Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 261/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2630/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 261/
Ședința publică de la data de 16 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Luciana Mera
JUDECĂTOR 2: Viorica Costiniu
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea apelului formulat de revizuientul împotriva sentinței penale nr. 821/20.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde apelantul revizuient în stare de arest și asistat de avocați în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul București - Cabinet individual și în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul București - Cabinet individual și în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Hunedoara - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind, apelantul inculpat arată că înțelege limba română și nu are nevoie de interpret întrucât se afla în România de 10 ani, înainte de a fi arestat în anul 2006.
Curtea, constatând că nu sunt cereri prealabile și probe de administrat, apreciază apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat solicită în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a pr. pen. pronunțarea unei hotărâri de admitere a apelului și, în condițiile în care se va reține cauza pentru pronunțarea asupra revizuirii formulate de către clientul său, a se observa că sunt întrunite cerințele art. 394 alin. 1 lit. a pr. pen.
Astfel, clientul său a formulat prin avocat o cerere de revizuire arătând că în ceea ce privește în prim ciclu procesual, nu i-au fost aplicate prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002, respectiv acea procedură specială potrivit căreia în situația în care în cursul soluționării cauzei sale până la pronunțarea unei hotărâri definitive a formulat denunț și a dobândit calitatea de martor în accepțiunea legii speciale, trebuia să i se reducă pedeapsa potrivit prevederilor legii speciale. Prima instanță a apreciat că nu este incidentă ipoteza arătată în art. 394 lit. a pr. pen. respectiv că aceste împrejurări nu au caracterul de împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute în prim ciclu procesual și a apreciat că și dacă ar fi existat aceste împrejură noi, pe calea revizuirii nu se poate pune în discuție modalitatea de individualizare a pedepsei.
Astfel cum s-a arătat și în motivele scrise de apel, apreciază că nu avem o practică judiciară unitară referitor la art.394 lit. a și alin. 2. pr. pen. sens în care face referire la decizia nr.208/08.10.2009 a Curții de Apel București - Secția I Penală dată în dosarul nr- privind pe apelantul revizuient.
Apreciază că ar fi fost deschisă calea revizuirii în această procedură specială pe următoarele considerente: așa cum reiese din hotărârea pronunțată de ÎCCJ în ceea ce-l privește pe clientul său, nu au fost examinate aceste temeiuri, respectiv instanța nu a examinat și nici nu s-a pronunțat asupra acestor împrejurări, respectiv asupra calității sale de martor și cu privire la aplicabilitatea prevederilor art. 19. Chiar dacă ar fi fost cunoscute în prim ciclu procesual, acestea se încadrează în normele art. 394 alin. 2. pr. pen. respectiv că acele împrejurări ar fi fost apte să schimbe fundamental soluția în sensul achitării sau înlăturării condamnării.
Concluzionând, solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii primei instanțe găsind că din punct de vedere procedural există toate condițiile pentru a trece de faza admisibilității în principiu iar împrejurarea invocată este dintre cele arătate în art. 394 alin.1 lit. a pr. pen. cererea a fost formulată în termen legal, împrejurările sunt apte să ducă la o modificare substanțială a hotărârii și, pe fond, admiterea cererii de revizuire, în sensul de a se face aplicarea prevederilor și efectelor art. 19 din legea specială.
Avocat, în completarea susținerilor colegei sale, înțelege să arate că în adresa care s-a depus la ÎCCJ de către DIICOT (fila 130 dosar recurs), procurorul afirmă că, într-adevăr, inculpatul a formulat un denunț împotriva unei persoane care a fost arestată dar a determinat introducerea pe teritoriul țării a unei cantități de droguri de mare risc pentru a beneficia de aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002. Cu toate acestea, ulterior în rechizitoriu și în sentința de condamnare a cetățeanului bulgar pe care clientul său l-a denunțat, se face referire la revizuient doar cu apelativul de "denunțător", fără să se afirme că acesta ar fi instigator sau are altă calitate. Consideră că prin respectiva adresă, clientului său i s-a îngrădit dreptul de a beneficia de înjumătățirea pedepsei.
