Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. -
2339/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 15 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Panioglu
GREFIER: ---
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror .
Pe rol judecarea apelului formulat de PARCHETUL de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva Sentinței penale nr.800/01.07.2008 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr- (1960/2005).
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit intimatul-inculpat pentru care a răspuns apărător ales - avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului.
Reprezentantul parchetului, solicită extinderea motivelor de apel formulate în scris de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, la alte două motive de apel și anume: cel prev. art. 379 pct.2 al.2 lit.b teza a II-a cu referire la art.47 al.2 C.P.P. text care se referă la incompatibilitatea judecătorului care și-a exprimat părerea cu privire la soluția ce urma a fi dată, caz de desființare pentru nulitate absolută a hotărârii pronunțate în fond, potrivit art.197 al.2 teza I
C.P.P.Consideră că prin soluția pronunțată prin sentința penală nr.159 din 07.02.2006, judecătorul care a soluționat această cauză a devenit incompatibil în a judeca cauza disjunsă în dosarul de față, pentru că, în acel dosar - pagina 11 din sentința instanței de fond, s-au făcut aprecieri cu privire la vinovăția inculpatului.
motiv extins de apel se referă la aplicarea dispozițiilor art.334 C.P.P. fiind subsecvent motivelor de desființare care duc la trimitere cauzei spre rejudecare, în sensul greșitei încadrări juridice a instanței, făcând referire la decizia recursului în interesul legii nr.38/2008, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, privind existența unei infracțiuni de sine stătătoare, prev. art.10 din Legea nr.143/2000, reglementată ca atare de legiuitor. Din acest motiv apreciază ca instanța fondului trebuie să aibă in vedere la rejudecarea cauzei și această incriminare distinctă, de sine stătătoare.
Un alt motiv de apel vizează greșita achitare a inculpatului de către instanța de fond, apreciind că în cauză sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic internațional de droguri de mare risc, în modalitatea complicității.
Consideră că în cauză există probe certe din care rezultă și implicarea inculpatului-intimatul în traficul de droguri de mare risc. Precizează că inculpatul este rudă cu inculpații deja condamnați, respectiv:, și, ceea ce demonstrează organizarea în familie, a traficului internațional și intern de drog de mare risc. De asemenea apreciază că, un element cert este faptul că inculpatul, înainte cu câteva zile de a se organiza traficul de droguri, a plecat în Turcia, de unde a pregătit săvârșirea infracțiunii, în sensul că, cu ajutorul unui mijloc de transport de călători a transportat cantitatea mare de droguri, ce a fost introdusă pe teritoriul României, deplasându-se pe teritoriul țării până în raza județului I, unde au fost lăsați ultimii călători. Susține că în acel moment inculpatul a luat legătura cu martorii și, cărora le-a solicitat să se deplaseze pe raza municipiului C pentru a ridica un grup de persoane. Însă, în realitate s-a dovedit a fi vorba despre predarea cantități de heroină, preluată de autocarul societății la care inculpatul era asociat.
Reprezentantul parchetului, arată că martorul a precizat că transportul de călători a fost unul rapid, iar apoi fiind contactat telefonic de către inculpat, s-a deplasat la I pentru a lua alți călători - lucru care nu s-a mai petrecut.
Consideră că un alt element important care circumscrie vinovăția inculpatului este discuția telefonică a inculpatului cu nepotul său pe care a avut-o în care momentul acesta din urmă a fost arestat. Apreciază că toate aceste elemente de probatoriu nu pot fi valorificate decât din perspectiva vinovăției dovedite a inculpatului, aspect in raport de care trebuia pronunțată o soluție in sensul vinovăției acestuia pentru faptele deduse judecații, încadrarea juridică la care s-a făcut referire.
Față de motivele arătate mai sus, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond si trimiterea cauzei spre rejudecare, la TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Apărătorul ales al intimatului-inculpatului, solicită amânarea pronunțării pentru depunerea de concluzii scrise asupra motivelor de apel invocate de câtre Parchet.
Solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, împotriva sentinței penale nr.800/2008 și menținerea acesteia ca legală și temeinică.
În ceea ce privește primul motiv de apel invocat de către reprezentantul parchetului, apreciază că nu există nici un motiv de incompatibilitate a judecătorului ce a judecat această cauză și dosarul in care s-a pronunțat sentința penală nr.159/2006. De asemenea apreciază că încadrarea juridică dată de către instanța de fond este corectă.
Arată că probele materiale invocate de către parchet în dovedirea vinovăției inculpatului sunt: declarația martorului și două convorbiri telefonice interceptate din zilele de 24.02.2005 și respectiv, 25.02.2005, între si, care sunt considerate suficiente de către parchet, pentru stabilirea vinovăției inculpatului.
Apreciază că parchetul invocă anumite aspecte necontestate, făcând supoziții care circumscrise celorlalte probe din dosar, conduc, în opinia parchetului, la stabilirea unor indicii de vinovăției, respectiv: faptul că inculpatul este rudă cu ceilalți coinculpați, că este asociat unic al societății SC TURISM al cărui autocar era cel în care s-au găsit drogurile, faptul că acesta a părăsit țara cu trei zile înainte de organizarea flagrantului și ar fi organizat transportul de droguri de la Istambul.
Consideră că nu există nici o probă la dosar din care să rezulte că inculpatul s-ar fi aflat în Istambul sau oriunde altundeva în Turcia ca să organizeze presupusa activitate infracțională, știindu-se cu certitudinea doar faptul că a părăsit țara, dar nu și unde a fost în momentul in care s-au încărcat drogurile în autocar.
Cu privire la probele materiale invocate de reprezentantul parchetului, precizează în ceea ce privește declarația martorului, acesta a fost audiat și în fața instanței de fond în data de 22.04.2008 menținându-și declarația din faza de urmărire penală, completând declarația cu precizarea că, se întâmpla frecvent ca să nu mai găsească grupul de turiști, acesta fiind preluat de alte autocare, nefiind un lucru neobișnuit care să conducă la concluzia că inculpatul a participat la vreo activitate infracțională.
