Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 26/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 26/
Ședința publică din 07 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelurile penale declarate de inculpații și, ambii deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva sentinței penale numărul 218 din data de 12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea, constată că dezbaterile asupra apelurilor au avut loc la data de 06 martie 2008, și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.218/F/12 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în temeiul art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 modificată și art. 74 lit. a și c raportat la art. 76 lit. a din Codul penal a condamnat pe inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 15.05.1974, în, județul V, cu domiciliul în Rm.V,-, -. C,.5, județul V, fără antecedente penale, în prezent încarcerat în Penitenciarul Colibași, județul A, la pedeapsa de 4 ani închisoare în condițiile prevăzute de art. 57 și 71 Cod penal.
În temeiul art. 65 alin.2 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 88 alin.1 Cod penal a computat din durata pedepsei închisorii pronunțate, timpul reținerii și al arestării preventive, începând cu 04 august 2007 - 12 decembrie 2007.
În temeiul art. 350 alin.1 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În temeiul art. 17 alin.1 și art. 18 alin.1 din Legea nr. 143/2000 modificată, raportat la art. 118 lit. e din Codul penal a dispus confiscarea de la inculpat a unui număr de 460 comprimate și 8,80 grame pulbere care conțin ca substanță activă și (ecstasy) - corp delict aflate în custodia Pitești -Serviciul de Combatere a Organizate
În temeiul art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a și raportat la art. 76 lit. a din Codul penal a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29.10.1958 în, Italia, cu domiciliul în, nr.6 (fost domiciliu în, 089 del ), Italia, cu pașaport seria S nr.- și certificat de înregistrare seria - nr.19274, cu reședința declarată în comuna, nr. 95 (punctul Căminul Casei, ), județul V, cetățenie italiană, fără antecedente penale, în prezent încarcerat în Penitenciarul Colibași, județul A, la pedeapsa de 5 ani închisoare în condițiile prevăzute de art. 57 și 71 din Codul penal.
În temeiul art. 65 alin.2 Cod penal a interzis acestui inculpat drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 88 alin.1 Cod penal a computat din durata pedepsei închisorii pronunțate, timpul reținerii și al arestării preventive, începând cu 04 august 2007 - 12 decembrie 2007.
În temeiul art. 350 alin.1 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
, în temeiul art. 17 alin.1 și art. 18 alin.1 din Legea nr. 143/2000 modificată, raportat la art. 118 lit. e din Codul penal a dispus confiscarea de la inculpat a unui număr de 9 comprimate și 6 grame pulbere care conține ca substanțe active și (ecstasy)- corp delict - aflate în custodia - Pitești - Serviciul de Combatere a Organizate
În temeiul art. 191 alin.2 Cod procedură penală au fost obligați fiecare din inculpați să plătească statului câte 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Prima instanță a reținut, în fapt, că în ziua de 3 august 2007, polițiști judiciari și procurorii de la DIICOT - Biroul Teritorial Vâlceal -au prins în flagrant pe inculpatul după ce vânduse investigatorului sub acoperire cu numele de cod, 491 comprimate ecstasy, contra sumei de 3.000 Euro.
După depistarea sa, inculpatul a învederat anchetatorilor că mai deținea 3 astfel de comprimate în autoturismul marca " Pegeot 207 " cu nr. B - 40- pe care îl avea în folosință, droguri care au fost într-adevăr găsite de către lucrătorii din cadrul DIICOT.
Totodată, inculpatul a formulat un denunț, în temeiul art.16 din Legea nr.143/2000, împotriva coinculpatului, arătând că și acesta deține o cantitate de droguri similare procurate tot de la el în scopul de a le pune în circulație.
Conform interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice și în baza denunțului formulat de celălalt inculpat, inculpatul, cetățean italian a fost surprins stabilind cu investigatorul sub acoperire locul, momentul de perfectare a tranzacției și prețul de 10 Euro pentru un comprimat ecstasy.