Concluzionând, arată că instanța de judecată nu a avut cunoștință despre situația adevărată și anume că, deși parchetul a afirmat altceva, ulterior s-a demonstrat prin condamnarea cetățeanului bulgar că clientul său a fost doar "denunțător", deci "martor" în sensul art.19 din Legea 6822/2002. Din acest punct de vedere, consideră că este vorba de o situație nouă de care instanța de judecată, respectiv ÎCCJ, nu a avut cunoștință la acel moment.
Astfel, instanța de recurs a apreciat asupra aplicării art. 19, dar nu a avut în vedere toate înscrisurile, toate elementele care au fost invocate pe calea cererii de revizuire.
Avocat depune la dosar un memoriu al revizuientului solicitând să fie avut în vedere la pronunțare.
Reprezentantul Parchetului solicită menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond, având în vedere motivarea dată de către aceasta prin considerentele hotărârii, apreciind că motivele invocate nu cad sub incidența textului de lege reținut ca temei al cererii de revizuire, raportat la faptul că vizează cuantumul sancțiunii și nu sintagma de împrejurări noi, în sensul art. 394 lit. a pr. pen.
Având ultimul cuvânt, apelantul inculpat arată că nu a primit nici o comunicare în cauza disjunsă, solicită admiterea apelului în sensul de a beneficia de prevederile art.19, raliindu-se la concluziile puse de apărătorii săi.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 821/F din 20.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul, de revizuire a sentinței penale nr.907 din 25.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, definitivă prin decizia penală nr.4204 din 19.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cu obligarea acestuia la 35 lei cheltuieli judiciare către stat.
Condamnatul și-a motivat cererea pe faptul că, deși a facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a unei alte persoane care a săvârșit infracțiuni prevăzute de Legea 143/2000 (persoană ulterior condamnată pentru trafic de droguri), nu i s-au aplicat dispozițiile de reducere a cuantumului pedepsei prin aplicarea art.19 din Legea 682/2000. În aceeași ordine de idei, revizuientul invocă împrejurarea că nu a beneficiat de un regim egalitar de soluționare a cauzei, dat fiind că i s-au aplicat doar unui coinculpat dispozițiile art.16 din Legea 143/2000, deși și el a formulat un denunț care între timp s-a concretizat și finalizat printr-o condamnare.
În drept, a invocat dispozițiile art.394 alin.1 lit.a pr. pen. apreciindu-se că "instanța nu a cunoscut anumite fapte probatorii și împrejurări ce ar fi fost esențiale pentru soluționarea corectă a cauzei".
S-a atașat dosarul de fond nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că revizuientul a fost condamnat pe motiv că, în perioada 01.1.2006 - 23.10.2006, în repetate rânduri, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a intermediat și ajutat la introducerea pe teritoriul României din Turcia, a unor cantități importante de heroină, împrejurări în care, în 23.10.2006 a fost introdusă în țară prin portul C, de către coinculpații și Keren, cantitatea de cca.9,500 kg heroină ce era destinată a fi valorificată în municipiul B de către inculpații G, și dar și de alte persoane.
S-a mai reținut că inculpatul a deținut, vândut și oferit importante cantități de heroină și cocaină mai multor persoane pe raza municipiului B, a inițiat și constituit un grup infracțional organizat, format din ceilalți coinculpați din dosar, cât și din alte persoane dintre care unele aflate pe teritoriul Belgiei și Turciei, și a sprijinit prin activitatea sa infracțională funcționarea acestei rețele de narcotraficanți, precum și faptul că, în perioada 24.12.2005 - 11.10.2006, în repetate rânduri, a trecut în mod ilegal frontiera de stat a României, folosindu-se de o identitate falsă ( ) legitimându-se cu un pașaport fals.
Prima instanță a constatat că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în cazurile strict și limitativ prevăzute de art.394 pr. pen.
