Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 24/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
(2846/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 24
Ședința publică de la 26 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 2: Raluca Moroșanu
GREFIER - - -
* * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpații, și în nume propriu avocat împotriva sentinței penale nr.898 din data de 4 2009 pronunțată de Tribunalului București - Secția a-II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții inculpați în stare de arest și asistat de apărător ales - avocat - cu delegație depusă la dosar, în stare de arest și asistat de apărător ales - avocat - cu delegație depusă la dosar, în stare de arest și asistat de apărător ales - avocat - cu delegație depusă la dosar și apelanta în nume propriu.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul apelantului inculpat depune la dosar motivele de apel.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Reprezentantul parchetului având cuvântul,susține oral motivele de apel astfel cum au fost dezvoltate în scris și depuse la dosar și arată că apelul vizează individualizarea pedepselor aplicate inculpaților.
Consideră că instanța de fond nu avea obligația să reducă sub limita minimă pedepsele aplicate. Aceasta a reținut în favoarea inculpaților atât circumstanțe atenuante, dar și circumstanțe agravante - în defavoarea acestora și apreciază că în raport de cantitatea deosebit de însemnată de droguri de mare risc traficată de apelanți, de modul în care au acționat,de faptul că inculpatul a fost depistat un cântar electronic de mare precizie, care servea la porționarea heroinei în vederea vânzării. In acest fel inculpații încercau să obțină niște foloase materiale ilicite și se ocupau de traficul de droguri ca si cum ar fi o adevărată afacere.
În raport de circumstanțele personale ale inculpaților nu se impune înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acestora însă, în raport de elementele anterior menționate, consideră că instanța de fond a dat o prea mare eficiență acestor circumstanțe atenuante și se impune majorarea pedepselor aplicate inculpaților. Prin reținerea circumstanțelor atenuante și agravante solicită reducerea pedepselor sub minim, dar nu într-un cuantum atât de scăzut cum a stabilit prima instanță.
De asemenea, solicită menținerea măsurii arestării preventive, considerând că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret datorită gravității faptei și a modului în care au acționat inculpații, cu deducerea prevenției la zi.
Concluzionând, solicită admiterea apelului astfel cum a fost susținut.
Apărătorul apelantului inculpat critică sentința primei instanțe pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei și înțelege să critice modul greșit în care s-au aplicat circumstanțele atenuante. Consideră că pedeapsa aplicată clientului său este exagerată vis-a-vis de persoana inculpatului, a faptului că acesta a colaborat cu organele de urmărire penală.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pe fond, redozarea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 86 lit. a Cod penal.
Conchizând, solicită respingerea apelului parchetului ca fiind nefondat.
Apărătorul apelantului inculpat solicită instanței a analiza modalitatea concretă în care au fost implicați inculpații. În ceea ce-l privește pe clientul său, acesta s-a oferit să intermedieze - prin intermediul lui - vânzarea cantității de heroină. După ce a oferit prima mostră de heroină, apelantul a știut că urma să primească de la și restul cantității, a stabilit să revină în cursul aceleiași seri însoțit de si să predea drogurile celui pe care îl considerau a fi potențial cumpărător și care s-a dovedit a fi investigator sub acoperire - însoțit de colaboratorul cetățean străin. În momentul în care au predat această cantitate,convorbirea înregistrată în mediul ambiental a relevat că cei doi - și - nici măcar nu cunoșteau ce anume vând, crezând că au cocaină. Deși cantitatea de droguri a fost foarte mare, modalitatea în care s-a realizat livrarea a fost nonșalantă și lipsită de precauție. În continuare susține că inculpatul - în afară că i se promisese un comision de intermediere - nu a avut nici un fel de altă implicație. Cunoștea că trafichează o substanță interzisă, dar prezentarea substanței drept alta, demonstrează că nu are nici cea mai vagă reprezentare a ce anume înseamnă fiecare drog în parte și nici care este prețul de circulație.
Clientul său nu este consumator de droguri, are probleme grave de sănătate - astfel cum rezultă din actele medicale depuse la dosar -, era încadrat în muncă și nu este cunoscut cu antecedente penale.
Raportat la circumstanțele reale ale comiterii faptei, de circumstanțele personale ale apelantului și de implicarea sa în săvârșirea infracțiunii, solicită redozarea pedepsei la o limită care să îngăduie aplicarea dispozițiilor art. 86/1 Cod penal.
În ceea ce privește apelul parchetului, solicită a fi respins ca nefondat.
Apărătorul apelantului inculpat având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și a se da eficacitatea necesară dispozițiilor art. 76 Cod penal.
Cu privire la apelul parchetului, solicită a fi respins ca nefondat și consideră că circumstanțele atenuante au fost corect aplicate de instanța de fond.
În apelul inculpatului susține că judecătorul fondului, deși a aplicat circumstanțe atenuante, nu a dat acestora eficacitatea necesară. Făcând aplicarea art. 74 și art. 76 Cod penal, instanța urma să observe că art. 76 Cod penal permite o plajă foarte largă de a da efectul necesar circumstanțelor atenuante. Inculpatului nu i-a fost apreciată în mod obiectiv participarea sa în activitatea infracțională, acesta nu a pus niciodată mâna pe substanța nocivă ce era supusă traficării și nu a făcut altceva decât să înlesnească vânzarea unei anumite cantități de droguri. Față de cele arătate, consideră că deși circumstanțele atenuante au fost aplicate, nu li s-a dat eficacitatea maximă.
Cu privire la datele personale ale apelantului, arată că este la prima abatere penală, avea loc de muncă - lucrând ca taximetrist și era singurul întreținător al familiei.
În fața instanței de fond a susținut și o cerere de schimbare de încadrare juridică,ce nu a fost analizată de judecătorul fondului decât prin redarea definiției în considerentele hotărârii. Din probele dosarului rezultă că apelantul a înlesnit - pentru suma de 300 euro pe care urma să o primească - traficarea de droguri, în sensul că nu a făcut decât să găsească un client. Așa fiind, sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 221 Cod penal.
În continuare susține că drogurile nu au trecut niciodată prin mâna apelantului și nu a primit nici o sumă de bani de pe urma desfășurării acestei activități. În concret, activitatea infracțională a constat în transportarea coinculpaților la locurile unde aceștia urmau să se întâlnească cu potențialii cumpărători.
Avându-se în vedere și concluziile orale - în completarea celor scrise -, în sensul schimbării încadrării juridice a faptei, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și aplicarea unei pedepse, astfel încât art. 86/1 Cod penal să fie aplicabil în cauză.