În concret, în dimineața zilei de 04 august 2007, inculpatul a fost prins în flagrant după ce a înmânat 30 comprimate ecstasy investigatorului sub acoperire în schimbul sumei de 300 Euro.
Din rapoartele de constatare tehnico - științifice nr.- din 06 august 2007 și nr.332-724 din 7 august 2007 întocmite în cauză, rezultă că substanțele deținute și puse în circulație, în mod ilicit, de către inculpați reprezintă droguri de mare risc prevăzute în tabelul - anexă I din Legea nr.143/2000 modificată.
În ceea ce privește poziția procesuală a inculpatului, prima instanță a reținut că acesta a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa.
Referitor la inculpatul, instanța de fond a înlăturat apărarea sa, în sensul că primele declarații le-a dat sub imperiul presiunilor și traumelor fizice și psihice la care ar fi fost supus de organele de anchetă, ca fiind în contradicție cu celelalte probe ale dosarului, respectiv cu declarația de recunoaștere a faptei a acestui inculpat, dată la începutul cercetării penale și în fața judecătorului care a dispus arestarea sa preventivă. S-a notat în continuare, că inculpatul în discuție a dat declarații prin care a recunoscut fapta chiar în prezența apărătorului și interpretului de limbă italiană, iar susținerea sa ulterioară că cele 30 de comprimate ecstasy le-a primit de la coinculpatul în contul unei datorii de 300 Euro, sumă împrumutată, rămâne fără suport real prin raportare la celelalte probe ale dosarului ( respectiv interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice dintre inculpați, precum și dintre, martora -, concubina acestuia și investigatorul sub acoperire ).
În acest context, instanța fondului a reținut că indiferent de situația prezentată de inculpat, elementul material al infracțiunii de trafic de droguri, este realizat întrucât descrierea și modalitatea comiterii acestei infracțiuni include atât deținerea, cât și orice operațiuni privind circulația drogurilor.
În drept, s-a reținut că faptele inculpaților și de a fi deținut și efectuat operațiuni de punere în circulație a drogurilor de mare risc, fără drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.2 al.1 și 2 din Legea nr.143/2000 modificată.
Constatându-se așadar că, vinovăția inculpaților este pe deplin dovedită și confirmată de probele administrate în cauză, și au fost condamnați, primus la 4 ani închisoare și secundus la 5 ani închisoare în modalitățile prevăzute de art.57 și 71 Cod penal, respectiv prin privare de libertate, iar în temeiul art.65 al.2 Cod penal ( cu referire și la decizia nr. XXIV din 16.04.2007 pronunțată de secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru cetățeanul străin ) le-a fost aplicată o pedeapsă complementară interzicându-li-se drepturile prevăzute de art.64 lit. a și b din Codul penal pe o durată de 2 ani, respectiv 3 ani.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, tribunalul a ținut seama de limitele de pedeapsă prevăzute în norma incriminatoare, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorilor și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, inclusiv de situația juridică a inculpatului, care făcând un denunț, beneficiază de prevederile art.16 din Legea nr.143/2000 modificată referitoare la reducerea la Jal imitelor pedepsei prevăzute de lege.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei.
Sentința a fost recurată și de către inculpatul, care a solicitat achitarea sa, în temeiul art.10 lit. Cod procedură penală întrucât nu a avut intenția de a comercializa drogurile, ci voința sa reală era de a recupera împrumutul de 300 Euro acordat coinculpatului.
În subsidiar, a solicitat casarea hotărârii și constatarea că infracțiunea săvârșită poate fi cel mult cea de deținere de droguri și nu trafic cu consecința schimbării de încadrare juridică și condamnarea la o pedeapsă modică, avându-se în vedere lipsa antecedentelor penale. A amintit, că în țara de origine, pedepsele pentru o astfel de infracțiune sunt mai puțin aspre și constau într-o simplă amendă.
