Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 219/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2242/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 219/
Ședința publică de la 26 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru
GREFIER - - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor formulate de inculpații și împotriva sentinței penale nr.786/24 august 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 19 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pentru azi, 26 octombrie 2009 când, în aceiași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând, asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.786/24.08.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, în baza art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, art. 74 lit. a, c Cod penal, art. 76 lit. a Cod penal și art. 80 Cod penal, a condamnat pe inculpatul - fiul lui și, născut la 15.03.1985 în B, cu domiciliul în B,-, -.21,. B,.2, 47,sector 4,. - -, la o pedeapsă de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, în condițiile art. 65 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 14.05.2009 la zi.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 lit. a Cod penal, art. 76 lit. a Cod penal și art. 80 Cod penal a condamnat pe inculpatul - fiul lui și, născut la 19.06.1976 în B,-, -.2,. 1,.6,.27, sector 4,. -, la o pedeapsă de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, în condițiile art. 65 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 14.05.2009 la zi.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 17 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpatul suma de 2700 de lei și de la inculpatul suma de 1200 de lei, sume de bani obținute de cei doi inculpați în urma săvârșirii infracțiunilor deduse judecății, ce provin din fondurile MIRA.
În baza art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 a confiscat un număr de 20 comprimate 2C-B rămase în urma analizelor de laborator, care au fost depuse la IGPR - cu dovada seria D nr. - din 29.10.2008 (fila 88 ), cantitatea de 1,97 grame cocaină rămasă în urma analizelor de laborator a fost depusă la IGPR - cu dovada seria D nr. - din 19.11.2008 (fila 158 ) și cantitatea de 2,21 grame cocaină rămasă în urma analizelor de laborator a fost depusă la IGPR - cu dovada seria D nr.- din 16.01.2009 (fila 270 ).
În baza art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 a confiscat cantitatea de 1,23 grame cocaină rămasă în urma analizelor de laborator a fost depusă la IGPR - cu dovada seria D nr. - din 24.02.2009 (fila 340 ) și cantitatea de 1,40 grame cocaină rămasă în urma analizelor de laborator a fost depusă la IGPR - cu dovada seria D nr. 0001 193 din 29.04.2009 (fila 363 ).
S-a constatat consumată în procesul analizelor de laborator cantitatea de 10 comprimate 2C-B, cantitatea de 0,15 cocaină, respectiv 0,21 cocaină, din drogurile vândute de inculpatul.
S-a constatat consumată în procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,17 cocaină, respectiv 0,09 cocaină, din drogurile vândute de inculpatul.
În baza art. 191 alin. 1, 2 Cod procedură penală a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 3000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În ceea ce îl privește pe inculpatul:
La data de 22.10.2008, colaboratorul " " - nume de cod a procurat de la inculpatul un număr de 30 comprimate 2C-B cu logo-ul " - ", în schimbul sumei de 900 de lei.
Astfel, în jurul orelor 18.30, colaboratorul cu nume de cod " " le-a comunicat investigatorilor autorizați în cauză că urmează să se întâlnească cu inculpatul, colaboratorul stabilind telefonic cu inculpatul că urmează să se întâlnească în zona. În acest scop, investigatorii sub acoperire au înmânat colaboratorului suma de 900 lei și s-au deplasat în zonă pentru a supraveghea tranzacția.
La locul de întâlnire, cei doi au purtat o scurtă discuție, după care inculpatul i-a comunicat colaboratorului că încă nu a făcut rost de comprimate și urmează să se întâlnească peste o oră cu furnizorul pentru a intra în posesia drogurilor. Totodată, inculpatul a cerut colaboratorului suma de 900 lei, motivând că nu poate lua comprimatele de la furnizorul său decât cu plata pe loc.
Cei doi s-au despărțit, iar în jurul orei 22.00, inculpatul l-a contactat telefonic pe colaborator, spunându-i să se întâlnească la restaurantul "Hanul ", în zona Drumul, pentru a-i da drogurile.