Apelanta având cuvântul pe apelul în nume propriu, solicită admiterea acestuia.Susține că instanța i-a aplicat o amendă judiciară în cuantum de 5000 lei pentru că a absentat la termenul din 7 august 2009. În apelul depus în scris la dosar a arătat că a depus cerere de amânare a cauzei încă din luna iulie, dat fiind faptul că știa că va lipsi din țară în luna august, a rugat o colegă să-i asigure substituirea, astfel că apreciază că și-a îndeplinit obligațiile față de instanța de judecată și absența sa la acel termen nu generat amânarea nejustificată a cauzei. Este adevărat că în cuprinsul hotărârii magistratul a apreciat că nu a făcut dovada imposibilității e prezentare, dar nici nu avea cum să facă acest lucru deoarece consideră că petrecerea concediul de odihnă este o chestiune personală și - mai mult decât atât - a fost plecată cu cei trei copii la - unde are locuință de vacanță. Consideră că nu i se pot îngrădi niște drepturi părintești și dreptul la o existență normală pentru că în luna august și-a luat concediu de odihnă pentru a-și petrece vacanța împreună cu familia.
Apreciază că sancțiunea instanței este nejustificată, cu atât mai mult cu cât colega sa dorit să depună delegație de substituire, ce nu i-a fost primiră de instanță, astfel că a depus-o ulterior prin Serviciul Registratură. Mai mult decât atât, instanța nu a vrut să ia în discuție cererea sa de scutire de amendă până la ultimul termen de judecată.
Reprezentantul parchetului având cuvântul,arată că în conformitate cu art.80 Cod procedură penală, în situația în care există concurs între circumstanțe agravante și atenuante, instanța nu este obligată să reducă pedeapsa, iar în cazul de față, se impune reducerea sub minim, dar nu atât de mult cum a făcut instanța de fond. Consideră că pedepsele aplicate inculpaților sunt prea blânde în raport de aspectele prezentate în apelul parchetului. Apelanții făceau parte dintr-un grup bine organizat și prezentau încredere mare pentru furnizori, în condițiile în care au reușit să obțină o cantitate atât de nare de droguri, iar față de acest aspect și de modul în care au acționat,nu se impune reducerea cuantumului pedepselor.
În ceea ce-l privește pe inculpatul - s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în cea de tăinuire. Apelantul a intermediat vânzarea drogurilor, cunoștea faptul că substanțele respective reprezintă droguri, astfel că apreciază că norma specială primează în această situație și se impune respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice ca fiind nefondată.
În ceea ce privește apelul în nume propriu declarat de avocat, fără a face referire la fondul cererii, susține că pot formula apel în condițiile art.362 alin.1 lit.f Cod procedură penală orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură a instanței. Consideră că aceasta este norma generală, dar în cazul de față, în ceea ce privește amenzile judiciare,este vorba de o normă specială - art. 199 alin. 2 Cod procedură penală - care prevede cum poate fi atacată amenda aplicată de instanță. Același text de lege nu prevede nici o cale de atac împotriva soluției dispusă de instanța investită cu soluționarea unei cereri de scutire sau reducere a amenzii. În cazul de față apreciază că dispoziția instanței nu putea fi atacată pe calea apelului, ci doar pe calea cererii de scutire ce a fost formulată, iar soluționarea acestei cereri nu poate fi supusă nici unei căi de atac. Pe cale de consecință, solicită respingerea apelului ca inadmisibil.
Apelantul inculpat având ultimul cuvânt,arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales.
Apelantul inculpat având ultimul cuvânt,arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales.
Apelantul inculpat având ultimul cuvânt,arată că nu este traficant de droguri, el și nu știau ce transportă și ce vând.Regretă fapta comisă și solicită redozarea pedepsei.
Apelanta având cuvântul, solicită a se constata că instanța s-a pronunțat prin hotărâre în ceea ce privește cererea sa, astfel că întreg dispozitivul hotărârii este supus cenzurii pe căile de atac. sa a depus cererea de scutire imediat, instanța trebuia să se pronunțe prin încheiere, dar Curtea - termen de termen a prorogat discutarea cererii sale, cererea fiind soluționată odată cu dezbaterile în fond.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința penală nr.898/4.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, a dispus respingerea ca nefondată, cererea de scutire amenzii judiciare formulată de doamna avocat.
A fost respinsă ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 75 lit. a Cod penal în infracțiunea prev. de art. 221 Cod penal.
În baza art. 334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare al instanței din art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 75 lit. a Cod penal în infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 și 2 cu aplic. art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 75 lit. a Cod penal.
În baza art. 2 alin. 1 și 2 cu aplic. art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 75 lit. a Cod penal și art. 74 lit. a, c Cod penal - art. 76 lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 65 Cod penal s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
A făcut aplicarea art. 71-64 lit. a teza a-II-a și b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 04.04. 2009 la zi.
În baza art. 350 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 75 lit. a Cod penal și art. 74 lit. a, c Cod penal - art. 76 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În baza art. 65 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a teza a-II-a și b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 04.04. 2009 la zi.
În baza art. 350 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 75 lit. a Cod penal și art. 74 lit. a Cod penal - art. 76 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 ani închisoare.
În baza art. 65 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a teza a-II-a și b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 04.04. 2009 la zi.
În baza art. 350 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 18 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 118 lit. f Cod procedură penală a dispus confiscarea cantității de 2.761, 43 grame heroină depusă la, conform dovezii seria H, nr. -/24.04.2009 și nr. -/14. 04. 2009.
În baza art. 118 lit. b Cod procedură penală a dispus confiscarea de la inculpatul a unui cântar electronic de mare precizie de culoare argintiu și albastru aflat în custodia IGPR conform dovezii seria -, nr. -/15.04.2009.
În baza art. 169 Cod procedură penală a dispus restituirea către inculpați a următoarelor bunuri: către inculpatul a unui telefon mobil marca NOKIA model 2760 serie - -7/2 având cartelă seria -, a unui telefon mobil marca model 25 cu seria - - având cartelă cu seria - ( bunuri aflate în custodia IGPR conform dovezilor seria - nr. -/10.04.2009 și nr. -/02. 06. 2009); către inculpatul a unui telefon mobil marca NOKIA model 1200 seria - -0/1 având cartelă cu seria -, aflat în custodia IGPR conform dovezii nr.-/10. 04. 2009; către inculpatul a unui telefon mobil marca NOKIA 7500 cod - -2/5 având cartelă cu seria -, bun aflat în custodia IGPR, conform dovezii nr. -/15. 04. 2009.
