Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 70/2009. Curtea de Apel Brasov

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

Secția penală și pentru cauze cu minori

DECI ZIA PENALĂ NR. 70/AP Dosar nr-

Ședința publică din data de 16 octombrie 2009

Completul de judecată compus din:

PREȘEDINTE: Constantin Epure JUDECĂTOR 2: Alina Constanța Mandu

Judecător: - -

Grefier: - -

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul G împotriva sentinței penale nr. 897/S din 4 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.

Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedură îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 30 septembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 8 octombrie 2009, apoi la 15 octombrie 2009 și apoi pentru data de astăzi, 16 octombrie 2009.

Asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr.897/S/04.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, s-a dispus achitarea inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (două acte materiale), apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

Prin aceeași hotărâre, s-a dispus, în baza aceluiași temei de drept, achitarea inculpatului G sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal ( două acte materiale ).

Având în vedere decesul inculpatului (fost ), s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin 2 din Legea nr. 143/2000.

S-a mai dispus, în baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, confiscarea a 80 comprimate de ecstasy, ridicate la data de 03.02.2005 de la inculpatul, sigilate cu sigiliul tip nr. 50107, aflate la Camera de Corpuri Delicte, și precursori a și, în baza art. 18 din Legea nr. 143/2000, distrugerea drogurilor, cu păstrarea obligatorie de contraprobe.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, rin p. rechizitoriul întocmit la data de 24.02.2005 de Ministerul Public -DIICOT - Biroul Teritorial Brașov, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art.2 alin.2 din 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (2 acte materiale și a fost pusă în mișcare acțiunea penală și au fost trimiși în judecată în stare de libertate inculpații G- pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc și de mare risc prevăzută de art.2 alin.l și 2 din 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (2 acte materiale) și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzute de art.2 alin.2 din 143/2000.

Totodată, s-a dispus neînceperea urmării penale față de colaboratorul desemnat în cauză sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 2 alin.2 din 143/2000 întrucât acesta a procurat drogurile de la învinuiții -. și în baza autorizației emise de procuror.

Prin sentința penală nr.221/05.04.2006 Tribunalul Brașova hotărât achitarea inculpaților și G, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri. Prin aceeași hotărârea s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală, deoarece în cursul procesului penal a intervenit decesul inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, criticând-o sub aspectul netemeiniciei privind soluția de achitare a inculpaților și G. Hotărârea a fost atacată și de către inculpatul G, critica acestuia vizând temeiul de drept al soluției de achitare, acesta considerând că achitarea trebuia dispusă în baza art.10 lit.a Cod procedură penală.

Prin decizia penală nr. 334/27.11.2006 Curtea de APEL BRAȘOVa respins apelurile declarate și a menținut sentința Tribunalului Brașov, ca legală și temeinică.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, criticând-o sub aspectul greșitei mențineri a soluției de achitare a celor doi inculpați. De asemenea, a declarat recurs și inculpatul G, recurs motivat la fel ca apelul declarat împotriva hotărârii Tribunalului Brașov.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr.2346/02.05.2007, a admis recursurile declarate, a casat ambele hotărâri și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Brașov, în cadrul rejudecării urmând a fi completat probatoriul, indicându-se faptele și împrejurările ce ar duce la justa soluționare a cauzei, cât și prin ce anume mijloace de probă.

În cadrul rejudecării, Tribunalul Brașov a administrat următoarele probe:

- adresă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Brașov, din care rezultă că numitul nu a fost urmărit, reținut sau arestat de unitățile DIICOT - Serviciul Teritorial Brașov pentru infracțiuni prevăzute de Legea nr.143/2000 în intervalul decembrie 2004 (de la înființarea DIICOT) - 2005; în cuprinsul aceleași adrese procurorii DIICOT au considerat că nu este de competența lor să asigure deplasarea la instanță a investigatorului acoperit "" și a colaboratorului "", deoarece nu dispun de prerogative legale pentru a aduce o persoană în fața instanței de judecată împotriva voinței acesteia (fila 28 dosar).