Examinând sentința apelată, prin prisma criticii formulate și din oficiu, în limitele efectului devolutiv, Curtea constată că apelurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În baza materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt.
Faptele săvârșite de inculpați sunt cele de a fi deținut și efectuat operațiuni de punere în circulație a drogurilor de mare risc, fără drept, prevăzute și pedepsite de art.2 al.(1) și (2) din Legea nr.143/2000 modificată.
Totodată, prima instanță a reținut incidența în cauză a prevederilor art.16 din Legea nr.143/2000, denunțul formulat de inculpatul contribuind la identificarea și tragerea la răspundere penală a altui traficant de droguri, respectiv a inculpatului.
Curtea constată că acest denunț nu reprezintă o probă singulară pentru incriminarea coinculpatului, acesta coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză.
Din analiza materialului probator rezultă că în ziua de 03.08.2007 lucrători din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului V - serviciul de Combatere a Organizate s-au sesizat că inculpatul zis "" deținea o cantitate importantă de comprimate ecstasy în vederea comercializării.
În momentul realizării flagrantului, acest inculpat a fost surprins vânzând investigatorului sub acoperire - cu numele de cod -491 comprimate de ecstasy în schimbul sumei de 3000 Euro.
Ca urmare a denunțului formulat de către inculpatul, a fost surprins în flagrant și coinculpatul în timp ce comercializa droguri de mare risc investigatorului sub acoperire.
Sub acest aspect, este important a arăta că în fața primei instanțe, inculpatul și-a menținut parțial declarațiile de recunoaștere a faptei date în fața organelor de urmărire penală, în sensul că în urma convorbirii telefonice avute cu inculpatul nu a intenționat decât să restituie cele 30 de comprimate ecstasy (ținute drept garanție a unui împrumut de 300 Euro acordat coinculpatului său ) investigatorului sub acoperire ( considerându-l intermediatorul inculpatului cu care nu s-a putut întâlni în acea zi ), negând însă că ar fi și el traficant de droguri.
Instanța de fond, în mod judicios și temeinic motivat a considerat edificatoare declarațiile date de inculpatul la momentul începerii cercetărilor penale, în care acesta a recunoscut comiterea faptelor descrise în rechizitoriu și a coroborat declarațiile acestuia cu celelalte probe ale dosarului.
Astfel, din moment ce inculpatul a stabilit momentul tranzacției ( în ziua de 04.08.2007 ) fixând și prețul unui comprimat ( 10 euro ) și încurajând vinderea drogurilor, așa cum rezultă neîndoielnic din înregistrările telefonice
"-.: 300 câți euro?A! 10 euro
F: " DA"
".:Le-am dat pe toate, toate le-am dat, nu mai am niciuna.
F: bine! "
este evident că acesta a deținut drogurile cu intenția vădită să le comercializeze. Chiar dacă ar fi luată în considerare situația descrisă de către acest inculpat, elementul material al infracțiunii de trafic de droguri tot este conturat, întrucât el constă într-o acțiune alternativă, printre care se enumeră și " deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept".
În rațiunea legii " deținerea" s-ar înscrie ca un termen sinonimic cu cel de păstrare cu orice titlu și are ca substanță a sa caracterul vremelnic.
Astfel, în toate situațiile prezentate, simplul fapt al aflării drogurilor în posesia inculpatului ( chiar și detenția precară ) realizează pe deplin elementul material al infracțiunii de trafic de droguri.
Instanța de fond, în mod corect nu a dat eficiență declarației inculpatului în sensul că ar fi fost traumatizat fizic, psihic și, apoi, forțat de organele de anchetă să declare într-un anumit sens, întrucât inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei atât în fața judecătorului, cât și în prezența apărătorului său și a interpretului de limbă italiană, iar susținerile ulterioare sunt singulare și în contradicție cu celelalte probe, astfel că urmează a fi înlăturate.