Conform art. 191 Cod procedură penală a obligat pe fiecare inculpat la câte 7.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 109/D/P/2009 din 18.06. 2009 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 75 lit. a Cod penal;, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de - art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 75 lit. a Cod penal;, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de - art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 art. 75 lit. a Cod penal.
Prin actul de inculpare s-a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 03.04.2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, a fost sesizat de către Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția de Combatere a Organizate - Serviciul Antidrog cu privire la faptul că, există indicii temeinice privitoare la comiterea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, de către o persoană de sex bărbătesc cunoscută inițial sub porecla "" sau "BETO", ulterior identificat ca fiind inculpatul.
De asemenea, la data sesizării existau indicii privitoare și la participarea la comiterea unor acte de trafic ilicit de droguri de mare risc și a unei persoane cunoscute sub numele " ", despre care s-a stabilit apoi că este inculpatul.
Din investigațiile efectuate a rezultat că la data de 03.04.2009, cei doi inculpați urmau să realizeze o vânzare de droguri în cursul aceleiași zile, respectiv, cantitatea de 2 kg heroină.
Astfel, prin ordonanța nr. 29/2009 din 03.04.2009 s-a dispus autorizarea investigatorilor sub acoperire având numele de cod " " și " ", precum și a colaboratorului acestora, având nume de cod " A". Prin aceeași ordonanță investigatorii și colaboratorul mai sus precizați au fost autorizați și privitor la procurarea unei cantități de 3 kg heroină.
La data de 03.04.2009, ora 1400, fost emisă ordonanța nr. 130/2009, prin care s-a dispus autorizarea provizorie și în regim de urgență a interceptării și înregistrării comunicărilor telefonice realizate de către persoana cunoscută inițial ca fiind " " (în fapt, inculpatul ) de la postul telefonic cu numărul de apel 0724.863.939, pentru o durată de 48 ore, respectiv, de la 03.04.2009, ora 14:30 până la 05.04.2009, ora 14:30, precum și autorizarea, în regim de urgență și cu titlu provizoriu privind interceptarea și înregistrarea activităților și discuțiilor purtate în mediul ambiental de către persoanele cunoscute sub numele sau poreclele " ", "Petu" (identificați ca fiind inculpații și ) și de către alte persoane aflate în anturajul acestora, pentru o perioadă de 48 ore, respectiv de la 03.04.2009, ora 14:30 până la 05.04.2009, ora 1430.
Măsurile dispuse prin această ordonanță au fost, apoi, confirmate de către Tribunalul București prin încheierea din 06.04.2009, pronunțată în dosarul nr. 374/AI/2009.
Conform datelor rezultate din materialul probator administrat, s-a stabilit că, la data de 03.04.2009, inculpații, și au vândut investigatorului sub acoperire având nume de cod " " și colaboratorului său, " A" cantitatea de 0,72 grame pulbere care conținea heroină, morfină, codeină și cofeină (raport de constatare tehnico-științifică nr. 523.113 din 08.04.2009, redactat de către specialiștii din cadrul Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor - Inspectoratul General al Poliției Române), iar, ulterior, în cursul nopții de 03.04.2009/04.04.2009, în jurul orei 0130, aceeași inculpați, au mai vândut cantitatea de 306,64 grame pulbere care conținea heroină, morfină, codeină și cofeină.
Totodată, în cursul aceleiași nopți, inculpatul a mai predat lucrătorilor de poliție două pachete conținând cantitatea de 2469,4 grame de heroină, morfină, codeină și cafeină (raport de constatare tehnico-științifică nr. 523.114 din 10.04.2009, redactat de către Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române).
Situația de fapt reținută mai sus a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu nr..210/03.04.2009 al Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția de Combatere a Organizate - Serviciul Antidrog; procese-verbale din 03.04.2009 și 24.04.2009, privind efectuarea unor investigații referitor la inculpații și și la adresa la care locuia inculpatul; procese-verbale din 16.04.2009, 04.05.2009 și 05.05.2009, referitor la efectuarea unor investigații privind identificarea persoanei de la care inculpatul a primit drogurile, precum și alte persoane din anturajul celei dintâi; ordonanțele din 03.04.2009, 16.04.2009, 21.04.2009, 12.05.2009, 15.05.2009, privind delegarea ofițerilor de poliție judiciară din cadrul Inspectoratului General Al Poliției Române - Direcția de Combatere a Organizate - Serviciul Antidrog în vederea efectuării unor acte și activități procedurale; ordonanța nr. 29 din 03.04.2009, privind autorizarea introducerii în cauză a investigatorilor cu nume de cod " " și " ", precum și a colaboratorului acestora, având nume de cod " A; ordonanțele nr. 32 din 07.04.2009 și din 06.05.2009, privind autorizarea introducerii în cauză a investigatorului cu nume de cod " " și a colaboratorului său, având nume de cod " "; proces-verbal din 03.04.2009, privind realizarea activității de supraveghere operativă; proces-verbal din 04.04.2009, întocmit de către investigatorul sub acoperire " "; proces-verbal din 04.04.2009, privind constatarea comiterii flagrante a infracțiunii de trafic ilicit de droguri de către inculpații, și; rezoluție motivată din 04.04.2009, privind dispunerea efectuării perchezițiilor corporale a inculpaților și asupra autoturismului marca, cu număr de înmatriculare B 73; proces-verbal din 04.04.2009, privind predarea de către inculpatul a unei cantități de droguri depozitată la adresa la care locuia; rezoluție motivată din 03.04.2009, referitor la dispunerea efectuării analizei substanței primită la aceeași dată de la inculpați; adresă, procese-verbale și raport de constatare tehnico-științifică nr. 523.113 din 03.04.2009, 08.04.2009 și, respectiv, 23.04.2009, ale Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române; rezoluție motivată din 04.04.2009, referitor la dispunerea efectuării analizei substanțelor primite la aceeași dată de la inculpați; adresă, procese-verbale și raport de constatare tehnico-științifică nr. 523.114 din 04.04.2009, 10.04.2009 și, respectiv, 14.04.2009, ale Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române; dovezile seria H nr. - din 24.04.2009, nr. - din 15.04.2009 și seria - nr. - din 10.04.2009, nr. - din 02.06.2009, nr. - din 10.04.2009, - din 15.04.2009 și nr. - din 10.04.2009, emise de Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția Judiciar, Statistică și Evidență Operativă; ordonanța din 12.06.2009, privind luarea unor măsuri asigurătorii; proces-verbal din 04.04.2009, privind restituirea unor bunuri; declarație din 04.04.2009 a colaboratorului " A"; declarațiile din 04.04.2009 ale martorului; declarațiile din 04.04.2009 ale martorului; declarațiile din 04.04.2009 ale martorului; procese-verbale din 04.04.2009, privind redarea datelor salvate în soft-urile telefoanelor mobile și ale cartelelor utilizate de