Pe de alta parte, mai precizează că martorul arată ca inculpatul - fiul inculpatului, i-a spus că a vorbit telefonic cu tatăl său, și că acesta i-a spus să meargă la I, pentru a prelua un grup de turiști. Arată că această convorbire telefonică nu apare la dosarul de fond, telefoanele ambelor persoane fiind ascultate în baza unui mandat de interceptare.
Referitor la cele două convorbiri telefonice interceptate, purtate între inculpat și fratele acestuia, în zile de 24.02.2004, când se interesa de modalitatea în care putea recunoaște autocarul în care se aflau martorii și, și respectiv 25.02.2004, când s-a vorbit despre posibilitatea angajării unui avocat pentru inculpații arestați, apreciază aceste convorbiri nu reprezintă în sine o dovadă directă și suficientă pentru stabilirea existenței actelor de complicitate la săvârșirea infracțiunilor de trafic intern și internațional de droguri.
că se acreditează de către parchet existența unui grup infracțional organizat și al unei activități infracționale laborioase desfășurate în perioada septembrie 2003 - 24 februarie 2004, data realizării flagrantului.
Cu toate acestea, în dosar, nu există decât transcrierea a șase convorbiri telefonice, toate din 24.02.2004, și respectiv, 25.02.2004, apreciind că într-un interval de șase luni, nu există o convorbire telefonică relevantă care să conducă la concluzia certă a săvârșirii unei infracțiuni, neexistând nici convorbirea între si.
Apreciază că a fost o activitate singulară, desfășurata în perioada sfârșitului lunii februarie 2004, de către inculpații condamnați care au adus drogurile din Turcia până la I, și apoi până în apropierea municipiului
În concluzie, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală si temeinică, considerând că nu există nici un fel de probă certă a vinovăției inculpatului.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE
Amână pronunțarea la 21 mai 2009.
Dată în ședință publică azi, 15 mai 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 21 mai 2009
CURTEA,
În aceeași compunere și având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, astfel că,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data 22 mai 2009.
Pronunțată în ședință publică la data de 21 mai 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 22 mai 2009
CURTEA,
În aceeași compunere și având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, astfel că,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data 26 mai 2009.
Pronunțată în ședință publică la data de 22 mai 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Dosar nr. -
2339/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.129
Ședința publică din data de 26 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: ---
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror .
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de PARCHETUL de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva Sentinței penale nr.800/01.07.2008 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr- (1960/2005).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15 mai 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat succesiv pronunțarea la 21 mai 2009, 22 mai 2009 și respectiv 26 mai 2009 pentru când a hotărât următoarele.
CURTEA
Prin sentința penală nr.800/01.07.2008, TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală a dispus în baza art.334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu în ceea ce-l privește pe inculpatul din art.26 Cod penal rap. la art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, art.26 Cod penal rap. la art.2 alin.1și 2 din Legea 143/2000 și art.10 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal și art.33 lit.a Cod penal în art.26 Cod penal rap. la art.3 alin.1 și 2 rap. la art.10 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.75 lit.a Cod penal și în art.26 Cod penal rap. la art.2 alin.1 și 2 rap. la art. 10 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.75 lit.a Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la alt. 10 lit.c Cod procedură penală a fost achitat inculpatul pentru ambele infracțiuni, respectiv art.26 Cod penal rap. la art.3 alin.1 și 2 rap. la art.10 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.75 lit.a Cod penal și art.26 Cod penal rap. Ia art.2 alin.1 și 2 rap. la art.10 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.75 lit.a Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Tribunalul a reținut:
Prin rechizitoriul nr.108/P/2004 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc - prev. de art.26 Cod penal rap. la art.2 alin.1 și 2 din Legea 143/2000, complicitate la infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc - prev. de art.26 Cp rap. la art.3 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 și organizarea săvârșirii acestor fapte - prev. de art.10 din Legea 143/2000, toate cu aplicarea art.75 lit. a Cp și art.33 lit. a Cod penal și inculpații, și pentru infracțiuni similare.
Prin încheierea de ședință de la 19.07.2005 a acestei instanțe, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul în interesul unei bune judecăți, dată fiind necesitatea de citare a acestuia în Turcia, formându-se prezentul dosar.
În sarcina inculpatului s-a reținut prin actul de sesizare instanței următoarea situație de fapt:
În perioada 21-23.02.2004, în timp ce se aflau în Turcia, inculpații, și au disimulat cantitatea de 43 kg de heroină în autocarul cu număr de înmatriculare B-93-, iar la 24.02.2004 droguri le au fost introduse în România prin punctul de trecere a frontierei G, de către inculpații, și, iind ascunse în acest autocar. După intrarea în România, autocarul a fost condus de către cei trei inculpați până în apropiere de municipiul lași unde drogurile au fost preluate de inculpatul, prin intermediul martorilor și care conduceau autocarul cu nr.CJ-7484 aparținând SC Turism SRL C, al cărei unic asociat era inculpatul.
În urma cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că inculpatul a ieșit din România la 19.02.2004 prin punctual de trecere a frontierei G, cu autocarul cu numărul de înmatriculare - și nu a mai revenit până în prezent, iar autocarul cu nr. de înmatriculare I-7484, în care au fost descoperite drogurile, aparține TURISM al cărei unic asociat este inculpatul.
De asemenea s-a mai stabilit că C Turism C este administrată de inculpatul iar în lipsa acestuia de fiul său, inculpatul.
Din probele administrate în cauză a rezultat că la 20.02.2004, inculpații și, angajați ai firmei "", au plecat împreună cu martorul G într-o cursă de linie pentru transport persoane, pe ruta I--ISTAMBUL, cu autocarul cu nr B-93-, aparținând firmei C B, (fiI.50).
