Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 36/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 36
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva sentinței penale nr.496/PI/12.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul - intimat, asistat de avocat ales.
Procedura îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, casarea sentinței ca fiind netemeinică și trimiterea cauzei la Tribunalul Timiș pentru continuarea judecății.
Apărătorul inculpatului intimat a solicitat respingerea recursului declarat de procuror, arătând că după restituirea cauzei de către Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a efectuat nici un act de urmărire penală, iar cu privire la cele anterioare s-a constatat nulitatea acestora.
Inculpatul - intimat, având ultimul cuvânt a solicitat respingerea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 496/PI din 12.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, n baza art. 332 al. 2.C.P.P. s-a dispus restituirea cauzei penale privind pe inculpatul, la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 9/D/P/2004 din 13.04.2007 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- din 17.04.2007, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, în data de 26.04.2002, a fost surprins deținând cantitatea de 2,33 grame heroină ambalată în patru pliculețe și destinată comercializării către colaboratorul acoperit.
Prin Decizia penală nr. 4092/30.09.2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosar nr. 2134/2003 s-a admis recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 168/A din 23.04.2003 a Curții de APEL TIMIȘOARA, au fost casate în întregime decizia penală atacată și sentința penală nr. 844/13.11.2002 a Tribunalului Timiș, iar în temeiul art. 333.C.P.P. s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș pentru refacerea urmăririi penale; s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului cu obligarea de a nu părăsi țara potrivit art. 136 lit. c C.P.P.; s-a dispus punerea de îndată, în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curtea constatat că prin sentința penală nr. 844/13.11.2002 a Tribunalului Timiș, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de vânzare și deținere de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b pen. și art. 71 și art. 64.pen.
În baza art. 64 lit. a,b,d,e pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor menționate, pe timp de 5 ani, ca pedeapsă complementară;
Potrivit dispozițiilor art. 88.pen. și art. 350.C.P.P. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 27 aprilie 2002 la zi și s-a menținut starea de arest, iar în baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 2,33 grame heroină;
Prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
În ziua de 26 aprilie 2002, la sediul ATs -a prezentat o persoană care a denunțat autorităților faptul că, anterior autodenunțului, cumpărase un gram de heroină de la inculpatul, zis " Sua" și că în seara zilei respective urma să mai achiziționeze de la acesta 4 grame de heroină.
Martorul a declarat că întâlnirea cu inculpatul, urma să fie în apropierea barului "", situat pe strada -. - din
În baza acestui autodenunț, s-a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, prin adresa nr. P/- a AT, autorizarea introducerii și folosirii în cauză, în calitate de colaborator acoperit, a denunțătorului.
Prin autorizația nr. 332 din 26.04.2002 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, în conformitate cu dispozițiile art. 21,22,23 din Legea nr. 143/2000 s-a permis folosirea în calitate de colaborator acoperit, urmând ca persoana în cauză să-și desfășoare activitatea sub numele conspirativ de
Avându-se în vedere denunțul formulat de martor, în seara de 26 aprilie 2002 s-a procedat la realizarea infracțiunii flagrante, în care scop, colaboratorul sub acoperire a stabilit telefonic cu inculpatul să se întâlnească la barul "" din T și să-i vândă 4 grame de heroină.
După efectuarea acestui apel telefonic, s-a procedat de către cadrele A T la supravegherea operativă a inculpatului, în jurul orei 23, constatându-se că acesta s-a deplasat de pe terasa barului "" în parcarea magazinului "", unde a avut o scurtă discuție cu învinuitul, de la care a luat un pachet. Apoi, inculpatul a mers pe str. -. - spre Bv., pe trotuarul opus celui pe care se afla barul, cu intenția de a se deplasa spre locul unde stabilise întâlnirea cu martorul
În aceste condiții, întrucât existau indicii că drogurile ce urmau a fi vândute colaboratorului sub acoperire, erau deja în posesia inculpatului, s-a procedat la reținerea și imobilizarea acestuia de către cadrele A
După imobilizare s-a procedat la efectuarea unei percheziții corporale a inculpatului, asupra acestuia negăsindu-se stupefiante, însă, extinzându-se cercetarea locului unde a fost reținut și imobilizat inculpatul, la o distanță de 50- 70 cm au fost găsite în iarbă patru pliculețe din staniol ce conțineau un, care s-a stabilit ulterior, că au 2,33 grame heroină.
