Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 59/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 309/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.59
Ședința publică de la 12 MARTIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
GREFIER - - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 35 din data de 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-intimat inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu - avocat - cu delegație depusă la dosar.
S-a prezentat în instanță domnul interpret de limbă bulgară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că au sosit relațiile de la Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATA ȘI TERORISM - Serviciul Teritorial București.
Apelantul - intimat inculpatul, prin apărător învederează că nu a fost dus la parchet pentru a da lămuriri cu privire la denunțul formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de apel.
Reprezentanta Ministerului Public învederează instanței că înțelege să critice sentința instanței de fond sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpatului pentru ambele infracțiuni deduse judecății, pe care le apreciază insuficiente pentru a-și atinge scopul prevăzut de art.52 Cod penal, arătând că, în mod greșit, au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante. Apreciază că, în raport de gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite-trafic de droguri de mare risc, cantitatea de droguri traficată, modalitatea concretă în care au fost săvârșite faptele, scopul urmărit de inculpat, dar și împrejurarea că inculpatul nu a dat dovadă de sinceritate totală, se impune aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat, tocmai pentru a-și atinge scopul coercitiv.
Solicită a se dispune admiterea apelului, desființarea hotărârii, în sensul înlăturării circumstanțelor atenuante reținute și aplicarea unei pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege.
Pentru apelantul inculpat, apărătorul din oficiu solicită ca, în temeiul art.379 pct.1 lib.b Cod procedură penală, să se dispună respingerea apelului declarat de parchet, ca nefondat.
Cu privire la apelul declarat de inculpat, arată că acesta vizează tot reindividualizarea pedepselor în sensul că, în cauză, se impune a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante, a se avea în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, că a recunoscut fapta și a colaborat cu organele de cercetare, că este colaborator al organelor de cercetare bulgare, astfel încât, apreciază că aplicarea unei pedepse sub minimul special își poate atinge scopul preventiv-educativ.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază că nu se impune o reducere a cuantumului pedepsei, în raport de motivele de apel susținute în apelul parchetului, motiv pentru care solicită a se dispune respingerea apelului declarat de inculpat, ca nefondat, cu menținerea stării de arest a inculpatului.
Apelantul inculpat, prin interpret, arată că pedeapsa aplicată este mult prea mare și solicită clemența instanței.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.35 din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art.3 alin.1 și alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.74 lit.a și c, art.76 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul (fiul lui și, născut la data de 07.01.1973, în, domiciliat în Bulgaria, oraș, str. ---- nr. 78,.3,.8,. 61, CNP -, cetățean bulgar, fără antecedente penale, posesor al pașaportului tip P nr.-, Carte de identitate nr. -), la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
În baza art.65 Cod penal, s-a interzis inculpatului, după executarea pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal, pe o perioadă de 5 ani.
În baza art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/ 2000, cu aplicarea art.74 lit.a și c - art.76 lit.a Cod penal, a mai fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare.
În baza art. 65 Cod penal, s-a interzis inculpatului, după executarea pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b Cod penal, pe o perioadă de 5 ani.
În baza art.33 lit.a-34 lit.b Cod penal, au fost contopite cele două pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea - de 7 ani închisoare.
În baza art.35 alin.3 Cod penal, au fost contopite cele două pedepse complementare, inculpatului urmând a-i fi interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit. a,b Cod penal, pe o perioadă de 5 ani.
S-a făcut aplicarea art.71-64 lit.a, b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestul preventiv de la 27.08.2008, la zi.
În baza art. 350 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpatului.
În baza art.117 alin.3 Cod penal, s-a dispus expulzarea inculpatului în țara de origine, respectiv Bulgaria, după executarea pedepsei de 7 ani închisoare.
În baza art.17 alin.1 din Legea nr.143/2000, s-a dispus confiscarea cantității de 2200,5 grame opium rămasă în urma efectuării analizelor de laborator.
În baza art.169 Cod procedură penală, s-a dispus restituirea către inculpat a unui telefon mobil marca PHILIPS culoare gri, acumulator aferent și cartelă, cu seria -P 04G5, seria - -.
În baza art.191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în fapt, următoarea situație:
În data de 21.08.2008, inculpatul, trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.3 al.1 și 2 din Legea nr.143/2000, în temeiul art.19 din Legea nr.682/2002 a formulat un denunț cu privire la un cetățean bulgar, identificat ulterior în persoana inculpatului, care se ocupă cu traficul internațional de droguri de mare risc.