către inculpați; ordonanța nr. 130/2009 din 03.04.2009, ora 14:00, privind autorizarea provizorie și în regim de urgență a interceptării și înregistrării unor comunicări telefonice și a interceptării și înregistrării audio și video a activităților și discuțiilor purtate în mediul ambiental; referat din 06.04.2009 cu propunere de confirmare a măsurilor dispuse prin ordonanța nr. 130/2009 din 03.04.2009, ora 14:00; încheierile și autorizațiile Tribunalului București nr. 374/AI/2009 din 06.04.2009 și nr. 379/AI/2009 din 07.04.2009; ordonanța nr. 146/2009 din 16.04.2009, ora 14:30, privind autorizarea provizorie și în regim de urgență a interceptării și înregistrării unor comunicări telefonice; referat din 17.04.2009 cu propunere de confirmare a măsurilor dispuse prin ordonanța nr. 146/2009 din 16.04.2009, ora 1430; încheierile și autorizațiile Tribunalului București nr. 420/AI/2009 din 17.04.2009 și nr. 525/AI/2009 din 14.05.2009; procese-verbale din 22.04.2009, 21.05.2009 și 28.05.2009, privind redarea discuțiilor interceptate și înregistrate în mediul ambiental în temeiul ordonanțelor și autorizațiilor emise în această cauză; referat din 27.04.2009 cu propunere de autorizare a efectuării unei percheziții domiciliare; autorizația de percheziție nr. 161 din 27.04.2009, ora 16:00, emisă în dosarul nr- al Tribunalului București, Secția a II-a Penală; proces-verbal din 30.04.2009 privind efectuare percheziției la adresa la care locuia inculpatul; declarațiile din 30.04.2009 ale martorilor, și; proces-verbal din 12.06.2009, privind fotocopierea unor documente găsite la domiciliul inculpatului; proces-verbal din 12.06.2009, privind restituirea unor bunuri ridicate cu ocazia efectuării percheziției la adresa la care locuia inculpatul; referat din 04.05.2009 cu propunere de autorizare a efectuării unei percheziții în sistem informatic; autorizația de percheziție nr. 161 din 04.05.2009, ora 1430, emisă în dosarul nr- al Tribunalului București, Secția I-a Penală; proces-verbal din 14. 05.2009 privind efectuarea percheziției în sistem informatic; proces-verbal din 09.06.2009 privind redarea în formă scrisă a unei comunicări efectuate în sistem informatic; rezoluția nr. 131 din 04.04.2009, ora 0825privind începerea urmăririi penale față; proces-verbal din 04.04.2009, privind aducerea la cunoștință a învinuirii inculpatului; ordonanța nr. 33 din 04.04.2009, privind reținerea inculpatului; proces-verbal întocmit în temeiul prevederilor art. 1371, Cod procedură penală, referitor la aducerea la cunoștință a stării de reținere a inculpatului; ordonanța din 04.04.2009 privind punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul; ordonanța nr. 220 din 15.06.2009, ora 1130, prin care s-a dispus extinderea cercetărilor față de cei trei inculpați pentru un alt act material și punerea în mișcare a acțiunii penale; mandatul de arestare preventivă nr. 71/UP din 04.04.2009, emis în dosarul nr- al Tribunalului București, Secția a II- a Penală pe numele inculpatului; declarațiile învinuitului și inculpatului din 04.04.2009, 23.04.2009 și 16.06.2009; împuternicirile apărătorilor inculpatului; copia cazierului inculpatului; copia denunțului formulat la 07.04.2009 de către inculpatul; proces-verbal seria B nr. -, din 16.06.2009, privind prezentarea materialului de urmărire penală inculpatului; rezoluția nr. 132 din 04.04.2009, ora 0920, privind începerea urmăririi penale față și; proces-verbal din 04.04.2009, privind aducerea la cunoștință a învinuirii inculpatului; ordonanța nr. 31 din 04.04.2009, privind reținerea inculpatului; proces-verbal întocmit în temeiul prevederilor art. 1371Cod procedură penală, referitor la aducerea la cunoștință a stării de reținere a inculpatului; ordonanța din 04.04.2009, privind punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul; mandatul de arestare preventivă nr. 72/UP din 04.04.2009, emis în dosarul nr- al Tribunalului București, Secția a II- a Penală, pe numele inculpatului; declarațiile învinuitului și inculpatului din 04.04.2009, 24. 04.2009 și 16.06.2009; împuternicirile apărătorilor inculpatului; copia cazierului inculpatului; proces-verbal seria B nr. -, din 16.06.2009, privind prezentarea materialului de urmărire penală inculpatului; rezoluția nr. 132 din 04.04.2009, ora 0920, privind începerea urmăririi penale față și; proces-verbal din 04.04.2009, privind aducerea la cunoștință a învinuirii inculpatului; ordonanța nr. 32 din 04.04.2009, privind reținerea inculpatului; proces-verbal întocmit în temeiul prevederilor art. 1371Cod procedură penală, referitor la aducerea la cunoștință a stării de reținere a inculpatului; ordonanța din 04.04.2009 privind punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul; mandatul de arestare preventivă nr. 73/UP din 04.04.2009 emis în dosarul nr- al Tribunalului București, Secția a II- a Penală, emis pe numele inculpatului; declarațiile învinuitului și inculpatului din 04.04.2009, 24. 04.2009 și 16.06.2009; împuternicirile apărătorilor inculpatului; copia cazierului inculpatului; proces-verbal seria B nr. -, din 16.06.2009, privind prezentarea materialului de urmărire penală inculpatului; copia denunțului formulat la 29.04.2009 de către inculpatul; cereri formulate de către apărătorul, pentru inculpatul; proces-verbal din 24.04.2009 referitor la clarificarea obiectului cererilor formulate de către apărătorul, pentru inculpatul și acte în circumstanțiere privitor la acest inculpat; rezoluțiile din 24.04.2009 și 07.05.2009, privind respingerea cererilor formulate de către apărătorul, pentru inculpatul; referat din 04.04.2009, cu propunere de arestare preventivă a inculpaților, și; referat din 27.04.2009, cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților, și; încheierea nr-, din 28.04.2009, a Tribunalului București Secția a II-a Penală prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, și până la 02.06.2009; referat din 26.05.2009, cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților, și; încheierea nr-, din 27.05.2009, a Tribunalului București Secția a II-a Penală prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, și până la 02.07.2009.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Audiați de către instanță la termenul de judecată din data de 29.09.2009, inculpații și au recunoscut întocmai săvârșirea infracțiunii puse pe seama lor prin actul de sesizare al instanței arătând că într-adevăr în data de 03.04.2009, au vândut în două rânduri colaboratorului si investigatorului sub acoperire cantitățile de 0,72 grame respectiv 306,64 grame heroină, la domiciliul inculpatului mai găsindu-se cantitatea de 2469,4 grame heroină, declarațiile celor doi inculpați coroborându-se cu materialul probator administrat în faza de urmărire penală cât și cu declarațiile investigatorului și colaboratorului sub acoperire, audiați de către instanță la termenul de judecată din 14. 10. 2009, probe care au format convingerea instanței că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii puse pe seama lor și care, în drept, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 75 lit. a Cod penal.
