Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 43/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.12374.01/3/2008
249/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.43
Ședința publică din data de 23 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian Podar
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI
este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea apelului declarat de revizuentul-condamnat împotriva Sentinței penale nr.1037/10.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul, în stare de arest, și asistat juridic de apărător din oficiu, în baza delegației nr.-/03.02.2010 (fila 7 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul, prin apărătorul din oficiu, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a fi asistat juridic de apărătorul ales.
Reprezentanta Ministerului Public nu se opune.
Curtea, pentru a da posibilitate apelantului să fie asistat juridic de apărătorul ales, lasă cauza la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul, în stare de arest, și asistat juridic de apărător ales, cu împuternicire avocațială depusă la fila 8 dosar.
S-a reluat referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul din oficiu solicită instanței să aprecieze asupra onorariului conform dispozițiilor Protocolului privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, întrucât i-a încetat delegația, urmare a prezentării apărătorului ales.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere asupra apelului.
Apărătorul ales al apelantului arată că acesta a formulat cerere de revizuire în temeiul art.394 lit.a și b Cod procedură penală, cerere care este admisibilă în principiu față de cazurile de revizuire invocate. Învederează că instanța de fond, fără a discuta admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, a trecut direct la judecarea temeiniciei acesteia, înlăturând probele depuse în susținerea cererii.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei sau trimiterea spre o nouă judecare, discutând numai despre admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire.
Reprezentanta Ministerului Public opinează că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală de respingere, ca inadmisibilă, a cererii revizuire, întrucât schimbarea declarațiilor unor martori ulterioare rămânerii definitive a unei hotărâri de condamnare nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit.a Cod procedură penală, în acest text de lege fiind vorba de niște împrejurări care erau de o anumită manieră la momentul soluționării fondului și, ulterior, se descoperă că a fost o eroare modalitatea în care s-a stabilit situația de fapt, iar în ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit.b Cod procedură penală, nici acesta nu este incident în cauză, întrucât din actele dosarului rezultă că cei doi martori ( și ) au fost sancționați din punct de vedere penal pentru declarațiile date ulterior condamnării inculpatului, declarații date în favoarea inculpatului și nu pentru declarațiile făcute în cursul procesului penal și care au condus instanțele la pronunțarea unei soluții de condamnare. Prin urmare, solicită respingerea apelului ca nefondat.
Apelantul, personal, în ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii și rejudecarea cauzei.
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 1037/F/10.12.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul, fiu lui și, născut la 15.09.1968 și l-a obligat la 50 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 665/16.07.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a Il-a Penală în dosarul nr-, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul cu privire la sentința penală nr. 75/24.01.2006 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 6700/15.11.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și s-a dispus, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligarea revizuientului la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că revizuientul și-a întemeiat cererea formulată pe dispozițiile art. 394 lit. a) și b) Cod procedură penală, invocând, în esență, faptul că în mod greșit a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, nefiind autorul respectivei fapte. Sub acest aspect, condamnatul a menționat că inculpatul a revenit asupra declarațiilor inițiale și a arătat la data de 11.05.2008 că nu a cumpărat niciodată heroină de la revizuient, denunțul inițial formulat împotriva acestuia din urmă datorându-se faptului că a avut o relație extraconjugală cu soția sa. în ceea ce o privește pe martora, s-a arătat că aceasta a confirmat la data de 17.05.2007 faptul că a avut o relație amoroasă cu revizuientul, de care a aflat soțul său, inculpatul, acesta fiind motivul pentru care a dat inițial declarații care îl încriminau pe revizuient. S-a mai menționat de către condamnat în cuprinsul cererii de revizuire că a formulat plângere penală împotriva martorei pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, cauza fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6
Referitor la motivul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) Cod procedură penală, Tribunalul a reținut că depozițiile inculpatului și a martorei din datele de 11.05.2008 și, respectiv, 17.05.2007 nu reprezintă împrejurări noi în sensul art. 394 lit. a) Cod procedură penală, fiind, de fapt, reveniri asupra declarațiilor pe care le-au dat în cursul procesului penal și de care instanțele au ținut seama la pronunțarea soluției.
