Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 36/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 126/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR.36
Ședința publică de la 19 februarie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 2: Piciarcă Dumitrița
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect apelul declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 1503 din data de 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător ales - avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea ia act de împrejurarea că apelantul inculpat este asistat de apărător ales și, în consecință, constată că a încetat delegația de asistență juridică pentru apărătorul desemnat din oficiu de instanță - avocat.
Întrebat fiind de către instanță de judecată, dacă dorește să facă noi declarații în fața instanței de apel, apelantul inculpat a precizat că-și menține declarațiile anterioare, în totalitate și nu are nimic de adăugat în plus față de acestea.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de apel.
Apărătorul ales al apelantului inculpat învederează instanței că, prin cerere de apel promovată, se critică sentința instanței de fond sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, cât și cu privire la aplicarea art.76 al.1 lit.a Cod penal, în condițiile reținerii circumstanțelor atenuante prev de art.74 lit.c Cod penal. Cu privire la cel de al doilea motiv de apel, arată că în favoarea inculpatului au fost reținute disp art.19 din Legea nr.682/2002, limitele pedepselor reducându-se la J, iar în opinia sa, apreciază că sunt aplicabile disp art.76 al.1 lit.b Cod penal, iar nu cele prev.de art.76 alin.1 lit.a Cod penal.
Cu privire la motivul ce vizează individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, solicită a se reanaliza si reaprecia probele administrate în cauză și, având în vedere că au fost reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, apreciază că se poate aplica inculpatului o pedeapsa intr-un cuantum mai mic decât cel stabilit de instanța de fond, chiar în condițiile reținerii stării de recidivă. Tot sub acest aspect, solicită a se avea în vedere că, până la momentul arestării, inculpatul avea un loc de muncă, pe tot parcursul procesului penal a avut o poziție de recunoaștere și regret al faptelor, are o familie cu patru copii în întreținere dintre care unul cunoscut cu disabilități, precum și împrejurarea că a săvârșit fapta pe fondul consumului de droguri.
În temeiul art.378 alin.2 Cod pr penală, reapreciind materialul probator administrat în cauză, în temeiul art. 379 al.2 lit.a Cod pr penală, solicită a se dispune admiterea apelului, desființarea hotărârii și, pe fond, aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic decât cel stabilit de către instanța de fond, pedeapsa care în opinia sa, și-ar atinge scopul coercitiv.
Depune la dosar practică judiciară prin care se atestă că pentru fapte similare au fost aplicate inculpaților pedepse într-un cuantum mult mai mic
Reprezentantul Ministerului Public cu privire la cel de al doilea motiv de apel, arată că practica judiciară cunoaște două opinii, una bazându-se pe disp art.141 ind.1 Cod pr penală, prin care, chiar în situația reținerii disp art.19 din Legea nr.682/2002 sau ale art.16 din Legea nr.143/2000, se aplică disp art.76 al.1 lit.a Cod penal, întrucât se are în vedere minimul special prev de art.2 din Legea nr.143/2000. În opinia sa, apreciază că pentru a avea în vedere care dintre literele alineatului 1 al art.76 Cod penal se aplică într-un caz sau în altul, trebuie să se aibă în vedere minimul special efectiv de la care se poate dispune aplicarea pedepsei, or, în speță, minimul special fiind redus ca urmare a aplicării disp art.19 din Legea nr.682/2002 se impunea reținerea art.76 al.1 lit.b Cod pr penal.
Cu privire la motivul referitor la reindividualizarea pedepsei, arată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, fiind avute în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, așa cum au fost reduse în urma aplicării disp art.19 din Legea nr.682/2002, circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului, cât si disp art.80 al.1 Cod penal, dar si circumstanțele personale ale inculpatului - care a săvârșit fapta în stare recidivă postexecutorie, astfel încât, sub acest aspect apreciază că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei.
Față de aceste considerente, pune concluzii de admitere a apelului declarat de către inculpat numai cu privire la aplicarea disp art.76 al.1 lit.b Cod penal. cu menținerea stării de arest si deducerea timpului executat în prevenție.