În jurul orelor 23.45 colaboratorul s-a întâlnit cu inculpatul la restaurantul "Hanul ", unde i-a dat cei 900 de lei, iar la un moment dat acesta din urmă a ieșit singur, revenind în restaurant după aprox. 15 minute. Inculpatul a înmânat colaboratorului o punguță cu 30 de comprimate de culoare, inscripționate pe o parte cu o linie mediană și pe cealaltă cu logo-ul " ", după acesta din urmă a plecat și a predat drogurile investigatorilor sub acoperire, care se aflau în zonă.
Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. - din 23.10.2008, cele 30 de comprimate stanțate cu logo-ul " " conțin ca substanță activă 4-bromo-2,5-dimethoxyphenetyiamine (2C-B), substanță inclusă în Tabelul anexă (nr. II din Legea nr. 522/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 143/2000 (filele 83-87, ).
Un număr de 20 comprimate 2C-B rămase în urma analizelor de laborator au fost depuse la IGPR - DC. cu dovada seria D nr. - din 29.10.2008 (fila 88 ).
Instanța de fond a reținut situația de fapt coroborând declarațiile inculpatului cu cele ale colaboratorului cu nume de cod " " (filele 89, 90, filele 33, 34, dosar instanță), cu procesul - verbal întocmit de investigatorii sub acoperire (fila 80,81 ) și procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul cu colaboratorul și cu numitul zis "" (filele 94 - 109).
La data de 06.11.2008, colaboratorul " " - nume de cod a cumpărat de la inculpatul cantitatea de 2,12 grame cocaină, în schimbul sumei de 900 de lei.
Astfel, în jurul orelor 21,00, colaboratorul " " - nume de cod a stabilit cu inculpatul să se întâlnească în zona pentru ca acesta din urmă să-i vândă 3 grame de cocaină în schimbul sumei de 900 lei.
În acest scop, investigatorii sub acoperire au înmânat colaboratorului suma de 900 lei și s-au deplasat în zonă pentru a supraveghea tranzacția.
Cei doi s-au întâlnit în jurul orelor 23,55 în fața benzinăriei, situată la intersecția str. - - cu str. - Județul, sector 3, unde colaboratorul a înmânat inculpatului suma de 900 lei, au discutat aproximativ 10 minute, după care inculpatul a plecat singur în spatele benzinăriei și s-a întâlnit cu altă persoană.
Inculpatul a revenit în fața benzinăriei și a dat colaboratorului un nr. de 3 punguțe, spunându-i că sunt 3 grame de cocaină.
După ce cei doi s-au despărțit, colaboratorul a predat cele 3 punguțe investigatorilor sub acoperire, care se aflau în zonă ( 148 -150, 158-162).
Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. - din 13.11.2008, cele 3 punguțe conțin 2,12 grame de cocaină și lidocaină, cocaina fiind inclusă în Tabelul anexă nr. II din Legea nr. 143/2000 ( 151-157 ).
Cantitatea de 1,97 grame cocaină rămasă în urma analizelor de laborator a fost depusă la IGPR - ) cu dovada seria D nr. - din 19.11.2008 (fila 158 ).
Instanța de fond a reținut situația de fapt coroborând declarațiile inculpatului cu cele ale colaboratorului cu nume de cod " " (filele 159, 160, filele 33, 34, dosar instanță), cu procesul - verbal întocmit de investigatorii sub acoperire (filele 161,162 ) și procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul cu colaboratorul.
La data de 18.12.2008, colaboratorul " " - nume de cod a cumpărat de la inculpatul o cantitate de 2,42 grame cocaină în schimbul sumei de 900 de lei.
În jurul orelor 18,00, colaboratorul " " - nume de cod a stabilit cu inculpatul să se întâlnească în zona pentru ca acesta din urmă să-i vândă 3 grame de cocaină în schimbul sumei de 900 lei.
Cei doi s-au întâlnit în jurul orelor 22,05 în fața shaormeriei de la intersecția str. - - cu bd. - -, sector 3, zona, inculpatul fiind însoțit de frații săi vitregi, și.
După ce au discutat aproximativ 10 minute, cei patru s-au deplasat pe Calea și s-au oprit la intersecția cu str. -. Aici inculpatul a dat colaboratorului 3 punguțe în schimbul sumei de 900 lei.
