a calculat cantitatea de heroină corespunzătoare sumei oferite de colaborator, împrejurare pe care chiar inculpatul o recunoaște prin declarația dată în fața instanței. De asemenea, din conținutul aceleiași convorbiri rezultă că inculpatul a fost cel care i-a cerut inculpatei să cântărească heroina ce trebuia remisă colaboratorului și, tot el, și-a exprimat nemulțumirea față de împrejurarea că acesta nu a cumpărat cantitatea de 50 de grame, asupra căreia se înțeleseseră anterior.
De altfel, cu prilejul constatării în flagrant a infracțiunii, în locuință se aflau ambii inculpați, precum și fiul inculpatului asupra căruia s-au găsit banii.
Cu privire la deținerea cantității de 190,4 grame heroină, găsită ca urmare a percheziției domiciliare efectuate la data de 20.06.2008, inculpata a susținut că deși nu locuia efectiv în apartamentul 14 ci în apartamentul 9, în care a avut loc vânzarea anterior descrisă, drogurile îi aparțin. Totodată, a precizat că inculpatul nu a avut cunoștință de existența acestora.
Inculpatul, deși potrivit actului de identitate, are domiciliul la apartamentul 14, declarat că locuiește, în fapt, la apartamentul 9 așa încât, heroina găsită cu prilejul percheziției în apartamentul 14 nu îi aparține.
Din conținutul procesului verbal de investigație din 19.06.2008, aflat la fila 18 din dosarul de urmărire penală, întocmit de către organele de poliție anterior constatării în flagrant a infracțiunii, rezultă că inculpații utilizau ca spațiu de depozitare pentru droguri, apartamentele 9, 14, și 11 situate în același bloc.
Din actele dosarului rezultă că în aceste apartamente locuiau inculpații și rude ale acestora.
Împrejurarea că nu locuia efectiv în apartamentul 14, nu însemnă că heroina găsită la percheziție nu îi aparține. Tot astfel, și inculpata locuia în apartamentul 9 dar, acest fapt nu a împiedicat-o să ascundă heroina într-un apartament în care avea acces.
Curtea, nu poate primi această apărare a inculpatului, întrucât din probele anterior menționate rezultă că acesta a stabilit prețul heroinei vândute, în funcție de cantitate, fiind dispus să vândă o cantitate mai mare decât cea dorită de colaborator, și exprimându-și nemulțumirea când acesta nu a mai cumpărat cantitatea negociată inițial, pe care evident o deținea, din moment ce, o oferise spre vânzare, ceea ce demonstrează că avea cunoștință de întreaga cantitate de droguri găsită la percheziție.
De asemenea, așa cum s-a reținut, ambii inculpați fuseseră anterior condamnați pentru trafic de droguri ceea ce exclude varianta susținută de aceștia, potrivit căreia inculpata deținea și vindea droguri în apartamentul în care locuia cu inculpatul, folosind un cântar pentru această activitate, dar inculpatul credea că vinde ceai, ca și cum din banii obținuți din această activitate își procurau cele necesare traiului lor și al copiilor lor, în condițiile în care nici unul dintre ei nu avea loc de muncă.
Cu privire la încadrarea juridică, Curtea constată că atât deținerea în scopul vânzării cât și vânzarea, reprezintă variante alternative, echivalente sub aspectul semnificației lor penale, de comitere a infracțiunii de trafic de droguri, prev. de art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2000.
Având în vedere modalitatea concretă de comitere a faptei constând în aceea că inculpații, în timp ce dețineau în scopul vânzării o cantitate de heroină (variantă alternativă ce prezintă caracteristicile unei infracțiuni continue), au vândut o cantitate de heroină, constatându-se în flagrant comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, Curtea apreciază că toate actele materiale
(deținere și vânzare), săvârșite în condițiile arătate mai sus, se înscriu în ansamblul unei activități infracționale unice, ce prezintă cumulativ caracteristicile a două modalități alternative ale aceleiași infracțiuni.
Cele două acte materiale fiind săvârșite cu aceeași ocazie, într-o strânsă legătură între ele și exteriorizând un proces execuțional unic dar aparținând unor variante alternative diferite ale aceleiași infracțiuni, constituie o singură infracțiune, o unitate infracțională naturală și nu o unitate legală de infracțiune, cum ar fi infracțiunea continuată.