În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. b) Cod procedură penală, instanța de fond a apreciat că sancționarea cu amendă administrativă a martorei prin ordonanța nr. 648/P/2008 din 6.03.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4 B sub aspectul infracțiunii de mărturie mincinoasă și condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii pentru comiterea aceleiași infracțiuni la data de 30.01.2008, nu îi pot profita revizuientului, cele două persoane fiind condamnate, respectiv, sancționate administrativ pentru depozițiile date în favoarea revizuientului și nu pentru declarațiile făcute în cursul procesului penal și care au condus instanțele la pronunțarea unei soluții de condamnare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, revizuientul a declarat apel, nemotivat în scris.
În motivarea orală a apelului, revizuientul a arătat că, la termenul din data de 16.07.2009, instanța de fond a pus în discuția părților admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire și a rămas în pronunțare cu privire la acest aspect, însă, prin hotărârea dată, rară a se pronunța asupra admisibilității în principiu, Tribunalul a respins cererea de revizuire ca nefondată, deși, cu ocazia dezbaterilor, nu dăduse cuvântul părților și pe fondul cererii, privându-1, astfel, pe revizuient de dreptul de a-și formula apărările corespunzătoare. în consecință, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivului de apel invocat, cât și din oficiu, potrivit art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, a apreciat apelul declarat de revizuientul ca fiind fondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, analizând sentința penală atacată, Curtea a constatat că, potrivit mențiunilor înscrise în practicaua hotărârii, instanța de fond, ca instanță extraordinară, la termenul de judecată din data de 16.07.2009, a pus în discuția părților admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, chestiune asupra căreia a rămas în pronunțare.
Deși cu ocazia dezbaterilor instanța nu a acordat cuvântul părților și pe fondul cererii de revizuire, prin hotărârea dată s-a pronunțat asupra temeiniciei acesteia, prin respingerea ei ca nefondată, făcând în considerente o amplă analiză a cazurilor prevăzute de art. 394 alin.1 lit. a) și b) Cod procedură penală, ce fuseseră invocate de revizuient în cuprinsul cererii, dar care nu au fost susținute în dezbatere.
Curtea a apreciat că, procedând în această modalitate, instanța de fond i-a încălcat revizuientului dreptul la apărare, care, conform prevederilor art. 402 alin. 2 Cod procedură penală, este de natură obligatorie și care trebuie să aibă un caracter efectiv, prin acordarea posibilității condamnatului de a formula cereri și concluzii pe fondul cererii de revizuire, atâta timp cât aceasta nu a fost respinsă ca inadmisibilă.
Este adevărat că revizuientul a fost asistat la termenul de judecată din data de 16.07.2009 de avocatul său ales, însă apărarea realizată de acesta nu a fost una concretă și efectivă, din moment ce instanța de fond, deși s-a pronunțat asupra temeiniciei cererii de revizuire, i-a acordat cuvântul apărătorului doar asupra admisibilității în principiu a acesteia, fără a-i asigura deplina exercitare a drepturilor procesuale, prin formularea de concluzii pe fondul cererii de revizuire.
Prin decizia penala nr. 194/A/2.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penala în temeiul art.379 pct.2 lit.b a C.P.P. fost admis apelul declarat de apelantul revizuent condamnat impotriva sentinței penale nr.665/16.07.2009 a Tribunalul București - Secția a II a Penala, pronunțata in dosar nr-.
S-a desființat sentința penala atacata si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanța - Tribunalul București.
În fond după casare, Tribunalul a reținut că revizuientul a solicitat revizuirea sentinței penale cu nr. 75/24.01.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul -, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 6700/15.11.2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 18.486/-, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 al. 1 și 2 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 74 lit. a și c Cp. și art. 76 lit. a Cp.
În fapt, s-a reținut că, în ziua de 11.05.2004, inculpatul a primit de la numita -, suma de 2.000.000 lei pentru vânzarea unei cantități de heroină pe care acesta urma să i-o aducă, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate, fiind găsite un nr. de 42 de comprimate de, deținute de acesta în vederea vânzării.
