Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 48/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 48/
Ședința publică din 12 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Pe rol fiind pronunțarea apelurilor declarate de inculpații, și, împotriva sentinței penale nr. 100/P/16.02.2007 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura legal îndeplinită. Dată fără citare.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile procurorului și ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06 martie 2008 când instanța, având în vedere timpul necesar pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de azi, când,
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 100/pi/16.02.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a dispus, după cum urmează:
În baza art. 312 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 13 Cp, a fost condamnat inculpatul (nume anterior ), fiul lui și, născut la data de 27.03.1966 în, jud. S, domiciliat în com. nr. 880, jud. T, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante la pedeapsa de:
- 10 (zece) ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cp.
În baza art. 323 alin. 2 Cp prin schimbarea de încadrare juridică din art. 12 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni la pedeapsa de:
- 8 (opt) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cp, au fost contopite pedepsele în cea mai grea și s-a dispus executarea pedepsei de:
- 10 (zece) ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cp pe durata prevăzută de art. 71 Cp.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cp pe o durată de 5 ani.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a, art. 10 lit. a Cpp, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, prin schimbarea de încadrare juridică din art. 12 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 Cp.
II. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, prin schimbarea de încadrare juridică din art. 12 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 Cp, a fost condamnat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat la:
- 14 (paisprezece) ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cp.
În baza art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 Cp, a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc la:
- 14 (paisprezece) ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cp.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cp, au fost contopite pedepsele în cea mai grea și s-a dispus executarea de către inculpat a pedepsei de:
- 14 (paisprezece) ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cp pe durata prevăzută de art. 71 Cp.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cp pe o durată de 5 ani.
III. În baza art. 312 alin. 1 Cp, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp și art. 13 Cp, a fost condamnat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante la pedeapsa de:
- 7 (șapte) ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cp pe durata prevăzută de art. 71 Cp.
A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cp pe o durată de 5 ani.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cpp, art. 10 lit. a Cpp, a fost achitat inculpatul u pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 323 alin. 2 Cp, prin schimbarea de încadrare juridică din art. 12 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
IV. În baza art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp și art. 74 lit. a și alin. ultim Cp, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 10.02.1965 în, comuna, jud. T, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc la pedeapsa de:
- 5 (cinci) ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cp pe durata prevăzută de art. 71 Cp.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cp pe o durată de 5 ani.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cpp, art. 10 lit. a Cpp, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, prin schimbarea de încadrare juridică din art. 12 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 13 Cp.
În baza art. 350 Cpp, s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării din data de 17.01.2006 la zi.
În baza art. 17 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. e Cp, s-a dispus confiscarea de la inculpatul a sumei de 12.000 USD și 5.000 DM sau contravaloarea în lei, de la inculpatul uas umei de 16.000 dolari SUA sau echivalentul în lei, de la inculpatul a sumei de 180.000 dolari SUA sau echivalentul în lei, de la inculpatul a sumei de 450 dolari sau echivalentul în lei.
A fost obligat fiecare inculpat la câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de apel Timișoara nr. 1/PA/2001 din data de 17.02.2003, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub număr dosar 1910/P/2003, au fost trimiși în judecată, în lipsă, inculpații, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.12 al.1 din Legea 143/2000 și art.2 al. 1, 2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art.41 al.2 cp, art.33 lit.a cp, inc., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 al.1 și 2 din Legea 143/2000 cu apl. art art.16 din Legea 143/2000, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 143/2002 și art. 2 alin. 1 și 2 din Lege nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 Cp, totul cu aplicarea art. 33 Cp, u, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și art. 312 cp cu aplicarea art. 41 cp și art. 13 cp, totul cu aplicarea art. 33 Cp, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și art. 312 alin. 1 Cp, cu aplicarea art. 13 Cp, precum și inculpatul, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 Cp, totul cu aplicarea art. 33 Cp.
În rechizitoriu s-a reținut următoarea stare de fapt:
În cursul lunii septembrie 1998, inculpatul, alias, împreună cu numitul, zis, au organizat o grupare criminală în vederea traficului de droguri pe relația Centrală și de Sud - Europa - România.
, având reședința în Canada și, procura drogurile, respectiv cocaină, din și printr-o filieră având ramificații în, iar avea sarcina de a recruta curierii care să transporte drogurile din în România. Totodată, avea sarcina să contabilizeze toate încasările provenite din traficul de droguri, să efectueze plățile curente dealerilor și să trimită sumele obținute inculpatului.
La sfârșitul lunii septembrie 1998, numitul l-a recrutat pe făptuitorul. La data de 06.12.1998, acesta a primit de la inculpat suma de 12.000 USD și 5.000 DM pentru a-i preda în organizatorului grupării criminale, inculpatul. i-a cumpărat martorului biletele de avion pe relația Budapesta - - și l-a transportat pe acesta cu autoturismul său până la aeroportul din Budapesta, de unde, conform indicațiilor primite de la inculpat, cărăușul a efectuat deplasarea la, cu escală la.
Ajuns în, făptuitorul a fost așteptat de care l-a cazat într-un apartament după ce i-a fost remisă din partea inculpatului sumele de bani aduse cu el.
La data de 17.12.1998, inculpatul i-a introdus în bagaj martorului două sticle de vin în care erau disimulate drogurile.
La aceeași dată, atât cât și inculpatul au părăsit prin Aeroportul "La " cu destinația Budapesta.
În momentul în care au ajuns la Budapesta, inculpatul a recuperat din bagajul martorului drogurile, după care s-au deplasat spre
La data de 07.04.1999, inculpatul a fost arestat prin mandatul nr. 29/08.04.1999 emis de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, pentru trafic de stupefiante, fiind depistat în Aeroportul Internațional Otopeni având asupra sa 600 gr. cocaină. Ulterior, sus numitul a fost pus în libertate la data de 08.06.1999 de către instanța de judecată.
În luna iulie 2000, inculpatul l-a pus în legătură pe martorul cu numitul urmând ca cel din urmă să se ocupe de procurarea biletelor de avion și de asigurarea suportului logistic.
La data de 18.08.2000, cei doi s-au deplasat la Aeroportul din Budapesta, de unde martorul a luat avionul pe relația Budapesta - -, iar în momentul în care martorul a ajuns la, realizat pericolul la care se expune și s-a întors la T Budapesta.
Conform Interpol ( ) s-a stabilit că inculpatul era șeful unei rețele de trafic de cocaină din de Sud către Europa. Astfel s-a stabilit că membrii filierei din de Sud și Centrală, coordonați de către inculpatul, au acționat după cum urmează:
- a intrat în la data de 29.01.2001, fiind furnizorul cocainei:
- la data de 20.07.2000, pe aeroportul a fost introdusă cantitatea de 20 kg cocaină;
- a introdus cocaina pe aeroportul din, disimulând-o într-un recipient de plastic folosit pentru vin. urma să ajungă la T pe relația - - B;
- la dat de 26.10.2000, pe aeroportul Internațional cetățeanul autralian a introdus cantitatea de 15 kg de cocaină.