Pentru existența cazului de revizuire prev. de art.394 lit.a pr. pen. - menționat ca temei de drept al cererii de revizuire dedusă judecății - se cere ca faptele și împrejurările învederate în cerere (deci faptele probatorii) să fie noi, iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii, pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza.
În speță, revizuientul a solicitat încă din recurs aplicarea dispozițiilor art.19 din Legea 682/2000, ÎCCJ a dispus verificări la DIICOT în acest sens, iar din adresa unității de parchet nu a rezultat materializarea denunțului formulat de acesta, ci s-a apreciat că inculpatul ar fi instigat altă persoană la comiterea infracțiunii de trafic de droguri, tocmai pentru a beneficia de dispozițiile legale de reducere a cuantumului pedepsei.
Trecând peste aspectul că instanța a cunoscut împrejurările invocate de petent în cererea de revizuire, trebuie subliniat că pe această cale extraordinară de atac nu se poate face o nouă judecată, cu consecința schimbării încadrării juridice și aplicării unei noi condamnări la o pedeapsă mai mică.
Cum rezultă din chiar cererea revizuientului, acesta nu contestă condamnarea, ci doar cuantumul pedepsei, prin neaplicarea art.19 din Legea 682/2000, însă este inadmisibilă revizuirea care nu duce la o soluție radical opusă celei pronunțate anterior.
Împotriva acestei sentințe revizuientul a declarat apel, însă cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București ca recurs.
La primul termen de judecată, Curtea a pus în discuție calificarea căii de atac și, față de dispozițiile art.407 pr. pen. având în vedere că hotărârea supusă revizuirii a fost atacabilă cu apel și cu recurs, prezenta cale de atac a fost calificată ca fiind un apel, motiv pentru care instanța s-a constituit în complet de doi judecători, conform dispozițiilor legale.
Revizuientul a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, pe motiv că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.394 alin.1 lit.a pr. pen. deoarece s-au invocat împrejurări noi, necunoscute la momentul soluționării recursului, împrejurări ce atrag aplicarea art.19 din Legea nr.682/2002.
Examinând cauza în temeiul art.371 pr. pen. Curtea apreciază că apelul este nefondat.
Prin sentința penală nr. 907 din 25.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, definitivă prin decizia penală nr.4204 din 19.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, numitul a fost condamnat la 16 ani închisoare în baza art.26 raportat la art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 pen. la 12 ani închisoare în baza art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 pen. la 1 an închisoare în baza art.293 alin.1 și 2 cu aplicarea art.41 alin.2 pen. la 12 ani închisoare în baza art.7 din Legea nr.39/2003 și la 1 an închisoare în baza art.70 alin.1 din nr.OUG105/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 pen. Conform art.33, 34. pen. s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare.
Cu ocazia soluționării recursului, la solicitarea numitului, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o adresă către Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Structura Centrală, cerând relații despre denunțurile formulate de recurent, dar instanța de recurs nu a făcut aplicarea art.19 din Legea nr.682/2002, având în vedere relațiile comunicate de Parchet prin adresa nr.645/2008, prin care se arăta că susnumitul a formulat mai multe denunțuri ulterior trimiterii sale în judecată, iar în urma investigațiilor nu au fost obținute probe din care să rezulte existența faptelor sesizate. Totodată, Parchetul a comunicat că în timp ce se afla în stare de deținere în Penitenciarul București -, în cursul anului 2008, cu sprijinul altor persoane aflate în stare de libertate, a determinat introducerea pe teritoriul României a unei cantități de opiu - drog de mare risc - pentru a beneficia de aplicarea dispozițiilor art.19 din Legea nr.689/2002, după care a denunțat în scopul arătat săvârșirea acestei fapte (fila 61 din dosarul - al primei instanțe și fila 130-132 din dosarul de recurs nr-).