Potrivit înțelegerii dintre reprezentanții firmelor "" și C SRL pe autocarele ce efectuau transporturi pe ruta IAȘI-ISTAMBUL lucrau cel puțin doi șoferi, dintre care unul cetățean R și unul cetățean, fiecare dintre aceștia având obligația de a conduce autocarul pe teritoriul țărilor ai căror cetățeni sunt, pentru a nu mai fi necesară obținerea unor atestate suplimentare care să permită șoferilor străini să conducă mijloacele de transport în comun pe teritoriul României, sau pentru șoferi români pe teritoriul Turciei.
Din lista cu călători deținută de la C rezultă că auto carul B-93- având ca șoferi pe inculpatul și Gap lecat în cursă la 20.02.2004 din România cu un număr de 11 persoane și a intrat pe teritoriul Turciei la 21.02.2004.
Conform declarațiilor inculpatului, martorului G și inculpatului, acesta din urmă lucrând pe autocar în calitate de ajutor, transportul până la lstambul s-a desfășurat fără probleme.
La 23.02.2004, autocarul B-93-, în care se aflau în calitate de șoferi inculpații, și martorul G, iar ca însoțitor inculpatul, a plecat în jurul orei 16:00 din lstambul către România având un număr de 13 pasageri, printre aceștia aflându-se și martorul (fostă ) și a intrat în România la 24.02.2004, în jurul orei 04:00, prin punctul de trecere a frontierei
După controlul efectuat la punctual de control vamal, autocarul și-a continuat deplasarea până la B, unde au coborât o parte din persoane precum și martorul
În continuare, autocarul B-93-, în care se aflau inculpații, și și patru pasageri și-a continuat deplasarea către lași pe traseul B-B - B Roman -Târgu - Ajungând în localitatea Târgu, în jurul orei 12:00-12:15, aici au coborât și ultimii pasageri din autocar, astfel că din această localitate până în municipiul lași în autocarul B-93EXP s-au aflat doar inculpații, și.
Din declarațiile martorilor și, angajați în calitate de șoferi la Turism C, rezultă că la 23.02.2004 s-au deplasat cu autocarul cu numărul de înmatriculare CJ-7484 de la C - N la lași pentru a prelua "un grup de pasageri" ce urmau a fi transportați ulterior în Spania sau Portugalia.
În acest sens, martorul a arătat că la 23.02.2004, în jurul orei 23:00 a fost contactat telefonic din Turcia de inculpatul care i-a cerut să se deplaseze la lași pentru a prelua "un grup de turiști", urmând să fie anunțat de inculpatul unde anume va trebui să se prezinte.
Martorii și au declarat faptul că le-a cerut să se deplaseze la lași, deplasarea fiind tăcută că autocarul marca Mercedes model 304 cu nr.CJ-7484.
Martorii au declarat că au ajuns în apropiere de municipiul I la 24.02.2004, în jurul orei 07:00-08:00 și au oprit la aproximativ 10 km. într-o parcare, așteptând să fie contactați.
În timp ce martorii și așteptau să fie contactați într-o parcare situată la aproximativ 10 km. de municipiul lași, autocarul cu nr.B-93- în care se aflau inculpații, și circula pe drumul național nr.28 dinspre localitatea Tg. către municipiul lași, distanța dintre cele două localități fiind de aproximativ 45 krn.
Întrucât în autocarul B-93- nu se mai nici un pasager, inculpatul l-a contactat telefonic pe martorul căruia i-a comunicat că trebuie să se întâlnească pentru a prelua niște pachete ce trebuiau transportate in municipiul C - N.
Același martor declară că după discuția telefonică purtată cu inculpatul a fost contactat telefonic de inculpatul, care i-a transmis la rândul său că nu vor mai prelua pasageri de la ci doar niște pachete, întrebându-l totodată pe martor dacă a intrat în posesia acestor pachete.
Pentru a se întâlni cu autocarul cu nr.B-93-, martorii și s-au deplasat cu autocarul CJ-7484 din parcarea în care se aflau către localitatea Târgu dinspre care veneau inculpații, și.
La un moment dat cele două autocare au trecut unul pe lângă celălalt fără ca vreunul dintre aceștia să oprească, însă, la scurt timp, nculpatul l-a contactat telefonic pe martorul căruia i-a cerut să întoarcă autocarul și să -I urmeze pentru a se întâlni.
Atât martorul cât și martorul declară că, după discuția telefonică purtată cu inculpatul, autocarul CJ-7484 a fost întors deplasându-se către municipiul lași, iar la scurt timp a ajuns din urmă autocarul cu nr.B-93- care îi aștepta.
Martorul a declarat că a primit de la persoanele ce se af1au în autocarul B-93-, respectiv inc., și un număr de 3 pungi din plastic, de culoare neagră, pe care le-a luat și le-a înmânat martorului. Acesta din urmă confirmă aspectele relatate de martorul, arătând că după preluarea celor trei pungi din plastic le-a transportat cu auto carul cu nr.CJ-7484, așezându-le pe patul de odihnă al șoferilor. Martorul a mai precizat faptul că în momentul în care a oprit lângă autocarul cu nr.B-93EXP acesta avea din spate ridicată.
După preluarea celor 3 pungi din plastic de culoare neagră de la inculpații, și, martorii și s-au îndreptat cu autocarul CJ-7484 către municipiul C - N, în această perioadă martorul fiind sunat de aproximativ 3-4 ori de inculpatul și o dată de inculpatul, ambii interesându-se dacă au avut vreo problemă pe durata transportului.
Ajungând în localitatea, jud. C, autocarul CJ-7484 a fost oprit de organele de urmărire penală și în urma controlului efectuat au fost descoperite cele 3 pungi din plastic de culoare neagră, în care se aflau 84 calupuri paralelipipedice ce conțineau heroină în greutate de 42,533 kg.