La data de 11.02.2001, pe aeroportul Internațional din provincia, cetățeanul olandez a introdus 6 kg de cocaină disimulată într-un recipient de plastic folosit pentru vin, precum și în două sticle de vin.
Conform datelor oferite de Interpol, a fost arestat folosind cartea de identitate a lui și a fost condiserat de către autoritățile din capul organizației.
În dosarul nr. 374/PA/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timișs -a dispus autorizarea infiltrării investigatorului sub acoperire și a colaboratorului acestuia pentru identificarea și tragerea la răspundere penală a tuturor participanților la traficul de cocaină.
În baza acestei autorizații, agentul s-a întâlnit la mijlocul lunii mai 2002, prin intermediul lui, cu numitul, care i-a oferit agentului spre cumpărare cantitatea de kg cocaină. Totodată, le-a dat agenților acoperiți probe de cocaină care au provenit de la, fiind extrase din cantitatea de 500 grame de cocaină.
Fiind audiat la data de 12.11.2002, numitul a declarat că în vara anului 2002 luat de la cantitatea de 4 grame de cocaină, pe care a consumat-o împreună cu acesta în autoturismul lui, iar pe celelalte grame i le-a dat lui, care la rândul lui le-a predat organelor de poliție.
În urma acestei declarații, precum și în urma administrării actelor premergătoare în dosarul nr. 82/PA/2002, numitul a declarat că în cursul lunii mai 2002, la domiciliul său au venit împreună cu cărora trebuia să le comercializeze cantitatea de 500 gr. cocaină. În acest sens, anterior venirii celor doi, numitul s-a deplasat la locuința numitei din T și i-a cerut cantitatea de 500 de grame cocaină, ce urma să o comercializeze cu suma de 35 euro/gr.
Întrucât și u nu aveau asupra lor banii necesari pentru cumpărarea cocainei așa cum se stabilise anterior, a anulat tranzacția și după plecarea celor doi cumpărători a înapoiat cele 500 de grame de cocaină numitei.
Prin aceeași declarație, numitul mai arată că este consumator de droguri, respectiv cocaină, din anul 1999, din același an începând să comercializeze cocaină cu suma de 50 USD, pe care a cumpărat-o la rândul său de la inculpatul u, zis sau Ciaca. În perioada anului 1999, cumpărat de la acesta aproximativ 4.-400 gr. cocaină.
Începând cu anul 1999 și până la începutul lunii noiembrie 2002 cumpărat cocaină periodic de la numita cu suma de 40 USD/gr, pe care o revindea cu suma de 50 USD/gr.
În perioada 2000-2001, numitul a cumpărat de al cantitatea totală de 1 kg cocaină.
De la inculpatul, numitul a cumpărat în cursul anului 2001, în jur de 10-15 gr cocaină cu suma de 40 euro/gr, tot de la acesta primind și cinci pachete în greutate de 4 grame pentru care însă nu a plătit nici o sumă de bani.
Același martor a declarat că în perioada 1999-2002, în majoritatea cazurilor în care lua cocaină de la, de față era și inculpatul, marfa fiind comercializată de cei doi. Astfel, numitul a arătat că a cumpărat de la și cantitatea de 1 kg cocaină.
Cu privire la cele 500 gr. cocaină oferite spre comercializare numitului, numita a arătat modalitatea în care s-au livrat drogurile. Astfel, în luna mai 2002, i-a cerut 500 gr cocaină, iar în vederea realizării acestei tranzacții, martora l-a sunat pe care s-a deplasat la domiciliul acesteia fiind însoțit de cocaină. Cei doi au făcut deplasarea cu un autoturism marca Mercedes de culoare neagră. Pentru această cantitate martora nu a plătit nici o sumă de bani, urmând ca plata să aibă loc după ce va vinde cocaina. a adus marfa înapoi după câteva ore, întrucât nu veniseră cumpărătorii cu bani. În acel moment, martora l-a sunat pe, care l-a trimis pe fratele său, inculpatul, care a preluat cele 500 gr cocaină, drogurile fiind transportate de la domiciliul martorei de către inculpatul cu autoturismul acestuia marca Volvo de culoare albă.
Totodată, martora a arătat modalitatea în care a fost atrasă în traficul de droguri, indicându-i în același timp și pe ceilalți membrii ai rețelei.
De la mijlocul anului 1999 până la mijlocul lunii iulie 1999, soțul făptuitoarei, numitul, zis, împreună cu u au fost în Italia, unde au desfășurat mai multe afaceri. După întoarcerea din Italia, i-a relatat soției sale că a fost înșelat cu suma de 30.000 USD. La aproximativ 2 săptămâni după întoarcerea în România, numitul a decedat în urma unui accident de circulație. Ulterior acestui eveniment, martora a fost contactată de către inculpatul, care i-a spus că soțul ei i-ar fi datorat suma de 20.000 USD, cerându-i achitarea datoriei.
Inculpatul în mod periodic a încercat să-i ceară tot mai insistent sume de bani numitei, iar la un moment dat a început să o amenințe cu privire la cei doi copii.
Ulterior, inculpatul i-a spus făptuitoarei că dacă nu are banii va trebui să se implice în afacerile cu droguri și astfel își va achita datoriile. În acest sens, inculpatul i-a dat ordin să caute clienți cărora să le vândă cocaină. De asemene,a inculpatul i-a spus că în afacerile cu droguri lucrează cu inculpatul u, persoana care de asemenea avea cunoștință despre faptul că dorea bani de la.
Între timp, făptuitoarea a început relația de concubinaj cu inculpatul, care i-a cerut să-l prezinte inculpatului, ca fiind persoana care va distribui cocaina în T, ceea ce s-a și întâmplat, din acel moment inculpatul luând cocaina și distribuind-o mai departe.
În perioada 2000-20002, făptuitoarea a lua atât singură, cât și împreună cu inculpatul, de la inculpatul, cantitatea de 6 kg cocaină.
De fiecare dată când îi cerea cocaină, făptuitoarea îl suna pe inculpatul, după care cei doi se întâlneau în oraș și avea loc tranzacția pentru suma de 30 USD/gr. contactul se realiza de pe telefoanele mobile ale celor doi, făptuitoarea utilizând nr. -, iar inculpatul folosea cartele telefonice pe care le schimba foarte des. Pe inculpatul l-a cunoscut în anul 1999, iar începând cu luna ianuarie 2002, inculpatul îi trimitea cocaina prin intermediul fratelui său,.
După ce a fost arestat pentru livrarea a 2 kg cocaină la domiciliul făptuitoarei s-a deplasat inculpatul, care i-a spus că fratele său a căzut ca un prost, deoarece le-a dat cocaina "fraierilor" și l-a întrebat pe inculpatul dacă nu cumva el i-a făcut cunoștință lui cu acei cumpărători. Cu aceeași ocazie, inculpatul i-a spus martorei că va părăsi România și dacă mai are nevoie de cocaină să-l contacteze pe prietenul său, adică inculpatul. Și de la acesta, făptuitoarea a luat în aceeași modalitate descrisă mai sus, tot la prețul de 30 USD/gr aproximativ 15 grame de cocaină pe care le-a dat numitului și inculpatului.