În ultimul cuvânt, apelantul inculpat solicită clemența instanței în sensul de a i se reduce din pedeapsa, pentru a-i da posibilitatea de a se întoarce în sânul familiei cât mai repede.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1503/F/17.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul penal nr-,în baza art. 334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii săvârșite de inculpatul, din infracțiunea prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.37 lit.a Cod penal, n infracțiunea prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art.37 lit. b Cod penal.
În baza art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, art.19 din Legea nr.682/2002, toate cu aplicarea art.80 alin.1 raportat la art.74 alin.1, lit.c și art.76 alin.1 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de4 ani închisoare.
În baza art. 65 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe o durată de 3 ani.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 și art.64 lit.a teza II și b.
În baza art.350 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal, s-a dedus prevenția inculpatului de la 16.07.2008 la zi.
În baza art.17 alin.1 din Legea nr.143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a următoarelor cantități de droguri: 0,09 grame heroină; 1,61 grame heroină și 15 comprimate clorhidrat de methadonă, rămasă după efectuarea analizelor de laborator și predată la Camera de corpuri delicte conform dovezilor nr. /30.07.2008, D-/28.07.2008 și D-/28.07.2008.
În baza art.17 alin.2 din Legea nr.143/2000, s-a mai dispus și confiscarea de la inculpat a sumei de 200 lei, obținută din săvârșirea faptei, din care suma de 50 lei consemnată la CEC conform recipisei nr. - din 30.07.2008.
În temeiul dispozițiilor art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare către stat
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt următoarea situație:
În urma denunțurilor formulate de și, consumatori care se aprovizionau cu droguri de la un individ poreclit "", care locuiește pe strada - - din sectorul 2, la data de 16.07.2008, organele de poliție au înmânat martorului denunțător o bancnotă de 50 lei și 5 bancnote de câte 10 lei ale căror serii au fost consemnate într-un proces verbal, sumă de bani cu care urma ca denunțătorul să cumpere de la traficant două doze cu heroină.
Împreună cu organele de poliție denunțătorul, în aceeași zi, în jurul orei 1330, s-a deplasat în zona, la domiciliul celui de la care urma să cumpere drogurile. a intrat singur în curtea imobilului și, ulterior, a revenit la locul de întâlnire cu organele de poliție cărora le-a înmânat două doze cu substanță pulverulentă, care în urma efectuării constatării tehnico-științifice s-a dovedit a fi heroină în amestec cu cofeină în cantitate de 0,19 grame.
La aceeași dată, în jurul orei 1630, denunțătorului i s-a predat o altă sumă de 100 lei, formată din bancnote ale căror serii au fost consemnate într-un nou proces verbal, întocmit în prezența martorului asistent. În continuare, organele de poliție s-au deplasat cu martorul asistent și martorul denunțător la adresa din strada - -, iar martorul denunțător a intrat singur în imobilul de la nr.20 al străzii, de unde a cumpărat de la aceeași persoană, ca și anterior două doze cu substanță pulverulentă pe care le-a predat imediat organelor de politie.
În baza autorizației de percheziție, emisă de Tribunalul București organele de politie au pătruns în imobil, chiar în curte fiind depistat inculpatul, care era persoana de la care martorul denunțător cumpărase în aceea zi, 4 doze cu heroină.
Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în locuința inculpatului, acesta a predat polițiștilor 15 doze, afirmând că ele conțin heroină, precum și suma de 250 lei. Printre bancnotele ce compuneau suma de bani a fost găsită și o bancnotă de 50 lei a cărei serie corespundea cu cea pusă la dispoziția martorului denunțător cu ocazia efectuării primei tranzacții. Inculpatul a recunoscut că a vândut martorului denunțător 4 doze cu heroină, iar celelalte doze cu heroină le deținea în vederea vânzării.
Din raportul de constatare tehnico-științifică a rezultat că probele ridicate de la inculpat conțin heroină în amestec cu cofeină în cantitate de 1,65 grame heroină, iar substanța cumpărată de la inculpat de către martorul denunțător conține 0,19 grame heroină în amestec cu cofeină.
