Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 251/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-54/2009
DECIZIA PENALĂ NR.251/ A
Ședința publică de la 25 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Rotaru JUDECĂTOR 2: Luciana Mera GREFIER- - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de procuror.
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 134/F/2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală - Cauze Generale în dosarul nr.l -.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică de la 11.11.2009, au fost consemnate in încheierea de ședința de la acea dată, încheiere care face parte integranta din prezenta sentință penala, dată la care Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la 18.11.2009, si, respectiv 25.11.2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 121/26.02.2009 pronunțată în dosarul nr. 1- s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpat din infracțiunea prev.de art. 3 alin.l și 2 și art.2 alin.l și 2 din Legea 143/2000(modificată și completată) în infracțiunea prev.de art.20 rap.la art. art. 3 alin.l și 2 și art.2 alin.l și 2 din Legea 143/2000(modificată și completată).
In baza art. 3 alin.l și 2 din Legea 143/2000 (modificată și completată) a condamnat pe inculpatul - fiul lui și, născut la data de 25.05.1961 - în prezent deținut în penitenciarul Giurgiu, la 15 ani închisoare.
In baza art.2 alin.l și 2 din Legea 143/2000 (modificată și completată) a condamnat pe același inculpat la 10 ani închisoare.
In baza art.33 lit.a pen. inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.
A făcut aplicarea disp.art.71, 64.pen.
In baza art.88 pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 17.05.2008, la zi.
A menținut starea de arest a inculpatului.
In baza art. 118 lit.c și f pr.pen. și art.17 alin,1 din Legea 143/2000 (modificată și completată) a confiscat în folosul statului cantitatea de 2831,8 grame droguri (heroină, cafeină și griseofulvin) aflată la Camera de Corpuri delicte a - - conform dovezii seria D nr. -/02.06.2008 și geamantanul în care au fost transportate drogurile aflat la. G conform dovezii seria B nr. -/04.06.2008.
In baza art. 192 alin.2 pr.pen. a obligat pe inculpat la 4000 lei cheltuieli judiciare către stat și 360 lei onorariu traducător de limba -.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin Rechizitoriul întocmit de - Biroul Teritorial Giurgiua fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/200 (modificată și completată) și art.2 alin.1 și 2 din aceeași lege, cu aplicarea art. 33 lit.b pen.
S-a reținut în sarcina acestuia următoarea situație de fapt:
În urma unei informații anterioare deținută de ofițerii de poliție din cadrul Direcției de Frontieră G, la data de 17.05.2008, ora 7,00 fost oprit, în vederea efectuării controlului, autocarul marca "Mercedes" cu numărul de înmatriculare 34 34 aparținând firmei "" în care se afla și inculpatul.
Ofițerii de poliție l-au invitat pe acesta să coboare din autocar și să prezinte toate bagajele pe care le are asupra sa, fiind întrebat dacă are asupra sa sau în bagaje droguri, arme sau alte substanțe interzise.
Inculpatul a prezentat inițial doar o parte din bagaje, iar în urma percheziției corporale asupra acestuia și a bagajelor prezentate, nu au fost identificate bunuri deținute contra dispozițiilor legale.
Organele de poliție au trecut apoi la verificarea tuturor persoanelor și bagajelor din autocar, moment în care au fost sesizați de persoanele de autocar în legătură cu existența unui geamantan care aparținea inculpatului.
In respectivul geamantan s-a constatat existența unor pereți dubli, în care au fost găsite două pungi din plastic ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare maro.
Inculpatul a recunoscut că respectivul geamantan îi aparține, dar nu a cunoscut conținutul ascuns al acestuia, fiind înmânat către un cetățean "", în Istanbul, pentru a fi transportat de acesta și lăsat la sediul firmei "", de unde urma să fie ridicat, după câteva zile, de acest cetățean "", care urma să vină în România. Inculpatul a motivat că numitul "" nu a putut să-l însoțească, deoarece nu primise încă viza de intrare în România.