La data de 08.11.2002, pentru documentarea întregii activități infracționale desfășurate de către inculpatul a fost introdus în cauză colaboratorul sub acoperire. Conform declarației date de acesta, familia este stabilită în Canada din perioada anilor 1990 și este formată din cinci frați. Dintre aceștia și au trimis prin maniera cărăuși din Latină în România, Otopeni, cantități importante de cocaină. Totodată, colaboratorul a mai declarat că inculpații și au introdus în România în anul 2002 cantitatea de peste 10 kg cocaină din care 2 kg inculpatul le-a livrat în luna iunie 2002 inculpatului.
Din declarațiile colaboratorului sub acoperire a rezultat că inculpații și au pus bazele unei organizații cu structuri bine determinate având ca scop traficul internațional de droguri. Astfel, inculpatul încărca cocaină în de Sud, după care drogurile erau transportate de către cărăuși în Europa, respectiv România. erau recrutați de către inculpatul. împreună cu cei doi inculpați, pe același nivel în afacerile internaționale de cocaină se mai afla și inculpatul u.
Marfa era trimisă la B unde de pe Aeroportul Otopeni cocaina era adusă atât personal de către inculpatul, cât și de cărăuși la T și depozitată la locuința inculpatului. De la depozit, cocaina era din nou preluată de către cărăușii inculpaților și u și, fiind transportată în exterior către ia.
După arestarea inculpatului în, afacerile cu droguri au fost derulate în continuare de către inculpații și u. Conform acelorași declarații, inculpatul uac omercializat cocaină în Italia și ia în cantități de aproximativ 60 gk/lună, ceea ce înseamnă o desfacere în valoare de 1.800.000 USD (la un preț de bază de 30.000 USD/kg, preț de achiziție).
Conform acelorași declarații, inculpatul se ocupa de distribuirea cocainei în T, din dispoziția fratelui său inculpatul.
Depozitarul cocainei din T, inculpatul nu accepta scoaterea drogurilor din depozit decât cu acordul expres al inculpatului.
În anul 2000, când a fost arestat, inculpatul era foarte supărat că apăruse sub titulatura de Canada sau L cu sume importante de ordinul sutelor de mii de dolari rezultați din traficul de cocaină, în agenda personală a lui.
Întrucât cocaina era încărcată împreună de către inculpatul și, sumele de bani trimise de erau împărțite între aceștia.
Ca modalitate de lucru a inculpaților, colaboratorul a declarat că escala se făcea pe aeroportul din după care cărăușii ajungeau pe Otopeni sau Aeroportul Internațional din
În urma administrării probelor în dosarul nr. 82/PA/2002 a rezultat că inculpatul făcea parte dintr-o asociație criminală constituită în vederea traficului internațional de droguri, respectiv cocaină, pe relația Canada - de Sud - Europa - România, membrii decizionali fiind inculpații, și u.
La data de 14.03.2001 în dosarul nr. 1/PA/2001 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoaraa fost emis mandatul de arestare preventivă față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și asociere la o grupare criminală, în vederea traficului internațional de droguri, prevăzute de art. 2 alin. 1 și 2 din legea nr. 143/2000 și art. 12 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
La data de 21.11.2002, în urma administrării probatoriului în cauză, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 Cp.
Inițial, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, refuzând totodată să ofere relații despre implicarea familiei și a altor persoane în traficul de droguri, cu toate că i s-a pus în vedere înainte de emiterea ordonanței de reținere că poate beneficia de prevederile art. 15 din Legea nr. 143/2000. ulterior, la data de 22.11.2002 și 27.11.2002, în prezența apărătorului ales, a dat o declarație în sensul art. 16 din Legea nr. 143/2000, continuând să ascundă adevărul cu privire la implicarea personală în traficul de droguri, recunoscând consumul de cocaină și deținerea a două pastile ecstasy pe care le-a comercializat.
Conform declarației date de către inculpatul, acesta a recunoscut că la data de 15.11.2002 a deținut două pastile ecstasy de culoare gri deschis ce aveau inscripționate pe una dintre fețe simbolul mikey Mouse, pe care le-a dat unui anume "", pastilele fiind cumpărate de inculpat cu suma de 500.000 de la un anume din Austria.
Inculpatul a descris modalitatea în care funcționa organizația, precum și nivelurile de ierarhizare. Astfel, inculpatul a arătat că numita lua cocaină în ultima perioadă, respectiv ianuarie 2002 - iunie 2002, de la inculpatul, pe care inculpatul îl cunoștea de aproximativ un an de zile. În această perioadă, numita a cumpărat de la inculpatul cocaină în valoare de 10.000 USD/ lună, ceea ce înseamnă într-un interval de 6 luni o cantitate de 2 kg cocaină comercializată cu suma de 60.000 USD.
Din cele cunoscute de către inculpatul a rezultat că unul dintre capii rețelei este, care de altfel s-ar fi plâns că pe Aeroportul din au fost prinși de către autoritățile italiene câțiva cărăuși de-ai săi care transportau cocaină.
În ierarhia rețelei de traficanți în ordine descrescătoare pe poziția imediat următoare lui, în T, urma inculpatul, după care și.
Inculpatul u era principalul cumpărător de cocaină livrată de inculpatul, dar că acesta comercializa cocaina în afara țării prin intermediul cărăușilor.
Înainte de a fi reținut de către organele de poliție, inculpatul a fost sunat de mai multe ori de către inculpatul, care se afla în Ungaria și care i-a cerut să-i transmită să nu vorbească nimic în fața organelor de poliție de implicarea sa în traficul de droguri. Această împrejurare este confirmată de făptuitoarea, care a declarat că a fost amenințată direct, la telefon, de inculpatul, aflat în Ungaria.
În drept s-au arătat următoarele:
Faptele inculpatului, de a organiza împreună cu numiții, u, în perioada 1998-2001, o grupare criminală în vederea traficului internațional de droguri, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
Fapta aceluiași inculpat de a introduce în România din Ungaria droguri disimulate în sticle de vin preluate de la, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. 1 Cp, cu aplicarea art. 13 Cp.
Fapta inculpatului de a organiza în perioada 1998-2002, împreună cu numiții, u și o grupare criminală având ca scop traficul internațional și național de cocaină întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
Fapta aceluiași inculpat de a livra numiților și, în perioada 1999-2002, cantitatea de aproximativ 6 kg cocaină, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000.
Fapta inculpatului u de a constitui și organiza în perioada 1998-2002 o asociație având ca scop traficul de droguri împreună cu inculpații, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
Fapta aceluiași inculpat de a vinde cantitatea de 400 gr cocaină numitului cu suma de 16.000 USD, în cursul anului 1999, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 41 Cp.
Fapta inculpatului de a se asocia cu inculpații, u, în perioada 1998-2002 la o grupare având ca obiect traficul de droguri întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
Fapta aceluiași inculpat de a depozita cantitățile de cocaină ce urmau să fie scoase din țară de către cărăușii lui u și de a vinde 15 grame cocaină numitei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 Cp.