Situația de fapt astfel descrisă, a fost reținută, pe baza următoarelor mijloace de probă: denunțurile formulate de și, procese verbale de efectuare a percheziției corporale asupra martorului denunțător, procese verbale de consemnare a seriilor bancnotelor folosite pentru efectuarea flagrantului, proces verbal de percheziție domiciliară, rapoarte de constatare tehnico-științifică, declarația martorului asistent, declarațiile martorului denunțător și ale inculpatului.
În raport cu situația de fapt reținută, instanța de fond a concluzionat că în drept fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, pentru care s-a și dispus condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, împrejurările în care s-au comis faptele, persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, conform fișei de cazier inculpatul comițând prezenta infracțiune în stare de recidivă postexecutorie. Totodată, Tribunalul a reținut drept circumstanțe atenuante situațiile prev. de art.74 alin.1 lit.c Cod penal, constând în împrejurarea că, după comitere faptei, inculpatul a avut o atitudine sinceră și a dat dovadă de regret, în plus manifestând colaborare cu organele de urmărire penală prin denunțul formulat de acesta, chiar și după trimiterea sa în judecată și care s-a materializat prin prinderea în flagrant și arestarea preventivă a inculpatului, ce a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din legea nr. 143/2000 și art. 4 alin 1 și 2 din legea 143/2000, conform adresei DIICOT, Biroul Teritorial București nr.8611D/P/04.11.2008, pentru aceste considerente, fiind reținută în favoarea inculpatului și incidența dispozițiilor art. 19 din Legea nr.682/2002.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, respectiv la data de 24.12.2008,a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate de către instanța de fond.
În dezvoltarea acestui motiv de apel, susținut oral în fața Curții cu prilejul dezbaterilo ce au avut loc în ședința publică din data de 19 februarie 2009, apărătorul ales al inculpatului a invocat în primul rând, faptul că deși în favoarea acestuia au fost reținute circumstanțe atenuante în condițiile art.74 alin.1 lit.c Cod penal, totuși acestor împrejurări nu li s-a dat o eficiență corespunzătoare, astfel că, avându-se în vedere circumstanțele persoanle ale inculpatului rezultând din aceea că înainte de a fi arestat avea un loc de muncă, pe tot parcursul procesului penal a manifestat o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret față de săvârșirea faptelor, are o familie cu patru copii față de care are responsabilitatea întreținerii, dintre aceștia unul având grave dizabilități, iar săvârșirea faptei a intervenit pe fondul consumului de droguri, solicită aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic decât cel stabilit de instanța de fond.
În al doilea rând, în susținerea aceluiași motiv de apel, apărătorul inculpatului a invocat și faptul că de vreme ce în favoarea inculpatului a fost reținută și aplicarea disp. art.19 din Legea nr.682/2002, ceea ce are ca efect reducerea la Jal imitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, corect ar fi ca reducerea pedepsei ca urmare a reținerii circumstanței atenuate prev. de art.74 alin.1 lit.c Cod penal, să se facă în raport de această limită minimă redusă la J prin efectul incidenței disp. art.19 din Legea nr.682/2002, iar nu în raport de limita minimă de pedeaapsă prevăzută în textul încriminator al faptei, în acest context solicitând ca la stabilirea cuantumului pedepsei să se dea eficiență disp. art. 76 alin.1 lit.b Cod penal, în ceea ce privește limita minimului special de la care poate opera coborârea pedepsei ca efect al reținerii de circumstanțe atenuate.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.371 alin.2 Cod de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată căapelul inculpatei este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Mai întâi, Curtea constată din oficiu că instanța de fond a realizat o evaluare riguroasă și obiectivă a ansamblului probelor administrate în cauză, în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, determinând în mod corect situația de fapt dedusă judecății și vinovăția inculpatului, iar în raport cu elementele de fapt ce caracterizează activitatea infracțională a acestuia, a stabilit în mod corect încadrarea juridică a infracțiunii reținută în sarcina sa.
Astfel, procedând la reevaluarea materialului probator existent în cauză, în virtutea caracterului devolutiv al apelului, consacrat prin disp. art. 371 Cod de procedură penală, întocmai ca și instanța de fond, Curtea constată că este în afara oricărui dubiu că apelantul inculpat se face vinovat de aceea că la data de 16 iulie 2008, în jurul orei 14.00 vândut martorului denunțător, două doze de heroină, tip bilă, contra sumei de 100 lei, bani înseriați anterior flagrantului și în aceeași zi, în jurul orei 17.00 vândut aceluiași martor denunțător, alte două doze de heroină, tip bilă, contra sumei de 100 lei, alcătuită din bancnote înseriate anterior flagrantului, iar la percheziția corporală efectuată cu același prilej, asupra sa au mai fost găsite cincisprezece doze de heroină, tip bilă, destinate comercializării.