Fiind întrebat despre cele 4 pliculețe, inculpatul a negat că acestea îi aparțin, susținând că este posibil ca ele să fi aparținut unui grup de tineri, ce au fost în apropiere, cu ocazia imobilizării sale. A mai susținut inculpatul că pliculețele au fost găsite la o oarecare distanță de locul unde a fost el imobilizat.
Împotriva sentinței penale nr. 844/13.11.2002 a Tribunalului Timișa declarat apel inculpatul, invocând un motiv de nulitate constând în aceea că, procurorul nu a participat la constatarea infracțiunii flagrante, astfel că se impunea restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale, totodată susținând că nu este vinovat de comiterea infracțiunii, deoarece nu s-a dovedit că cele 4 pliculețe cu droguri au fost aruncate în iarbă de către el.
Prin decizia penală nr. 168/A/23.04.2003, Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, apreciindu-se că în cauză nu există nici un caz de nulitate absolută, deoarece procurorul a efectuat urmărirea penală cu respectarea art. 209.C.P.P. S-a motivat că neparticiparea procurorului la constatarea flagrantului nu este relevantă, deoarece realizarea unui asemenea flagrant s-a efectuat în condiții de timp limitat pentru a se mări eficiența acțiunii, astfel că o asemenea situație poate fi inclusă în ceea ce art. 213.C.P.P. prevede a fi caz urgent, mai ales că toate lucrările efectuate cu această ocazie au fost trimise de îndată procurorului. De asemenea, s-a apreciat că inculpatul este vinovat pentru infracțiunea pusă în sarcină, faptul că pliculețele conținând droguri au fost găsite pe jos, lângă inculpat, neconstituind o împrejurare de natură a-l exonera pe acesta de răspundere.
Împotriva deciziei penale menționate, inculpatul a declarat recurs, personal și prin apărător, oral și scris, motivându-se că procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante este lovit de nulitate absolută, fiind efectuat de un organ necompetent și nu de către procuror, care, obligatoriu, trebuia să efectueze actele de urmărire penală, solicitându-se restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale. S-a mai susținut că procesul este o înscenare a unei persoane interesate, respectiv, a denunțătoarei, acoperită sub numele de A, motiv pentru care s-a cerut achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a C.P.P. mai ales că, procesul-verbal de flagrant prezintă denaturări iar probele au contradicții esențiale.
Recursul a fost considerat întemeiat.
Examinând actele de la dosar, s-a constatat că, inițial, s-a început urmărirea penală în cauză pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000, la 27 aprilie 2002, printr-un proces-verbal întocmit de organul de cercetare penală al poliției (fila 1 dosar urmărire penală), care a încheiat și procesul-verbal din 26.04.2002, privind efectuarea unor acte premergătoare, în aceeași zi la ora 23, tot organele de poliție realizând și întocmind procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (fila 3 dosar ), luând și declarații de la învinuit și martori.
Potrivit dispozițiilor art. 207.C.P.P. cercetarea penală se efectuează de organele de cercetare ale poliției, pentru orice infracțiune care nu este dată în mod obligatoriu în competența altor organe de cercetare.
Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, modificată prin Legea nr. 142/1997, prevede la art. 31 lit. b că Ministerul Public, are printre atribuții și "efectuarea urmăririi penale în cazurile și în condițiile prevăzute de lege."
Conform art. 209 al. 3.C.P.P. modificat prin Legea nr. 169/2002 (publicată în Monitorul Oficial nr. 261/18.04.2002), urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror și în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 27 lit. b, c și d
C.P.P.Art. 27 lit. d C.P.P. în redactarea dată de Legea nr. 456/2001 de aprobare a OUG nr. 207/2000 (publicată în Monitorul Oficial nr. 410/25.07.2001), se referă la infracțiunile privind "traficul și consumul ilicit de droguri".