La termenul de judecată din data de 16.02.2007, reprezentantul Ministerului Publica solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, după cum urmează: în ceea ce-l privește pe inculpatul, în drept faptele reținute în sarcina sa constituie infracțiunile prevăzute de art. 323 alin. 1 Cp, art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a Cp, art. 312 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 13 Cp, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cp; în ceea ce-l privește pe inculpatul, în drept faptele reținute în sarcina acestuia constituie infracțiunile prevăzute de art.7 din Legea nr. 39/2003, art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 Cp, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cp; în ceea ce-l privește pe inculpatul u, în drept faptele reținute în sarcina acestuia constituie infracțiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 312 Cp cu aplicarea art. 41 și art. 13 Cp, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cp; în ceea ce-l privește pe inculpatul, în drept faptele reținute în sarcina sa constituie infracțiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 Cp, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cp.
Din actele de la dosar: dosar de urmărire penală, dosarul Tribunalului Timiș nr. 1910/P/2003, declarația inculpaților, a martorilor, Tribunalul Timișa reținut următoarea stare de fapt:
În cursul lunii septembrie 1998 inculpatul (nume anterior ), împreună cu numitul zis au organizat o grupare criminală în vederea traficului de droguri pe relația Centrală și de Sud -Europa -România.
În acest sens I având reședința în Canada și, procura drogurile respectiv cocaina din și, printr-o filieră având ramificații în, iar avea sarcina de a recruta curieri care să transporte drogurile din în România.
Astfel la sfârșitul lunii septembrie 1998 numitul l-a recrutat pe martorul căruia i-a înmânat suma de 12000 dolari și 5000 DM pentru a îi preda inculpatului. i-a cumpărat martorului mai sus menționat bilete de avion pe relația Budapesta - - și l-a transportat pe acesta cu autoturismul său până la aeroportul din Budapesta de unde acesta a făcut deplasarea la, cu escală la.
La martorul a fost așteptat de inculpatul și a fost cazat într-un apartament după ce i-a fost remisă suma de 12000 dolari și 5000 DM.
În cursul lunii decembrie 1998 inculpatul și martorul s-au întors în țară împreună, martorul având asupra sa două sticle de vin în care erau disimulate droguri, respectiv cocaină, care au fost introduse de inculpatul în bagajele martorului.
În momentul în care cei doi au ajuns la Budapesta, inculpatul a recuperat din bagajele martorului drogurile după care s-au deplasat spre
În cursul lunii iulie 2000 inculpatul l-a pus în legătură pe martorul cu numitul urmând ca cel din urmă să se ocupe de procurarea biletelor de avion și de asigurarea suportului logistic.
Astfel la data de 18 august 2000, după ce în prealabil a procurat bilete de avion, cei doi s-au deplasat la aeroportul din Budapesta de unde martorul a luat avionul pe relația Budapesta - - de unde urma să se întoarcă cu o anumită cantitate de droguri primită de la inculpatul. În momentul în care martorul a ajuns pe aeroportul din a realizat pericolul la care se expunea și s-a întors la T Budapesta.
Conform adresei nr. 49131/AD/19.04.2001 a Biroului Național Interpol din cadrul numitul fost a fost arestat din 11.02.2001 în acesta folosind și aliasurile și. Conform Interpol ( ) s-a stabilit că era șeful unei rețele de trafic de cocaină din de Sud către Europa.
Prin Rechizitorul nr. 142/P/2000 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoaras -a dispus trimiterea în judecată a numitului împreună cu alte persoane, iar față de inculpatul s-a disjuns cauza.
În perioada 2000-2002 inculpații împreună cu inculpatul - fratele său au organizat o grupare criminală având ca scop traficul național și internațional de droguri la care au aderat și inculpatul, martora și martorul.
În acest sens inculpații și, folosind diferiți cărăuși, introduceau în țară droguri, respectiv cocaină, pe care apoi o comercializau prin intermediul celorlalte persoane menționate mai sus.
În majoritatea cazurilor cocaina era adusă de inculpații și la martora care apoi era comercializată împreună cu inculpatul.
Martora l-a cunoscut pe inc. în anul 1999 când fost contactă de el și care i-a spus că soțul său, care a decedat într-un accident de circulație, îi datora suma de 20.000 dolari cerându-i achitarea datoriei.
Inculpatul i-a cerut tot mai insistent sume de bani martorei și i-a spus că dacă nu are bani va trebui să se implice în traficul cu droguri urmând a-și achita în acest mod datoriile și în acest sens i-a cerut să caute clienți cărora să le vândă cocaină.
Între timp martora a început relația de concubinaj cu inc. astfel că cei doi după ce luau cocaina, o distribuiau mai departe, în mare măsură aceasta fiind vândută martorului cu 40 dolari/gram.
Astfel de fiecare dată când martorul cerea cocaină martorei, aceasta îl suna pe inculpatul, după care cei doi se întâlneau în oraș și avea loc tranzacția pentru suma de 30 dolari/gram. Contactul se realiza pe telefoanele mobile ale celor doi martora utilizând nr.- iar inculpatul folosea cartele telefonice pe care le schimba foarte des. Începând cu luna ianuarie 2002, inculpatul îi trimitea cocaină martorei, prin fratele acestuia, inc..
În perioada 2000-2002 martora a luat atât singură cât și împreună cu inc., de la inc. cantitatea de 6 Kg cocaină.
În perioada 2000-2001 martorul a cumpărat de la martora cantitatea totală de 1 Kg cocaină cu suma de 40 USD/gram pe care apoi a revândut-o cu 50 USD/gram.
De la inculpatul, numitul a cumpărat în cursul anului 2001, în jur de 10- 15 grame de cocaină cu suma de de 40 euro /gram. Tot de la inculpatul, numitul a primit 5 pachete în greutate de 4 grame pentru care nu a plătit nici o sumă de bani.
În luna mai 2002 i-a cerut martorei 500 grame de cocaină și în vederea realizării acestei tranzacții, martora l-a sunat pe inc. care s-a deplasat la domiciliul acesteia însoțit de fratele său inc. și care au adus cantitatea de 500 grame de cocaină. Cei doi au făcut deplasarea cu un autoturism Mercedes de culoare neagră.
Cantitatea de droguri menționată mai sus a fost remisă martorului care a readus-o martorei întrucât nu a reușit să o vândă și care la rândul său a trimis-o inculpatului prin fratele său care s-a deplasat cu autoturismul acestuia marca Volvo de culoare albă.
În anul 2002 martora l-a cunoscut pe inculpatul, prin intermediul inc., și de la acesta a cumpărat, cu prețul de 30 de dolari/gram, aprox. 15 grame de cocaină pe care a dat-o martorului și inc..
Potrivit declarațiilor martorului aprovizionarea cu cocaina a făcut-o nu numai de la martora ci și de la inculpatul u zis "" sau "Ciaca" de la care a cumpărat în cursul anului 1999 cantitatea de 4. 400 grame de cocaină pe care a comercializat-o cu 50 de dolari/gram.