Potrivit denunțului formulat de către susnumit rezulta că în data de 21 august 2008 un cetățean bulgar pe nume "" urma să intre în România, prin vama G, la volanul unui autoturism marca " sau ". având asupra sa o cantitate de aproximativ 5-6 kg opium, droguri pe care urma să le vândă unui cetățean român cunoscut sub porecla de "", tranzacția urmând să aibă loc în fața fast-food-ului Mc. din cartierul.
În baza informațiilor furnizate de către martorul denunțător, în data de 26 august 2008, organele de urmărire penală au format un dispozitiv de supraveghere în zona Vama Astfel, s-a constatat că, în data de 26.08.2008, în jurul orei 1830- 1900, prin punctul vamal menționat a intrat un autoturism marca AUDI 80 cu număr de înmatriculare E-3050AT, la volanul căruia se afla inculpatul. Acesta s-a deplasat în Municipiul B și a staționat în parcarea Hotelului din. După aceasta, inculpatul a intrat în restaurantul hotelului unde a stat aproximativ două ore, iar în jurul orei 2200, a urcat în autoturism, unde a rămas în așteptare și a purtat mai multe discuții telefonice.
Din procesele-verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice (înregistrate și interceptate în baza ordonanțelor provizorii nr.22/A/2008 din 22.08.2008, nr.23/A/22.08.2008 și nr.25/A/2008 din 26.08.2008, confirmate ulterior prin încheierile nr.689/AI/25.08.2008 și nr.702/AI/28.08.2008 emise de Tribunalul București ), a rezultat că inculpatul a efectuat mai multe convorbiri telefonice cu cetățeni bulgari și turci din care rezulta că acesta urma să se întâlnească cu o persoană de etnie rromă, cunoscută sub porecla de "", (care nu a fost identificată), pentru a-i înmâna un pachet în schimbul sumei de 3.000 euro.
Întrucât din convorbirile și comunicările telefonice efectuate de către inculpatul, rezulta că intenționa să arunce drogurile, întrucât persoanele cu care urma să încheie tranzacția nu s-au prezentat la locul de întâlnire și să părăsească teritoriul României, s-a procedat la blocarea în trafic a autoturismului condus de către acesta.
Astfel, în prezența martorului asistent G, s-a procedat la efectuarea unui control corporal asupra inculpatului, asupra căruia a fost găsit telefonul mobil cu număr de apel 0741.772.223, iar în autoturismul condus de acesta sub bancheta din spate au fost găsite două pachete înfășurate în bandă adezivă, în care conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.- din 29.08.2008, rezultă că se afla cantitatea de 2202,5 grame opium. Inculpatul a declarat că în cele două pachete se află rezină necesară pentru creșterea cannabisului și îi aparține, urmând să o transporte în Olanda.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal întocmit de către lucrătorii de poliție cu ocazia supravegherii operative; raport de constatare tehnico-științifică nr.- din 29.08.2008; declarații învinuit/inculpat; declarație martor G; declarația numitului; proces-verbal întocmit de lucrătorii de poliție; procese-verbale de redare a convorbirilor și comunicări lor telefonice interceptate și înregistrate în baza ordonanțelor provizorii emise de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Serviciul Teritorial București și confirmate ulterior prin autorizațiile emise de către judecător.
A concluzionat instanța de fond că declarația de recunoaștere a inculpatului se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză și formează convingerea că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor penale puse pe seama sa prin actul de sesizare a instanței și care în drept, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 și art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Având în vedere faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine de recunoaștere și regret, gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, împrejurările și urmările acestora, precum și celelalte criterii de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, prima instanță a apreciat că scopul educativ și preventiv al sancțiunii ce urmează a fi aplicată acestuia, poate fi atins prin aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege (deci cu reținerea de circumstanțe atenuante) dar, cu executare în regim de detenție.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepselor aplicate, Parchetul solicitând majorarea, iar inculpatul arătând că se impune reducerea acesteia.
Analizând motivele apelurilor declarate în cauză și verificând hotărârea pronunțată de instanța de fond, precum și probele administrate în cauză, în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel, Curtea constată și reține că hotărârea pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală este legală și temeinică, iar apelurile declarate în cauză sunt nefondate.
Sentința penală nr.35 din 16 ianuarie 2009 a Tribunalul București - Secția a II-a Penală este legală și temeinică, apelurile declarate în cauză sunt nefondate, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.379 pct.1, lit.b Cod procedură penală, vor fi respinse ca atare.