Circumstanțele reale ale activității infracționale a inculpatului și vinovăția acestuia sunt ilustrate dincolo de orice îndoială rezonabilă prin coroborarea probelor certe de vinovăție administrate în cauză, respectiv denunțurile formulate de martorii și, procesele verbale de înseriere a sumelor de bani folosite pentru cumpărarea succesivă de heroină de către martorul denunțător de la inculpat, procesele verbale de efectuare a percheziției corporale asupra martorului denunțător, atât înainte, cât și după realizarea fiecăreia dintre cele două vânzări-cumpărări de heroină, declarațiile martorilor denunțători și, procesul verbal din data de 16 iulie 2008, încheiat cu prilejul surprinderii în flagrant a activității infracționale a inculpatului, procesul verbal de percheziție domiciliară și planșele fotografice realizate cu acest prilej, declarațiile martorului asistent, rapoartele de constatare tehnico-științifică nr.- din 17.07.2008 și nr. - din 17 07 2008 conform cărora substanțele ce au făcut obiectul tranzacțiilor dintre inculpat și martorul denunțător reprezintă heroină - drog de mare risc, precum și însăși declarațiile inculpatului, care atât în cursul urmăririi penale, cât și cu prilejul ascultării sale de către instanță, a recunoscut activitatea infracțională desfășurată în ziua de 16 iulie 2008, când a comercializat droguri de mare risc - 4 doze de heroină - către denunțătorul și a deținut încă alte 15 doze de heroină în vederea comercializării, declarațiile sale putând servi la stabilirea adevărului judiciar, întrucât se coroborează cu restul probelor de vinovăție administrate în cauză, făcând astfel inoperantă prezumția relativă de nevinovăție recunoscută de lege în favoarea oricărei persoane cercetată penal.
Așadar constatând că fapta care a format obiectul judecății există, aceasta constituie infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și a fost săvârșită de inculpatul cu forma de vinovăție cerută de lege (intenția directă) și în stare de recidivă postexecutorie conform art. 37 lit. b Cod penal (dat fiind faptul că a fost comisă după data la care ar fi trebuit să ia sfârșit executarea pedepsei rezultante de 6 ani închisoare stabilită în urma contopirii mai multor pedepse privative de libertate, prin sentința penală nr.246 din 27 iunie 2005 Tribunalului Giurgiu, pronunțată în dosarul nr.1237/2005, definitivă prin neapelare), Curtea validează ca fiind legală și temeinică soluția dispusă prin sentința apelată, de condamnare a inculpatei în conformitate cu prevederile art. 345 alin. 2 din Codul d e procedură penală.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, aspect ce face obiectul criticilor inculpatuui în prezentul apel, Curtea apreciază că instanța de fond, chiar dacă atunci când a dat eficiență reținerii în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante judiciare prev. de art.74 alin.1 lit. c Cod penal, nu s-a raportat la prevederile art. 76 alin.1 lit.b Cod penal, în sensul de a avea în vedere faptul că minimul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, este redus la J ca efect al incidenței cauzei legale de atenuare a răspunderii penale, prev. de art.19 din Legea nr.682/2002, aceasta a aplicat totuși inculpatului o pedeapsă legală și just individualizată, la stabilirea căreia s-a dat eficiență deplină tuturor criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal.
În acest sens, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința apelată - de 4 ani închisoare - constituie atât rezultatul aplicării cauzei legale de atenuare a răspunderii penale prevăzută de art.19 din Legea nr.682/2002, în considerarea atitudinii inculpatului de a denunța și facilita în cursul judecății tragerea la răspundere penală a unei alte persoane acuzate de săvârșirea unei infracțiuni legate de droguri, precum și al reținerii în favoarea acestuia a circumstanței atenuante judiciare reglementate de art.74 alin.1 lit.c Cod penal, prin valorificarea corespunzătoare a conduitei sale procesuale, sinceră și cooperantă, manifestată în mod constant pe parcursul procesului penal.