Inculpații și au fost judecați separat în Dosarul nr. 1910/P/2003 iar față de ceilalți inculpați s-a disjuns cauza, la data de 30 martie 2005, și s-a dispus continuarea judecății în prezentul dosar cu nr. 3364/P/2005 înregistrat la data de 01.04.2005
Starea de fapt reținută mai sus este dovedită cu declarațiile martorilor, și a inc. date în cursul urmăririi penale și menținute în bună măsură și în cursul cercetării judecătorești și cu care se face dovada implicării inculpaților în traficul de droguri în modalitatea descrisă mai sus.
Astfel martorii Și au relatat despre felul în care au fost racolați de inculpatul și numitul, care au organizat transportul cocainei de către cei doi din, cu avionul, până la aeroportul din Budapesta, de unde era preluată de inculpatul sau și introdusă în tară.
Martorii și împreună cu inculpatul au recunoscut că au achiziționat de la inculpații și diferite cantități de cocaină precum și de la inc. și u.
S-a menționat faptul că martorul, după ce a arătat modul în care a fost racolat de inc. și cum a transportat cele două sticle de vin în care se afla cocaină, până la aeroportul din Budapesta, declarație menținută și în dosarul 1910/P/2003 a Tribunalului Timiș, revine asupra declarațiilor inițiale și prezintă o altă stare de fapt, cu ocazia reaudierii, nerecunoscând că a transportat cocaina pregătită de inculpatul și arătând că deplasarea sa la s-a făcut pentru alte scopuri.
Martorul mai sus menționat nu a putut să prezinte un motiv real cu care să justifice schimbarea declarației astfel că această ultimă declarație a fost înlăturată de Tribunalul Timiș.
Din examinarea stării de fapt descrisă în rechizitoriu instanța de fond a reținut o altă calificare juridică faptelor despre care se susține că au fost comise de către inculpați astfel că la termenul din 16.02.2007, în conformitate cu art. 334 Cpp prima instanță a pus în discuția părților schimbarea de încadrare juridică a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților.
Astfel în ce-l privește pe inculpatul s-a constatat că a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni prev. de art. 12 al. 1 din Legea 143/2000 și art. 312 al. 1 cp cu apl. art. 13 cp și art. 33 cp însă din examinarea stării de fapt expusă în rechizitoriu a rezultat că aceste inculpat a fost cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de stupefiante care constă în activitatea desfășurată de el pentru introducerea în România de droguri disimulate în sticle de vin, ajutat fiind și de martorul, precum și de organizare a două grupări criminale în vederea traficului internațional de droguri: o grupare formată din inculpat și numiții și (persoane care au fost trimise în judecată în alt dosar) care a acționat în perioada anilor 1998 -1999 ( pct. 1 din rechizitoriu ) și o grupare formată din inculpații din acest dosar:, u, care au acționat în perioada 2000-2002 ( pct. 2 din rechizitoriu).
S-a observat însă că în ce privește prima faptă, comisă în perioada anilor 1998-1999, deci înainte de apariția Legii 143/2000 privind combaterea traficului și consumului de droguri, încadrarea juridică corectă este cea prev. de art. 323 Cp infracțiunea fiind de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, iar în ce privește cea de-a doua faptă, comisă în perioada anilor 2000-2002, încadrarea corectă este cea prev. de art. 7 din Legea 39/2003, dat fiind că art. 12 din Legea 143/2000 a fost modificat prin art. 28 din Legea 39/2003 conținutul acestuia fiind preluat de art. 7 din acest act normativ.
Prin urmare s-a dispus schimbarea de încadrare juridică în sensul celor menționate mai sus.
Pentru aceleași argumente s-a dispus schimbarea de încadrare juridică și în ce privește pe inculpații și din infracțiunea prev. de art. 12 din Legea 134/2000 în art. 7 din Legea 39/2003.
Referitor la inculpatul u s-a reținut, din rechizitoriu, că activitatea lui infracțională a început din anul 1998, când a și vândut martorului cantitatea de 4.- 400 grame de cocaină, deci înainte de apariția Legii 143/2000, astfel că în sarcina sa nu s-a reținut săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2, 3, și 5 din Legea 143/2000, prin urmare nu s-a putut reține nici infr. prev. de art. 12 din Legea 143/2000 care constituie o agravantă a infracțiunilor prevăzute de art. 2, 3 din Legea 143/2003. Nereținându-se infracțiunea de bază nu s-a putut reține nici agravanta ca infracțiune distinctă astfel că s-a dispus și față de el schimbarea de încadrare juridică din, art. 12 din Legea 143/2003 în art. 323 Cp, fapta acestuia de a se asocia împreună cu ceilalți inculpați în vederea desfășurării de activități privind traficul de droguri ar putea constitui infracțiunea de asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni.
S-a considerat că fapta inculpatului de a organiza introducerea în țară a două sticle de vin în care erau disimulate droguri, respectiv cocaină, și de a încerca introducerea în țară cu ajutorul martorului și a altor cantități de droguri, în perioada anilor 1998-2000, constituie infracțiunile de trafic de stupefiante prev.de art.312 al.1 cp și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 cp.
S-a dispus achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2, lit. a, art. 10 lit. a cpp, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea 39/2003, prin schimbarea încadrării juridice din art. 12 din Legea 143/2000, întrucât așa cum s-a arătat mai sus, s-a considerat că această infracțiune nu este de sine stătătoare, ci este o agravantă condiționată de existența infracțiunilor prev. de art. 2, 3 și 5 din Legea 143/2000, or o asemenea infracțiune nu s-a reținut în sarcina inculpatului, prin rechizitoriu chiar s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului pentru infracțiunea de trafic de droguri prev. de art. 2 al. 1 și 2 din Legea 143/2000.
Chiar dacă această interpretare nu ar putea fi reținută, prima instanța a apreciat că această faptă nu este dovedită. Singura probă menționată prin actul de acuzare, cu care se încearcă a se dovedi asocierea inculpatului la gruparea criminală din care mai făceau parte și inculpații, u și, respectiv rolul pe care îl avea în această grupare, este declarația martorului (40 dosar UP).
S-a observat, însă că acest martor este colaborator sub acoperire al cărui nume este fictiv, adevăratul său nume nefiind cunoscut de către prima instanță, astfel că el a fost citat prin Centru Zonal de Combatere a Crimei Organizate Terorism și Antidrog T, singura instituție care cunoștea identitatea reală martorului și care era în măsură să- prezinte pentru audiere.
Tribunalul Timișa considerat că audierea acestui martor este necesară și importantă, avându-se în vedere modul lapidar în care declarația acestuia a fost consemnată în cursul urmării penale, însă deși cauza a fost amânată la mai multe termene martorul nu a fost prezentat, fără nici un motiv, de către instituția care avea această responsabilitate, astfel că s-a considerat că declarația acestuia de la urmărirea penală este fictivă și a fost înlăturată.
S-a apreciat că, chiar dacă această declarație ar fi luată în considerare, din conținutul ei nu poate fi reținută vinovăția inculpatului, avându-se în vedere că acest martor prezintă doar date de ordin general susținând doar că el cunoaște existența unei grupări criminale din care făceau parte toți inculpații care au organizat transportul unor cantități importante de cocaină din Latină în România, Otopeni, și de aici mai departe în alte țări din Europa.