Referitor la încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, instanța a mai reținut că după arestarea sa, inculpatul a formulat un denunț pentru a beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, denunț finalizat cu arestarea și trimiterea în judecată a trei inculpați, conform adresei și rechizitoriului atașat la dosar nr.2360/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, astfel că, față de acest inculpat, instanța a schimbat încadrarea juridică în temeiul art. 334.C.P.P. în sensul reținerii prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Audiat, la rândul lui, la termenul de judecată din data de 07.10.2009, inculpatul avea să nege săvârșirea infracțiunii puse pe seama sa arătând că în data de 02.03.2009, s-a întâlnit cu prietenul său "" un cetățean de origine arabă, căruia avea să-i aducă la cunoștință că prietenul său, inculpatul se învârte într-un cerc dubios, oferindu-se să-l ajute în sensul de a-l determina pe să nu se mai ocupe cu traficul de droguri, cei doi întâlnindu-se cu, iar acesta oferind o mostră de droguri din cantitatea pe care o deținea inculpatul, lui pentru ca acesta din urmă să găsească cumpărător.
Inculpatul a mai arătat că a doua zi a fost contactat de către care i-a spus că acea mostră de droguri a ajuns la polițiști, asigurându-l pe că nici el și nici inculpatul nu vor păți nimic, ținta fiind inculpatul cel care deținea de fapt acea mare cantitate de droguri. Inculpatul mai arătat că l-a anunțat apoi pe inculpatul despre cele relatate de către, fiind de acord să ajute la prinderea în flagrant a inculpatului, faptele petrecându-se în continuare, conform celor descrise prin rechizitoriu, inculpatul fiind ferm convins că el de fapt colaborează cu organele de poliție pentru prinderea în flagrant a inculpatului.
Instanța a apreciat ca nesinceră declarația inculpatului, pe alocuri de-a dreptul hilară, urmând a fi înlăturată considerentele avute în vedere fiind următoarele:
În primul rând, chiar din declarația inculpatului s-a reținut că în data de 02.04.2009 inculpatul a săvârșit un act material ce intră în conținutul infracțiunii de trafic de droguri în modalitatea intermedierii, atunci când l-a condus pe la pentru ca cel din urmă să fie convins de primul să se lase de trafic de droguri, fapt care s-a petrecut exact invers, a dat o mostră de droguri lui pentru ca acesta din urmă să găsească cumpărători.
În al doilea rând, atât inculpatul cât și colaboratorul și investigatorul sub acoperire, audiați de către instanță, faptul că inculpatul i-ar fi adus la cunoștință, respectiv, ar fi fost recrutat de către ultimii doi, pentru a conduce la prinderea inculpatului, "adevărata Ť. a polițiștilor".
În sfârșit, este de observat că toate discuțiile purtate pe marginea efectuării vânzării unei cantități mai mari de droguri se derulează între colaborator și investigator pe de o parte, și inculpații și pe de altă parte, inculpatul întotdeauna ținându-se departe de aceste discuții, ori în condițiile în care, conform spuselor lui, ținta polițiștilor era, era firesc ca să atragă în cursă, în sensul participării la negocieri pe, fapt care nu s-a întâmplat, aspecte care denotă încă o dată nesinceritatea acestui inculpat.
În consecință, în raport de cele expuse mai sus, instanța a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei penale puse pe seama sa prin actul de sesizare al instanței și care în drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 75 lit. a Cod penal.
La ultimul termen de judecată, apărătorul acestui din urmă inculpat a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de droguri în infracțiunea de tăinuire fără a fi în măsură să justifice în vreun fel care ar fi actele de tăinuire efectuate de inculpatul în prezenta cauză, apărătorul dovedind la rândul lui, superficialitate în cererea formulată, instanța a apreciat-o ca neîntemeiată, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Infracțiunea de tăinuire astfel cum este reglementată în art. 221 Cod penal presupune ca situație premisă săvârșirea unei infracțiuni anterioare celei de tăinuire aspect care în cauza de față nu se justifică, în condițiile în care inculpatul astfel cum am arătat mai sus a săvârșit infracțiunea pusă pe seama sa (cel puțin un act material, "colaborării lui" cu organele de poliție), iar pe de altă parte, în condițiile în care s-ar admite varianta declarației lui în sensul că a colaborat cu organele de poliție, infracțiunea pur și simplu nu ar exista.
Având în vedere faptul că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, atitudinea sinceră manifestată cu ocazia urmăririi penale și a cercetării judecătorești (excepție face inculpatul ), gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite relativ ridicat (mare cantitate de heroină) precum și celelalte criterii de individualizare a pedepselor prev de art. 72 Cod penal, instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al sancțiunii ce a fost aplicat poate fi atins printr-o pedeapsă cu închisoare sub minimum special prevăzut de lege (chiar și pentru inculpatul ) dar cu executarea în regim de detenție.