Cum probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, iar ele se apreciază prin coroborare, se constată că instanța de fond a reținut în mod corect faptele de deținere și punere în circulație a drogurilor de mare risc comise de cei doi inculpați, care conturează elementul material al infracțiunii prev. și ped. de art.2 al.1 și 2 din Legea nr.143/2000 modificată și în mod judicios a dispus condamnarea lor la pedeapsa închisorii în condiții privative de libertate.
Din punct de vedere subiectiv, pentru existența infracțiunii se cere ca persoana care comite una din acțiunile incriminate să cunoască faptul că substanțele care formează obiectul material al acțiunii fac parte din categoria drogurilor, aspect recunoscut constant de către inculpați pe parcursul cercetărilor penale, inclusiv în fața instanței de apel.
În această situație, nu se poate reține că inculpatul a acționat în necunoștință de cauză și numai mânat de mobilul de a-și recupera pretinsul împrumut, apărare ce nu are nici un suport probator.
În ce privește critica formulată sub aspectul individualizării pedepsei, Curtea constată că aceasta s-a realizat prin coroborarea criteriilor prevăzute de art.72 din Codul penal, respectiv gradul de pericol social concret ridicat al faptelor săvârșite, persoana inculpaților care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și atitudinea pe care aceștia au avut-o pe parcursul procesului penal, dându-se eficiența cuvenită dispozițiilor art.16 din Legea nr.143/2000 modificată în raport de denunțul formulat de inculpatul.
Față de gravitatea faptelor săvârșite, Curtea apreciază că în cauză nu pot fi reduse pedepsele aplicate, buna comportare a inculpaților anterior săvârșirii faptelor și denunțul formulat de inculpatul, atestând împrejurări care au fost avute în vedere de prima instanță prin reducerea pedepsei la J în cazul inculpatului și reținerea circumstanțelor atenuante în cazul coinculpatului.
Eficiența scontată s-a acordat și aplicării dispozițiilor art.65 al.2 Cod penal cu referire la decizia XXIV din 16.04.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție interzicându-se inculpaților - cetățean român și - cetățean italian, drepturile prevăzute de art.64 lit. a și b Cod penal pe o durată de 2 ani și respectiv 3 ani.
Verificând, din oficiu, temeinicia și legalitatea menținerii arestării preventive a inculpaților și, Curtea constată că în raport de gradul de pericol social al faptelor pentru care inculpații au fost condamnați în primă instanță, precum și pentru a se asigura desfășurarea în condiții de celeritate judecării cauzei, există în continuare temeiuri care justifică menținerea stării de arest preventiv, în baza art.3831rap. la art.350 din Codul d e procedură penală.
În baza art.381 Cod procedură penală se constată că instanța fondului a făcut o justă aplicare dispozițiilor privitoare la computarea reținerii și arestării, adăugând timpul de arestare scurs de la data pronunțării sentinței atacate cu apel, respectiv 12.12.2007, până la data pronunțării prezentei decizii, 06.03.2008 - timp care se deduce din pedepsele aplicate.
Astfel, Curtea, în baza art.379 pct.1 lit. b din Codul d e procedură penală va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații și, va deduce prevenția acestora și-i va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații, fiul lui G și, născut la data de 15 mai 1974, în, județul V, CNP - - cu domiciliul în Rm - V,-, - scara C, apartament 5, județul V, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, și, fiul lui și, născut la data de 29 octombrie 1958, în, cu domiciliul în, nr. 6, cu domiciliul declarat în România, comuna, nr. 95, județul V, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva sentinței penale numărul 218/F din data de 12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul numărul -.
Menține starea de arest a inculpaților și.
Deduce în continuare din durata pedepsei perioada arestului preventiv de la data pronunțării sentinței, la zi.
Obligă pe fiecare inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 martie 2008 la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex/17.03.2008
Jud.fond:
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Corina Voicu