Colaboratorul a predat cele 3 pungulițe investigatorilor sub acoperire, care supravegheau zona.
Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.- din 06.01.2009, cele 3 punguțe conțin 2,42 grame de cocaină și levamisol, cocaina fiind inclusă în Tabelul anexă nr. II din Legea nr. 143/2000.
Cantitatea de 2,21 grame cocaină rămasă în urma analizelor de laborator a fost depusă la IGPR - cu dovada seria D nr.- din 16.01.2009 (fila 270 ).
Instanța de fond a reținut situația de fapt coroborând declarațiile inculpatului cu cele ale colaboratorului cu nume de cod " " (filele 159, 160, filele 33, 34, dosar instanță), cu procesul - verbal întocmit de investigatorii sub acoperire (filele 262,263 ) și procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul cu colaboratorul.
În ceea ce îl privește pe inculpatul:
La data de 29.01.2009, inculpatul a vândut colaboratorului cu nume de cod " " cantitatea de 1,40 grame cocaină, în schimbul sumei de 600 lei.
Astfel, în jurul orelor 20,00, colaboratorul " " - nume de cod a stabilit cu inculpatul să se întâlnească în zona Romană.
În acest scop, investigatorii sub acoperire au înmânat colaboratorului suma de 600 lei și s-au deplasat în zonă pentru a supraveghea tranzacția. Deasemenea, s-a efectuat o percheziție corporală asupra investigatorului, stabilindu-se că acesta nu avea asupra sa droguri, alte bunuri, obiecte sau valori interzise la deținere.
Cei doi s-au întâlnit în jurul orelor 22,25 la intersecția str. - - cu str. -, colaboratorul a înmânat inculpatului suma de 600 lei, după care acesta din urmă a intrat în Club de pe str. -, a revenit în circa 10 de minute și i-a dat colaboratorului 2 punguțe. După ce s-au despărțit, colaboratorul a predat cele 2 pungulițe investigatorilor sub acoperire.
Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.- din 30.01.2009, cele 2 punguțe conțin 1,40 grame de cocaină, substanță inclusă în Tabelul anexă nr. II din Legea nr. 143/2000 (filele 335 - 339 ).
Cantitatea de 1,23 grame cocaină rămasă în urma analizelor de laborator a fost depusă la 1GPR - cu dovada seria D nr. - din 24.02.2009 (fila 340 ).
Instanța de fond a reținut situația de fapt coroborând declarațiile inculpatului cu cele ale colaboratorului cu nume de cod " " (filele 341, 342, fila 35, dosar instanță), cu procesul - verbal întocmit de investigatorii sub acoperire (filele 332,333 ) și procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul cu colaboratorul.
La data de 02.04.2009, colaboratorul cu nume de cod " " a cumpărat de la inculpatul o cantitate de 1,49 grame cocaină, în schimbul sumei de 600 de lei.
În jurul orelor 21.00, colaboratorul " " a stabilit cu inculpatul să se întâlnească în zona Romană pentru ca acesta din urmă să-i vândă colaboratorului 2 grame de cocaină pentru suma de 600 lei.
Cei doi s-au întâlnit în jurul orelor 22.15 în fața Hypermarketului Real -, după care amândoi s-au deplasat cu un taxi pe str. - -. Pe drum, colaboratorul a înmânat inculpatului suma de 600 lei, după care inculpatul a intrat singur in imobilul în care locuiește, de unde a revenit după 10 minute și i-a înmânat colaboratorului 2 pungulițe din material plastic de culoare albă, care conțineau o substanță pulverulentă de culoare alb, fiind sigilate la un capăt prin ardere.
După ce s-au despărțit, colaboratorul a predat cele 2 pungulițe investigatorilor sub acoperire, care supravegheau zona.
Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.- din data de 03.04.2009, cele 2 punguțe conțineau 1,49 grame de cocaină în amestec cu fenacetină, cofeină, lidocaină și tetranisol, cocaina fiind inclusă în Tabelul anexă nr. II din Legea nr. 143/2000 (filele 358 - 362 ).