In legătură cu neprezentarea la control a respectivului geamantan, inculpatul a motivat că, din cauza oboselii a uitat pur și simplu de acel geamantan.
Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. - din 22,05.2008 a rezultat că substanța găsită în geamantanul inculpatului, în greutate de 2844,4 grame, conține heroină, cafeină și griseofulvin: heroina (diacetilmorfina) face parte din Tabelul Anexă nr. I din Legea 143/2000 (modificată și completată), privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.
Rechizitoriul a fost susținut prin următoarele mijloace de probă; proces verbal de constatare + planșe foto, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, raportul de Constatare Tehnico- nr. -/22.05.2008 al laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor, din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.
Audiat în instanță, inculpatul a declarat că un anume "" l-a rugat să-i transporte o valiză pe care urma să o lase la sediul firmei transportatoare din "Filaret - ", la care era angajat, de unde urma să o ridice o doamnă sau chiar persoana care i-a dat-
Inculpatul a deschis valiza, dar în interior erau doar lucruri de îmbrăcăminte. Ulterior a aflat că heroina se afla în pereții dubli ai valizei și nu avea cum să o vadă.
Când a fost întrebat de polițiști a spus că nu are bagaj -" emanet" - ceea ce în limba înseamnă un bun de care nu se poate atinge până la predare și este răspunzător de el.
La data de 04.08.2008 - inculpatul prin apărător a invocat excepția nulității unor acte de urmărire penală și pe care de consecință a întregii urmăriri penale.
Prin încheierea din 6 noiembrie 2008 - în temeiul art. 197.pr.pen. au fost respinse excepțiile nulității unor acte de urmările penală și pe cale de consecință a întregii urmăriri penale.
La termenul de judecată din 20 noiembrie 2008, inculpatul prin apărător a solicitat proba cu acte în circumstanțiere, un martor în circumstanțiere precum și o expertiză tehnico-științifică care să stabilească cantitatea de drog din întreaga cantitatea găsită la inculpat, expertiză care va fi achitată de inculpat precum și o expertiză cu prelevare de amprente de pe geamul plexiglas, dacă acestea sunt sau nu identice cu amprentele inculpatului.
Instanța a admis proba în circumstanțiere și a prorogat cererea privind efectuarea unei expertize tehnico-științifice privind procentul de drog găsit în cantitatea aflată în geamantan precum și confruntarea amprentelor de pe geamantan și geamul plexiglas, urmând a se face adresă la. G pentru a comunica unde se află valiza găsită și dacă mai este posibilă expertizarea drogurilor și confruntarea amprentelor.
Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră G comunică instanței prin adresa nr. -/4.12.2008 că în timpul anchetei s-a încercat prelevarea de amprente de către Compartimentul Criminalistic din cadrul G de pe geamul de plexiglas, dar nu au putut fi ridicate probe care să poată fi exploatată în cauza penală, iar expertizarea substanței descoperite a fost făcută de către Laboratorul Central de Analiză și profil a Drogurilor și s-a concluzionat că este heroină.
La termenul de judecată din 8 ianuarie 2009, inculpatul prin apărător a solicitat a se face adresă la această unitate pentru a ne înainta procesul verbal întocmit cu ocazia cercetării la fața locului și expertizarea cantității de drog găsit, respectiv cât la sută heroină, etc.
Instanța a admis proba cu expertiză pentru a se afla procentul de drog aflat în cantitatea găsită la inculpat și adresă la. G pentru a înainta procesul verbal întocmit cu ocazia cercetării la fața locului.
Inspectoratul General al Poliției Române - a înaintat Tribunalului Suplimentul Raportului de Constatare tehnico-științifică nr. - din 22.05.2008 întocmit de Laboratorul central de analiză și profil a drogurilor.
Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră G - a răspuns tribunalului, la adresa solicitată și arată că la momentul cercetării la fața locului nu au fost descoperite urme papilare sau alte tipuri de urme care să poată fi exploatate în cauza penală și nu a fost întocmit proces verbal de prelevare de amprente.
Față de suplimentul Raportului de constatare tehnico-științifică și de răspunsul, inculpatul - prin apărător, nu mai insistă în administrarea probelor solicitate.
Prin actul de sesizare al instanței s-a dispus audierea a doi martori - și.
Toate demersurile făcute de instanță în vederea audierii acestor martori au rămas fără rezultat - martorii fiind plecați în străinătate.
Deoarece cauza a suferit multe amânări ca urmare a recursurilor declarate de inculpat, a lipsei translatorului și a martorilor, instanța, în temeiul art. 273.pr.pen. a dat citire declarațiilor martorelor audiate la cercetarea penală.
Inculpatul personal, a declarat că nu are obiecțiuni cu privire la declarațiile martorelor, care au fost corecte și adevărate.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat următoarele:
Inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care este trimis în judecată, în formă consumată.
Apărarea pe care inculpatul și-o face prin apărător, în sensul că dosarul dedus judecății a fost empiric - nu poate fi primită.
Așa cum s-a arătat prin încheierea din 6 noiembrie 2008 nulitățile invocate nu i-au adus inculpatului o vătămare care poate fi înlăturată și nu se încadrează în nici una din dispozițiile art. 197 alin.21pr.pen.
Solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prev.de art. 3 alin.1 și 2 din Legea 143/2000(modificată și completată) și art. 2 alin.1 și 2 din Legea 143/2000(modificată și completată) cu aplic.art.33 pen. în infracțiunea prev.de art. 10 rap.la art.3 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 (modificată și completată) și art. 2 alin.1 și 2 din Legea 143/2000(modificată și completată) - a fost respinsă pentru următorul considerent.
Din conținutul dispozițiilor art.2 și 3 din Legea 143/2000 (modificată și completată) a rezultat "transportul" sau " introducerea în țară".
Inculpatul a transportat și a introdus în țară, droguri de mare risc, astfel că infracțiunile pentru care urmează să fie condamnat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev.de art. 3 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 (modificată și completată) și art. 2 alin.1 și 2 din Legea 143/2000(modificată și completată).
Inculpatul a recunoscut că a transportat valiza în care erau drogurile chiar dacă se apără că nu cunoștea conținutul ascuns al acesteia - deși valiza nu era încuiată și nu se putea să nu realizeze că cele câteva lucruri de îmbrăcăminte depășeau cu mult greutatea valizei.
Martorele audiate la cercetarea penală au declarat ceea ce au văzut - La punctul de frontieră G - la un control amănunțit al bagajelor, inculpatul a recunoscut că valiza de culoare îi aparține și în prezența cetățeanului și a polițiștilor, a fost descoperit în pereții dubli ai geamantanului două pungi de plastic ce conțineau o substanță cu un miros înțepător de.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanța a aut în vedere dispozițiile art.72 pen. privind criteriile generale de individualizare.
Astfel, s-a avut în vedere gravitatea deosebită și consecințele antisociale ale faptelor comise, dar și persoana făptuitorului.
Inculpatul prin apărător a solicitat proba cu un martor în circumstanțiere și acte în circumstanțiere, dar nu a depus acte și nici nu a indicat martorul pe care dorește să fie audiat.
Din actele dosarului, a rezultat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale astfel că pedeapsa ce urmează să i se aplice va fi îndreptată spre minimul special.
Împotriva acestei soluții a formulat apel inculpatul, criticând soluția ca netemeinică și nelegală și solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 3 alin. 1 și 2 și art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, în tentativă la aceste infracțiuni prevăzute de art. 13 din Legea 143/2000, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. c și în subsidiar redozarea pedepsei în sensul reducerii ei sub minimul special prevăzut de lege.
