Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Încheierea /2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 3 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky G -
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva sentinței penale nr. 308/PI 14.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul intimat, personal și asistat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, inculpatul intimat, personal și asistat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nefiind formulate cereri sau invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Procurorul susține apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și solicită admiterea apelului și desființarea sentinței primei instanțe pe care o apreciază ca netemeinică și nelegală pentru următoarele aspecte: greșita achitare a inculpaților pentru comiterea infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc și a infracțiunii de consum de droguri; cantitatea rămasă în urma analizelor de laborator care trebuia confiscată de către instanța de fond era de 5 grame cannabis și nu de 0.5 grame rezină de cannabis; instanța a omis să se pronunțe cu privire la aplicarea art. 18 alin.1 din Legea nr. 143/2000 mod. atunci când a dispus confiscarea drogurilor rămase; obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat s-a făcut de către instanța de fond în temeiul alt text de lege decât cel impus de soluția adoptată.
Apărătorul inculpatului, av. pune concluzii de respingere a apelului parchetului și menținerea sentinței atacate, apreciind că în mod corect instanța de fond a dispus achitarea inculpaților, având în vedere criteriile de apreciere a pericolului concret pentru ordinea publică. Referitor la cantitatea de 0,5 grame de rezină de cannabis confiscată în vederea distrugerii, este cea corectă, fiind vorba de rezină, substanța efectiv înțeleasă de lege ca fiind nelegală, atâta timp cât semințele de cannabis nu fac obiectul Legii 143/2000. În ceea ce privește motivul de apel al parchetului referitor la omiterea de către instanță să se pronunțe cu privire la aplicarea art. 18 alin.1 din Legea 143/2000, precum și cel referitor la achitarea de către inculpați a cheltuielilor către stat, lasă la aprecierea instanței.
Apărătorul inculpatului, av., pune concluzii de respingere a recursului parchetului ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului ca legală și temeinică, apreciind că, referitor la motivul de apel al parchetului privind temeiul de drept invocat de instanța la obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat, este vorba eoe roare materială, iar în ceea ce privește achitarea inculpatului, aceasta este corectă, având în vedere cantitatea mică de droguri - 0,6 grame - găsită asupra acestuia.
Inculpații intimați și, având fiecare ultimul cuvânt, au solicitat respingerea apelului parchetului.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 306 Cpp,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la 11.11.2008.
Dată în ședință publică azi, 03.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - G -
GREFIER
- -
Tehnored. /11.11.08
RO MANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.155/
Ședința publică din 11 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea soluției privind apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva sentinței penale nr. 308/PI 14.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra apelului, concluziile apărătorilor și ale procurorului și ultimul cuvânt al inculpaților au avut loc în ședința publică de la 03.11.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 11 noiembrie 2008, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 308/PI din 14.04.2008, Tribunalul Timiș, în temeiul art 11 pct. 2 lit. a Cpp raportat la art.10 lit. d Cpp a achitat pe inculpatul, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, prev. de art. 3 alin 1 din Legea 143/2000.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit1Cpp raportat la art. 181Cpp a achitat pe același inculpat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum.
În temeiul art. 181alin. 3 Cp raportat la art. 91 lit. c Cp a aplicat inculpatului amenda administrativă în cuantum de 1000 lei.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cpp raportat la art. 10 lit. d Cpp a achitat pe inculpatul, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, prev. de art. 3 alin 1 din Legea 143/2000.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit1Cpp raportat la art. 181Cp a achitat pe același inculpat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum.
În temeiul art. 91 lit. c Cp a aplicat inculpatului amenda administrativă în cuantum de 1000 lei.
În baza art. 17 alin. 1 din Legea 143/2000 coroborat cu art. 118 lit. f Cp a dispus confiscarea cantității de 0,5 gr rezină de cannabis rămasă în urma analizelor de laborator în vederea distrugerii.
În temeiul art. 191 Cpp a obligat inculpații să achite în favoarea statului câte 300 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.
Din analiza probatoriului administrat, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
Cei doi inculpați, împreună cu martorii, G, la rândul lor învinuiți pentru săvârșirea infracțiunii de consum de droguri, s-au deplasat, la data de 23 03 2007, cu mașina inculpatului în Olanda, pentru a participa la meciul de fotbal Olanda - România.
Ajunși în Olanda, după ce au vizitat orașul, s-au oprit la o cafea unde au comandat cafea, dar pe lângă aceasta, chelnerul le-a propus să consume și canabis, produs care se comercializează liber în astfel de localuri în această țară.