Totodată, s-a reținut că acest martor nu a dat nici un fel de detalii privind sursa sa de informare, modul de operare, cantitățile de droguri care au fost transportate, la ce dată au avut loc, unde au fost distribuite drogurile, aspecte care să poată fi verificate de organele de urmărire penală pentru a se stabili în ce măsură declarația martorului se coroborează cu alte probe ce puteau fi administrate.
Cu titlu de exemplu, martorul arată că inculpații au introdus în România cantități importante de cocaină care au fost depozitate la locuința inc. însă la locuința acestuia nu s-au găsit nici un fel de drog.
S-a considerat că existența unui grup infracțional presupune ca acesta să fie bine structurat, membrii săi să aibă roluri prestabilite, format din 3 sau mai multe persoane, care există pentru o anumită perioadă de timp și acționează în mod coordonat, or numai din declarația lapidară a martorului nu au putut fi reținute aceste aspecte, importante pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea 39/2003.
S-a apreciat că fapta inculpatului care împreună cu inculpatul în perioada 2000-2002 au organizat o grupare criminală având ca scop traficul național și internațional de droguri la care au aderat și inculpatul, martora și martorul constituie infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 din Legea 39/2003, iar fapta aceluiași inculpat de vinde martorei și inculpatului cantitatea de 6 Kg cocaină în perioada 2000-2002 constituie infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 al. 1 și 2 din Legea 143/2002, cu apl. art. 41 al. 2 cp.
De asemenea, s-a apreciat că fapta inculpatului u de a vinde martorului cantitatea de 4. 400 grame cocaină în cursul anului 1999 constituie infracțiunea de trafic de stupefiante prev. de art.312 al.1 cp, cu aplic. art.41 al.2 cp și art.13 cp.
În baza art. 11, pct. 2 lit. a, art. 10 lit. a cpp s-a dispus achitarea inculpatului u, pentru săvârșirea infr. prev. de art. 323 al. 2 cp, prin schimbarea încadrării juridice din art. 12 al. 1 din Legea 143/2002 întrucât din probatoriul administrat nu s-a putut reține săvârșirea de către acest inculpat a acestei infracțiuni.
Prin actul de sesizare s-a reținut că inculpatul u, începând cu anul 1998 făcut parte dintr-o organizație criminală având ca scop traficul de droguri.
S-a considerat că singurele dovezi pe care sprijină actul de acuzare pentru a se dovedi comiterea acestei infracțiuni sunt declarațiile martorului, de la urmărirea penală și a martorei.
Declarația martorului a fost înlăturată pentru motivele menționate mai sus, iar în ceea ce privește martora s-a considerat că nu face de asemenea nici o referire concretă la activitatea desfășurată de acest inculpat în cadrul grupului criminal din care se susține că ar face parte, astfel că afirmația acestei nu se coroborează cu nici o altă probă și nu poate constitui temei în dovedirea acestei infracțiuni.
În ceea ce privește fapta inculpatului de a vinde martorului cantitatea de 15 grame de cocaină la prețul de 30 dolari/gram s-a considerat că aceasta constituie infracțiunea de trafic de droguri prev. de art.2 al.1,2 din Legea 143/2000, cu apl. art.41 al.2 cp.
În baza art. 11 pct.2 lit. b, art. 10 lit. a cpp s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea 39/2003, prin schimbarea de încadrare juridică din art. 12 al. 1 din Legea 143/2000, avându-se în vedere că din probele administrate nu rezultă săvârșirea de către acest inculpat a acestei infracțiuni.
Și în această situație s-a reținut că singura probă administrată este declarația martorului, dată în cursul urmării penale, care a fost înlăturată pentru considerentele enunțate mai sus.
Avându-se în vedere pericolul social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, circumstanțele reale și personale, împrejurările și modalitatea în care au fost comise faptele, precum și celelalte criterii generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 cp, s-a dispus condamnarea inculpatului (nume anterior ), pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 312 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 13 Cp de trafic de stupefiante la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cp.
În baza art. 323 alin. 2 Cp prin schimbarea de încadrare juridică din art. 12 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, același inculpat a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cp, au fost contopite pedepsele în cea mai grea și se va dispune executarea pedepsei de10 (zece) ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cp pe durata prevăzută de art. 71 Cp.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cp pe o durată de 5 ani.
Inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 din Legea 39/2003, prin schimbarea de încadrare juridică din art.12 al.1 din Legea 143/2000 la 14 (paisprezece) ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cp.
În baza art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 Cp, același inculpat a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc la 14 (paisprezece) ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cp.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cp, au fost contopite pedepsele în cea mai grea și s-a dispus executarea de către inculpat a pedepsei de 14 (paisprezece) ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cp pe durata prevăzută de art. 71 Cp.
A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cp pe o durată de 5 ani.
Inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante, prev. de art. 312 alin. 1 Cp, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp și art. 13 Cp la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cp pe durata prevăzută de art. 71 Cp.
A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cp pe o durată de 5 ani.
Inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp și art. 74 lit. a și alin. ultim Cp, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cp pe durata prevăzută de art. 71 Cp.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cp pe o durată de 5 ani.
Față de acest inculpat s-au reținut circumstanțe atenuante avându-se în vedere atât lipsa antecedentelor penale cât și cantitatea relativ mică de cocaină comercializată.
În baza art. 350 Cpp s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării din data de 17.01.2006 la zi.
În baza art. 17 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. e Cp, s-a dispus confiscarea de la inculpatul a sumei de 12.000 USD și 5.000 DM sau contravaloarea în lei, de la inculpatul uas umei de 16.000 dolari SUA sau echivalentul în lei, de la inculpatul a sumei de 180.000 dolari SUA sau echivalentul în lei, de la inculpatul a sumei de 450 dolari sau echivalentul în lei, reprezentând contravaloarea în lei a drogurilor comercializate.
Nu s-a dispus confiscarea sumelor de 800.000 USD și 400.000 DM menționate în rechizitoriu, întrucât s-a considerat că din probele administrate nu rezultă că inculpații, u și au obținut aceste sume de bani în urma traficului de droguri.
În dosarul de urmărire penală a fost identificat un înscris sub semnătură privată (147) în care se fac anumite mențiuni, cu privire la sume de bani în valută, despre care organele de urmărire penală nu au făcut nici un fel de precizare referitoare la împrejurările în care au intrat în posesia acestuia, persoanele de la care a fost confiscat pentru a se putea stabili legătura acestui înscris cu activitatea infracțională a inculpaților privind traficul de droguri, astfel că acest act nu a fost luat în considerare de prima instanță.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, inculpații, și.