Curtea, analizând apelul prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, constată următoarele:
Inculpatul la data de 17.05.2008 călătorea într-un autocar aparținând firmei. poliției din cadrul Direcției de Frontieră G au efectuat un control în care au solicitat inculpatului să prezinte bagajele la control. Acesta a prezentat inițial doar o parte din bagaje, iar după un control efectuat și asupra celorlalți călători, a rezultat că inculpatul mai avea o valiză pe care nu-o prezentase la control (proces-verbal, pag. 2 dos. ).
În respectivul geamantan care avea pereți dubli, au fost găsite pungi din plastic ce conțineau 2,915 kg. substanță pulverulentă, ce s-a dovedit a fi heroină.
Inculpatul a susținut că valiza i-a fost înmânată de un anume "" care l-a rugat să o transporte și să o lase la sediul firmei transportatoare unde urma să fie ridicată de o doamnă.
Instanța de apel, din oficiu, la termenul din 17.06.2009 a pus în discuția părților necesitatea audierii martorelor și, având în vedere că acestea nu au fost audiate de prima instanță și a admis administrarea acestei probe.
La termenul din 30 septembrie 2009 s-a prezentat martora în vederea audierii, însă din cauza lipsei translatorului de limba s-a acordat un nou termen în cauză.
Martora a învederat că sora sa, martora este plecată în Anglia, iar la data de 4 octombrie va pleca și ea din țară și nu se poate prezenta la un alt termen.
La termenul din 11.11.2009, dată fiind lipsa martorilor, Curtea a făcut aplicația dispozițiilor art. 327 alin. 3 Cod procedură penală.
La termenul din 17 iunie 2009, Curtea a pus din oficiu în discuția părților schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000.
Din examinarea materialului probator, (procesul-verbal de percheziție, planșele foto, declarațiile martorilor, declarații inculpat), Curtea constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt.
Apărarea făcută de inculpat că nu știa ce conține valiza, întrucât ea aparținea unui cetățean numit, care l-a rugat să i-o transporte, informându-l că în interior sunt haine, nu poate fi reținută de instanță întrucât la solicitarea organelor de poliție de a prezenta bagajele, acesta a avut un comportament nefiresc, neprezentând și geamantanul în care se aflau substanțele interzise.
Doar în urma controlului făcut asupra celorlalți călători, care au sesizat organele de poliție că geamantanul ce nu a fost revendicat de nimeni aparține inculpatului, acesta a recunoscut că valiza este parte din bagajele sale, invocând faptul că uitase de ea.
Susținerea inculpatului relativ la faptul că nu cunoștea care este adevăratul conținut al geamantanului rezultă că este și din împrejurarea că inculpatul nu a dat alte indicații referitor la cel despre care pretindea că i-a înmânat valiza, decât că se numește. Aceste aspecte trebuie coroborate și cu faptul că ofițerii de poliție au acționat în baza unei informații conform căreia inculpatul transporta droguri. Un alt argument în favoarea faptului că inculpatul cunoștea conținutul real al valizei este acela că a declarat că văzuse conținutul valizei și acesta consta în câteva obiecte de îmbrăcăminte. Or, dată fiind greutatea geamantanului cauzată de prezența celor aproximativ 3 kg. de heroină, este evident că inculpatul, dacă ar fi fost de bună-credință,ar fi realizat că în geamantan nu se află doar câteva obiecte de îmbrăcăminte, ce cântăreau foarte puțin.
Ca atare prima instanță a reținut în mod corect că inculpatul, cu știință a transportat și introdus pe teritoriul României droguri de mare risc.