Situația de fapt mai sus expusă se dovedește cu următoarele mijloace de probă: procese-verbale de constatare a infracțiunii flagrante; raport de constatare tehnico - științifică nr.- din 25.02.2004; dovada seria B nr.2974 din 25.02.2004 de depunere la camera de corpuri delicte a cantității de 42525 grame heroină; adresa nr.49722 din 14. 05.2004 a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră privind data și locul intrării în țară a autocarului B-93- și identitatea pasagerilor; copie de pe certificatul de înmatriculare al autocarului B-93-; copie de pe cartea de identitate a autocarului CJ-7484; procese-verbale de verificare a intrărilor și ieșirilor din țară pentru inculpatul și de verificare la sediul C Turism L C; procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate în baza mandatului - din 03.09.2003 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Secția de Combatere a Organizate și Antidrog; declarații martori; citația in limba și traducerea acesteia în limba română emisă pe numele inculpatului la 28.07.2004, cu termen 31.08.2004, precum și originalul și copia recipisei de expediție; listele de călători care au circulat cu autocarul B-93- la 22.02.2004, respectiv 23.02.2004; declarațiile inculpaților; procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală din 16.09.2004 pentru inculpații, și.
Inculpatul nu a putut fi audiat în cursul urmăririi penale întrucât s-a sustras de la urmărire penală fiind fugit in Turcia.
Deși în cursul cercetării judecătorești s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la judecata acestui inculpat tocmai pentru a se putea îndeplini legal procedura de citare în Turcia (Istambul, str. - -), concomitent procedura de citare realizându-se și la sediul Consiliului Local al sectorului 2 B, inculpatul s-a sustras judecății și nu a putut fi ascultat.
Apărarea i-a fost pe deplin realizată de avocat ales cu delegație la dosar.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați ca martori, și (aceștia fiind condamnați definitiv în cauza din care s-a disjuns prezentul dosar), și G; s-au atașat, în copie, declarațiile tuturor coinculpaților și ale martorilor audiați în cauza definitiv judecată; s-au depus acte în circumstanțiere pentru inculpat.
Din analiza coroborată a întregului material probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, Tribunalul a constatat că nu există probe certe de vinovăție care să ducă - fără putință de tăgadă - la concluzia că inculpatul a organizat traficul de droguri, fiind și complice la acesta.
Astfel, în rechizitoriul parchetului și în tot dosarul de urmărire penală nu există nicio probă despre activități desfășurate în Turcia, înainte de plecarea autocarului în care s-au aflat drogurile introduse în România.
Se susține că toți inculpații au disimulat cantitatea de 43 kg heroină.
Cum, unde, când, în ce împrejurări, sunt câteva din întrebările firești care nu își găsesc răspuns în actele de urmărire penală. De altfel, urmărire penală s-a făcut doar în România, nu și n Turcia, cel puțin așa rezultă în cauză.
Prin urmare, nu s-a dovedit în nici un fel că inculpatul a organizat traficul de droguri, că a ajutat în vreun fel la plasarea acestora în autocar sau la introducerea lor în România.
Împrejurarea că autocarul aparținea unei societăți al cărei asociat unic era inculpatul, societate care se ocupa și cu transportul de persoane Între România și Turcia, nu este o dovadă certă că inculpatul este complice la trafic de droguri; lipsește dovada unor activități care să contureze complicitatea inculpatului, contribuția lui la comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Cert este că, deși asociat unic era inculpatul, administrator "cu puteri depline" al societății era fiul său (act adițional la actul constitutiv al societății SC Turism SRL, autentificat sub nr.3481/16.11.1999, modificat prin actul adițional autentificat sub nr.1954/07.08.200l); inculpatul a părăsit România la data de 19.02.2004 și de atunci nu a mai revenit în țară; că drogurile se presupune că au fost încărcate în Turcia - nu se știe exact locul și momentul - iar acestea au fost descoperite abia la, nu la punctul de frontieră unde s-a efectuat și controlul vamal al pasagerilor și al autocarului.
Probele aduse de parchet în acuzarea inculpatului sunt două convorbiri telefonice purtate intre inculpat și și o declarație a martorului lelciu din care rezultă că acesta din urmă a fost contactat telefonic de inculpat care i-a cerut să se deplaseze la I pentru a prelua un grup de turiști.
Celelalte probe testimoniale administrate - respectiv declarațiile martorilor, G, () (pasager al autocarului), și nu aduc nici un fel de indicii relevante în ceea ce privește stabilirea vinovăției inculpatului (de altfel coinculpații nici nu au recunoscut comiterea faptelor).
Analizând probele ce-l privesc pe inculpatul, tribunalul a constatat următoarele:
Prima convorbire telefonică din data de 24.02.2004 ce a avut loc între - inculpat și se referă la modelul autocarului care se deplasa în România și zona în care se afla acesta; împrejurarea că inculpatul cunoștea traseul autocarului de la firma sa nu este o dovadă certă că acesta cunoștea și faptul că în autocar se aflau droguri, nefăcându-se - nici măcar voalat - vreo referire la aceste substanțe.
A doua convorbire telefonică din data de 25.02.2004 intre aceleași persoane se referă la necesitatea de a găsi un avocat pentru persoanele depistate în flagrant cu drogurile; nici această convorbire nu îl acuză pe inculpat, rezultând doar că acesta a auzit de la alții că s-ar fi dat declarații privitoare la persoanele reținute în România.
Aceste două convorbiri telefonice nu sunt suficiente - prin ele însele - să dovedească direct și fără dubiu existența unor acte de complicitate desfășurate de inculpat în vederea săvârșirii infracțiunilor de trafic național și internațional de droguri și nici nu se coroborează cu alte probe în acest sens.
Mai mult, este surprinzător că deși a existat mandat de interceptare a convorbirilor telefonice încă din data de 03.09.2003, singurele convorbiri interceptate de care parchetul face uz sunt doar cele două sus menționate.