Așadar, se impune înlăturarea dispozițiilor art.41 alin.2 din Codul penal din încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților.
Prin urmare, Curtea va schimba încadrarea juridică dată faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpaților G din infracțiunea prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit. din Codul penal în infracțiunea prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.37 lit. din Codul penal și din infracțiunea prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit. din Codul penal în infracțiunea prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal.
De asemenea, sub aspectul participației la comiterea infracțiunii, Curtea reține că inculpații sunt coautori ai faptei întrucât au efectuat nemijlocit acte de executare, identice (deținerea în scopul vânzării) sau care s-au completat unele pe altele într-o activitate unică (vânzarea).
În concluzie, susținerile inculpatului vizând lipsa probelor în ceea ce privește participarea sa la comiterea faptei sunt neîntemeiate.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului G, Curtea constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, față de împrejurarea că la data de 13.10.2008, inculpatul a denunțat săvârșirea de către inculpații și a infracțiunilor de trafic de influență, aceștia fiind trimiși în judecată pentru faptele sesizate.
a fost formulat în timpul judecării în fond a cauzei, astfel încât Curtea va reține această împrejurare ca un motiv legal de reducere la Jal imitelor pedepsei pentru infracțiunea prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, urmând să procedeze la reindividualizare a pedepsei aplicate acestuia, în limitele de pedeapsă cuprinse între 5 și 10 ani închisore.
În procesul de reindividualizare a pedepsei, Curtea va aplica o pedeapsă principală de 6 ani închisoare, stabilită printr-o reducere proporțională a celei anterioare, în raport cu reducerea limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și, ținând seama de principiul neagravării situației inculpatului în propriul apel.
Din această perspectivă solicitarea procurorului de a se aplica inculpatului o pedeapsă de 7 ani închisoare încalcă principiile enunțate anterior, întrucât pedeapsa maximă pe care instanța de apel o poate aplica acestuia este de 6 ani închisoare.
Astfel, dacă inculpatului i s-a aplicat de către instanța de fond o pedeapsă de 12 ani închisoare, reprezentând o majorare cu 2 ani a minimului de 10, prevăzut în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, reducându-se la J acest minim ca efect al reținerii art.19 din Legea nr. 682/2002, Curtea aplicând principiile proporționalității și al neagravării situației în propria cale de atac va putea stabili pedeapsa adăugând la minimul de 5 ani închisoare un an ( J din cât a adăugat instanța de fond la minim), în total 6 ani închisoare.
În consecință, în baza art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.37 lit. din Codul penal și art.19 din Legea nr.682/2002 va condamna pe inculpatul la o pedeapsă de 6 ani închisoare
În baza art.61 alin.1 din Codul penal va revoca liberarea condiționată privind pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 alin. 2 din Legea nr.143/2000 prin sentința penală nr. 735/04.06.2002 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 B, rămasă definitivă și va contopi restul de 1289 de zile, rămas de executat din această pedeapsă, cu pedeapsa aplicată prin prezenta, aplicând un spor de un an, astfel că, în final, inculpatul va executa pedeapsa de 7 ani închisoare.
Aplicarea sporului de un an este justificată de împrejurarea că partea de pedeapsă, de peste 3 ani închisoare, rămasă neexecutată, este destul de mare precum și de faptul că nu trebuie să se creeze o situație de impunitate referitoare la aceasta.
Astfel, ca urmare a reducerii cuantumului pedepsei principale, Curtea va reduce corespunzător și durata pedepsei complementare, așa încât, în baza art. 65 din Codul penal va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a, b, d, din Codul penal pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 din Codul penal va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a, b, d, din Codul penal, pe durata executării pedepsei principale.
Cu privire la pedeapsa complementară a degradării militare, Curtea constată că a fost nelegal aplicată inculpatului de către instanța de fond.
Potrivit dispozițiilor art.67 alin. 2 din Codul penal, degradarea militară se aplică obligatoriu condamnaților militari și rezerviști, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea mai mare de 10 ani sau detențiunea pe viață.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul nu are calitatea de militar sau rezervist ceea ce face ca pedeapsa complementară să nu îi poată fi aplicată.
