Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 415/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 415/
Ședința publică de la 10 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat deMINISTERUL PUBLIC - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - SERVICIUL TERITORIAL CONSTANȚA, împotriva încheierii de ședință nr. 16 din 7 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul, având ca obiect art. 1451- 1452cod procedură penală.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul inculpat, personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, emisă de Baroul București.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Procurorul având cuvântul arată că, soluția pronunțată de Tribunalul Constanța este netemeinică întrucât în mod greși s-a respins cererea procurorului de luare a măsurii obligării de a nu părăsi țara față de inculpatul. Inculpatul a fost inițial arestat, ulterior această măsură a fost înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, apoi țara, prelungită succesiv până la 25 iunie 2009. Tribunalul Constanțaa fost sesizat cu actul de inculpare la data de 17 iunie 2009, iar instanța era cea care, la data investirii, trebuia să aprecieze dacă este cazul să se ia vreo măsură.
In recurs, solicită luarea măsurii obligării inculpatului de a nu părăsi țara, cerere pe care a formulat-o și la instanța de fond, in temeiul art. 1451cod procedură penală. Motivele pentru care solicită luarea acestei măsuri sunt: întrunirea condițiilor prev. de art. 143 și art. 136 cod pr. penală, împrejurarea că a săvârșit o infracțiune gravă, respectiv cea prev. de art. 10 în ref. la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2001 și faptul că, sunt indicii care pot determina instanța să ia cea mai puțin drastică măsură împotriva inculpatului, pentru buna desfășurare a procesului penal.
Pentru motivele arătate, solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii și admiterea cererii de luare a măsurii obligării de a nu părăsi țara.
Avocat având cuvântul pentru intimatul inculpat, solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca fiind nefondat. Au fost respectate disp. art. 1602cod pr. penală, inculpații nu sunt predispuși să săvârșească fapte penale și au manifestat sinceritate. Lăsarea lor in libertate nu va afecta buna desfășurare a procesului penal. Solicită a se avea in vedere vârsta inculpatului, moralitatea lui, faptul că provine dintr-o familie bine organizată. Se va prezenta in fața instanței ori de câte ori va fi chemat.
Avocat având cuvântul pentru intimatul inculpat, solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca fiind nefondat. Instanța era investită cu judecarea cererii de încetare de drept a măsurii arestării preventive, cerere cu care procurorul a fost de acord. Deși părțile au fost întrebate dacă mai au cereri de formulat, după ce s-a acordat cuvântul pe fondul cererii, procurorul vine și formulează o nouă cerere, cerere care nu a fost invocată nici in actul de sesizare al instanței. La primele trei prelungiri ale acestei măsuri, procurorul motivează ordonanța în sensul că este necesară prelungirea acestor măsuri pentru audierea a doi martori, respectiv și ca, după 3 luni de zile să vină și să spună că acești martori nu pot fi găsiți și audiați.
Familia lui este în Australia de 22 de ani, inculpatul nu se va sustrage de la judecată, iar procurorul nu mai putea formula o asemenea cerere. In mod corect, instanța de fond a apreciat că nu s-au adus noi motive pentru admiterea unei astfel de cereri, cerere care a fost corect respinsă.
Intimatul inculpat în ultimul cuvânt arată că, achiesează la concluziile apărătorului său și asigură instanța că se va prezenta.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință nr. 16 din 7 iulie 2009, Tribunalul Constanța, a respins cererea de luare a măsurii obligării de a nu părăsi țara față de inculpatul ca nefondată.
În baza art. 1451în C.P.P. ref. la art. 145 alin.2 și C.P.P. art. 140 alin.1 lit. a teza I C.P.P.;
A constatat încetată de drept măsura obligării de a nu părăsi țara a inculpatului dispusă prin Ordonanța nr. 155/D/P/2008 de prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi țara din data de 04.06.2009 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanța.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin ordonanța nr. 155/D/P/2008 din data de 04.06.2009 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanțaa fost prelungită măsura obligării de a nu părăsi țara, pe o durată de 21 zile, începând cu data de 05.06.2009 și până la data de 25.06.2009 inclusiv față de inculpatul.