Cantitatea de 1,40 grame cocaină rămasă în urma analizelor de laborator a fost depusă la IGPR - cu dovada seria D nr. - din 29.04.2009 (fila 363 ).
Instanța de fond a reținut situația de fapt coroborând declarațiile inculpatului cu cele ale colaboratorului cu nume de cod " " (filele 341, 342, fila 35, dosar instanță), cu procesul - verbal întocmit de investigatorii sub acoperire (filele 356,357 ) și procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul cu colaboratorul.
Având în vedere situația de fapt reținută, instanța a constatat că, în drept, faptele inculpatului care, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, la data de 22.10.2008 a vândut unui colaborator al poliției un nr. de 30 comprimate 2C-B pentru suma de 900 lei, la data de 06.11.2008 a vândut unui colaborator al poliției cantitatea de 2,12 grame cocaină pentru suma de 900 lei și la data de 18.12.2008 a vândut unui colaborator al poliției cantitatea de 2,42 grame cocaină pentru suma de 900 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.
Instanța a reținut săvârșirea infracțiunii în stare de recidivă postexecutorie. Astfel, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar (fila 449 ), inculpatul a fost condamnat, prin sentința penală nr.1825/26.11.2004 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin neapelare, la o pedeapsă de 1 an și 9 luni închisoare; a fost arestat la data de 19.01.2005 și liberat condiționat la data de 7.02.2006, cu un rest de 252 de zile de închisoare.
Întrucât după considerarea ca executată a unei pedepse mai mari de 6 luni (respectiv data de 18.10.2006), inculpatul a săvârșit din nou cu intenție prezenta infracțiune, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, în cauză nefiind incident niciunul dintre cazurile prev. de art. 38 Cod penal, instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 37 lit. b Cod penal privind recidiva postexecutorie.
Faptele inculpatului, care, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, la data de 29.01 2009 vândut unui colaborator al poliției o cantitate de 1,40 grame de cocaină pentru suma de 600 lei și la data de 02.04.2009 a vândut unui colaborator al poliției o cantitate de 1,49 grame de cocaină pentru suma de 600 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.
La aplicarea pedepsei inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, reținând următoarele: inculpatul a săvârșit o faptă cu un grad ridicat de pericol social abstract și concret; a avut o atitudine sinceră în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești - acesta s-a prevalat de dreptul recunoscut de art. 70 alin. 2 Cod procedură penală în fața procurorului, iar în fața judecătorului învestit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă a recunoscut faptele; condamnările sale anterioare indică perseverență infracțională, inculpatul dovedind că scopul educativ al pedepselor anterior aplicate nu a fost atins, săvârșind prezenta infracțiune în stare de recidivă postexecutorie.
Deasemenea, având în vedere conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, precum și cea după săvârșirea infracțiunii, constând în comportarea sinceră a acestuia în tot cursul procesului penal, instanța a constatat că se justifică aplicarea unor circumstanțe atenuante, în condițiile art.74 alin. 1 lit. a, c Cod penal pedeapsa urmând a fi coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.
Analizând coroborat toate aceste aspecte, în baza art.2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit. b Cod penal, art.74 lit. a, c Cod penal, art. 76 lit. a Cod penal și art. 80 Cod penal, instanța a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, în condițiile art. 65 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, în stare de recidivă postexecutorie, apreciind că prin executarea acestei pedepse vor fi atinse scopurile preventiv, educativ, dar și coercitiv al pedepsei, prevăzute de art. 52 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 14.05.2009 la zi.
Având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, în baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
La aplicarea pedepsei inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, reținând următoarele: inculpatul a săvârșit o faptă cu un grad ridicat de pericol social abstract și concret; a avut o atitudine nesinceră în cursul urmăririi penale, negând faptele comise; în cursul cercetării judecătorești a revenit asupra poziției inițiale, recunoscând faptele comise, însă această atitudine a inculpatului nu poate fi reținută în vederea reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal, în condițiile în care această atitudine a intervenit abia în cursul cercetării judecătorești. Pe de altă parte, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Deasemenea, având în vedere conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, instanța a constatat că se justifică aplicarea unor circumstanțe atenuante, în condițiile art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal pedeapsa fiind coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.