- adresă la ROMANIA SA, prin care s-a solicitat comunicarea listingurilor convorbirilor telefonice purtate de la numărul 0723.218.012 (telefonul aparținând numitei ) în data de 03.02.2005; listingul convorbirilor telefonice purtate de la un număr de telefon 0722.537.507 ( abonat ) în perioada 01.01.2005 - 05.02.2005; listingul convorbirilor telefonice purtate de pe numerele de telefon 0723.218.012 ( telefon aparținând numitei ) și 0722.537.507 ( abonat ) în perioada 17.03.2004 - 13.03.2004; compania de telefonie mobilă a răspuns că informațiile cu privire la apelurile efectuate de către utilizatorii sunt stocate și accesibile pentru perioada ultimilor 2 ani, astfel încât la data la care s-a solicitat acest lucru ( 26.11.2007) nu dețineau date cu privire la apelurile efectuate de la posturile mobile indicate mai sus.

- s-a reușit aducerea în instanță în vederea audierii atât a investigatorului acoperit "" cât și a colaboratorului "" deconspirat de către Înalta Curte de Casație și Justiție ca fiind una și aceeași persoană cu numitul.

- ca urmare a audierii investigatorului acoperit, în condițiile speciale de procedură penală privind această categorie de participanți la procesul penal (fila 57 - 59 dosar ), acesta și-a amintit cu siguranță că în anul 2004 fost desemnat investigator acoperit cu numele de "" și că trebuia să cumpere de la colaboratorul "" droguri și în măsura în care împrejurările o impuneau să cumpere și de la alte persoane; nu i-a cunoscut niciodată pe niciunul dintre inculpați și nici nu a cumpărat vreodată de la ei droguri,

- investigatorul și-a amintit că din câte i-a spus colaboratorul său inculpatul i-ar fi dat acestuia o țigară conținând marijuana, țigară pe care a luat-o de la colaborator și a predat-o pentru a fi expertizată; în aceeași manieră, știe că inculpatul i-ar fi dat colaboratorului și o pastilă de ecstasy,

- investigatorul nu a participat la nicio întrunire între colaboratori și inculpații și, de altfel, colaboratorul i-a spus că nu a auzit niciodată pronunțat numele de și a auzit doar porecla "",

- investigatorul nu aluat parte la inițierea și organizarea flagrantului în ceea ce îl privește pe inculpatul,

- investigatorul nu și-a amintit dacă i-a comandat colaboratorului "" o cantitate mai mare de ecstasy, însă în urma întrebărilor puse și-a amintit că a primit o sumă mare de bani pentru achiziționarea de droguri (aproximativ 10 pastile), despre care însă nu își amintește de la cine anume au fost luate de către colaborator; la momentul la care investigatorul a intrat în posesia acestor 10 pastile, numitul "" nu intrase încă în filieră, el a apărut în momentul în care nu mai aveau de la cine să cumpere ecstasy sau alte droguri,

- investigatorul a precizat că nu își mai amintește amănuntele legate de acțiunile din 2004, deoarece, între timp a participat la mai multe misiuni și a trecut deja o perioadă mare de timp,

- investigatorul "" a declarat că nu s-a prezentat în instanță la prima judecată deoarece a primit mesaje de amenințare și a fost dezamăgit de modul în care a decurs cercetarea penală, precum și pentru faptul că a fost parțial deconspirat,

- investigatorul a refuzat să răspundă la întrebarea legată de colaboratorul "", în sensul dacă acesta a avut problemele cu drogurile anterior sau în timpul misiunii sale (consum sau trafic de droguri).

- la solicitarea inculpatului și în conformitate cu îndrumările instanței de recurs a fost audiat martorul (fila 66 dosar), care a declarat că în cursul anului 2005, în timp ce se afla în Penitenciarul Codlea, i s-a propus de către procurorul și de către un polițist să declare că îl știe pe dinainte de a fi arestat și că știa despre el că se ocupă cu traficul de droguri; a refuzat acest lucru, deoarece nu îl cunoscuse pe înainte de perioada de detenție,

- același martor a precizat că a dat o declarație și la Parchet în sensul celor arătate în instanță și că nu a luat legătura cu inculpatul după momentul eliberării sale din penitenciar, nu au același cerc de prieteni și cunoștințe,