Curtea apreciază însă că încadrarea reținută de Parchet și de prima instanță nu este corectă.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de introducere, fără drept, în România, a cantității de 2844,4 gr. heroină, cafeină și grisconfulvin (amestec), faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 și transportul de droguri de mare risc, prevăzut de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
Curtea apreciază că ori de câte ori se realizează condițiile pentru reținerea vreuneia din modalitățile elementului material de la articolul 3 din Legea 143/2000, nu se poate reține în concurs și alin. 2 din lege dacă variante ale elementului material din art. 2 sunt înglobate în modalitățile din articolul 3.
Spre exemplu nu se va putea reține un concurs între art. 3 în varianta importului sau exportului de droguri de mare risc și art. 2, în varianta punerii în vânzare, vânzării, distribuirii, livrării cu orice titlu, trimiterii, transportului, cumpărării.
Nu se va putea reține un concurs de infracțiuni deoarece art. 3 reprezintă o agravantă a art. 2, dată de existența unui element de extraneitate.
Sunt modalități ale infracțiunii prevăzute de art. 2 care nu sunt absorbite în art. 3 datorită faptului că nu pot fi asociate cu un element de extraneitate, (de exemplu "cultivarea"), însă în celelalte situații, când modalitățile de la art. 2 se regăsesc în art. 3 din lege, reținerea unui concurs din infracțiuni, ar însemna o dublă tragere la răspundere penală pentru aceeași faptă.
Ipoteza introducerii sau scoaterii din țară reglementată în art. 3 pentru care e trimis în judecată inculpatul nici nu ar fi posibilă fără procurarea, transportul, deținerea drogurilor (ipoteze reglementată în alin. 2 din lege). Ca atare transportul unor astfel de substanțe nu poate face, în asemenea situație obiectul unei infracțiuni distincte.
Prin reținerea infracțiunii mai grave se sancționează și săvârșirea faptei ce constituie infracțiunea mai puțin gravă. Este o situație asemănătoare raportului existent între tâlhărie și piraterie. Deși infracțiunea de piraterie presupune din punct de vedere strict formal, un element material distinct față de cel al infracțiunii de tâlhărie, dată fiind modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, pirateria presupune săvârșirea faptelor prevăzute în art. 211 Cod penal în niște condiții speciale (fapta să se producă pe o navă care se află în marea liberă sau într-un loc care nu este supus jurisdicției niciunui stat). Nu înseamnă că în ipoteza săvârșirii unor acte de violență împotriva bunurilor persoanelor aflate pe o navă în marea liberă se va reține pe lângă infracțiunea de piraterie și infr. de tâlhărie în concurs.
Ca atare, în cauză, Curtea constată că transportul de droguri de mare risc și introducerea lor fără drept, în România, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000.
Chiar dacă am pleca de la premisa că cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată inculpatul pot fi reținute în concurs, Curtea apreciază că în legătură cu fapta de transport de droguri de mare risc prevăzut de art. 2 din Legea 143/2000 se ridică o altă problemă. Inculpatul a fost controlat și reținut în vama G, adică la pătrunderea pe teritoriul României (așa cum rezultă din declarația inculpatului aflată la fila 19 dos. ). Ca atare se poate vorbi de activitate de transport a drogurilor numai pe ruta Istambul - G, neputând fi reținută efectuarea unei asemenea activități pe teritoriul României. Reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii de transport de droguri, infracțiune care este continuă și presupune o anumită durată în timp a elementului material, ar trebui să facă obiectul analizei privind o eventuală încălcare a principiului teritorialității legii penale (art. 5 Cod penal), în condițiile în care nu sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea dispozițiilor privind personalitatea legii penale, realitatea legii penale și universalitatea legii penale (art. 4, 5, 6 Cod penal).
Ca atare, și prin prisma acestor reglementări nu se poate reține în sarcina inculpatului decât infracțiunea de introducere fără drept pe teritoriul României a unei cantități de droguri de mare risc.
Date fiind cele expuse anterior, Curtea va dispune schimbarea încadrării juridice din 2 infracțiuni prevăzute de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 și art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 într-o infracțiune prevăzută de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000.