Tot grupul a fost de acord să încerce acest produs. Inculpații au comandat 2 pliculețe. Acestea au fost împărțite la cele 5 persoane, din canabisul oferit s-au fabricat țigări din care au consumat cei cinci, iar pentru că în cele două pliculețe mai rămăsese din produs, cei doi inculpați le-au luat cu ei. Inculpatul a luat și doua foițe care fuseseră livrate la cafenea și care reprezentau capătul de țigară și pe care le pusese în buzunar. Inculpatul a luat celălalt pliculeț și l-a ascuns în bagaje. În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a arătat că a pus cantitatea de drog în bagaje, cu scopul de aof olosi personal, după ce a ambalat-o în mai multe pliculețe, acceptând ideea ca va veni în țară cu acestea, dar nu cu scopul de a-l ascunde de autorități. A arătt că, la momentul intrării în vama, în momentul în care a remarcat că este oprit de lucrătorii vamali, a realizat că deținea droguri asupra sa și dintr-un gest reflex, a aruncat o hârtie care conținea resturi de canabis.
Cantitatea găsită asupra sa este de 7,9 gr, acesta având și un nr. de 30 semințe, care însă nu sunt supuse regimului stabilit de Legea 143/2000.
Inculpatul a declarat că el a pus pliculețul luat inițial într-un buzunar, iar pe drumul spre România, în cursa de avion spre Budapesta, realizând că nu ar fi trebuit sa-l aibă asupra sa, l-a pus într-un ciorap.
Asupra inculpatului s-au găsit 0,6 gr canabis și cele două foițe ce reprezentau capetele de țigară.
Având a se pronunța asupra intervenirii răspunderii penale a celor patru inculpați cu privire la săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, prev. de art. 3 alin 1 din legea 143/2000, tribunalul a apreciat că acțiunea ilicită a celor doi inculpați, de avea supra lor o cantitate mică de droguri pentru consum propriu, cantitate care a fost descoperită de autoritățile vamale după ce au remarcat pe unul din inculpați că a aruncat o hârtie care conținea urme de produs, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 3 alin 1 din Legea 143/2000.
Față de împrejurările de fapt descrise mai sus, instanța apreciază că activitate celor doi inculpați, care alături de ceilalți învinuiți au achiziționat în Olanda, într-o cafenea, o cantitate de droguri de risc, din care au consumat o parte, iar restul a fost păstrat de inculpați în vederea consumului ulterior la întoarcerea în țară, se circumscriu conținutului infracțiunii prev. de art. 4 alin 1 din Legea 143/2000.
Fapta prevăzută de art. 4 alin 1 din legea 143/2000 presupune "cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept".
Starea de fapt expusă relevă împrejurarea că elementul material al laturii obiective a infracțiunii s-a realizat prin modalitățile alternative cerute de textul de mai sus, respectiv activitatea celor doi de a achiziționa, consuma și ulterior deține o cantitate mică de droguri. Din declarațiile inculpaților, din afirmațiile martorilor precum și din câtimea cantității de drog avută, rezultă cu certitudine că scopul inculpaților nu era acela de a valorifica în vreun mod produsul, ci de a-l folosi pentru consum propriu, împrejurarea de natură a întregi latura obiectivă a infracțiunii descrise.
Instanța a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată și pentru săvârșirea acestei infracțiuni, în cuprinsul actului de acuzare făcându-se referire doar la modalitatea de săvârșire constând în fapta celor doi de a consuma droguri de risc.
Tribunalul conchide că față de prima învinuire, respectiv săvârșirea faptei prev. de art. 3 alin 1 din Legea 143/2000, se impune achitarea inculpaților, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. d Cpp, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv latura obiectivă.
S-a apreciat că, față de împrejurarea că instanța s-a orientat spre soluția de achitare în ce privește săvârșirea acestei infracțiuni, precum și prin aceea că starea de fapt inclusă în conținutul actului de acuzare face parte din conținutul celeilalte infracțiuni față de care au fost trimiși în judecată cei doi inculpați instanța a apreciat că nu era necesar a se pune în discuție încadrarea judiciară a faptei.
Întrucât activitatea infracțională a celor doi așa cum rezultă din starea de fapt întrunește caracteristicile infracțiunii prevăzute de art. 4 alin 2 din legea 143/2000, care apare a fi săvârșită în mai multe modalități alternative, instanța s-a pronunțat asupra necesității tragerii la răspundere a celor doi.
Instanța a reținut că faptele săvârșite de cei doi inculpați aduc atingere valorilor sociale ocrotite de art 4 alin 1 din Legea 243/2000.
Având în vederea criteriile de apreciere a pericolului pentru ordinea publică raportat la prevederile art. 181alin 2 Cp, instanța a reținut că, din modul de săvârșire a faptelor, respectiv achiziționarea într-un local public din Olanda, țară unde deținerea acestui drog nu este sancționată, consumul acestui produs în acel local cu prietenii lor care au consimțit la achiziționare și păstrarea restului rămas pentru a fi folosit ulterior, scopul de a folosi aceste produse pentru consum propriu, faptul că fapta inculpaților nu a produs consecințe asupra altor persoane, precum și circumstanțele personale și reale ale celor doi, care nu fac parte din categoria persoanelor cu antecedente penale, sunt persoane tinere, integrate în societate și cu potențial de eliminare a acestui tip de comportament antisocial, a îndreptățit instanța să aprecieze că fapta, aduce atingere minimă valorilor sociale ocrotite de textul de mai sus și, în consecință, nu întrunește gradul de pericol social specific unei infracțiuni.