- după efectuarea demersurilorîn vederea audierii numituluicu datele persoanele de la dosar (după ce a fost deconspirat de către Înalta Curte de Casație și Justiție) s-a reușit aducerea lui în instanță (la momentul demersurilor el locuia legal în Germania, fiind administrator al unei mici afaceri de familie - fila 71 dosar),

- conform încheierii de ședință din data de 19.11.2008, instanța i-a adus acestui martor la cunoștință dispozițiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și considerentele care au stat la baza deconspirării sale de către instanța de recurs, constatându-se în aceste condiții că martorul este una și aceeași persoană cu colaboratorul folosit de organele de poliție în faza de urmărire penală,

- martorul nu a fost audiat în sala de judecată ci în încăperea special amenajată pentru audierea martorilor sub acoperire, toate părțile fiind de acord cu această modalitate, în condițiile în care în primul ciclu procesual acest martor a solicitat în mod expres să i se aplice dispozițiile cu privire la audierea martorilor sub acoperire,

- martorul a precizat că s-a prezentat de bună voie la instanță, după ce a fost căutat la domiciliul său din Germania de către autoritățile judiciare, aflând că s-a dispus o comisie rogatorie cu privire la audierea sa,

- după ce i s-au adus la cunoștință dispozițiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, martorul a declarat că nu dorește să dea declarație, deoarece consideră că se autoincriminează, dat fiind statutul său de colaborator oferit de organele de cercetare penală în timpul urmăririi penale și implicarea sa în acțiunile de cumpărare și respectiv vânzare de droguri; de asemenea, a precizat că a primit amenințări indirecte din partea inculpaților din dosar,

- martorul a refuzat să dea declarație și în condițiile în care s-ar fi aplicat procedura prevăzută de art.86/2 alin.1 și 3 Cod procedură penală, precizând că el se consideră în continuare protejat de către lege (așa cum i s-au oferit garanțiile în momentul în care a acceptat să fie colaborator), față de statutul avut la momentul desfășurării urmăririi penale,

- relativ la audierea martorului, martor care a rezultat din declarațiile inculpaților date în primul ciclu procesual, nici reprezentantul Ministerului Public și nici apărătorii inculpaților nu au insistat în audierea acestuia,

- nu s-au mai propus alte probe nici de către acuzare nici de către apărători.

Având în vedere probatoriul administrat în cauză, atât în primul ciclu procesual, cât și după casarea cu trimitere spre rejudecare, Tribunalul Brașova reținut, în esență, că declarația investigatorului acoperit "" nu a clarificat inadvertențele existente între rapoartele acestuia și ale colaboratorului său din dosarul de urmărire penală. Mai mult, acesta nu își mai amintește detalii legate de această misiune încredințată în anul 2004 și a făcut referiri vagi la scopul misiunii respective. Nu i-a cunoscut niciodată pe inculpații și, nu a cumpărat nimic de la ei niciodată, despre existența lor aflând doar prin intermediul colaboratorului "". Deși a precizat că își menține toate rapoartele și declarațiile date în cursul urmăririi penale, în condițiile în care la data audierii sale nemijlocite, acesta nu își mai amintește nimic din detaliile misiunii respective, Tribunalul Brașova apreciat că nu pot fi verificate înscrisurile respective sub aspectul stării de fapt, astfel încât nu s-a produs nicio modificare concludentă ca urmare a audierii acestuia.

Cu privire la colaboratorul "" instanța a constatat că acesta s-a prevalat de dreptul la tăcere, drept recunoscut de către Convenția Europeană a Drepturilor Omului atâta vreme cât martorul propus spre audiere apreciază că în declarația pe care ar putea să o dea în fața organelor judiciare s-ar putea autoincrimina. Tribunalul Brașova reținut faptul că la momentul la care organele de cercetare penală l-au folosit pe colaboratorul "", determinându-l să facă rost de droguri de la diverse persoane din municipiul B, acestuia i-au fost oferite garanții procesuale menite să îi asigure atât anonimatul, cât și protecția personală și a familiei sale. Modalitatea în care s-au desfășurat acțiunile organelor de cercetare penală a condus la posibilitatea (neprevăzută de colaborator) ca acesta să fie deconspirat, lucru care s-a și întâmplat prin hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Atât răspunsul oferit de către Biroul Teritorial DIICOT B, cât și refuzul investigatorului acoperit de a răspunde la întrebarea dacă colaboratorul a fost cercetat în legătură cu acțiuni ilicite pe linia traficului de droguri, prin raportare la faptul că procurorul de caz nu a dispus nici un fel de măsură procesuală cu privire la acesta în cursul urmăririi penale sau prin actul de sesizare a instanței (colaboratorul "" fiind persoana care a fost prinsă în flagrant împreună cu inculpatul în autoturismul acestuia din urmă lângă punga pastilelor de ecstasy), creează suspiciunea că acest colaborator a fost într-adevăr folosit de către organele de cercetare penală și că față de el s-au aplicat dispozițiile speciale prevăzute de Legea nr.143/2000.