Tot surprinzător este să construiești o întreagă acuzare numai pe baza unor convorbiri telefonice nerelevante, în condițiile în care această acuzare se referă la un grup infracțional organizat, la activități de finanțare și organizare a traficării cantității deloc nesemnificative de 43 kg heroină, precum și la sprijinirea - în care fel nu se cunoaște exact - a transportului de droguri din Turcia în România.
În ce privește declarația martorului lelciu, în sensul că a fost sunat de inculpat pentru a i se comunica împrejurarea că urmează să se deplaseze la I pentru a prelua un grup de turiști, tribunalul nu a putut reține ca fiind incriminatoare atâta timp cât se referă la o chestiune obișnuită pentru activitatea societății, cât nu apare interceptată (deși la data de 23.02.2004 mandatul de ascultare a telefoanelor era valabil) și cât nu cuprinde nici o referire vagă măcar la droguri sau activități interzise de lege.
Nu există nici o interceptare telefonică între inculpat și orice altă persoană implicată în cauză și nici între inculpat și fiul său (care a aranjat în țară deplasarea autocarului la I) din care să rezulte că l-ar li anunțat pe acesta din urmă de transportul drogurilor, rechizitoriul parchetului menționând nejustificat că toată operațiunea s-a desfășurat coordonată de inculpat.
Nici șoferul român - martorul G - nu-l incriminează pe inculpat, arătând că nu îl cunoaște și nu l-a întâlnit la Istambul.
În consecință, față de cele expuse și ținând seama de prezumția de nevinovăție prevăzută de art.66 Cod penal, cât și de regula "in dubio pro reo", tribunalul a constatat că nu se poate reține justificat, fără putință de tăgadă, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de care a fost acuzat.
Câtă vreme vinovăția inculpatului nu s-a putut stabili cu certitudine, pe bază de probe neîndoielnice care să anuleze prezumția de nevinovăție, nu există nici temeiurile răspunderii penale a acestuia pentru o presupusă comitere a infracțiunilor.
Din rațiunea reglementării art.10 din Legea nr. 143/2000 rezultă intenția legiuitorului de a incrimina organizarea, conducerea sau finanțarea infracțiunilor prevăzute în art. 2-9 din aceeași lege nu ca infracțiune distinctă, ci ca formă agravată a fiecăreia dintre acestea motiv pentru care Tribunalul a dispus - în baza art.334 Cod procedură penală - schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din art.26 Cod penal rap. la art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, art.26 Cod penal rap. la art.2 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000 și art.10 din aceeași lege, toate cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal și art.33 lit.a Cod penal în art.26 Cod penal rap. la art.3 alin.1 și 2 rap. la art.10 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art.75 lit.a Cod penal și art.26 Cod penal rap. la art.2 alin. 1 și 2 rap. la art.10 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.75 lit.a Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c Cod procedură penală a fost achitat inculpatul pentru ambele infracțiuni.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, solicitând desființarea sentinței penale și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului pentru infracțiunile săvârșite, arătând ăn dezvoltarea motivelor de apel că, din ansamblul probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății rezultă că inculpatul i-a ajutat la data de 20.04.2004 pe inculpații, și să introducă în România 43 Kg heroină disimulată în autocarul cu nr. B - 93 - prin punctul de trecere a frontierei G și apoi să o transporte pe teritoriul țării până la predarea către inculpatul, printr-o acțiune conjugată cu a celorlalți inculpați care au fost condamnați definitiv.
Motivele de apel au fost extinse de procurorul de sedință care a invocat cazul de desființare a hotărârii prev. de art. 379 pct. 2 alin. 2 lit. b teza a II-a Cod procedură penală, arătând că există un caz de incompatibilitate al judecătorului care a pronunțat hotărârea de fond, caz prev. de art. 47 alin. 2 Cod procedură penală; a arătat procurorul că pronunțând sentința penală nr. 159/07.02.2006, judecătorul și-a exprimat părerea cu privire la vinovăția inculpatului, în filele 294 - 299 ale dosarului de fond făcând aprecieri în acest sens.
A solicitat în consecință desființarea sentinței penale apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
De asemenea, procurorul a solicitat și schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care instanța de fond a pronunțat hotărârea în sensul reținerii în mod distinct a art. 10 din Legea nr. 143/2000 având în vedere decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, Decizia nr. 38/2008 stabilind că art. 10 din Legea nr. 143/2000 incriminează o infracțiune de sine stătătoare.
Curtea a dispus citarea inculpatul, care a fost judecat în lipsă, din dovezile depuse la dosar rezultând că acesta a primit citațiile, cunoscând de procesul prezent, preocupându-se și de angajarea unui apărător ales, care i-a asigurat dreptul de apărare în cursul judecății, însă nu s-a prezentat neputând fi așadar audiat.
Analizând sentința penală apelată și actele dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt in conformitate cu disp. art. 371 alin. 1 și 2 Cod procedură penală Curtea constată că apelul este fondat, în limitele și pentru motivele ce se vor arăta.
În ceea ce privește motivul pentru care procurorul a solicitat extinderea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare, Curtea apreciază că acesta nu este întemeiat.
Prin sentința penală nr. 159/04.02.2009, TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală a dispus o soluție pe fondul cauzei privind pe inculpații, și, dispunând printr-o încheiere anterioară dată în cursul judecății acelui dosar, respectiv la data de 19.07.2005, disjungerea cauzei cu privire la inculpatul, trimis la rândul său în judecată prin același rechizitoriu cu ceilalți inculpați.
În motivarea sentinței penale cu privire la cei 4 inculpați, Curtea constată că singurele referiri la inculpatul sunt cele care aveau legătură cu activitatea coinculpaților, și, în mod special, cu a inculpatului, modalitatea de săvârșire a tuturor activităților neimpunând în mod necesar o comunicare în egală măsură între toți cei 5 (cinci) inculpați, acțiunile fiecărui inculpat fiind distincte. Referirile instanței de fond au avut însă în vedere strict activitatea infracțională a inculpatului, iar atâta vreme cât în această activitate a interacționat cu inculpatul, era firesc ca la analiza situației de fapt, raportată exclusiv la inculpatul, să se facă referire și la inculpatul din prezenta cauză.