Deci, la data de 26.04.2002, când a avut loc constatarea infracțiunii flagrante de către organele de poliție, competența de efectuare a urmăririi penale, potrivit dispozițiilor legale mai sus-menționate, aparținea în exclusivitate procurorului.
Totuși, deși anterior constatării flagrantului, procurorul autorizase executarea anumitor activități de către organele de poliție (ascultarea telefoanelor și folosirea unui "colaborator sub acoperire"), el nu a mai efectuat actele de urmărire penală obligatorii, neparticipând la constatarea infracțiunii flagrante și neaudiind de la început pe învinuit și martori, organele de poliție neavând competența materială să realizeze din proprie inițiativă aceste acte procesuale.
Așa fiind, în zilele de 26 și 27 aprilie 2002, organele de poliție, în exclusivitate, au efectuat și întocmit procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (nesemnat de ) și au luat declarații acestuia (fără apărător, filele 33-34 dosar ), lui (filele 39-40 dosar ), precum și martorilor (filele 14 și 15), (filele 45-46) și (fila 47), a emis "rezoluția" pentru efectuarea expertizei tehnico - științifice (fila 21) și ordonanța de reținere pentru 24 de ore (filele 4-5), a întocmit și referatul din 27 aprilie 2002 cu propuneri de punere în mișcare a acțiunii penale (fila 6) și referatul cu propuneri de prelungire a arestării preventive din 29 aprilie 2002 (din care rezultă și actele procedurale efectuate - fila 7 dosar ).
În calitatea sa de subiect procesual, avea anumite drepturi și obligații procesuale, printre care și dreptul să fie asistat de un apărător chiar de la prima audiere și să-și facă alte apărări sau să-și propună probe.
Nefiindu-i asigurată realizarea acestor drepturi, au fost vătămate interesele inculpatului, care a contestat ulterior legalitatea, valabilitatea și corectitudinea procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, pe care de altfel nici nu l-a semnat.
Potrivit art. 197 al. 2.C.P.P. sunt prevăzute sub sancțiunea nulității dispozițiile relative la competența după materie, precum și la participarea procurorului și asistarea inculpatului de către apărător, când sunt obligatorii, conform legii.
În continuare, la aliniatul 3 al art. 197.C.P.P. se prevede că nulitatea prevăzută la aliniatul 2 nu poate fi înlăturată în nici un mod, ea putând fi invocată în orice stare a procesului și se ia în considerare chiar din oficiu.
S-a menționat că, deși această nulitate a fost invocată de apărare încă de la judecata în primă instanță, Tribunalul Timiș nu s-a pronunțat în nici un mod asupra cererii formulate, încălcând astfel dispozițiile art. 332.
C.P.P.În această situație, Înalta Curtea apreciat că în cauză nu pot fi aplicate dispozițiile art. 213.C.P.P. considerând că flagrantul putea fi organizat de către procuror, care să fi întocmit personal și celelalte acte de procedură, cu respectarea dispozițiilor legale.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curtea admis primul motiv de recurs formulat de inculpat în baza art. 3859al. 1 pct. 1.C.P.P. a casat în întregime ambele hotărâri judecătorești și,conform art. 38515pct. 2 lit. c raportat la art. 332.C.P.P. cauza a fost restituită Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, pentru refacerea urmăririi penale.
Soluționând excepția invocată de inculpat prin apărător privind nulitatea procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante încheiat la data de 26.04.2007 și a tuturor actelor subsecvente încheiate de lucrătorii de poliție în zilele de 26 și 27.04.2002 cu nerespectarea dispozițiilor legale, instanța a observat că aceasta nu poate fi supusă analizei, asupra aspectelor menționate pronunțându-se deja Înalta Curte de Casație și Justiție cu ocazia judecării cauzei în recurs, cauza fiind restituită la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș pentru refacerea urmăririi penale.
Soluționând excepția invocată de inculpat prin apărător privind nulitatea actelor de urmărire penală, în urma examinării dosarului de urmărire penală tribunalul a constatat că nu au fost respectate dispozițiile legale referitoare la sesizarea instanței.