În aceste condiții, chiar dacă deconspirarea colaboratorului "" a fost făcută de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Tribunalul Brașova considerat că acesta nu poate fi obligat, împotriva voinței sale și în condițiile speciale în care a fost folosit, să declare în prezentul proces. Acest martor nu este un martor ordinar, ci are un statut special, care a început din momentul în care procurorul l-a autorizat să fie colaborator și se va încheia odată cu încheierea definitivă a prezentului proces.

Astfel, lipsa declarației martorului (colaboratorul "") nu a adus nici un element de noutate în starea de fapt reținută de către instanță în primul ciclu procesual.

aceste elemente de fapt pe starea de fapt expusă în actul de sesizare, prima instanță a hotărât că, în ceea ce privește concludența, pe de o parte, și inexistența, pe de altă parte, a declarațiilor investigatorului "" și colaboratorului "", acestea vor fi avute în vedere la analiza probatoriului administrat prin raportare la fiecare dintre cei doi inculpați G și, stabilind că probatoriul administrat nu este suficient pentru stabilirea, dincolo de orice dubiu, că aceștia se fac vinovați de infracțiunile care li se impută.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul G-.

Criticile aduse de procuror, care se regăsesc în memoriul de la filele 4-5 dosar apel, vizează aspecte de netemeinicie raportat la soluția de achitare pronunțată de Tribunalul Brașov, apreciindu-se că este rezultatul unei eronate rețineri a stării de fapt și a unei interpretări greșite a probatoriului administrat în cauză. În dezvoltarea motivelor sunt invocate trei hotărâri CEDO cu privire la posibilitatea ca anumite probe să fie disimulate față de apărare, astfel încât să fie respectate drepturile fundamentale ale unui alt individ ori să fie salvgardat un interes public important. Pornind de la această practică, procurorul a menționat că activitatea investigatorului sub acoperire și a colaboratorului acestuia s-a desfășurat sub coordonarea procurorului de caz și se circumscrie unei acțiuni de interes public. Chiar dacă investigatorul sub acoperire a declarat că nu-și mai aduce aminte amănuntele legate de acțiunile lui din anul 2004, deoarece între timp a participat la mai multe misiuni și a trecut o perioadă mare de timp, elementele de fapt desprinse din declarațiile acestuia, coroborate cu cele desprinse din celelalte probe administrate în cauză, contribuie la stabilirea stării de fapt și a vinovăției inculpaților și. De asemenea, s-a făcut vorbire și de activitatea desfășurată de colaboratorul investigatorului sub acoperire, iar coordonarea activității acestuia atât de către polițistul sub acoperire, cât și de către procuror, s-a apreciat că oferă garanții rezonabile despre buna-credință a acestuia.

Apelul declarat de inculpatul G- a vizat greșita reținere, de către Tribunalul Brașov, a temeiului de drept al achitării, respectiv cel prevăzut de art.10 alin.1 lit.d pr.pen. În opinia apelantului-inculpat - opinie dezvoltată în cuprinsul memoriului cu motivele de apel - temeiul achitării ar fi trebuit să fie cel prevăzut de art.10 alin.1 lit.a pr.pen. respectiv fapta nu există, susținând că împotriva sa nu există nicio probă, nici un indiciu măcăr, cu privire la săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art.371 alin.2 pr.pen. Curtea, în baza art.379 pct.2 lit.a pr.pen. va admite apelul inculpatului G-, însă sub un alt aspect decât cel invocat de acesta, iar potrivit art.373 pr.pen. va extinde efectele apelului și cu privire la inculpatul, urmând a desființa sentința apelată sub aspectul temeiului achitării pentru fiecare dintre infracțiunile re ținute în sarcina celor doi inculpați prin actul de sesizare. Pe cale de consecință, în baza art.379 pct.1 lit.b pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, în primul rând, criticile aduse de procuror sunt nefondate, soluția adoptată de Tribunalul Brașov în reținerea stării de fapt fiind la adăpost de orice critică.