Analizând coroborat toate aceste aspecte, în baza art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 lit. a Cod penal, art. 76 lit. a Cod penal și art. 80 Cod penal, a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, în condițiile art. 65 Cod penal, apreciind că prin executarea acestei pedepse vor fi atinse scopurile preventiv, educativ, dar și coercitiv al pedepsei, prevăzute de art. 52 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 14.05.2009 la zi.
Având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, în baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și.
La termenul din 19.10.2009, Curtea, din oficiu, în baza prevederilor art. 334 Cod procedură penală, a pus în discuția părților, schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Apelantul-inculpat a apreciat că nu este îndeplinit primul termen al recidivei, având în vedere că, în speță, este vorba de o condamnare în timpul minorității, iar aceasta este exceptată, conform art. 38 alin. 1 pct. a Cod penal, la calcularea termenului de recidivă, iar cea de-a doua pedeapsă este de 3 luni, fiind mai mică decât minimul prevăzut de lege la art. 37 lit. b Cod penal.
Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea apelului inculpatului, pe motivul privind schimbarea încadrării juridice a infracțiunii, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal în aceiași infracțiune, dar fără aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
În continuare, a solicitat a fi avut în vedere motivul de apel vizând greșita individualizare a pedepsei, pe care o apreciază prea severă în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă, și a colaborat cu organele de urmărire penală.
Deasemenea, a mai susținut că la dosar sunt depuse înscrisuri în circumstanțiere, respectiv, caracterizări din partea vecinilor, împrejurare față de care a solicitat reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal. Mai mult, înainte de a fi arestat, inculpatul lucra, fără forme legale, în cadrul unei firme, câștigându-și existența, în mod corect.
Apelantul-inculpat a criticat sentința primei instanțe pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, pe care a considerat-o prea severă în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele personale ale apelantului. A mai arătat că instanța nu a reținut ca circumstanță atenuantă atitudinea sa sinceră, pe motiv că această atitudine - respectiv, recunoașterea faptei - a intervenit în cursul cercetării judecătorești și nu în cursul urmăririi penale. Față de textul art. 74 Cod penal a apreciat că atitudinea sinceră a inculpatului în faza de cercetare judecătorească nu poate fi înlăturată, astfel cum a procedat instanța de fond.
Cu privire la datele ce caracterizează persoana apelantului, a solicitat a se avea în vedere actele de la dosar, din care rezultă că acesta are în întreținere un minor de 14 ani, ce i-a fost încredințat spre creștere și educare.
Pentru ambii inculpați s-a solicitat a se reține că a fost vorba numai de o intermediere a traficului de droguri, în urma căreia nu a rezultat niciun profit material.
Pentru motivele expuse, s-a solicitat admiterea apelurilor și reducerea pedepselor aplicate, cu deducerea reținerii și arestului preventiv de la data de 14 mai 2009 până în prezent.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată apelurile ca fondate, în considerarea următoarelor argumente:
În mod corect, instanța de fond a reținut situația de fapt constând în aceea că, apelantul-inculpat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, la data de 22.10.2008, a vândut unui colaborator al poliției un număr de 30 de comprimate 2C-B contra sumei de 900 lei, la data de 06.11.2008, a vândut unui colaborator al organelor de poliție cantitatea de 2,12 grame cocaină pentru suma de 900 lei, iar la data de 18.12.2008 a vândut unui colaborator al organelor de poliție, cantitatea de 2,42 grame cocaină pentru suma de 900 lei.
Apelantul-inculpat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, la data de 29.01.2009, a vândut unui colaborator al organelor de poliție cantitatea de 1,40 grame de cocaină pentru suma de 600 lei și la data de 02.04.2009 a vândut unui colaborator al organelor de poliție cantitatea de 1,49 grame de cocaină pentru suma de 600 lei.
Situația de fapt a fost stabilită de instanța de fond în urma coroborării următoarelor mijloace de probă: declarațiile inculpaților, ale colaboratorilor cu nume de cod " " și " "; procesele-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire, precum și procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice.