În cuprinsul cererii de revizuire, revizuientul a arătat că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa deoarece nu este autorul faptei în condițiile în care inc. a declarat la data de 11.05.2007, că nu a cumpărat niciodată heroină de la acesta și că denunțul formulat împotriva revizuientul se datorează faptului că a avut o relație extraconjugală cu soția acestuia, iar martora - a arătat că a avut o relație amoroasă cu revizuitentul, fapt ce a fost aflat de către fostul său soț și datorită acestui fapt a dat declarație în defavoarea lui - declarație dată la data de 17.05.2007, declarațiile acestor persoane, arată revizuientul că reprezintă împrejurări care se coroborează cu celelalte probe din dosar ce atestă că este nevinovat.
Revizuientul a arătat că împotriva numitei a formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă; cauza fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 6 sub nr. 10982/P/2007.
Revizuientul și-a întemeiat astfel cererea de revizuire pe dispozițiile art. 394 lit. a și b
C.P.P.Conform art.394 lit.a si b C.P.P."Revizuirea poate fi ceruta când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanța la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasa in cauza a cărei revizuire se cere;
Deși a făcut numeroase afirmații, revizuentul nu a furnizat informații referitoare la faptele sau împrejurările noi ce ar fi fost cunoscute de către instanța la soluționarea cauzei, nefiind astfel îndeplinite condițiile de existenta ale motivului de revizuire prev. de art.294 lit.a
C.P.P.Totodată, tribunalul a apreciat că infracțiunea de mărturie mincinoasa nu se poate încadra în cuprinsul dispozițiilor art.394 al.1 lit.b C.P.P. atâta timp cit aceasta situație nu este dovedita prin hotarire judecătoreasca sau prin ordonanța procurorului. Totodată, nu se poate face abstracție de împrejurarea că cele două declarații pe baza cărora petentul își întemeiază cererea au fost date ulterior soluționării cauzei, neavând valoarea unor probe extrajudiciare (11,17 mai 2007).
Tribunalul a constatat împrejurarea că prin intermediul unei cai extraordinare de atac, respectiv revizuirea, condamnatul tinde să obțină o reapreciere a probațiunii prin reanalizarea probelor deja administrate în cauza, pentru a dovedi fapte și împrejurări verificate de instanța de fond și de instanțele de control judiciar nu se încadrează in cuprinsul textelor legale ce reglementează revizuirea.
Împotriva acestei sentințe, revizuientul a declarat apel, învederând că în raport de cazurile de revizuire pe care se întemeiază cererea, aceasta este admisibilă, în Tribunalul, fără a discuta admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, a trecut direct la judecarea temeiniciei acesteia, înlăturând probele depuse în susținerea cererii.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport de criticile aduse, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
În raport de cazurile de revizuire invocate, Curtea constată că Tribunalul a pus în discuție admisibilitatea în principiu a cereri de revizuire, respectând întocmai prevederile art. 403 alin. 1 Cod procedură penală.
Astfel, instanța s-a rezumat numai la a constata că din probele depuse în cursul cercetării efectuate de procuror, cererea de revizuire nu se încadrează în prevederile art. 394 lit. a și b Cod procedură penală, nefiind îndeplinite condițiile de existență ale motivelor de revizuire ce se circumscriu acestor texte legale.
În acest sens, prima instanță a formulat o hotărâre legală de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire, întrucât schimbarea declarațiilor unor martori după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare nu reprezintă fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei în accepțiunea prevederilor art. 394 lit. a Cod procedură penală.
Totodată, în raport de cerințele cazului de revizuire prev. de art. 394 lit. b Cod procedură penală, corect s-a constatat că deși martorii și au fost sancționați penal pentru declarațiile date ulterior condamnării inculpatului, nu aceste declarații nu au condus instanțele la pronunțarea unei hotărâri de condamnare, ci alte declarații date în timpul procesului.
În realitate, prin intermediul căii de atac exercitate, revizuientul tinde să obțină o reapreciere a probațiunii prin reanalizarea probelor deja administrate în cauză pentru a dovedi fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat în cauză.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul condamnat împotriva sentinței penale nr. 1037/10.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă apelantul la 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care 50 lei onorariu apărător oficiu până la prezentarea apărătorului ales, avansat din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./18.03.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Viorel Adrian Podar