Inculpata a criticat hotărârea instanței de fond cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, apreciind că se impunea reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art.74 lit. c din Codul penal și reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege.
Examinând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că inculpata a avut o comportare nesinceră în cursul procesului penal așa încât nu se poate reține circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 lit. c din Codul penal.
Cu toate acestea, Curtea constată că pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatei este disproporționată în raport cu pedeapsa aplicată inculpatului, de numai 6 ani închisoare, având în vedere că aceștia au avut aceeași participare la comiterea faptei, în calitate de coautori care au desfășurat în mod nemijlocit acte de executare identice sau care s-au completat, au avut o atitudine nesinceră în cursul procesului penal și au dat dovadă de perseverență în comiterea aceluiași gen de infracțiuni.
De asemenea, constată că în raport cu împrejurarea că inculpata a implicat în activitatea infracțională pe minorul G, în vârstă de 16 ani, remițându-i suma obținută din vânzarea de heroină, se impune menținerea dispozițiilor art.75 alin.2 din Codul penal.
Ca atare, procedând la o reindividualizare a pedepsei aplicate inculpatei, prin raportate la limitele prevăzute de lege, Curtea, va aplica acesteia o pedeapsă de 6 ani închisoare.
Astfel, în baza art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.37 lit. b și art.75 alin.2 din Codul penal și art.19 din Legea nr.682/2002 va condamna pe inculpata la o pedeapsă de 6 ani închisoare.
Ca urmare a reducerii cuantumului pedepsei principale, Curtea va reduce corespunzător și durata pedepsei complementare, așa încât, în baza art. 65 din Codul penal va interzice inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit. a, b, d, din Codul penal pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 din Codul penal interzice inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit.a, b, d, din Codul penal pe durata executării pedepsei principale.
În concluzie, Curtea va admite apelurile formulate de inculpați, va desființa hotărârea apelată doar cu privire la individualizarea pedepselor aplicate acestora.
Totodată, va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
De asemenea, apreciind că subzistă temeiurile care au justificat arestarea preventivă a inculpaților, constatând că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, Curtea va menține starea de arest acestora.
Va deduce prevenția pentru ambii inculpați de la 21.06.2008 la zi.
Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile formulate de inculpații și împotriva sentinței penale nr.1360/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală.
Desființează, în parte, sentința apelată și rejudecând:
În baza art.334 din Codul d procedură penală, schimbă încadrarea juridică dată faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpaților G din infracțiunea prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit. din Codul penal în infracțiunea prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.37 lit. din Codul penal și din infracțiunea prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit. din Codul penal în infracțiunea prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal.
În baza art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.37 lit. din Codul penal și art.19 din Legea nr.682/2002 condamnă pe inculpatul la o pedeapsă de 6 ani închisoare.
În baza art.61 alin.1 din Codul penal revocă liberarea condiționată privind pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 alin. 2 din Legea nr.143/2000 prin sentința penală nr. 735/04.06.2002 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 B, rămasă definitivă și contopește restul de 1289 de zile, rămas de executat din această pedeapsă, cu pedeapsa aplicată prin prezenta, aplicând un spor de un an, astfel că, în final, inculpatul va executa pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 65 din Codul penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a, b, d, din Codul penal pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 din Codul penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a, b, d, din Codul penal pe durata executării pedepsei principale.
Înlătură pedeapsa complementară a degradării militare aplicată inculpatului.
În baza art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.37 lit. b și art.75 alin.2 din Codul penal și art.19 din Legea nr.682/2002 condamnă pe inculpata la o pedeapsă de 6 ani închisoare.
În baza art. 65 din Codul penal interzice inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit. a, b, d, din Codul penal pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 din Codul penal interzice inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit.a, b, d, din Codul penal pe durata executării pedepsei principale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art.350 din Codul d procedură penală, menține starea de arest a inculpaților.
În baza art.381 alin.1 din Codul d e procedură penală, deduce durata reținerii și arestării preventive pentru ambii inculpați de la 21.06.2008 la zi.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru parchet și de la comunicare pentru inculpați.
Pronunțată în ședință publică, azi,13.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. SC
. 2 ex./29.04.2009
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Lucia Rog