Parchetul, în motivarea apelului, a arătat că hotărârea apelată este nelegală, întrucât există contradicții între dispozitiv și minută, în sensul că confiscarea sumelor de bani de la inculpați s-a dispus în temeiul art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143/200o, raportat la art. 118 lit. e Cod Penal, iar în minută această confiscare este dispusă în temeiul art. 17 alin. 2 din Legea 143/2000, raportat la art. 118 lit. f S Cod Penal-a mai arătat că sentința apelată este netemeinică deoarece instanța a dispus confiscarea unor sume de bani mult mai mici decât cele dobândite de inculpați prin săvârșirea infracțiunilor; a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea 39/2003, a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 323 alin. 2.Cod Penal și a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea 39/2003, bazându-se pe o interpretare greșită a probelor. Parchetul a mai criticat pentru netemeinicie hotărârea apelată pentru că s-a reținut în sarcina inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a și alin. ultim Cod Penal, aplicându-se acestuia o pedeapsă prea mică.
Apelurile formulate de către inculpați nu au fost motivate în scris, ci doar oral în ziua judecății de către apărătorii acestora.
Inculpatul a criticat hotărârea apelată pentru netemeinicie, arătând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat de către prima instanță, invocând "sărăcia probelor", solicitând în final achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. c C.P.P. condamnarea sa bazându-se pe declarația unui singur martor subiectiv și consumator de stupefiante,.
Apărătorul ales al inculpatului a solicitat aplicarea principiului "in dubio pro reo" invocând neconcordanța între susținerile parchetului și probele administrate în faza de urmărire penală și în faza judecății, solicitând achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. a
C.P.P.Apărătorul inculpatului susține achitarea inculpatului întrucât fapta nu există, invocând de asemenea faptul că condamnarea se bazează pe declarația martorei și aplicarea principiului "in dubio pro reo", iar în subsidiar reducerea pedespei aplicate inculpatului.
Apărătorul inculpatului a criticat hotărârea apelată pentru faptul că condamnarea inculpatului s-a făcut pe baza declarației martorei care este vagă, iar declarația martorului sub acoperire nu indică modalitatea de comitere a faptelor sau data comiterii acestora, invocând aspectul legat de faptul că nu s-au găsit droguri asupra inculpatului, solicitând în final achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. c C.P.P. iar în subsidiar reducerea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 371 alin. 2.C.P.P. instanța constată că doar apelul formulat de parchet cu privire la un singur aspect este fondat, apelurile formulate de inculpați fiind nefondate pentru motivele care urmează a fi arătate în continuare:
Instanța constată că Tribunalul Timiș, pe baza probelor administrate în cauză, a stabilit corect starea de fapt dedusă judecății, dar și vinovăția inculpaților, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante prevăzută de art. 312.Cod Penal, de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323.Cod Penal, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003, de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000, a inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante prevăzută de art. 312 alin. 1.Cod Penal și a inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000, dar și nevinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003, a inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. 2.Cod Penal și a inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003.
În ceea ce privește temeinicia condamnării dispuse în această cauză, instanța constată că au fost corect valorificate probele administrate în cursul urmăririi penale, dar și în cursul judecății, reușindu-se să se contureze în mod obiectiv activitatea infracțională a celor patru inculpați trimiși în judecată. Astfel, în mod corect s-a stabilit că inculpatul a organizat introducerea în țară a unei cantități de cocaină în două sticle de vin, în perioada anilor 1998 - 2000, respectiv de a încerca introducerea în țară cu ajutorul numitului a altor cantități de droguri în aceeași perioadă, constituie infracțiunea de trafic de stupefiante prevăzută de art. 312 alin. 1.Cod Penal, respectiv 323.Cod Penal, în cauză în mod corect aplicându-se legea mai favorabilă în ceea ce privește prima infracțiune, iar în a doua situație dispunându-se schimbarea încadrării juridice a faptei.
Achitarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003, de constituire a unui grup infracțional organizat, efectuându-se o schimbare juridică a faptei din art. 12 din Legea 143/2000, s-a făcut în mod corect deoarece această faptă nu este dovedită, singura probă menționată în actul de acuzare este cea a martorului sub acoperire care nu a putut fi audiat în cauză și a fost în mod corect înlăturată pentru că nu a putut fi prezentat pe parcursul cercetării judecătorești în fața instanței, pentru a fi audiat și pentru a da detalii exacte cu privire la modul de operare cu privire la prezumtivul grup infracțional, cantitățile de droguri care au fost transportate, modul de distribuție a drogurilor, dar și despre sursa sa de informare.
Instanța de control judiciar reține faptul că, pentru a exista un grup infracțional organizat acesta trebuie să fie structurat într-un anumit mod, membrii săi să aibă roluri bine stabilite, să fie format din cel puțin trei persoane, iar acest grup trebuie să acționeze în mod coordonat anumită perioadă de timp, iar declarația sumară a martorului sub acoperire, a cărei declarație nu a putut fi confirmată de către instanță, dar nici nu putea fi coroborată cu alte mijloace de probă, astfel că achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003 este una justă.
În ceea ce privește pe inculpatul, faptele săvârșite de către acesta au putut fi probate, iar piesele dosarului au dovedit că acesta, împreună cu inculpatul, condamnat într-un alt dosar, în perioada 2000-2002 au organizat o grupare criminală, având scop traficul național și internațional de droguri, a vândut marfă lui și inculpatului în perioada 2000-2002, 6 kg cocaină, cele două fapte constituind infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003, respectiv infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000, pentru prima infracțiune făcându-se în mod corect o schimbare a încadrării juridice a faptei și aplicându-se în mod just, legea mai favorabilă.
În ceea ce privește inculpatul acesta a fost găsit vinovat pentru una din infracțiunile pentru care a fost acuzat, respectiv pentru faptul că ar fi vândut martorului, cantitatea de 4.- 400 grame cocaină în cursul anului 1999, faptă care constituie infracțiunea de trafic de stupefiante prevăzută de art. 312 alin. 1.Cod Penal, aplicându-se de asemenea, legea mai favorabilă.
Cealaltă infracțiune care a fost reținută de organul de urmărire penală în sarcina inculpatului, aceea de aderare la o organizație criminală, având ca scop traficul de droguri, nu a putut fi dovedită în mod cert, deoarece instanța a înlăturat, așa cum s-a arătat și mai sus, declarația martorului, aceasta fiind singura declarație care a făcut referiri la existența unui grup infracțional organizat, iar declarația martorei nu conține elemente concrete cu care să fie posibilă probarea unei asemenea infracțiuni, astfel că achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a pentru C.P.P. săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 323 alin. 2.Cod Penal prin schimbarea încadrării juridice a faptei, apare ca o măsură temeinică.
În ceea ce privește pe inculpatul, împotriva acestuia au fost găsite dovezi doar în ceea ce privește infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000, stabilindu-se că ar fi vândut cantitatea de 15 grame cocaină numitei.
Achitarea acestui inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003, prin schimbare de încadrare juridică din art. 12 alin. 1 din Legea 143/2000, este justă pentru că singura probă care putea evidenția existența unei asemenea infracțiuni ar fi fost declarația martorului sub acoperire, dată în cursul urmăririi penale și care a fost înlăturată de către instanță, având în vedere faptul că acesta nu a putut fi audiat de către judecătorul cauzei și pentru a confirma aspectele arătate în declarație, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. a.