Curtea constată de altfel că instanța de fond nu a făcut în nici una din aceste referiri vreo apreciere asupra vinovăției inculpatului, reținând că dimpotrivă, instanța de fond a inserat în finalul hotărârii - ca o concluzie față de inculpat cu privire la care a dispus disjungerea - că existădoar presupunereacă acesta este cel care a trimis și urmărit transportul drogurilor în România; formulare prin care instanța de fond a evitat să exprime orice opinie asupra vinovăției inculpatului.
O dovadă suplimentară că instanța nu și-a exprimat anterior părerea cu privire la vinovăția inculpatului, raportându-se exact la această ultimă concluzie, o constituie soluția dispusă pe fondul cauzei, respectiv aceea de achitare a acestuia, deși anterior (la motivarea sentinței penale nr. 159/2006) reținuseexistența presupuneriică transportul drogurilor a fost organizat de inculpat, presupunere care, iată, nu s-a dovedit, în opinia instanței de fond.
În final, Curtea apreciază că nu poate analiza atât de formalist împrejurarea aceasta a antepronunțării instanței și nu putem considera că orice referire - care este firească, evidentă și imposibil de evitat - la persoana și activitatea unui inculpat față de care s-a disjuns cauza, este echivalentă cu exprimarea opiniei asupra vinovăției.
Probabil că pentru procuror, această situație este dificil de înțeles, pentru că procurorului nu i este aplicabil acest caz de incompatibilitate prev. de art. 47 alin. 2 Cod procedură penală și orice referire la un inculpat într-o hotărâre judecătorească este considerată ca o exprimare asupra vinovăției, ceea ce este, evident, eronat.
Curtea reține că prin sentința penală nr.159/04.02.2006 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, modificată prin decizia penală nr.333/A/20.04.2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.5169/11.09.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus - în baza art. 3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.75 lit. Cod penal și art.74 lit.a Cod penal, art. 76 alin.1 lit.a Cod penal și art. 80 Cod penal condamnarea inculpaților, și la câte o pedeapsă de 10 ani închisoare, fiecare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit.a, b Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpaților.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus durata arestării preventive pentru cei
trei inculpați de la 01.07.2004 la zi.
În baza art. 117 Cod penal a fost aplicată fiecăruia dintre inculpați măsura de siguranță a expulzării, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 17 alin.1 din Legea nr.143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 42525 grame heroină și cofeină și a 1390 grame ambalaje, precum și a cantității de 2 grame heroină cu cofeină și 4,26 grame heroină cu cofeină rămase după efectuarea analizelor de laborator.
În baza art.11 pct. 2 lit.a rap. la art.10 Cod procedură penală a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prev. de art.3 alin.1 și 2 din
Legea nr.143/2000 cu aplic. art 75 lit. a Cod penal.
A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 01.07.2004 la 18.-.
În baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.c Cod procedură penală au fost achitații inculpații, și pentru infracțiunea prev. de art. 10 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art. 75 lit.a Cod penal.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, Curtea constată că prin încheierea din data de 19.07.2005 s-a dispus disjungerea cauzei, iar prin hotărârea apelată instanța a dispus achitarea acestuia reținând că nu a săvârșit infracțiunile.
Curtea reține că la data de 19.02.2004 inculpatul a părăsit teritoriul României prin G cu un autocar cu număr de înmatriculare - (de la acea dată inculpatul nu a mai revenit pe teritoriul României), iar a doua zi la data de 20.02.2004, inculpații și au plecat împreună cu martorul pe ruta I - B - Istambul, aceștia fiind șoferi cu un autocar de trasport de persoane, ajungând în Turcia la data de 21.02.2004. La data de 23.02.2004, cu același autocar, cei 3 împreună cu au plecat din Istambul către B destinația finală fiind I, au intrat în România prin Vama G la data de 24.02.2004, au ajuns la B, unde au coborât parte din cei 13 pasageri, inclusiv unul din șoferi, G, ceilalți 3 șoferi și încă 4 pasageri continuându-și traseul spre I pe ruta B - B - B - R - Târgul - a continuat după Târgul, până la I, deși în Târgul au coborât toți pasagerii, rămânând doar cei 3 șoferi (inculpații din cauza judecată deja).
Aceștia au contactat pe traseu pe martorii și, angajați ai societății al cărei administrator sunt inculpatul, respectiv fiul acestuia, după ce acestora li s-a cerut de inculpat și fiul său să facă o deplasare la I pentru a prelua niște pachete. Cei doi martori s-au întâlnit, potrivit instrucțiunilor date de inculpat și fiul său în parcarea din apropierea orașului I, cu cei trei inculpați, de la care au preluat trei pachete cu heroină (cele 43 Kg) pe care urmau să le transporte în C După preluare, martorii au fost sunați de (fiul inculpatului) și de pentru a se interesa de transport, însă în localitatea au fost opriți de organele de poliție, care au găsit drogurile, aceștia fiind reținuți, după prinderea inculpatului purtând două convorbiri telefonice cu, inculpatul dându-i indicații acestuia să le asigure celor reținuți un apărător bun.
Cu privire la vinovăția celorlalți inculpați care au fost condamnați definitiv pentru aceste infracțiuni (Curtea reținând că inclusiv șoferii, au fost condamnați definitiv pentru aceleași fapte într-un dosar separat judecat la Tribunalul Cluj ), nu vom face aprecieri, vinovăția aceastora fiind pe deplin dovedită și stabilită cu autoritate de lucru judecat.
Din probele administrate, Curtea apreciază însă că față de inculpatul există dovezi suficiente care atestă cu certitudine participarea la activitatea infracțională, și mai mult decât atât, contribuția sa majoră la săvârșirea faptelor.