În motivarea ordonanței se arată că urmărirea penală nu a putut fi finalizată, deoarece la data de 24.04.2009 a fost primit răspunsul de la autoritățile olandeze la cererea de comisie rogatorie internațională, fiind comunicate înscrisuri referitoare la datele existente în telefoanele găsite asupra numitului, declarațiile acestuia date în fața autorităților olandeze, precum și situația juridică a numitului. Traducerea înscrisurilor nu a putut fi efectuată până la data ordonanței. Se mai invocat necesitatea audierii inculpaților și prezentarea materialului de urmărire penală, precum și necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Prin Rechizitoriul nr. 155/D/P/2008 din data de 17.06.2009 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanța inculpatul a fost trimis în judecată alături de alți doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 în ref. la art. 10 din Legea nr. 143/2000.
În ședința publică din data de 7.07.2009 procurorul a solicitat luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara față de inculpatul.
La soluționarea cererilor instanța va avea în vedere următoarele aspecte:
Prin ordonanța nr. 155/D/P/2008 din data de 04.06.2009 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanțaa fost prelungită măsura obligării de a nu părăsi țara, pe o durată de 21 zile, începând cu data de 05.06.2009 și până la data de 25.06.2009 inclusiv față de inculpatul astfel că este fără echivoc situația conform căreia, în condițiile în care, față de inculpat nu s-a dispus vreo altă măsură restrictivă de libertate devin incidente dispozițiile art. 145/1 în C.P.P. ref. la art. 145 alin.2 și C.P.P. art. 140 alin.1 lit. a teza I astfel C.P.P. că această măsură este încetată de drept.
În raport de cererea formulată privind luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara față de inculpatul instanța reține că raționamentele pentru care măsura obligării de a nu părăsi țara a fost prelungită succesiv prin ordonanțele procurorului, menținute de altfel de către instanță au fost următoarele:
În primul rând nu se efectuaseră toate actele de urmărire penală necesare finalizării acestei faze a procesului penal, ceea ce impunea restrângerea în continuare a libertății de circulație a inculpatului.
În al doilea rând autoritățile olandeze au comunicat înscrisurile care au făcut obiectul cererii de comisie rogatorie internațională abia în luna aprilie 2009, iar traducerea înscrisurilor primite a impus o perioadă de timp pentru finalizarea activității, aspect ce reiese din procesul verbal încheiat de procuror la data de 28.05.2009 căruia i s-a comunicat de traducător că va finaliza traducerea înscrisurilor până la un termen limită.
În al treilea rând, procurorul urma să prezinte inculpaților materialul de urmărire penală, astfel că menținerea obligației de a nu părăsi țara a fost de natură să asigure buna desfășurare a procesului penal, prin referire la componenta celerității procesului penal. Inculpatul, conform propriilor susțineri, ar fi dorit să părăsească teritoriul României către Australia, caz în care prezentarea materialului de urmărire penală și, eventual, sesizarea instanței prin rechizitoriu ar fi suferit întârzieri mari. În aceste condiții, chiar și numai necesitatea prezentării materialului de urmărire penală constituia un motiv suficient pentru restrângerea în continuare a dreptului la liberă circulație al inculpatului, dat fiind că această activitate nu putea avea loc decât după traducerea tuturor înscrisurilor. Întârzierea traducerii înscrisurilor a fost determinată de cauze obiective privind data primirii înscrisurilor de la autoritățile olandeze și posibilitatea traducătorului de a finaliza traducerea tuturor înscrisurilor.
În prezent toate aceste temeiuri nu se mai justifică întrucât urmărirea penală este finalizată prin Rechizitoriul nr. 155/D/P/2008 din data de 17.06.2009 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanța prin care inculpatul a fost trimis în judecată alături de alți doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 în ref. la art. 10 din Legea nr. 143/2000.