Astfel, prin decizia penală nr. 4092/30.09.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus restituirea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș pentru refacerea urmăririi penale.
Urmărirea penală trebuia refăcută, în toate etapele sale, inclusiv în privința începerii sale.
Față de modul de redactare a procesului-verbal de începere a urmăririi penale (fila 1 din dosarul de urmărire penală), se observă că acesta a fost încheiat ulterior efectuării tuturor actelor de urmărire penală (audierea învinuitului, audierea martorilor și prezentarea materialului de urmărire penală - 2, 6, 7, 8, 9, 10, 5 dosar ).
Procesul-verbal de începere a urmăririi penale figurează ca fiind întocmit la data de 03.08.2003, lucru imposibil, având în vedere că decizia Înaltei Curți prin care s-a restituit cauza la procuror a fost pronunțată la data de 30.09.2003.
Văzând antetul procesului-verbal de începere a urmăririi penale, respectiv " Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș, Dosar nr. 332/PA/2002", tribunalul constată că acest document nu putea fi întocmit decât ulterior datei de 23.11.2004 ce constituie momentul intrării în vigoare a Legii nr. 508/2004, prin care a fost înființată Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Rezultă că toate actele de urmărire penală au fost efectuate înainte de începerea urmăririi penale, deci în afara procesului penal, aspect ce echivalează cu lipsa urmăririi penale.
Prin urmare, nu au fost respectate dispozițiile legale referitoare la sesizarea instanței.
Potrivit art. 197 al. 2 și 3.C.P.P. dispozițiile legale referitoare la sesizarea instanței sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, iar această nulitate nu poate fi înlăturată în nici un mod, putând fi invocată în orice stare a procesului, și se ia în considerare chiar din oficiu.
Conform art. 332 al. 2.C.P.P. în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la sesizarea instanței, instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 332 al. 2.C.P.P. s-a dispus restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmăririi penale.
Împotriva sentinței penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș solicitând admiterea recursului, casarea sentinței si trimiterea cauzei pentru continuarea judecății, întrucât în mod greșit s-a apreciat că procesul verbal de începere a urmăririi penale a fost încheiat ulterior efectuării tuturor actelor de urmărire penală, ceea ce a dus la concluzia că actele de urmărire penală au fost efectuate înainte de începerea urmăririi penale, deci înafara procesului penal, ceea ce echivalează cu lipsa urmăririi penale.
Se mai arată că începerea urmăririi penale s-a realizat din oficiu la data de 27.04.2002 conform procesului - verbal încheiat de organele de politie, in conformitate cu art. 228 alin.3 p Cod Penal, iar după restituirea cauzei la procuror prin decizia Curții Supreme, in vederea refacerii urmăririi penale nu mai are necesară o altă începere a urmăririi penale, aspect de altfel care nu reiese nici din decizia instanței supreme și care motivează că s-ar impune refacerea urmăririi penale, pentru că inculpatului nu i-a fost asigurată realizarea drepturilor procesuale, fiindu - i vătămate interesele, apreciindu - se că flagrantul putea fi organizat doar de către procuror.
Se mai arată în motivarea recursului că procesul - verbal de începere a urmăririi penale întocmit de organele de cercetare penală la data de 27.04.2002, poartă mențiunea făcută de procuror la aceiași dată, și prin care se confirmă începerea urmăririi penale față de numiții și, ptr.săv.infr. prev.de art. 2 alin.2 din lg.143/2000, astfel că acest act nu se mai impunea a fi refăcut.
Motivele de recurs mai conțin si opinia potrivit cu care au fost respectate dispozitiile procesuale in vigoare la acea dată în privința începerii UP, si cele referitoare la competența Direcției de Investigații a infracțiunilor de Criminalitate Organizată Și Terorism, impunându-se prin urmare continuarea judecății.
Analizând legalitatea si temeinicia sentinței penale recurate din prisma motivelor de recurs precum si din oficiu potrivit art. 385/6 p Cod Penal, instanța de recurs apreciază că sentința penală recurată este legală și temeinică, in deplină concordanță cu dispozițiile legale in materie.