Referitor la cererea de scutire a amenzii judiciare formulată de apărătorul ales al inculpatului, doamna avocat, instanța a apreciat-o ca neîntemeiată fiind respinsă considerentele avute în vedere fiind următoarele:
În condițiile în care la dosarul cauzei s-a depus o cerere de amânare pe motiv de concediu de odihnă, termen la care trebuia pusă în discuție starea de arest a inculpaților, doamna avocat trebuia să întreprindă diligențe pentru ca colegă de cabinet să ajungă în instanță la prima oră, pentru care dosarul să nu fie luat la amânare de către ceilalți doi apărători, fapt care s-a și întâmplat astfel că, sosirea ulterioară a altui avocat (anunțat de altfel de către unul din ceilalți doi apărători de faptul că avocatul titular fusese amendat cu maximum prevăzut de lege) a fost de prisos întrucât se acordase termen, iar ceilalți doi apărători plecaseră.
În consecință, instanța a respins ca nefondată, cererea de scutire a amenzii judiciare formulată de doamna avocat.
A respins ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 75 lit. a Cod penal în infracțiunea prev. de art. 221 Cod penal.
În baza art. 334 Cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare al instanței din art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 75 lit a Cod penal în infracțiunea prev de art 2 alin. 1 și 2 cu aplic art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 75 lit a Cod penal.
În baza art. 2 alin. 1 și 2 cu aplic. art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 75 lit a Cod penal și art. 74 lit. a, c Cod penal - art. 76 lit b Cod penal, a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 65 Cod penal a interzia inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit a teza a-II-a și b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 04.04.2009 la zi.
În baza art. 350 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 75 lit. a Cod penal și art. 74 lit. a, c Cod penal - art. 76 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În baza art. 65 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a teza a-II-a și b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 04.04. 2009 la zi.
În baza art. 350 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 75 lit. a Cod penal și art. 74 lit. a Cod penal - art. 76 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 ani închisoare.
În baza art. 65 Cod penal s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a teza a-II-a și b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 04.04. 2009 la zi.
În baza art. 350 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 18 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 118 lit. f Cod procedură penală a dispus confiscarea cantității de 2.761, 43 grame heroină depusă la, conform dovezii seria H, nr. -/24.04.2009 și nr. -/14.04.2009.
În baza art. 118 lit. b Cod procedură penală s-a dispus confiscarea de la inculpatul a unui cântar electronic de mare precizie de culoare argintiu și albastru aflat în custodia IGPR conform dovezii seria -, nr. -/15.04.2009.
În baza art. 169 Cod procedură penală s-a dispus restituirea către inculpați a următoarelor bunuri: către inculpatul a unui telefon mobil marca NOKIA model 2760 serie - -7/2 având cartelă seria -, a unui telefon mobil marca model 25 cu seria - - având cartelă cu seria - ( bunuri aflate în custodia IGPR conform dovezilor seria - nr. -/10.04. 2009 și nr. -/02. 06. 2009); către inculpatul a unui telefon mobil marca NOKIA model 1200 seria - -0/1 având cartelă cu seria -, aflat în custodia Inspectoratului General al Poliției Române conform dovezii nr.-/10. 04. 2009; către inculpatul a unui telefon mobil marca NOKIA 7500 cod - -2/5 având cartelă cu seria -, bun aflat în custodia Inspectoratului General al Poliției Române, conform dovezii nr. -/15. 04. 2009.
Conform art. 191 Cod procedură penală a fost obligat fiecare inculpat la câte 7.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, care a criticat hotărârea sub aspectul temeiniciei, solicitând aplicarea unor pedepse mai mari, față de gravitatea faptelor, cantitatea mare de droguri traficată, arătând că în raport de concursul dintre circumstanțele agravante și cele atenuante nu se impunea reducerea pedepselor aplicate sub minimul prevăzut de lege, inculpații, care au criticat hotărârea sub aspectul individualizării în sens contrar celor susținute de Parchet, solicitând aplicarea unor pedepse reduse față de atitudinea pe care au avut-o, de recunoaștere a faptelor, inculpatul solicitând totodată și schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de tăinuire față de contribuția sa efectivă, împotriva sentinței declarând apel în nume propriu și apărătorul inculpatului, doamna avocat, aceasta solicitând înlăturarea sancțiunii amenzii în cuantum de 500 de lei, având în vedere că și-a respectat toate obligațiile impuse de Codul d e procedură penală și deontologie, depunând și o cerere prin care a dovedit imposibilitatea sa de a se prezenta la termenul când a fost aplicată sancțiunea, respectiv a desemnat un alt apărător care să o substituie la acel termen pentru a asigura apărarea.
Analizând actele dosarului și sentința penală apelată prin prisma motivelor invocate și din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt, în conformitate cu disp. art. 371 alin.2 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a analizat probele administrate în cauză și a reținut în mod corect atât situația de fapt, cât și încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpați, din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesele verbale de supraveghere operativă și de investigații la adresele unde locuia inculpatul, precum și procesele verbale de investigații referitoare la ceilalți doi inculpați, din datele de 03.04 și respectiv 24.04.2009, procesele verbale de investigații referitoare la identificarea persoanei de la care inculpatul a primit drogurile, încheiate la datele de 16.04.2009, 04.05 și 05.05.2009, procesele verbale de percheziție corporală și domiciliară, procesele verbale întocmite de investigatorii cu nume de cod și, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile martorilor, ale colaboratorului sub acoperire A, rezultând că la data de 04.04.2009, inculpații, și au fost prinși în flagrant de organele de poliție în timp ce ofereau spre vânzare investigatorului sub acoperire " " nume de cod, cantitatea de 306,64 grame de substanță conținând heroină, codeină și morfină contra sumei de 9000 lei, după ce, anterior acelei zile, inculpații se întâlniseră pentru a oferi o mostră din aceeași substanță investigatorului sub acoperire, în ceea ce îl privește pe inculpatul reținându-se totodată că la aceeași dată, a predat organelor de poliție cantitatea de 2469,4 grame din aceeași substanță, pe care o deținea în vederea vânzării.