După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pe calea cererii de revizuire, a solicitat din nou aplicarea dispozițiilor art.19 din Legea nr.682/2002, arătând că în mod greșit instanța de recurs nu a aplicat aceste dispoziții, deoarece nu a cunoscut anumite fapte probatorii și împrejurări și anume că a fost un denunțător în adevăratul sens al cuvântului și nicidecum un instigator, așa cum rezultă din sentința penală nr.35 din 16.01.2009, prin care persoana denunțată (numitul ) a fost condamnată la pedeapsa de 7 ani închisoare, soluție ce a fost menținută de Curtea de Apel București prin decizia penală nr.59 din 12.03.2009.
În acest sens, revizuientul a depus la dosar copia rechizitoriului întocmit în dosarul nr.710/D/P/2008 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, prin care a fost trimis în judecată (fila 64 din dosarul primei instanțe) și copia sentinței penale nr.35 din 16.01.2009, prin care a fost condamnat la 7 ani închisoare ca urmare a denunțului formulat de către revizuient (fila 13 din dosarul primei instanțe).
Este adevărat că atât în cuprinsul rechizitoriului, cât și în cuprinsul sentinței penale mai susmenționate, se face mențiune despre denunțul formulat de către numitul, însă așa cum s-a menționat și în adresa nr.645/2008 emisă de Parchet și avută în vedere de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin rechizitoriul prin care persoana denunțată a fost trimisă în judecată, s-a dispus și disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor față de numitul, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la trafic internațional de droguri de mare risc, existând indicii că revizuientul a determinat săvârșirea infracțiunii și a formulat denunțul tocmai pentru a beneficia de dispozițiile art.19 din Legea nr.682/2002, acesta fiind de altfel și motivul pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție - ca instanță de recurs - a apreciat că nu se impune reducerea pedepsei.
Față de cele reținute, rezultă că deși cererea de revizuire a fost întemeiată pe unul din cazurile prevăzute în mod expres de lege, în realitate nu se invocă fapte și împrejurări necunoscute la momentul soluționării fondului cauzei, ci noi mijloace probatorii a acelorași fapte și împrejurări, despre care Înalta Curte de Casație și Justiție a avut cunoștință la judecarea recursului declarat de către numitul.
Pe de altă parte, chiar și în situația în care s-ar considera că este vorba despre fapte și împrejurări noi, cererea de revizuire nu este admisibilă, întrucât potrivit art.394 alin.2 pr. pen. cazul de la lit.a constituie motiv de revizuire numai dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare. Ori, prin aplicarea art.19 din Legea nr.682/2002 nu se poate ajunge la o hotărâre de achitare sau de încetare a procesului penal, ci numai la o reducere a pedepsei, o asemenea modificare a hotărârii de condamnare nefiind posibilă pe calea revizuirii.
Sub acest aspect, trebuie menționat că cererea a fost formulată de la început ca o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.394 pr. pen. și a fost menținută în acest fel, precizarea fiind făcută și în fața instanței de apel.
Drept urmare, rolul activ al instanței este limitat de voința expresă a părții, nemaiputându-se pune în discuție o eventuală calificare a cererii în temeiul altei dispoziții procedurale, ce ar putea permite analiza pe fond a realei solicitări a condamnatului, respectiv de aplicare a art.19 din Legea nr.682/2002 după rămânerea definitivă a hotărârii, cu consecința reducerii pedepsei.
De asemenea, nici celălalt motiv invocat de revizuient - referitor la existența unei discriminări datorată aplicării în cauză, dar în privința altui inculpat, a unei cauze de reducere a pedepsei - nu se încadrează în dispozițiile art.394 pr. pen. fiind cunoscută de instanța de recurs, dar nici în celelalte cazuri de revizuire prevăzute de lege.
Drept urmare, constatând că hotărâre primei instanțe este legală și temeinică, în temeiul art.379 pct.1 lit.b pr. pen. va respinge apelul ca nefondat și conform art.192 alin.2 pr. pen. va obliga apelantul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul împotriva sentinței penale nr. 821/F din 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
Obligă pe apelantul revizuient la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare pentru apelant.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./18.01.; 27.01.2010
- II. - jud.:
Președinte:Luciana MeraJudecători:Luciana Mera, Viorica Costiniu
