Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 559/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 559
Ședința publică de la 03 2008
PREȘEDINTE: George Ciobanu JUDECĂTOR 2: Membri Doru Filimon
- - - - JUDECĂTOR 3: Valentina
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor din ședința publică de la 1 și consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie privind recursul declarat de DIICOT M - Biroul Teritorial Mehedinți, împotriva sentinței penale nr. 261 din 26 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin sentința penală nr. 261 din 26 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a admis cererea formulată de inculpatul .
În baza art.332 alin.2 CPP, s-a dispuns restituirea cauzei privind pe inculpatul fiul lui și, născut la 19 sept. 1983 în mun. Dr.Tr. S,cu domiciliul în Dr. Tr. S,-,bloc 2.2,. 14 trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 CP, la Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Mehedinți pentru refacerea urmăririi penale.
În baza art.192 alin.1 pct.3 CPP, cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul întocmit de Direcția De Investigare a Infracțiunilor De Criminalitate Organizată Și Terorism - Biroul Teritorial Mehedinți, prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2
Cod PenalÎn fapt, prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut că la 10 aprilie 2007,subofițeri din F -M s-au sesizat din oficiu despre faptul că;" din Dr. Tr. procură,deține,consumă și vinde droguri de risc (hașiș).
Deținând date și informații despre existența unei rețele de traficanți de droguri,pentru administrarea de probe s-a procedat potrivit art.2241și C.P.P. a articolului 91.p Cod Penal, la folosirea investigatorului și colaboratorului sub acoperire, cât și la interceptarea convorbirilor telefonice.
Astfel,s-a reținut că la 14 aprilie 2007, colaboratorul sub acoperire cu numele de cod "" după ce a primit un telefon de la învinuita s-a întâlnit cu aceasta la Barul " " și i-a dat în schimbul sumei de 110 lei droguri de risc. primită de la învinuită a fost analizată de Laboratorul Central de Analize,care prin raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/ 17 aprilie 2007 a concluzionat că proba este constituită din 0,66 gr- rezină de canabis.A doua zi - 15 aprilie 2007-,același colaborator a cumpărat de la învinuită o nouă bucată de hașiș cu suma de 200 lei, tranzacția efectuându-se în fața,reținându-se totodată că în momentul tranzacției în apropiere au fost identificate de către organele de poliție două persoane de sex masculin - și.Fiind analizată și această substanță s-a constatat că este rezină de canabis în cantitate de 0,65 gr.
În ziua de 12 mai 2007, s-a reținut că,"" a stabilit prin telefon să se întâlnească în zona cu, care i-a dat colaboratorului sub acoperire o bucată de hașiș în schimbul sumei de 200 lei. Și această substanță a fost analizată și a fost trimisă la Laboratorul central de Analize care a concluzionat că proba respectivă este constituită din 0,78 gr - rezină de canabis. După această ultimă cumpărare s-a ajuns la concluzia că învinuita luase marfa pe care o vânduse anterior de la,motiv pentru care s-a procedat la folosirea unui nou investigator sub acoperire cu numele de cod " ".
Astfel că,la 16 mai 2007,prin intermediul lui " " și a colaboratorului "",s-a cumpărat de la inculpatul,cu suma de 200 lei,două bucăți hașiș.
La 29 mai 2007,"" s-a întâlnit în fața restaurantului din Municipiul Dr. Tr. S,direct cu inculpatul,căruia i-a dat 200 lei a două bucăți de substanță,care analizate fiind s-a constatat că reprezintă rezină de canabis în cantitate de 0,93 gr. hașiș.
De asemenea s-a reținut că, la 12 iunie 2007,în jurul orelor 20 investigatorul sub acoperire "" s-a întâlnit la Restaurantul cu inculpatul căruia i-a dat suma de 500 lei.
La 12 iunie 2007 in jurul orelor 20, investigatorul sub acoperire "" s-a întâlnit la Restaurantul cu inculpatul,căruia i-a dat suma de 500 lei.Inculpatul a luat banii,a părăsit pentru câteva minute localul și a revenit cu două bucăți de hașiș, pe care le-a dat investigatorului.