Faptele reținute întrunesc atât sub aspectul laturii obiective cât si sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal, pentru fiecare inculpat fiind reținută și circumstanța agravantă a săvârșirii faptei de trei sau mai multe persoane împreună, prev. de art. 75 lit. a din Codul penal, iar în ceea ce îl privește pe inculpatul, Tribunalul a schimbat încadrarea juridică a faptei reținând și disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000, față de denunțul depus de acest inculpat după arestarea sa, denunț materializat potrivit cerințelor acestui text de lege, concretizat prin trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților, și în dosarul nr. 2360/2009 al Tribunalului București - Secția a II a Penală, dosar de urmărire penală nr. 164/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -DIICOT, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 75 lit. a din Codul penal.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, arătând cum s-au desfășurat faptele, respectiv a precizat că avea la domiciliul său de la un cetățean o cantitate de 3 kg de droguri pe care voia să o comercializeze, a oferit o mostră din acea substanță inculpatului, pe care l-a cunoscut în acea perioadă, iar ulterior, după ce acesta l-a contactat spunându-i că a găsit un potențial cumpărător i-a dat acestuia și inculpatului, la data realizării flagrantului, o altă cantitate din substanța deținută, inculpatul arătând că ceilalți doi veniseră pentru perfectarea tranzacției cu un amic al lor, despre care au arătat că este potențialul cumpărător. Curtea constată că ceilalți doi inculpați au recunoscut implicit participarea lor la săvârșirea faptelor, fiecare dintre aceștia încercând de fapt să-și minimalizeze contribuția, însă fiecare cunoscând atât faptul că substanța a cărei vânzare o intermediau este un drog, și ca atare ilegală orice operațiune cu privire la aceasta, cât și cantitatea pe care inculpatul o deținea, acesta solicitându-le ajutorul exact în scopul găsirii unui cumpărător pentru o cantitate mare de droguri. În consecință, atât susținerile inculpatului în sensul că nu a intenționat să participe la tranzacție, dar conjunctural a fost implicat, cât și cele ale inculpatului, în sensul că a intenționat să contribuie la prinderea lui și predarea acestuia către organele de poliție nu pot fi reținute, desfășurarea faptelor în sensul reținut de Tribunal și de C rezultând din coroborarea tuturor mijloacelor de probă enumerate anterior, care se coroborează inclusiv cu declarațiile inculpatului.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la nelegalitatea hotărârii sub aspectul omisiunii reținerii dispozițiilor alin. 1 art. 4 din Legea 143/2000, Curtea constată că instanța de fond nu a indicat,într-adevăr alin.1 din articolul 4,însă apreciază că aceasta este o chestiune de acuratețe juridică, fără să impună schimbarea încadrării juridice, reținând că inculpata a fost condamnată și pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1, și din considerente rezultă fără echivoc că drogurile fac parte din categoria drogurilor de risc, și nu din aceea a drogurilor de mare risc, iar pedeapsa aplicată s-a înscris de asemenea în limitele legale pentru infracțiunea reținută.
În ceea ce privește motivele de apel referitoare la individualizarea pedepselor aplicate, Curtea apreciază că acestea nu sunt fondate nici în sensul majorării pedepselor, așa cum a solicitat Parchetul, nici în sensul reducerii, astfel cum au solicitat inculpații.
Curtea reține astfel că Tribunalul a dat eficiență criteriilor de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 din Codul penal, a acordat semnificația cuvenită inclusiv criteriului relativ la persoana și conduita procesuală a fiecărui inculpat în procesul penal, aceasta în contextul în care a reținut și circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a și c din Codul penal în ceea ce îi privește pe inculpații și, respectiv art. 74 lit. a în ceea ce îl privește pe inculpatul, pedepsele aplicate fiind reduse până la limitele de 4 ani și 6 luni închisoare, în cazul inculpatului, reducerea sub minimul de 5 ani fiind impusă de cauza legală de reducere a pedepsei aplicabilă în cauză prin reținerea art. 16 din Legea nr. 143/2000, respectiv 5 ani și 6 ani închisoare pentru ceilalți doi inculpați, în contextul în care instanța a apreciat că inculpatul a avut o conduită constant nesinceră și că prin declarațiile sale nu a contribuit la aflarea adevărului, încercând să-și minimalizeze polul până la anihilarea consecințelor penale ale faptei, aspect în raport de care a aplicat și o pedeapsă într-un cuantum sporit acestuia.
Curtea constată că nici Parchetul, în motivele sale de apel, nu a solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante, pe care și Curtea la apreciază ca fiind justificate față de persoanele și conduitele inculpaților, și apreciază că nu se impune nici majorarea pedepselor, fiecărui inculpat fiindu-i aplicată o pedeapsă care a ținut seama de contribuția efectivă ala săvârșirea faptelor, dar și la aflarea adevărului și la restabilirea în mod corect a situației de fapt, astfel încât, chiar dacă s-a traficat într-adevăr o cantitate mare de droguri, se impune reducerea pedepselor până la limitele aplicate de Tribunal, căci la individualizarea pedepsei se ține seama nu doar de natura faptei, de circumstanțele reale, dar și de circumstanțele personale ale inculpaților, de conduita acestora, de rolul și contribuția efectivă a la săvârșirea faptei.
Acestea sunt considerentele pentru care Curtea apreciază că față de întreg ansamblul infracțional, reținând toate criteriile de individualizare ale pedepsei prev. de art. 72 din Codul penal, ținând totodată seama de scopul preventiv educativ al pedepsei, privită atât ca măsură de constrângere dar și ca mijloc de reeducare, se impune, așa cum și Parchetul a susținut, reținerea de circumstanțe atenuante, dar și menținerea pedepselor aplicate în cuantumul reținut de Tribunal, fiecare pedeapsă reflectând justificat toate criteriile analizate., Curtea apreciază că nu se impune nici reducerea pedepselor sub minimul deja reținut de instanța de fond, având în vedere gravitatea în sine a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, deosebită în cauza de față prin cantitatea mare de droguri, prin numărul mare de persoane implicate, dar mai ales prin consecințele profund nefaste pe care această infracțiune le are în rândul tinerilor în mod deosebit, aspect care se reflectă de altfel și în limitele mari de pedeapsă pe care legea le prevede.
O reducere a pedepselor sub limita aplicată de instanța de fond și suspendarea chiar sub supraveghere a executării nu ar mai fi în măsură să satisfacă scopul pedepsei, astfel cum este acesta definit, inculpaților putându-li-se crea impresia de "impunitate", aceștia putând fi astfel încurajați să săvârșească și alte fapte penale, față de lipsa de reacție eficientă din partea autorităților.
Curtea apreciază că în raport de cantitatea mare de droguri comercializată, de modul în care această cantitate a ajuns în posesia inculpaților, fiind transportată din în România, ușurința cu care inculpații au apreciat că pot comercializa o asemenea nu justifică reducerea pedepselor sub limitele aplicate și cu atât mai puțin suspendarea executării acestor pedepse, chiar sub supraveghere, pedepsele aplicate fiind în măsură să satisfacă scopul preventiv educativ al pedepsei, dar și funcția de constrângere într-un mod eficient. Curtea are în vedere că reținerea circumstanțelor atenuante în concurs cu circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. a și starea de agravare prev. de art. 41 alin. 2 din Codul penal, forma continuată a infracțiunii înlătură obligativitatea reducerii pedepsei sub limita legală, potrivit art. 80 din Codul penal.