Prin decizia penală nr. 4092/30.09.2003 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus restituirea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa cauzei penale privind pe inculpatul pentru.refacerea urmăririi penale. Efectuarea urmăririi penale cuprinde întreaga activitate desfășurată de organele de urmărire penală, încadrată între actul de începere a urmăririi penale și actul prin care aceasta este finalizată prin rechizitoriul de trimitere in judecată a inculpatului sau prin ordonanța de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. Fiecare etapă a urmăririi penale trece prin mai multe stadii procesuale, primul stadiu al cercetării penale, deci și al urmăririi penale îl constituie începerea urmăririi penale, care constă în actul de dispoziție al organului de urmărire penală prin care,constatând că este sesizat legal despre săvârșirea unei infracțiuni dispune promovarea activității pentru identificarea făptuitorului si tragerea sa la răspundere penală. Dispunând începerea urmăririi penale, organul de urmărire penală se investește cu toate drepturile conferite de lege pentru efectuarea urmăririi penale, atât în legătură cu strângerea probelor pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, cât și în legătură cu măsurile procesuale ce pot fi luate fată de persoana urmărită.
Începerea urmăririi penale se reduce ca activitate procedurală la redactarea actului de dispoziție a începerii urmăririi penale, o rezoluție motivată pentru a cărei redactare se cer a fi îndeplinite două condiții ( art. 228.p Cod Penal): o condiție pozitivă, respectiv să existe o sesizare legală despre săvârșirea unei infracțiuni,provenită printr-unul din modurile de sesizare prevăzute de ege și o condiție negativă, respectiv să nu existe vreunul din cazurile de împiedicare a punerii in mișcare a acțiunii penale prev.de art. 10.
C.P.P.Procurorul investit cu soluționarea cauzei după restituirea de la instanța supremă a cunoscut importanța momentului procesual al începerii urmăririi penale și a procedat la întocmirea acestui act procesual, la data de 03.08.2003 potrivit mențiunilor cuprinse în procesul - verbal de începere a urmăririi penale ( fila 1 dosar UP nr. 9/D/P/2004 ) dar acest lucru este greu de crezut că s-a îndeplinit, întrucât la acea dată dosarul se afla la Înalta Curte de Casație și Justiție care a procedat la restituirea cauzei la data de 30.09.2003. Mai mult, procesul - verbal de începere a urmăririi penale, de care s-a făcut anterior vorbire poartă antetul Ministerul Public - Direcția de Investigare a infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul teritorial Timiș, dosar nr. 332/PA/2002, ceea ce duce la concluzia logică potrivit cu care actul procesual de o importanță deosebită într-un dosar penal, respectiv procesul - verbal de începere a urmăririi penale, s- întocmit ulterior datei de 23.11.2004, ce reprezintă momentul intrării in vigoare a Legii 508/2004 prin care a fost înființată DIICOT.
Analizând cuprinsul dosarului de urmărire penală, respectiv depozițiile inculpatului - fila 2, ale martorilor - fila 6, A- fila 7, - fila 8, a - fila 9, - fila 10, adresa Directiei Generale de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog - fila 11, reiese in mod evident că toate actele de urmărire penală au fost efectuate înainte de începerea urmăririi penale, ceea ce echivalează cu efectuarea acestora înafara procesului penal, impunându-se prin urmare respectarea succesiunii logice a actelor de urmărire penală, începând cu procesul - verbal de începere a urmăririi penale, și continuând cu efectuarea celorlalte acte apreciate de către organul de urmărire penală ca având interes in justa soluționare a cauzei.
Prin urmare, în temeiul art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal se va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva sentinței penale nr.496/PI/12.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-
Văzând și prevederile art.192 alin.3 p Cod Penal,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva sentinței penale nr.496/PI/12.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-
În temeiul art.192 alin.3 p Cod Penal, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 Ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.AN/tehnored AJ
2 ex/11.02.2008
Prima instanță: Trib.T-
11 Februarie 2008
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Laura Bogdan, Ion Dincă