S-a mai reținut că,în ziua de 14 iunie 2007,s-a procedat la prinderea în flagrant a presupușilor distribuitori de droguri și astfel că în jurul orelor 22,50,după ce a vândut droguri persoanei sub acoperire,inculpatul,a fost condus la sediul FM, găsindu-se asupra sa următoarele bunuri: un pachet de țigări în care se afla o țigară ce conținea hașiș și despre care acesta a declarat că a cumpărat-o din T pentru consum propriu,două telefoane mobile și o brichetă și 150 lei,în bancnote de 50 lei,cele trei bancnote de hârtie găsite asupra inculpatului,având aceiași serie cu cele remise investigatorului,înainte de vânzare.
Așadar, prin actul de sesizare, s-a reținut că inculpatul, a deținut, transportat și vândut droguri de risc, în mod repetat unor persoane sub acoperire, la următoarele date: 12 mai 2007-g,78 g hașiș cu suma de 200 lei, la 16 mai 2007-0,81 hașiș cu 200 lei, la 29 mai 2007- 0,93 hașiș cu 200 lei, la 12 iunie 2007-1,73 hașiș și la 14 iunie 2007-3,02 hașiș.
Situația de fapt reținută prin rechizitoriu a fost stabilită prin următoarele mijloace de probă: înregistrările audio și video, fotografiile judiciare preluate de pe atașat la dosar, procesele verbale încheiate de organele de poliție și rapoartele de constatare tehnico-științifică.
Inculpatul, în baza art.302 alin.2 și 332 alin.2 a C.P.P. solicitat instanței să se dezinvestească și să restituie cauza procurorului deoarece probele administrate, fie au fost obținute în mod ilegal,fie au fost efectuate cu încălcarea normelor de competență materială ceea ce face să devină incidente dispozițiile art.64 alin.2 p Cod Penal și art.197 alin.2
C.P.P.Astfel, s-a susținut că, organele de urmărire penală au încălcat dispozițiile imperative,ale articolului 68 alin.2 C.P.P.ale art.21 alin.2 din Constituția României și art.6 paragraful 1 din. cât și dispozițiile art.2241C.P.P.art.2242C.P.P.art.21 și art.22 din legea nr.143/2000,deoarece în cauză nu a fost emisă o ordonanță prin care să se stabilească folosirea investigatorilor și colaboratorilor sub acoperire,nefiind stabilite activitățile pe care aceștia trebuiau să le desfășoare.
De asemenea, s-a mai susținut că urmărirea penală, a fost efectuată de către polițiști care nu fac parte din poliția judiciară,ci din cadrul J M, actele de urmărire penală efectuate de aceștia fiind nule absolut,in condițiile art.197 alin.2
C.P.P.Totodată, s-a arătat că nu toți polițiștii au primit delegație de la procuror în vederea efectuării de acte de urmărire penală, în acest sens făcându-se referire la următorii polițiști:, și.
Inculpatul a mai susținut că rechizitoriul a fost întocmit de către un procuror al Biroului Teritorial Mehedinți -DIICOT,fără să fie verificat de către procurorul șef al aceluiași birou,fiind încălcate astfel normele imperative ale art.20 alin.1 din legea nr.508/2004, situație în care sesizarea instanței cu un rechizitoriu ce nu îndeplinește condițiile imperative ale legii atrage potrivit art.197 alin.2 nulitatea C.P.P. absolută.
Analizând cererea formulată de inculpat în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale în materie,tribunalul a reținu că motivul invocat de inculpat în sprijinul cererii sale de restituire a cauzei la procuror deoarece probele administrate ar fi fost obținute în mod ilegal este neântemeiat deoarece aprecierea caracterului ilegal al mijloacelor de probă obținute de procuror în cursul urmăririi penale, ce constituie fundamentul trimiterii in judecată,este de atributul instanței care se pronunță,însă, prin hotărâre, după efectuarea cercetării judecătorești și după dezbateri.