Împotriva sentinței Tribunalului Timișa declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că instanța a omis să se pronunțe cu privire la aplicarea art.18 al.1 din Legea 143/2000 atunci când a dispus confiscarea drogurilor rămase, cantitatea de droguri rămasă în urma analizelor de laborator care trebuia confiscată era de 5 grame și nu de 0,5 grame rezină de canabis, obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat s-a dispus în baza art 191 cpp în loc de art.192 pct.1 lit. d cpp.
Se mai arată că hotărârea este netemeinică sub aspectul greșitei achitări a inculpaților pentru comiterea infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, prev. de art.3 al.1 din Legea 143/2000 și a achitării lor pentru infracțiunea de consum de droguri, în temeiul prev. art.181cp. Câtă vreme introducerea canabisului s-a făcut de către inculpați în mod clandestin infracțiunea prev. de art. 3 al.1 din Legea 143/200 subzistă chiar dacă drogurile erau destinate consumului propriu și se impune tragerea la răspundere penală pentru această faptă. Având în vedere modalitatea în care inculpații și-au procurat drogurile că au mai consumat ocazional canabis și anterior fapta de consum de droguri prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prev. art. 371, al.2 cpp se constată că apelul parchetului este fondat în parte pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar se reține că instanța de fond, în mod greșit a confiscat de la inculpați cantitatea de 0,5 grame de rezină de canabis întrucât așa cum rezultă din Raportul de constatare tehnico-științifică nr.- din 30.03.2007 proba rămasă în urma analizelor de laborator conține 5 grame de canabis.
De asemenea instanța de fond a omis să menționeze ca temei al distrugerii probelor rămase după expertizare, prev. art.18 din Legea 143/2000 iar temeiul în baza căruia inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare este art.192 al.1, lit. d cpp în loc de 191 cpp.
În ce privește celelalte motive de apel, Curtea apreciază că sunt nefondate.
Având în vedere circumstanțele și împrejurările în care inculpații au introdus drogurile în țară și în opinia Curții acțiunile celor doi inculpați se circumscriu conținutului infracțiunii de consum de droguri de risc prev. de art. 4 al.1 din Legea 143/2000.
Chiar dacă textul prev. de art.3 din Legea 143/2000 nu face nici o diferențiere, în opinia instanței, intenția legiuitorului a fost de a sancționa acele activități de introducere în țară de droguri în scop de trafic și nu pentru consum propriu, având în vedere că pentru consumul propriu de droguri există o incriminare specială prin prev. art. 4 din aceiași lege, care nu face nici o diferențiere sub aspectul locului sau a modului de procurare a acestor droguri.
Ar fi injust, în lipsa unor reglementări exprese, ca situațiile în care se procură droguri pentru consum propriu, prin introducerea în țară din străinătate, să fie sancționate mult mai sever de cele în care se procură din țară prin modalitățile prev. de art. 4 din Legea 143/2000.
Cu privire la reținerea prev. art.181cp se apreciază că în mod întemeiat instanța de fond, având în vedere modul de săvârșire a faptelor, modalitatea și circumstanțele în care au consumat canabis, respectiv într-un local public din Olanda, țară care permite deținerea și consumul limitat de canabis, vârsta și conduita inculpaților, a stabilit că faptele acestora nu prezintă pericolul social al unor infracțiuni.
Prin urmare, în baza art.379, pct.2 lit.a cpp va fi admis apelul parchetului, se va desființa sentința apelată și rejudecând cauza, în baza art.17 al.1 din Legea 2000 coroborat cu art.118 lit.f cpp se va dispune confiscarea cantității de 5 grame canabis rămasă în urma analizelor de laborator și în vederea distrugerii, conform prev. art. 18 din Legea 143/2000, sigilată cu sigiliul MI nr.11036, în loc de 0,5 grame de canabis.
De asemenea inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate cu judecarea cauzei în fond în baza art. 192 al.1 lit. d cpp în loc de art. 191 cp.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
Văzând și prev. art.192 al.3 cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 379 pct.2 lit.a Cpp admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva sentinței penale nr. 308/PI/2008,pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Desființează sentința apelată și rejudecând cauza:
În baza art. 17 al.2 din Legea nr. 143/2000 coroborat cu art. 118 lit.f Cpp dispune confiscarea cantității de 5 grame de canabis rămasă în urma analizelor de laborator în vederea distrugerii conform art. 18 din Legea nr. 143/2000, sigilată cu sigiliul nr. 11036, în loc de 0,5 grame rezină canabis.
Obligă inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, în baza art. 192 al.1 lit.d Cpp, în loc de art. 191 Cpp.
Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 11.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR - - G -
GREFIER
- -
Red. /13.11.08
Tehnored. 2 ex./28.11.08
PI. -
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