Considerentele de fapt și de drept avute în vedere de C la pronunțarea acestei decizii sunt următoarele:
Prin hotărârea penală mai sus menționată, Tribunalul Bucureștil -a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 și art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal; a făcut aplicația art.65 raportat la art.64 lit.a și lit.b Cod penal, interzicând inculpatului aceste drepturi, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale, cu aplicarea art.71-64 lit.a și b Cod penal.
Prin aceeași hotărâre, s-a dispus expulzarea inculpatului, precum și confiscarea cantității de 2200,5 grame opium rămasă în urma efectuării analizelor de laborator, iar în conformitate cu dispozițiile art.169 Cod procedură penală, s-a dispus restituirea către inculpat unui aparat de telefon și cartelele aferente.
Curtea constată că prima instanță a făcut o analiză temeinică, critică și judicioasă a probelor administrate în cauză, a avut în vedere toate apărările inculpatului, din toate acestea rezultând vinovăția acestuia.
Apelul Parchetului este nefondat, având în vedere că pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului este corectă.
Instanța de fond i-a aplicat inculpatului circumstanțe atenuante, reținând că anterior comiterii infracțiunii, acesta a avut o bună conduită în societate, nu a mai fost condamnat sau sancționat, a recunoscut și a regretat comiterea faptelor, iar o pedeapsă de 10 ani, chiar dacă ar reprezenta minimum special prevăzut de lege, este deosebit de severă,în raport de circumstanțele personale și circumstanțele reale în care a fost comisă infracțiunea.
Astfel fiind, critica Parchetului în apelul declarat nu poate fi primită de C care va menține dispoziția primei instanțe.
Toate apărările inculpatului au fost verificate și analizate, din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză (procese-verbale întocmite de organele de poliție, autorizații de interceptare, procese verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor, procese verbale de percheziție, raport de constatare tehnico științifică, declarația martorului G, declarația denunțătorului, declarații inculpat) s- ajuns la concluzia certă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Susținerile și apărările inculpatului, nu au niciun suport juridic, dar nici probator, astfel încât toate dovezile existente la dosarul cauzei arată că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa.
Prin urmare, hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală, temeinică și corectă.
Inculpatul a criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond în raport de cuantumul pedepsei aplicate, Curtea constatând că și această critică este nefondată.
Sancțiunile de drept penal se aplică pentru restabilirea ordinii de drept încălcate, constrângerea și reeducarea infractorului, context în care, instanța fondului - procedând la individualizarea judiciară a pedepsei - operațiune, de altfel, extrem de complexă, adaptează pedeapsa la nevoile de apărare socială, în raport cu gravitatea abstractă (sau concretă) a faptei, cât și cu periculozitatea infractorului, pentru a asigura îndeplinirea funcțiilor și scopului respectivei pedepse.
Pornind de la aceste repere - expres consacrate de dispozițiile art.72 Cod penal coroborate cu dispozițiile art.52 Cod penal - instanța care a judecat fondul cauzei a realizat o justă individualizare a sancțiunii aplicate inculpatului, pedeapsa de 7 ani închisoare, pe care acesta urmează să o execute în regim de detenție, reflectând atât gradul de pericol social al faptei, cât și periculozitatea și capacitatea de reeducare a inculpatului, în favoarea căruia judecătoria a reținut drept circumstanțe favorabile împrejurarea că nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine de recunoaștere și regret, gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, împrejurările și urmările acestora, precum și celelalte criterii de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, apreciindu-se că scopul educativ și preventiv al sancțiunii aplicate acestuia, poate fi atins prin aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege (deci cu reținerea de circumstanțe atenuante) dar, cu executare în regim de detenție.
Pentru toate aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art.379 pct.1, lit.b Cod procedură penală, urmează a respinge, ca nefondate, apelurile promovate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și al inculpatului.
În conformitate cu prevederile art.383 alin.2 Cod procedură penală, constatând că temeiurile care au stat la baza luării arestării preventive nu s-au schimbat, Curtea va menține starea de arest a inculpatului și va deduce din pedeapsa aplicată durata executată, la zi.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul interpretului de limbă bulgară să se avanseze din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul împotriva sentinței penale nr.35 din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Menține starea de arest a inculpatului și deduce din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive de la 27.08.2008, la zi.
Obligă apelantul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei, onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției, precum și echivalentul a 15 ore, reprezentând onorariul interpretului de limbă bulgară.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 12 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - --- ---
GREFIER,
- -
Red.
Dact./
Ex.3
Red. --II.
Președinte:Lavinia LefteracheJudecători:Lavinia Lefterache, Ion Tudoran Corneliu Bogdan