Susținerea inculpatului, potrivit căreia polițiștii care au efectuat actele de urmărire penală nu aveau competența materială de a efectua astfel de acte deoarece nu sunt polițiști de poliție judiciară numiți de către Ministerul Administrației și Internelor cu avizul favorabil al Parchetului de pe Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost infirmată de înscrisurile aflate la filele 148-149 și 152 din dosarul instanței, în care se arată de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Inspectoratul General al Poliției de Frontieră -Direcția Management Resurse Umane că polițiștii de poliție judiciară în subordinea DIICOT -Biroul Teritorial Mehedinți - din cadrul F M, au fost desemnați prin ordinul MAI nr. S/II /3229 din 09 iunie 2006, printre aceștia fiind enumerați și comisarii de poliție care au efectuate acte de urmărire penală în cauza dedusă judecății și anume:, și.
În aceleași înscrisuri s-a precizat că agenții de poliție (fostă ) a și - au fost desemnați ca organe de cercetare ale poliției judiciare, prin avizul procurorului general nr.2119/C/2006 și Dispoziția inspectorului general nr. S/-/ 21 august 2006.
Comisarii, și,au fost delegați de procuror în vederea efectuării unor acte de urmărire penală prin ordonanța nr.39/D/2007 din 11 iunie 2007-aflată la fila 16 din dosarul instanței.
S-a constatat ca fiind reală susținerea inculpatului privind faptul că nu a existat delegație dată de procuror pentru comisarii, și,însă tribunalul a constatat că actele de urmărire penală efectuate de aceștia nu îl privesc pe inculpatul ci pe învinuitul, față de care prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei.
Desemnarea investigatorilor și a colaboratorilor sub acoperire s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art.2241C.P.P.art.2242fiind C.P.P. depuse la dosarul cauzei ordonanțele prin care Biroul Teritorial Mehedinți -DIICOT autorizat folosirea acestora - filele 63,65,65 cât și autorizațiile aflate la filele 64,66,68 din dosarul instanței de fond.
Rechizitoriul a fost verificat de către procurorul șef al Biroul Teritorial Mehedinți, așa cum o cer atât dispoz. art.20 alin.1 din legea 508/2004 cât și dispozițiile cuprinse in art.264 alin 3.
C.P.P.Astfel, în adresa nr.39/D/P/2007 din 19 decembrie 2007 cu care a fost trimis instanței dosarul nr.39/D/P/2007 s-a menționat că rechizitoriul a fost verificat sub aspectul temeiniciei și legalității,adresa fiind semnată de procurorul șef al Biroului Teritorial Mehedinți -DIICOT, semnătura acestuia de verificare a rechizitoriului aflându-se și pe prima filă a rechizitoriului în partea dreaptă.
Cererea formulată de inculpat, în sensul restituirii cauzei procurorului în vederea refacerii urmăriri penale s-a considerat ca fiind întemeiată,dar nu pentru motivele invocate de acesta, ci pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Astfel,deși prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului, pentru comiterea infracțiunii prev. de art.2 alin.1 din legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2, reținându-se în fapt că acesta a vândut unor persoane sub acoperire la 12 mai 2007, 16 mai 2007, 29 mai 2007,12 iunie 2007 și 14 iunie 2007 diferite cantități de hașiș,tribunalul a constatat că punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat, a fost dispusă în cursul urmăririi penale, numai pentru fapta din 14 iunie 2007, nu și pentru celelalte acte materiale care intră în conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art.2 alin.1 din legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 p, cu care instanța a fost sesizată.
De altfel și măsura preventivă a reținerii față de inculpat a fost dispusă numai pentru fapta din 14 iunie 2007,după cum și învinuirea ce i-a fost adusă la cunoștință inculpatului a vizat numai fapta din 14 iunie 2007.
Punerea în mișcare acțiunii penale,față de inculpat s-a făcut pe data de 15 iunie 2007, așa cum s-a arătat mai sus doar pentru fapta din 14 iunie 2007.
Cum instanța a fost sesizată prin rechizitoriu cu infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2,iar punerea în mișcare a acțiunii penale s-a dispus numai pentru fapta din 14 iunie 2007 fără a se face mențiune în conținutul ordonanței despre actele materiale din 12 mai 2007, 16 mai 2007, 29 mai 2007 și 12 iunie, reținute ulterior prin rechizitoriu, tribunalul a constatat că nu a fost legal sesizat, atâta timp cât nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală și pentru actele materiale susmenționate, fiind astfel incidente dispozițiile art. 332 alin. 2
C.P.P.Totodată s-a constatat că inculpatul a fost ascultat numai în calitate de învinuit la data de 14 iunie 2007 și doar cu privire la fapta din 14 iunie 2007, existând o singură declarație a acestuia, la dosarul cauzei.