Instanța a avut în vedere asupra necesității luării unei măsuri restrictive de drepturi și faptul că dosarul de fond, are stabilit primul termen abia la data de 22.09.2009, dată până la care nu se pot face acte efective de cercetare judecătorească.
Din această perspectivă instanța are în vedere și conduita procesuală corectă a inculpatului, care s-a prezentat la chemările organelor de urmărire penală, și care în acest moment procesual înlătura necesitatea luării măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, în condițiile în care datele existente justificau presupunerea că inculpatul ar dori să părăsească teritoriul României, pentru vizitarea propriei familii.
De altfel o conduită viitoare inadecvată a inculpatului, pe parcursul cercetării judecătorești, nu împiedică instanța să aprecieze asupra măsurilor preventive care se impun în fiecare moment procesual.
În termen legal, a declarat recurs DIICOT - Serviciul Teritorial Constanta prin care solicită casarea încheierii de ședință întrucât este netemeinică și în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 143 alin. 1 cod pr. penală și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la judecată ori de la executarea pedepsei, se impune a se lua măsura prev. de art. 1451cod pr. penală, respectiv măsura obligării de a nu părăsi țara, in condițiile în care inculpatul susține că intenționează să plece în Australia pentru a-și vizita familia.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate in raport de criticile formulate cât si din oficiu, curtea constată următoarele:
Prin rechizitoriul DIICOT - Serviciul Teritorial Constanța din data de 17 iunie 2009, s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu ref. la art. 10 din Legea nr. 143/2000.
Cauza s-a înregistrat la Tribunalul Constanța la data de 18 iunie 2009, având primul termen de judecată la 22 septembrie 2009.
Prin încheierea de ședință recurată, la cererea inculpatului s-a constatat încetată de drept măsura obligării de a nu părăsi țara întrucât aceasta expirase la data de 25 iunie 2009.
Procurorul de ședință a fost de acord cu această cerere a inculpatului, însă cu ocazia cuvântului in fond a solicitat " luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara pentru buna desfășurare a procesului penal ".
Potrivit art. 1451cod pr. penală " măsura obligării de a nu părăsi țara constă în îndatorirea impusă învinuitului sau inculpatului de procuror sau judecător în cursul urmăririi penale, ori de instanța de judecată in cursul judecății, fără încuviințarea organului care a dispus această măsură".
In continuarea aceluiași articol, alineatul 2 subliniază că, măsura poate fi luată numai dacă sunt întrunite condițiile de la art. 143 alin. 1 cod pr. penală. De observat este că, durata acestei măsuri nu poate depăși 30 de zile, afară de cazul când ea este prelungită în condițiile legii.
De aceea, ținându-se seama de caracterul restrictiv al interpretării dispozițiilor procedurale, potrivit cărora măsurile preventive nu pot fi luate, prelungite, menținute sau revocate decât în limitele prevăzute in norma de reglementare, se impune ca prelungirea sau menținerea lor, în cazul în care au fost dispuse ori prelungite in cursul urmăririi penale, după sesizarea instanței prin rechizitoriu, să nu mai poată fi examinate de instanța de judecată.
În aceste condiții, în lipsa unor dispoziții exprese, măsurile preventive constând în obligarea inculpatului de a nu părăsi țara, dispusă ori prelungită de procuror în cursul urmăririi penale, după sesizarea instanței prin rechizitoriu, chiar dacă ele se justifică, in continuare, nu pot face obiectul unor prelungiri sau al menținerii de către instanța de judecată.
In aceste condiții, solicitarea procurorului este neîntemeiată întrucât această atribuție revine exclusiv instanței de judecată și urmează a fi pusă in discuția părților la primul termen de judecată.
Așadar, recursul declarat de către DIICOT - Serviciul Teritorial Constanța este nefondat si urmează a fi respins în temeiul art. 38515pct.1 lit."b" cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - SERVICIUL TERITORIAL CONSTANȚA, împotriva încheierii de ședință nr. 16 din 7 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Jud. fond:
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref. -
2 ex./15.07.2009
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Viorica Lungu, Jelena Zalman