Astfel, din declarațiile tuturor inculpaților (audiați în prezenta cauză ca martori) rezultă că pachetele cu droguri au fost încărcate în Istambul, susținerile acestora relative la împrejurarea că autocarul în care s-au descoperit drogurile ar fi fost dus la un service pentru reparații (în Istambul)nefiind dovedite cu vreun mijloc de probă.
Declarațiile inculpaților sunt confuze, diferite pe aspectul datei prezentării la service, pe aspectul persoanei care s-a prezentat cu autovehiculul la vreun servciu tehnic și în orice caz, nu au fost depuse nici înscrisuri care în mod uzual se eliberează în aceste cazuri (facturi, devize, chitanțe, înscrisuri specifice care să ateste serviciul efectuat).
Pe de altă parte, nici o probă nu a dovedit că pe ruta Istambul - B - I autovehiculul ar fi staționat și ar fi fost lipsit de supraveghere, aspecte care să permită introducerea pachetelor pe traseu. De asemenea, declarațiile șoferilor care au preluat drogurile confirmă împrejurarea că deplasarea spre Iaf ost efectuată într-un alt scop decât acela al preluării de pasageri (care oricum coborâseră în totalitate anterior), apărând astfel nejustificată solicitarea inculpatului - făcută telefonic șoferului - să continue deplasarea deși nu erau pasageri, deplasarea a fost făcută exclusiv pentru preluarea pachetelor de droguri, de care în mod evident inculpatul știa, această convorbire telefonică - înlăturată cu ușurință de instanța de fond din ansamblul probator - fiind deosebit de elocventă sub acest aspect.
este însă importată căci dovedește traseul autocarului, traseu pe care inculpatul îl cunoștea, aspect ce rezultă explicit din convorbirea dintre și inculpat.
inculpatul fiind cel care i-a cerut lui să-l sune.
Motivul pentru care l-a sunat pe inculpat a fost exact acela de a-și exprima îngrijorarea că a recunoscut autocarul aparținând inculpatului, cu care trebuia să se întâlnească, dar pe lângă care a trecut, cele două autocare ratându-se inițial.
La sfârșitul convorbirii, inculpatul îi cere lui să-l sune pe și să se oprească, inculpatul informându-l pe acesta atât că cei doi șoferi trebuie să fie într-un anume autovehicul Mercedes 304 și că el le-a dat șoferilor detaliile necesare recunoașterii, discuția dintre și și oprirea ulterioară pentru preluarea pachetelor, fiind exact în sensul cerut de inculpat.
De asemenea, conținutul convorbirilor confirmă faptul că inculpatul știa că de fapt întâlnirea celor două mașini urma să se efectueze într-o parcare aflată la o distanță de 10 Km, de I și nu în I, așa cum ar fi fost firesc dacă urmau să fie preluați pasageri.
Martorul arată de fapt că i s-a cerut continuarea traseului pentru preluarea pachetelor și nu a unor pasageri.
Aceste convorbiri - ca și cele dintre cei doi șoferi și inculpatul - fiul inculpatului, care le-a cerut explicit continuarea traseului spre I și asigurarea acestora că inculpatul cunoaște acest aspect - dovedesc mai mult decât doar presupunerea rezonabilă că inculpatul a cunoscut despre acest transport - dovedesc chiar vinovăția inculpatului, a cărui contribuție a fost esențială în special în organizarea încărcării drogurilor în Turcia și apoi în organizarea transportului în România și preluarea drogurilor de către șoferii și.
De altfel, organizarea transportului internațional de droguri de către cel care se află într-un alt stat decât cel pe teritoriul căruia este depistată cantitatea de droguri presupune acest tip de activități, cele care sunt esențiale, dar mai puțin "vizibile", care nu implică nici contactul nemijlocit cu drogurile, nici surprinderea în flagrant cu acestea.
Tipul acesta de operațiuni se probează dificil - mijloacele audio - video în acest caz nedepinzând neapărat de autoritățile române, câtă vreme cele din Turcia, respectiv Bulgaria pe teritoriul statelor cărora a trecut autocarul, nu au efectuat nici un fel de activități sub aceste aspecte.
Chiar și convorbirile telefonice pot fi dificil de "decriptat", dat fiind că inculpații folosesc, de regulă, expresii obișnuite într-un limbaj uzual, fără conotații infracționale, dar a căror semnificație este cunoscută doar între aceștia.
Reținând toate aceste împrejurări, Curtea apreciază că folosirea autocarelor aparținând societății administrate de inculpat, datele deplasării acestuia în Turcia exact cu două zile anterior preluării drogurilor, caracterul și conținutul convorbirilor telefonice la care ne-am referit, și nu în ultimul rând relațiile de rudenie foarte apropiate dintre inculpat și ceilalți condamnați, (aspect elocvent asupra aprecierii valorii probante a declarațiilor acestora), care implică o mare încredere între aceștia, sunt elemente suficiente care atestă vinovăția inculpatului.
Curtea apreciază că instanța de fond a dovedit superficialitate când a înlăturat toate indiciile și a ignorat coroborarea acestora între ele, coroborare care duce la înlăturarea prezumției de nevinovăție consacrată de art. 66 Cod procedură penală.
În ceea ce privește încadrarea juridică, Curtea constată că prin Decizia nr.38/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secții Unite într-un recurs în interesul legii s-a stabilit că disp. art. 10 din Legea 143/2000 incriminează o infracțiune distinctă de cele prev. de art. 2 - 9 din aceeași lege, sens în care constată că acest motiv al apelului extins este fondat, însă apreciază că nu se impune schimbarea încadrării juridice, pentru că prin rechizitoriu inculpatul a fost trimis în judecată în mod corect pentru cele trei infracțiuni, instanța de fond dispunând în mod greșit schimbarea încadrării juridice, anterior Deciziei 38/2008 și reținând că hotărârea instanței de fond va fi desființată în totalitate pentru considerentele anterior dezvoltate, Curtea va face aplic. art. 379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, fără a mai dispune o altă schimbare de încadrare juridică conform art. 334 Cod procedură penală.