În cauză nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice solicitată de inculpat, în tentativă la infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 și tentativă la infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000, întrucât infracțiunea de introducere pe teritoriul României de droguri de mare risc nu a rămas în fază tentală. Tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul.
Inculpatul a invocat aspectul că nu se poate reține forma consumată deoarece la momentul descoperirii drogurilor nu ar fi putut să valorifice sau să distribuie aceste droguri.
Curtea constată că descoperirea drogurilor în posesia inculpatului la vamă, adică după trecerea frontierei, presupune existența formei consumate a infracțiunii de introducere fără drept în România a unei cantități de heroină. Valorificarea sau distribuirea drogurilor nu duce la consumarea infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. 1 și 2 Cod penal, pentru că aceasta se consumă în momentul producerii elementului material (introducerea în țară), ci poate conduce la reținerea unei infracțiuni în concurs (cea prevăzută în art. 2 din lege în varianta punerii în vânzare, vânzării, distribuirea, livrarea cu orice titlu, etc.).
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000, Curtea apreciază că nu mai este necesar să motiveze neaplicabilitatea formei tentate a infracțiunii, întrucât s-a motivat anterior menținerea în încadrarea juridică a acestei infracțiuni.
În ceea ce privește celelalte motive de apel invocate de inculpat, Curtea reține următoarele:.
Inculpatul a invocat ca motiv de apel nulitatea unor acte întocmite la urmărirea penală (lipsa din unele procese-verbale a datei sau orei întocmirii, lipsa precizării ocupației martorilor-asistenți, trecerea greșită a seriei pașaportului inculpatului, etc.).
Curtea constată că toate aceste nulități au fost invocate în fața primei instanțe și cererea a fost soluționată prin încheierea din 6 nov. 2008, unde Tribunalul a stabilit că actele a căror nulitate se solicită au fost efectuate la urmărirea penală, în prezența inculpatului și nu au fost invocate pe parcursul efectuării actului, nici pe parcursul urmăririi penale și nici la prezentarea materialului, deși inculpatul a fost asistat de apărător ales. Mai mult, nu au fost invocate nici la instanța de judecată când, în temeiul art. 3001Cod procedură penală s-a dispus menținerea arestării inculpatului care a fost asistat de apărător ales.
În ceea ce privește critica inculpatului că organele de urmărire penală nu au efectuat unele probe care erau necesare, cum ar fi prelevarea de amprente de pe geamantan, geamul plexiglas și ambalajul în care se aflau drogurile, ridicată în fața primei instanțe, dar reiterată și ca motiv de apel, Curtea constată de asemenea că s-a răspuns prin încheierea din 6 nov. 2008, în sensul că la prezentarea materialului de urmărire penală inculpatul nu a solicitat efectuarea niciunei probe.
Pe de altă parte, probatoriul întocmit de organele de urmărire penală este suficient pentru a contura vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3 din legea 143/2000.
În ceea ce privește neaudierea martorelor și, atât prima instanță, cât și cea de apel, au făcut la numeroase termene demersurile necesare pentru audierea acestora, și doar în situația în care s-a constat că nu este posibilă audierea deoarece acestea sunt plecate în străinătate, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 327 Cod procedură penală.
Inculpatul a mai invocat drept motiv de apel aspectul că nu este autorul faptelor reținute în sarcina sa, că probabil a fost folosit drept momeală de traficanții de droguri și drept urmare a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Așa cum s-a indicat în prima parte a considerentelor, probatoriul administrat în cauză demonstrează că inculpatul a introdus în țară, cu știință, droguri de mare risc, fără drept, faptă ce îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 3 din Legea 143/2000, motiv pentru care apelul nu este întemeiat prin prisma motivului de achitare prevăzut de art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Date fiind aceste considerente, Curtea va admite apelul formulat de inculpatul, va desființa în parte sentința penală și rejudecând, va descontopi pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare în pedepsele componente.