Pe de altă parte, Curtea consideră că pedeapsa sus-menționată este proporțională cu gradul concret de pericol social al infracțiunii săvârșite care se situează la un nivel ridicat, în raport cu împrejurările și modalitatea săvârșirii faptei (sub acest aspect fiind relevant faptul că inculpatul a comercializat într-un interval de numai 3 ore, 4 doze de heroină, iar cu prilejul percheziției corporale, asupra sa au mai fost descoperite alte 15 doze de heroină, destinate - propriilor susțineri - comercializării, aspecte care îndreptățesc concluzia că activitățile infracționale deduse judecății nu constituie acțiuni întâmplătoare, izolate și dezinteresate, ci dimpotrivă acestea se circumscriu unor activități repetate și deliberate, producătoare de importante beneficii financiare), precum și cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu a făcut dovada că ar avea un loc de muncă stabil din care să-și asigure pe căi licite mijloacele de existență, cu atât mai mult cu cât pretinde că are și responsabilitatea creșterii și îngrijirii celor trei copii minori ai soției sale, rezultați dintr-o relație anterioară, dar și a propriului fiu, aflat în îngrijirea mamei și, nu se află la primul conflict cu legea penală, ci dimpotrivă a mai fost anterior condamnat definitiv de 5 ori la pedepse privative de libertate cuprinse între 1 an și 5 ani și 6 luni închisoare, aplicate pentru săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului (furt și tâlhărie), ultima pedeapsă executată - de 6 ani închisaore - fiind stabilită prin contopirea mai multor pedepse aplicate pentru infracțiuni concurente și aplicarea unui spor de 6 luni închisoare.
În sfârșit, cu toate că în favoarea inculpatului operează pe de o parte cauza legală de atenuare a răpunderii penale prev. de art.19 din Legea nr.682/2002 ce are ca efect reducerea la Jal imitelor pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea dedusă judecății, cât și circumstanța atenuantă judiciară prev. de art.74 alin.1 lit.c Cod penal, Curtea constată că nu pot fi identificate nici un fel de argumente pertinente pentru a justifica o coborâre mai semnificativă a cuantumului pedepsei aplicată inculpatului sub limita minimului special prevăzut de lege (de 5 ani închisoare în cazul de față), iar atitudinea procesuală sinceră și cooperantă de care a dat dovadă inculpatul în mod constant în cursul procesului penal nu este de natură a atrage o eficiență mai sporită a efectelor stipulate prin disp. art. 76 Cod penal, dat fiind faptul că această circumstanță atenuantă a fost reținută în concurs, conform art. 80 Cod penal, cu două cauze de agravare a pedepsei, respectiv cu starea de recidivă postexecutorie și cu forma continuată a infracțiunii.
În consecință, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului - a cărei durata a fost oricum stabilită sub limita minimului special prevăzut de lege (redus la J în cazul de față) - corespunde tuturor criteriilor legale de individualizare și este în măsură să asigure realizarea scopului său punitiv, dar și educativ-preventiv, astfel cum prevede art.52 Cod penal.
Din oficiu, raportându-se la hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Hirst contra Marea Britanie, Curtea constată ca fiind justificată interzicerea de către prima instanță, drept pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale și respectiv drept pedeapsă complementară, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, a drepturilor prevăzute în art.64 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal, necesitatea legitimă a unei astfel de măsuri rezultând din natura și gravitatea sporită a infracțiunii (trafic de droguri de mare risc), precum și din împrejurarea că inculpatul este recidivist, dând dovadă de perseverență în activitatea infracțională.
Tot din oficiu, Curtea observă că instanța de fond a determinat în mod grești conținutul măsurii de siguranță prev. de art. 17 alin.2 din Legea nr.143/2000, aplicată inculpatului cu privire la suma de bani obținută din săvârșirea infracțiunii dedusă judecății.