În mod temeinic, instanța de fond a încadrat juridic fapta săvârșită de inculpatul în dispozițiile art.2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a aplicat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 Cod penal, reținând în favoarea acestuia circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art.74 lit. a Cod penal și dând efect acestei circumstanțe prin aplicarea, în mod corespunzător, a dispozițiilor art.76 lit. a Cod penal, raportându-se, în mod corect, și la prevederile art.80 Cod penal, față de concursul între circumstanța atenuantă judiciară și starea de agravare a răspunderii penale constând în forma continuată a infracțiunii.
Totodată, Curtea constată că, în mod temeinic, instanța de fond a reținut că inculpatul a avut o atitudine nesinceră în cursul urmăririi penale, negând faptele comise; în cursul cercetării judecătorești a revenit asupra poziției inițiale, recunoscând faptele comise, însă această atitudine a inculpatului nu poate fi reținută în vederea reținerii circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c Cod penal, în condițiile în care această atitudine a intervenit abia în cursul cercetării judecătorești, comportamentul inculpatului fiind analizat în tot cursul procesului penal, iar nu raportat doar la una din fazele sale procesuale.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că reindividualizarea pedepsei principale aplicată inculpatului, în sensul reducerii cuantumului acesteia, nu se impune, având în vedere starea de agravare a răspunderii penale constând în forma continuată a infracțiunii, gradul ridicat de pericol social al faptei, dar și conduita procesuală a inculpatului avută pe parcursul urmăririi penale constând în negarea faptelor.
În consecință, Curtea constată că pedeapsa aplicată acestui inculpat, redusă sub minimul special prevăzut de lege, a fost corect individualizată de instanța de fond, fiind aptă să asigure realizarea scopului acesteia prevăzut de art. 52 Cod penal.
Curtea apreciază că apelul declarat de inculpatul este fondat numai în ceea ce privește cuantumul pedepsei complimentare, mult prea mare raportat la cuantumul pedepsei principale aplicate, urmând să o reducă spre minimul general prevăzut de lege.
În acest sens, Curtea reține că, deși pedepsele complimentare trebuie să oglindească, deasemenea, pericolul social al faptei și periculozitatea inculpatului, totuși, aceste pedepse nu realizează, în principal și în mod independent, scopurile represiunii, ci, pentru a-și atinge menirea, sunt atașate unei pedepse principale, pe care o completează. Pedeapsa principală trebuie să asigure, în mod precumpănitor, reeducarea inculpatului, și nu pedeapsa complimentară., stările de agravare a răspunderii penale nu se aplică, în mod direct, și pedepselor complimentare, ci le afectează numai indirect, în sensul că, o dată pedeapsa principală stabilită, în raport cu toate agravările legale și judiciare, acesteia i se atașează, spre aoc omplini în realizarea sarcinilor, o pedeapsă complimentară.
Dealtfel, potrivit art. 76 alin. 3 Cod penal, când există circumstanțe atenuante, pedeapsa complimentară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, poate fi înlăturată. Așadar, legea acordă instanței această facultate, de a aprecia asupra necesității aplicării pedepsei complimentare.
Curtea apreciază că această pedeapsă este necesară, având în vedere natura infracțiunii, atitudinea inculpatului, împrejurările cauzei, dar și gradul ridicat de pericol social al faptei, dar va ține seama de circumstanța atenuantă constatată la stabilirea duratei interdicției.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, respectiv, incidența stării de recidivă postexecutorii, Curtea are în vedere următoarele aspecte:
Primul termen al recidivei mari postexecutorii îl formează o condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, pedeapsă care a fost executată, ori a cărei executare s-a stins prin grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori pentru care s-a împlinit termenul de prescripție a executării pedepsei, condamnare ce nu trebuie să fie dintre acelea de care nu se ține seama la stabilirea stării de recidivă, conform art.38 Cod penal.
Așadar, recidiva privește condamnarea în sine și constituie o cauză de agravare a pedepsei.