În ceea ce privește motivul de apel susținut oral de apărătorul inculpatului, referitor la încadrarea juridică a faptei acestui inculpat în disp art. 221 din Codul penal, Curtea constată că această susținere a fost făcută și în fața instanței de fond, fiind respinsă în mod justificat, chiar dacă nu cu o motivare concludentă, deși corect apreciată ca superficială. Curtea apreciază că apărătorul inculpatului a insistat în susținerea schimbării încadrării juridice și în fața instanței de apel în mod la fel de superficial, simpla lecturare, chiar neatentă, a conținutului constitutiv al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc excluzând de plano o altă încadrare juridică indiferent de modalitatea săvârșirii faptei de către inculpatul, inclusiv în modalitatea recunoscută de acest inculpat că ar fi participat la săvârșirea acestei fapte.
Art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 sancționează cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor, fără drept.
În consecință, săvârșirea oricărei singure modalități dintre toate acestea, alternativ prevăzute de legiuitor, atrage răspunderea penală pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri în formă consumată, iar inculpatul a arătat că intenționa să ajute organele de poliție la prinderea lui, admițând că știa despre cantitatea de droguri deținută de inculpatul pentru a fi vândută și recunoscând că se afla în mașină împreună cu ceilalți, știind că inculpatul are mostra de droguri asupra sa și că aceasta trebuia să fie predată atunci, la momentul când au fost prinși, lui. Astfel, această modalitate recunoscută de inculpat, se încadrează în disp. art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, în modalitățile distribuirii, livrării cu orice titlu, modalități sancționate de legiuitor.
Pentru motivele arătate, Curtea apreciază că apelurile Parchetului și inculpaților sunt nefondate și le va respinge pentru considerentele arătate, conform art. 379 alin. 1 lit. b din Codul d e procedură penală.
În ceea ce privește apelul declarat de doamna avocat, Curtea apreciază că acesta este admisibil, potrivit art. 362 lit. f din Codul d e procedură penală, dat fiind că Tribunalul nu s-a pronunțat asupra cererii sale de scutire de plată a amenzii aplicate la termenul din data de 7.08.2009, cerere formulată în termenul prev. de art. 199 alin. 2 din Codul d e procedură penală, dar nesoluționată de Tribunal decât odată cu fondul prin sentință, fiind inadmisibilă susținerea procurorului de ședință în sensul inadmisibilității acestei căi de atac doar pe considerentul că legea prevede calea de atac prev. de art. 199, cale de atac care însă a fost respinsă implicit doamnei avocat prin prorogarea succesivă a instanței de a se pronunța asupra cererii sale, legal formulată. Nu se poate admite teza procurorului pentru că s-ar ajunge în acest mod la eludarea legii doar prin voința exclusivă a judecătorului, care, pronunțându-se asupra acestei cereri prin hotărâre și nu prin încheiere, cum prevăd art. 198 și 199 din Codul d e procedură penală, ar face inaplicabil textul prev. de art. 199 alin. 2 cu privire la cererea de scutire de amendă. Pe de altă parte, Curtea constată că nici un text de lege nu exclude explicit posibilitatea contestării dispoziției instanței care aplică sancțiunea la instanța superioară, iar dacă analizăm disp. art. 362 lit. f apare evidentă posibilitatea oricărei persoane care a fost vătămată prin hotărâre de a ataca dispoziția care a vătămat-o cu apel, așadar se recunoaște implicit posibilitatea inclusiv a apărătorului, ale cărui drepturi au fost vătămate, vătămări de altă natură decât cele care ar fi justificat apelul întemeiat pe disp. art. 362 lit. e din Codul d e procedură penală, de a ataca hotărârea cu apel.
În ceea ce privește temeinicia cererii doamnei avocat, Curtea constată că această cerere este întemeiată, la termenul de judecată la care a fost aplicată amenda, aceasta a depus o cerere de imposibilitate de prezentare, justificată de efectuarea concediului de odihnă, drept recunoscut inclusiv avocaților, cererea a fost depusă la dosar anterior termenului, doamna avocat și-a respectat astfel obligațiile, anunțând imposibilitatea de a se prezenta și mai mult decât atât, și-a asigurat substituirea, inculpatul pe care îl apăra fiind asistat la acel termen de un avocat colaborator al doamnei avocat ales, fiind respectate inclusiv dispozițiile din legea de organizare a profesiei de avocat, motiv pentru care Curtea apreciază că cererea acesteia de scutire e amendă este justificată și va fi admisă.
Reținând că hotărârea este legală sub celelalte aspecte și apreciind că față de subzistența motivelor care au atras arestarea preventivă a inculpaților se impune menținerea stării de arest preventiv, cu deducerea la zi a perioadei detenției, Curtea va respinge apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul București și inculpaților ca nefondate față de considerentele arătate, în temeiul art. 379, punct 1, litera b, Cod procedură penală, va admite apelul declarat împotriva aceleiași sentințe penale de doamna avocat, în temeiul art. 379, punct 2, litera a, Cod procedură penală și va înlătura amenda aplicată de Tribunal, va obliga inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, respectiv o parte din cheltuieli vor rămâne în sarcina statului, conform art. 192 alin. 2 și 4 și art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații, și și de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 898/04.11.2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr-.
În baza art. 383 alin. 11și alin. 2 Cod procedură penală rap. la art. 350 Cod procedură penală și art. 88 Cod penal menține starea de arest preventiv a celor 3 inculpații și deduce din durata executării pedepsei perioada 04.04.2009 la zi pentru fiecare dintre aceștia.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat în nume propriu de apărătorul inculpatului, doamna avocat împotriva aceleași sentinței și înlătură sancțiunea amenzii judiciare aplicate de Tribunalului București în cuantum de 5000 de lei.
În baza art. 192 alin. 2 și 4 Cod procedură penală obligă fiecare inculpat la plata sumei de câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, cheltuielile judiciare generate de apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București și apelul apărătorului vor fi suportate de stat, conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
Cu recurs în 10 zile.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. -
Dact./ 08.02.2010
Ex.3
Red. / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Mariana ConstantinescuJudecători:Mariana Constantinescu, Raluca Moroșanu