Va schimba încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat din infracțiunile prevăzute de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000.
În baza art. 3 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 inculpatul va fi condamnat la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b că.
La individualizarea pedepsei Curtea a avut în vedere gravitatea faptei comise, cantitatea mare de droguri de mare risc introdusă în țară ( 2,844 kg.) și atitudinea procesuală a inculpatului care nu a recunoscut și regretat fapta comisă.
Deși cantitatea de heroină traficată este foarte mare, Curtea a aplicat o pedeapsă egală în cuantum cu minimul special prevăzut de lege pentru această infracțiune, deoarece inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, iar pedeapsa fixată de legiuitor, chiar și prin limita minimă este îndestulătoare pentru a permite îndeplinirea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal.
Inculpatul a invocat, în subsidiar, ca motiv de apel, redozarea pedepsei. Acest motiv nu mai subzistă ca urmare a schimbării încadrării juridice, dar pentru că instanța de apel a aplicat pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 aceeași pedeapsă ca și prima instanță, va răspunde criticilor formulate de inculpat privind cuantumul pedepsei.
Aplicarea unei pedepse sub cuantumul special prevăzut de lege nu este posibilă, fără existența unor circumstanțe atenuante, astfel încât să fie incidente dispozițiile art. 76 Cod penal. Împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, nu este de natură să conducă automat la reținerea art. 74 Cod penal privind circumstanțele atenuante, mai ales că lit. aaa cestui articol se referă la conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii, iar aceasta nu implică doar lipsa antecedentelor penale, ci se referă la întregul comportament în societate al persoanei. Cum inculpatul este cetățean străin, pentru autoritățile române este dificilă probarea comportamentului anterior al inculpatului, iar acesta, deși era direct interesat să probeze conduita bună, nu a solicitat și nu a făcut nici o probă în acest sens. Nu se poate considera că pentru demonstrarea conduitei bune a infractorului sarcina probei revine organelor judiciare.
Doar în cazul probării vinovăției sarcina probei revine organelor judiciare, dar în materia individualizării, considerăm că în măsura în care inculpatul solicită aplicarea circumstanțelor atenuante și acestea nu rezultă din materialul probator efectuat în cauză, proba trebuie făcută de inculpat.
În raport de gravitatea faptei comise și de cuantumul pedepsei principale, Curtea va dispune și aplicarea unei pedepse complementare, de 5 ani, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal după executarea pedepsei principale.
Ca pedeapsă accesorie, Curtea va dispune interzicerea pe durata pedepsei principale a drepturilor prevăzute de art. 71-64 lit. a și b Cod penal, deși existența unor astfel de drepturi este doar ipotetică deocamdată, având în vedere că inculpatul nu este cetățean român.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale și în baza art. 381 Cod procedură penală va menține starea de arest a inculpatului, deducând prevenția de la 17.05.2008, la zi.
Conform dispozițiilor art. 192 alin. 23 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor fi suportate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de inculpatul.
Desființează, în parte, sentința penală nr.121 din 26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu și rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare în pedepsele componente. Schimbă încadrarea juridică a faptelor săv. de inculpat din infracțiunea prev. de art.3 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 și art.2 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 în infracțiunea prev. de art. 3 alin.1 și 2 din Legea 143/2000.
În baza art.3 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 condamnă pe inculpatul la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a și b Cod penal.
Face aplicarea dispozițiilor art. 71 - 64 lit. a, b Cp.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul, ca nefondată.
Menține starea de arest a inculpatului și deduce prevenția de la 17.05.2008 la zi.
Onorariul apărătorului din oficiu de 200 lei va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul interpretului de limbă a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Proces-verbal
Pentru d-na jud.
aflată în. semnează președinte
complet
GREFIER,
Red.
Dact.
3 ex.-22.12.2009
Președinte:Cristina RotaruJudecători:Cristina Rotaru, Luciana Mera