Astfel, din procesul verbal de percheziție domiciliară întocmit de organele judiciare la data de 16 iulie 2008 (filele 44-47 ) rezultă că procedându-se la compararea seriilor bancnotelor ce compuneau suma de 250 de lei găsită într-o grămada de lemne situată în partea dreaptă a intrării în curtea imobilului în care locuia inculpatul, cu seriile bancnotelor consemnate în procesele verbale de înseriere întocmite anterior realizării flagrantului, s-a constatat că o bancnotă de 50 lei cu seria 0052A- corespunde cu una din seriile bancnotelor de 50 lei consemnate în primul proces verbal de înseriere și care au fost înmânate denunțătorului la data de 16 iulie 2008, ora 13.45, iar o altă bancnotă de 50 lei, având seria 051E- și cele 5 bancnote de câte 10 lei cu seriile 054C-, 055C-, 059D-, 069B- și 051E-, din suma de 250 lei găsită la percheziția domiciliară, corespund cu seriile bancnotelor înscrise în cel de-al doilea proces verbal de înseriere și care au fost înmânate martorului denunțător la data de 16 iulie 2008, ora 16.30.
Așadar, din suma totală de 200 lei utilizată pentru realizarea celor două tranzacții cu heroină din data de 16 iulie 2008, în urma comparării seriilor bancnotelor găsite la domiciliul inculpatului cu cele consemnate anterior flagrantului în procesele verbale de înseriere, a fost recuperată prin identificarea bancnotelor după serie, suma de 150 lei, astfel că msura de siguanță a confiscării speciale 17 alin.2 din Legea nr.143/2000, trebuie să opereze doar asupra sumei de 50 lei, obținută în mod efectiv de către inculpat în urma săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, sumă care de altfel este și consemnată la. conform recipisei nr.-//1 din 30.07.2008.
Față de aceste considerente, constatând ca apelul inculpatului este fondat exclusiv sub acest ultim aspect, în rest hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică, Curtea, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod de procedură penală, va admite, apelul declarat de acesta împotriva sentinței penale nr.1503 din data de 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul penal nr-, va desființa în parte sentința penală apelată și, în fond, rejudecând va modifica, conținutul măsurii de siguranță a confiscării speciale prevăzută de art.17 alin.2 din Legea nr.143/2000, în sensul confiscării de la inculpat a sumei de 50 lei, obținută din săvârșirea infracțiunii, sumă consemnată la. conform recipisei nr.-//1 din 30.07.2008.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În temeiul art.383 alin.11rap. la art.350 alin.1 Cod de procedură penală, Curtea va menține starea de arest preventiv a inculpatului, constatând că subzistă și la acest moment procesual temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii respective și se impune în continuare privarea sa de libertate, în considerarea gravității infracțiunii săvârșite, a regimului sancționator aplicabil acesteia și datelor personale ale inculpatului.
În temeiul art.381 alin.1 teza a II-a și art.383 alin.2 Cod de procedură penală, rap. la art. 88 Cod penal Curtea va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 16 iulie 2008 și până la zi.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, onorariul apărătorului din oficiu, care a asigurat asistența juridică a inculpatului, până la momentul prezentării în cauză a apărătorului ales, în cuantum de 50 lei, urmând a se suporta din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.1503/F/17.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul penal nr-.
Desființează în parte sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
Modifică conținutul măsurii de siguranță a confiscării speciale prevăzută de art.17 alin.2 din Legea nr.143/2000, în sensul confiscării de la inculpat a sumei de 50 lei, obținută din săvârșirea infracțiunii, consemnată la. conform recipisei nr.-//1 din 30.07.2008.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În temeiul art.383 alin.11Cod procedură penală, cu referire la art.350 Cod procedură penală, menține arestarea preventivă a apelantului inculpat.
În temeiul art.381 alin.1 teza a II-a și art.383 alin.2 Cod procedură penală raportat la art.88 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată apelantului inculpat durata prevenției de la 16.07.2008, la zi.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, care a asigurat asistența juridică a inculpatului, până la momentul prezentării în cauză a apărătorului ales, în cuantum de 50 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs, în termen de 10 zile de la comunicare pentru apelantul inculpat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.jud.
Dact.
Ex.3
Red.--II.
Președinte:Ciobanu CorinaJudecători:Ciobanu Corina, Piciarcă Dumitrița