Se constată că, în speță, condamnarea - primul termen al recidivei - vizează două pedepse aplicate prin hotărâri distincte, niciuna dintre ele neîndeplinind condițiile de existență ale primului termen.
Astfel, prin sentința penală nr.1345/01.11.2002 a Judecătoriei Sectorului 3 B, apelantul-inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, pentru o infracțiune săvârșită în timpul minorității, ori, potrivit art. 38 alin. 1 lit. a Cod penal, la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de hotărârile de condamnare privitoare la infracțiunile săvârșite în timpul minorității.
Prin sentința penală nr.- a Judecătoriei Sectorului 3 B s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare, condamnare, evident, mai mică de 6 luni închisoare.
Împrejurarea că, potrivit art. 83 alin. 1 Cod penal, s-a dispus executarea, împreună, a celor două pedepse nu este de natură să schimbe condițiile în care fiecare condamnare a fost aplicată și nici să suplinească acele condiții a căror neîndeplinire nu a atras starea de recidivă.
Curtea are în vedere și faptul că revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii vizează, în mod exclusiv, executarea pedepsei - constituind o sancțiune, - și nu condamnarea în sine.
Față de considerentele expuse anterior, Curtea constată că, în drept, fapta săvârșită de inculpatul întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, motiv pentru care, în baza art.334 Cod procedură penală, va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată acestui inculpat, Curtea va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal constând în forma consumată și continuată a infracțiunii - trei acte materiale, contribuția adusă la săvârșirea faptei în calitate de autor, gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, dar și persoana și conduita inculpatului.
Curtea va reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a, c Cod penal constând în conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii și atitudinea sa după comiterea faptei rezultând din comportarea sinceră în cursul procesului penal și va da efect acestor circumstanțe prin aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. a Cod penal, având în vedere, însă, și concursul între circumstanțele atenuante și forma continuată a infracțiunii.
Față de datele personale ale inculpatului, având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, dar și stările și circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea, Curtea apreciază că scopul educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal poate fi atins, în condiții optime, numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, redusă sub minimul special prevăzut de lege, cu executare în regim de detenție.
Pentru considerentele expuse în cazul inculpatului, Curtea constată că aplicarea pedepsei complimentare este necesară, având în vedere natura infracțiunii, împrejurările cauzei, dar și gradul ridicat de pericol social al faptei, urmând să țină seama de circumstanțele atenuante constatate la stabilirea duratei interdicției.
În consecință, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, Curtea va admite apelurile declarate de inculpații și, va desființa, în parte, sentința penală atacată și rejudecând în fond:
În baza art. 334 Cod procedură penală va schimba încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 2 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 lit. a, c Cod penal, art. 76 lit. a Cod penal și art. 80 Cod penal va condamna pe inculpatul la pedeapsa de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- și lit. b Cod penal, ca pedeapsă complimentară, în condițiile art. 65 Cod penal.
Va face aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Va reduce cuantumul pedepsei complimentare aplicată inculpatului de la 4 ani la 1 an.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală va menține arestarea preventivă a apelanților-inculpați și, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a acestora.
În baza art. 381 alin. 1 teza finală Cod procedură penală va deduce prevenția pentru ambii inculpați de la 14.05.2009 la zi.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 600 lei se va avansa din fondul Ministerul Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 786 din data de 24.08.2009 pronunțată în dosarul nr- pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
Desființează, în parte, sentința penală atacată și rejudecând în fond:
În baza art. 334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 2 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 lit. a, c Cod penal, art. 76 lit. a Cod penal și art. 80 Cod penal condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- și lit. b Cod penal, ca pedeapsă complimentară, în condițiile art. 65 Cod penal.
Face aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Reduce cuantumul pedepsei complimentare aplicată inculpatului de la 4 ani la 1 an.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Menține arestarea preventivă a apelanților-inculpați și.
Deduce prevenția pentru ambii inculpați de la 14.05.2009 la zi.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 600 lei se va avansa din fondul Ministerul Justiției.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru inculpați.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
-
Red.A-12.11.2009
Dact.EA-18.11.2009/e/3ex
-Jud.
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru
