Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 241/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 2563/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 241
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR 2: Dumitrița Piciarcă
GREFIER: - -
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe Curtea de APEL BUCUREȘTI
- este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol judecarea cauzei penale ce are ca obiect apelul declarat de apelantul condamnat revizuient împotriva Sentinței penale nr. 819 din data de 14 octombrie 2009.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția Ia P enală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul condamnat revizuient, personal în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu - dna. avocat - cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită ca, în raport de dispozițiile art. 407 cod procedură penală să fie calificată calea de atac exercitată de către condamnat și intitulată de către acesta, în mod greșit recurs, ca fiind apel.
Apărătorul desemnat din oficiu este de acord cu concluziile puse de procuror în sensul că este apel calea de atac exercitată de către condamnat.
Curtea deliberând, în raport cu dispozițiile art. 407 Cod procedură penală, califică calea de atac exercitată de către condamnat ca fiind apel și nu recurs.
Părțile întrebate fiind de către instanță declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul desemnat din oficiu invocă cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a Cod procedură penală, în sensul că denunțătorul a provocat săvârșirea faptei de către petent, pe care -a indus în eroare dându-i bani cu care acesta a cumpărat droguri de la numitul, pentru a le consumat împreună cu denunțătorul. Nu a fost traficant și nici nu s-a ocupat cu așa ceva. Solicită admitea apelului, desființarea sentinței atacate și pe fond admiterea cererii de revizuire a hotărârii de condamnare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și de menținere a sentinței atacate ca fiind legală și temeinică întrucât nu este incident nici unul dintre cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de lege. În baza art. 192 Cod procedură penală solicită obligarea revizuientului la plata cheltuielilor judiciare.
Apelantul revizuient condamnat, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat, nu a avut niciodată intenția să traficheze droguri ci le-a cumpărat, provocat fiind de denunțător, cu bani proveniți de la denunțător pentru a le consuma împreună cu acesta și cu încă o persoană. A cumpărat droguri și nu a vândut droguri fiind consumator și nu traficant. Declară că nu regretă că se ală la închisoare întrucât s-a dezintoxicat și nu mai estre dependent de droguri însă, întrucât nu este vinovat solicită să-i fie admis apelul.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.889/F din 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, a fost respinsă - ca fiind inadmisibilă - cererea de revizuire formulată de petentul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că, prin cererea sa, condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale nr.1397/19.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția II Penală, arătând că sunt aspecte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanța de fond.
Din examinarea actelor de la dosar, prima instanță a reținut că, prin referatul întocmit de procuror s-a solicitat, în baza art.403 alin.3 C.P.P. respingerea cererii, ca inadmisibilă, întrucât motivele invocate de condamnat nu se încadrează în niciunul dintre motivele strict prevăzute de lege, în fapt petentul solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost condamnat sau redozarea pedepsei ce i-a fost aplicată.
A reținut prima instanță că, prin sentința penală nr.1397/19.10.2007, Tribunalul București - Secția II Penală, prin schimbare de încadrare juridică, petentul revizuient a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, pentru infracțiunile de trafic de droguri de mare risc și respectiv deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu.
Hotărârea de condamnare a inculpatului la pedeapsa de 5 ani închisoare a rămas definitivă prin decizia penală nr.1401 din 15 aprilie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, prin respingerea recursului ca nefondat.
Conform art.394 se C.P.P. poate cerere revizuirea când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la data judecării cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) două sau mai multe hotărâri judecătorești nu se pot concilia.
A concluzionat instanța fondului că, având în vedere cazurile în care se cere revizuirea unei hotărâri, care sunt expres și limitativ prevăzute de lege, susținerile petentului potrivit cărora instanța de fond nu a reținut în mod corect situația de fapt și că pedeapsa aplicată este mult prea mare în raport cu fapta săvârșită, solicitând astfel schimbarea încadrării juridice și reducerea pedepsei, nu pot fi primite, neîncadrându-se în nici unul din cazurile de revizuire prev. de art.394 din
C.P.P.Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termenul legal, condamnatul revizuient, care atât prin intermediul motivelor scrise de apel, cât și cu prilejul dezbaterilor orale ce au avut loc în ședința publică din data de 12 noiembrie 2009, reiterat aspectele invocate în fața instanței de fond pentru susținerea cererii de revizuire (respectiv greșita încadrare juridică a faptei și greșita sa condamnare), solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și pe fond admiterea în principiu a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. a din Codul d e procedură penală.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința apelată în raport cu motivele invocate de condamnatul revizuient, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.371 alin.2 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul acestuia este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Instanța de fond, respingând cererea de revizuire cu care a fost sesizată, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, întrucât motivele invocate în susținerea acesteia - referitoare la greșita încadrare juridică a faptei și greșita sa condamnare - nu se încadrează în vreunul dintre cazurile prevăzute în mod expres și limitativ de art.394 din Codul d e procedură penală, pentru care se poate cere revizuirea unei hotărâri penale definitive.
Astfel, din interpretarea dispozițiilor art.394 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală, rezultă că solicitarea de revizuire a unei hotărâri definitive de condamnare nu se poate întemeia pe critici aduse probatoriului administrat în cursul procesului penal, modului de interpretare a acestuia, conținutului situației de fapt stabilită pe baza materialului probator existent în cauză, ori modalității de individualizare a pedepsei și nici pe solicitarea administrării unor probe noi sau a readministrării celor deja administrate în timpul procesului penal, deoarece aceasta ar conduce la o prelungire ori, după caz, la o reapreciere a probatoriului după pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, ci trebuie să se fundamenteze pe relevarea fie a descoperirii unor fapte sau împrejurări noi (ce nu au fost cunoscute de instanță la momentul judecării fondului cauzei), fie a săvârșirii unor fapte penale în legătură cu cauza respectivă, fie a existenței mai multor hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia.
Or, din analiza motivelor pe care se întemeiază cererile de revizuire promovată de condamnatul revizuient, se poate lesne observa că, în speța de față, acesta nu au învederat nicio astfel de împrejurare care să facă admisibilă solicitarea de revizuire a sentinței penale nr.1397/19.10.2007, Tribunalul București - Secția II Penală, prin care petentul din speță a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârșirea în concura a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținere d droguri de mare risc în vederea consumului propriu, caf ăcut referire doar la aspecte ce au fost deja examinate de către instanța care a pronunțat pe fond hotărârea de condamnare și respectiv de către instanțele de control judiciar (în cauză fiind exercitate ambele căi ordinare de atac - apel și recurs), care au confirmat legalitatea și temeinicia hotărârii date asupra fondului cauzei, sub aspectul stabilirii situației de fapt ce a rezultat din probatoriul administrat pe baza căruia a fost infirmată prezumția de nevinovăție ce a operat în favoarea fiecăruia dintre inculpații din acea cauză, a încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina condamnaților în raport de situația de fapt reținută și respectiv a individualizării pedepselor aplicate acestora.
Drept urmare, întrucât cererea de revizuire dedusă judecății nu este făcută în condițiile prevăzute de lege, în sensul că motivele invocate în susținerea acestei nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prevăzute limitativ în art.394 alin.1 lit.a) - e) din Codul d e procedură penală, Curtea constată că exercitarea acestei căi extraordinare de atac nu este posibilă, fiind ca atare justificată respingerea cererii respective conform dispozițiilor art.403 alin.1 și 3 din Codul d e procedură penală.
Față de aceste considerente, constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea, în temeiul art.379 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul condamnat .
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către petentul condamnat revizuient împotriva Sentinței penale nr.819 F din data de 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția Ia P enală, în dosarul nr-.
Obligă pe apelantul petent condamnat revizuent la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
--- --- - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran, Dumitrița Piciarcă