C.P.P.De asemenea, instanța a făcut o corectă analiză a încadrării juridice a faptelor, având în vedere că rechizitoriul a fost emis la data de 17 februarie 2003 în dosarul nr. 1/PA/2001 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, iar o parte din faptele cu caracter penal au fost comise în perioada 1998 - 2000, iar de atunci s-a scurs o perioadă lungă de timp, legislația în materie schimbându-se în permanență, astfel că instanța de fond a schimbat în mod corect încadrarea juridică la o parte din fapte, așa cum s-a arătat mai sus, iar în alte situații a aplicat legea mai favorabilă, așa cum prevede art. 13 din Codul penal.
În ceea ce privește dozarea pedepsei instanța apreciază că Tribunalul Timișa aplicat pedepsele în cauză în funcție de gradul de pericol social al faptelor de natură penală comise de inculpați, de gradul de participare a fiecărui inculpat în parte în activitatea infracțională, de circumstanțele personale ale fiecăruia, în acest sens fiind corectă valorificarea circumstanțelor atenuante facultative a inculpatului constând în lipsa antecedentelor penale, dar și cantitatea relativ mică de cocaină pe care a comercializat-o, fiind îndeplinite în acest fel condițiile impuse de art. 72.Cod Penal care reglementează individualizarea judiciară a pedepselor.
În ceea ce privește criticile aduse de către inculpați hotărârii penale apelate referitoare la lipsa probelor, instanța apreciază că pentru motivele arătate mai sus acestea urmează a fi înlăturate, în cauză existând suficiente probe testimoniale care să probeze infracțiunile pentru care au fost condamnați, chiar dacă o parte din martori în cursul judecății și-au schimbat declarațiile fără justificare, cum ar fi martorul, sau și-au nuanțat declarațiile, cum ar fi martora, iar jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prevede că pentru a dispune condamnarea unui inculpat este suficientă declarația chiar și a unui singur martor, cu condiția că aceasta să fie credibilă, această condiție fiind, în speța de față, îndeplinită, astfel că solicitarea de achitare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați, urmează a fi înlăturată, deoarece prezumția de nevinovăție de care au beneficiat inculpații a fost răsturnată.
Apărătorii inculpaților în cauză au solicitat, în subsidiar reducerea pedepselor aplicate acestora spre minimul prevăzut de legea penală, însă nici această solicitare nu poate fi admisă, întrucât în cauză au fost respectate condițiile privitoare la individualizarea judiciară a pedepselor, iar reducerea cuantumului pedepsei nu ar conduce la realizarea scopului pedepsei, așa cum este prevăzut în art. 52 din Codul penal.
Critica adusă de către parchet în ceea ce privește achitarea inculpaților și pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003, respectiv a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni prevăzută de art. 323 al. 2.Cod Penal, instanța constată că acestea sunt nefondate, deoarece, așa cum s-a arătat și mai sus, nu există probe concrete care să dovedească existența acestor infracțiuni, deoarece unica probă administrată în cursul urmăririi penale a fost cea a martorului sub acoperire, care a fost înlăturată în mod corect de instanță, dar nici nu putea fi coroborată cu vreun alt mijloc de probă.
În ceea ce privește critica adusă hotărârii instanței de fond în ceea ce privește pe, în sensul că acestuia i s-au aplicat circumstanțe atenuante, de asemenea nu poate fi admisă, deoarece Tribunalul Timiș în mod corect a valorificat lipsa antecedentelor penale, dar și cantitatea redusă de droguri comercializată de către acesta și astfel, în mod corect, a fost aplicată o pedeapsă mai redusă acestui inculpat.
În ceea ce privește măsura confiscării unor sume de bani rezultate din activitatea infracțională a inculpaților condamnați în prezentul dosar, instanța apreciază că Tribunalul Timiș, în mod just a dispus această măsură, doar în privința inculpatului, în sumă de 12.000 USD și 5.000 sau contravaloarea în lei, de la u, suma de 16.000 USD sau echivalentul în lei, de la inculpatul suma de 180.000 USD sau echivalentul în lei, iar de la inculpatul suma de 450 USD sau echivalentul în lei, care reprezintă contravaloarea în lei a drogurilor comercializate și cu privire la care există dovezi la dosar.
Astfel, în mod just nu s-a dispus confiscarea unor sume mai mari de bani, respectiv de 800.000 USD și 400.000 DM arătate în rechizitoriu și așa cum a solicitat parchetul, deoarece cu privire la aceste sume nu rezultă din probele administrate că inculpații ar fi beneficiat de pe urma traficului de droguri de aceste sume de bani.
Singurul motiv de apel întemeiat este cel invocat în legătură cu nelegalitatea unui aspect de ordin tehnic în motivele parchetului, respectiv aceea că există o contradicție între minută și dispozitiv în ceea ce privește temeiul de drept al confiscării speciale, în minută apărând art. 17 al. 2 din Legea 143/2000, raportat la 118 lit. f Cod Penal, iar în dispozitiv art. 17 alin. 2 din Legea 143/2000 raportat la art. 118 lit. e Cod Penal, cel corect fiind din dispozitivul hotărârii penale apelate, motiv pentru care urmează a fi admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, urmează a fi desființată în parte sentința penală apelată și se va înlocui temeiul de drept al confiscării speciale cu art. 17 al. 2 din Legea 143/2000, modificată, raportat la art. 118 lit. e Cod Penal, această dispoziție legală fiind aplicabilă pentru bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzută de legea penală.
Văzând că celelalte dispoziții ale sentinței apelate sunt temeinice și legale, instanța apreciind necesitatea menținerii acestora, astfel că urmează a fi respinse apelurile formulate de inculpații, și, ca nefondate.
În prezenta cauză inculpatul este singurul inculpat arestat preventiv în cauză și se apreciază că temeiurile care au stat la baza măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, fiind indicii temeinice că acesta a săvârșit o faptă penală pedepsită de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică, văzând faptul că acesta a fost condamnat de prima instanță la o pedeapsă privativă de libertate de 5 ani închisoare, care urmează a fi menținută de prezenta decizie, astfel că se impune în continuare menținerea stării de arest preventiv a acestui inculpat.
De asemenea, se va deduce din pedeapsa aplicată acestui inculpat durata arestului preventiv din 16.02.2007 la zi.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 379 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate apelurile formulate de inculpații, și, împotriva sentinței penale nr. 100/PI/16.02.2007 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva aceleiași sentințe penale.
Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând înlocuiește temeiul de drept al confiscării speciale din art. 17 al. 2 din Legea 143/2000 modificată rap. la art. 118 lit. f Cod Penal, în art. 17 al. 2 din Legea 143/2000 modificată rap. la art. 118 lit. e pen.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
În baza art. 383.C.P.P. menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 381.C.P.P. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv din data de 16.02.2007 la zi.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. obligă inculpații apelanți la câte 200 lei cheltuieli judiciare față de stat, iar celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, către Baroul Timiș.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Milan Danilov
G - - -
Grefier,
Prima instanță -
Red.
Tehnored. - 28.03.2008
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Milan Danilov