Faptele inculpatului, care la data de 20.02.2004 i-a ajutat pe inculpații, și să introducă în România cantitatea de 43 Kg. heroină disimulată în autocarul B 93 prin punctul de trecere a frontierei G și apoi să o predea inculpatului, de a ajuta la aceeași dată pe aceeași inculpații să transporte pe teritoriul României cantitatea de 43 Kg. droguri prin punerea în legătură a celor trei inculpați cu și pentru ca drogurile să ajungă la, toți aceștia organizând împreună transportul drogurilor din Turcia în România, întrunesc atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 3 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000, art. 26 rap. la art.2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 și art. 10 din Legea nr.143/2000, cu art.75 lit.a și art. 33 lit. Cod penal.
Pentru aceste infracțiuni, Curtea va aplica câte o pedeapsă principală la individualizarea căreia va ține seama de toate criteriile prev. de art. 72 Cod penal, de dispozițiile Codului penal din partea generală, de gradul de pericol social și împrejurările săvârșirii faptei, de persoana și atitudinea inculpatului, care a refuzat să se prezinte în fața instanței, deși cunoaște despre proces.
Curtea va aplica câte o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum corespunzător gravității faptelor, și de asemenea, va aplica pe lângă pedepsele principale pentru cele trei infracțiuni și câte o pedeapsă complementară conform art. 65 alin. 2 Cod penal, respectiv interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit.b Cod penal, reținând că și cetățenilor străini le se poate aplica o pedeapsă complementară, potrivit deciziei pronunțată în interesul legii.
În temeiul art.379, pct.2, lit. a, Cod de procedură penală, va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva Sentinței penale nr.800/F/1.VII.2008 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, în Dosarul nr.1960/2005 (-).
Va desființa, în totalitate, sentința penală și, în fond, rejudecând:
În temeiul art. 26, Cod penal, raportat la art.2, alin.1 și alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.75, alin.1, lit. a, Cod penal, va condamna pe inculpatul la pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru complicitate la comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
În temeiul art.65, alin.2, Cod penal, va aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, lit. a, teza a II-a și lit. b, Cod penal, pe o perioadă de 5 ani.
În temeiul art. 26, Cod penal, raportat la art.3, alin.1 și alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.75, alin.1, lit. a, Cod penal, va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 16 ani închisoare, pentru complicitate la comiterea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc.
În temeiul art.65, alin.2, Cod penal, va aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, lit. a, teza a II-a și lit. b, Cod penal, pe o perioadă de 7 ani.
În temeiul art.10 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.75, alin.1, lit. a, Cod penal, va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 16 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de organizarea traficului internațional de droguri.
În temeiul art.65, alin.2, Cod penal, va aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, lit. a, teza a II-a și lit. b, Cod penal, pe o perioadă de 7 ani.
În temeiul art.33, lit. a, Cod penal, raportat la art.34, lit. b, Cod penal, va contopii pedepsele cu închisoarea aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 16 ani închisoare.
În temeiul art.35, alin.3, Cod penal, va aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, lit. a, teza a II-a și lit. b, Cod penal, pe o perioadă de 7 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art.66, Cod penal.
Va face aplicarea art.71-art.64, alin.1, lit. a, teza a II-a și lit. b, Cod penal.
În temeiul art.117, Cod penal, va dispune luarea măsurii de siguranță a expulzării inculpatului, măsură ce se va executa după executarea pedepsei principale, Curtea apreciind ca fiind lipsă de relevanță împrejurarea că inculpatul nu a fost prezent în România pe timpul judecății.
În temeiul art.191, alin.1, Cod procedură penală, va obliga pe inculpat la cheltuieli judiciare în fond către stat.
În temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile de procedură în apel rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.379, pct.2, lit. a, Cod de procedură penală, admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva Sentinței penale nr.800/F/1.VII.2008 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, în Dosarul nr.1.960/2005 (-).
Desființează, în totalitate, sentința penală și, în fond, rejudecând:
În temeiul art. 26, Cod penal, raportat la art.2, alin.1 și alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.75, alin.1, lit. a, Cod penal, condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru complicitate la comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
În temeiul art.65, alin.2, Cod penal, aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, lit. a, teza a II-a și lit. b, Cod penal, pe o perioadă de 5 ani.
În temeiul art. 26, Cod penal, raportat la art.3, alin.1 și alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.75, alin.1, lit. a, Cod penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 16 ani închisoare, pentru complicitate la comiterea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc.
În temeiul art.65, alin.2, Cod penal, aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, lit. a, teza a II-a și lit. b, Cod penal, pe o perioadă de 7 ani.
În temeiul art.10 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.75, alin.1, lit. a, Cod penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 16 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de organizarea traficului internațional de droguri.
În temeiul art.65, alin.2, Cod penal, aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, lit. a, teza a II-a și lit. b, Cod penal, pe o perioadă de 7 ani.
În temeiul art.33, lit. a, Cod penal, raportat la art.34, lit. b, Cod penal, contopește pedepsele cu închisoarea aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 16 ani închisoare.
În temeiul art.35, alin.3, Cod penal, aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, lit. a, teza a II-a și lit. b, Cod penal, pe o perioadă de 7 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art.66, Cod penal.
Face aplicarea art.71-art.64, alin.1, lit. a, teza a II-a și lit. b, Cod penal.
În temeiul art.117, Cod penal, dispune luarea măsurii de siguranță a expulzării inculpatului.
În temeiul art.191, alin.1, Cod procedură penală, obligă pe inculpat la plata sumei de 700 lei, cheltuieli judiciare în fond către stat.
În temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile de procedură în apel rămân în sarcina statului, iar suma de 25 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondul Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror, iar de la comunicare pentru intimatul-inculpat.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. -
Dact./23.06.2009
Ex.2
Red. / TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală
Președinte:Mariana ConstantinescuJudecători:Mariana Constantinescu, Daniela Panioglu