Prin urmare, nefiind audiat și cu privire la actele materiale care intră în conținutul constitutiv al infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată inculpatului, acesta nu a avut posibilitatea să-și formuleze apărarea referitor la actele materiale din data de 12 mai 2007, 16 mai 2007, 29 mai 2007 și 12 iunie 2007, astfel că i s-a încălcat dreptul la apărare prev. de art.6 și C.P.P. art. 6 paragraful 3 lit.a,b, c și d din CEDO, actele de urmărire penală fiind lovite de nulitatea absolută prev. de art. 197 alin. 2
C.P.P.Având în vedere că, în cauză nu au fost respectate dispozițiile legale, referitoare la sesizarea instanței și nici cele privind asigurarea dreptului la apărare, tribunalul a admis cererea inculpatului și în baza art.332 alin. 2 C.P.P. dispus restituirea cauzei privind pe inculpatul trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 alin.1din Legea nr.143 /2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal, la Ministerul Public -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Biroul Teritorial Mehedinți, în vederea refacerii urmăririi penale.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs DIICOT - Biroul Teritorial învederând că hotărârile sunt nelegale, susținând motivele scrise, legea neprevăzând sancțiuni pentru neexistența procesului penal sau pentru nepunerea în mișcare a acțiunii penale, aceste impedimente fiind sancționate cu nulitatea relativă care trebuie invocate în condițiile legii.
S-a mai invocat și faptul că instanța a fost legal sesizată printr-un rechizitoriu emis de un procuror competent, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la prima instanță în vederea rejudecării,pentru a se stabili dacă eventualele nerespectări ale dispozițiilor procedurale, atrag incidența dispoz. art. 197 alin.2 cod pr.penală sau art. 197 alin.1 și cod pr.penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată cererea formulată de inculpat în sensul restituirii cauzei procurorului în vederea refacerii urmăririi penale, însă nu pentru motivele invocate de inculpat, respectiv nerespectarea dispozițiilor privind competența materială în faza de urmărire penală precum și obținerea în mod nelegal a probelor administrate.
Instanța a apreciat că în faza de urmărire penală, nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală în privința actelor materiale săvârșite la 12 mai 2007, 16 mai 2007, 29 mai 2007 și 12 iunie 2007.
De asemenea, a constatat că inculpatul a fost audiat numai în calitate de învinuit cu privire la fapta din 14 iunie 2007 și că i s-a încălcat dreptul la apărare, întrucât nu a avut posibilitatea să își formuleze apărarea referitor la actele materiale ulterioare.
Din cuprinsul sentinței recurate se constată că instanța de fond nu a pus în discuția inculpatului și a procurorului cele două excepții, încălcând dispoz. art. 302 alin.1 cod pr.penală, potrivit cărora instanța este obligată să pună în discuție cererile și excepțiile arătate în art. 301 cod pr.penală sau excepțiile ridicate din oficiu și să se pronunțe asupra lor prin încheiere motivată.
Deși instanța de fond trebuia să manifeste un rol activ, acest rol este limitat de principiul contradictorialității ședinței de judecată,în sensul să fie asigurată posibilitatea părților și procurorului de a-și susține punctele de vedere.
Ca urmare, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c cod pr.penală, se va admite recursul Parchetului, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va proceda la soluționarea excepțiilor invocate de inculpat, precum și a celor constatate de instanță, urmând să stabilească dacă eventualele nerespectări ale dispozițiilor procedurale, atrag incidența dispoz. art. 197 alin.2 cod pr.penală sau art. 197 alin.1 și cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de DIICOT M - Biroul Teritorial Mehedinți, împotriva sentinței penale nr. 261 din 26 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Casează sentința.
Trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 3 2008.
- - - - -
Grefier,
Red.jud.GC.
IB/05.09.2008
Președinte:George CiobanuJudecători:George Ciobanu, Membri Doru Filimon, Valentina