Cu privire la acuzațiile ce i se aduc inculpatului G-.

Din cuprinsul raportului întocmit de investigatorul sub acoperire "" la data de 01.03.2004, raport aflat la fila 26, rezultă că, telefonic, colaboratorul "" i-a spus acestuia că îi va facilita cumpărarea a 2 sau 3 pastile de ecstasy contra sumelor de 300.000 sau 400.000 ROL /bucata, fără a-i indica - în concret sau prin oferirea unor indicii - persoana de la care va aduce pastilele.

Același investigator sub acoperire a întocmit raportul din data de 22.03.2004 aflat la fila 27, din cuprinsul acestuia rezultând că la data de 12.03.2004 acesta i-ar fi dat colaboratorului său suma de 800.000 ROL pentru a cumpăra de la numitul două comprimate (pastile). În continuare, investigatorul sub acoperire "" a arătat că în 22.03.2004, în jurul orei 17:00, ar fi fost sunat de către colaboratorul său care i-ar fi cerut să meargă la restaurantul colaboratorului, deoarece ar fi avut să-i dea "ceva". Când a ajuns, în biroul colaboratorului, s-ar fi aflat și prietena lui,. Colaboratorul 1-ar fi chemat afară din birou și i-ar fi dat investigatorului acoperit două comprimate de culoare verzuie cu inimioară pe ele, acestea fiind învelite în celofan. Cu acea ocazie, colaboratorul i-ar fi spus investigatorului sub acoperire că acestea (cele două comprimate) ar fi fost aduse de care le-ar fi procurat din

Cu toate acestea, din declarația martorului cu identitate atribuită "" - colaboratorul autorizat de procuror la solicitarea investigatorului acoperit - rezultă că nu i-ar fi cerut investigatorului sub acoperire să vină la restaurantul său, fiind în prezența unei contradicții față de raportul menționat în alineatul precedent. Din declarația martorului cu identitate atribuită "" rezultă că luni, 22.03.2004, în jurul orelor 12.00 s-ar fi întâlnit cu și i-ar fi dat cele două pastile.

Cu privire la actul material din data de 30.03.2004, din cuprinsul raportului întocmit de investigatorul sub acoperire "" la data de 30.03.2004 și aflat la fila 30, rezultă că s-ar fi întâlnit la data de 30.03.2004 cu colaboratorul său la. internet în jurul orelor 22:00. După aproximativ 15 minute ar fi venit și inculpatul care i-ar fi dat colaboratorului un pachet de țigări LM. Ulterior colaboratoul a desfăcut pachetul care nu era sigilat și i-ar fi dat o țigară tip "LM " care avea capătul răsucit. Nu a observat dacă în pachet erau și alte țigări. Aceste aspecte au fostmenționate și în declarația investigatorului în fața procurorului de caz. Pe de altă parte, în condițiile audierii nemijlocite de către Tribunalul Brașov, investigatorul sub acoperire a menționat faptul că nu l-a cunoscut pe inculpatul ( fila 57 dosar instanță, în rejudecare) și nici nu-și amintește datele legate de misiunea din 2004 care-l privea pe acest inculpat. Mai mult, nu trebuie trecut cu vederea faptul că, în urma deconspirării, colaboratorul investigatorului s-a prevalat de dreptul la tăcere pentru a nu se autoincrimina.

Având în vedere aceste contradicții legate de cunoașterea sau nu de către investigator a inculpatului pentru ambele acte materiale imputate, legate de ora și locul în care s-ar fi întâlnit investigatorul sub acoperire și colaboratorul său pentru actul material din data de 22.03.2004, la care se adaugă

1. faptul că acest colaborator nu a fost percheziționat înainte de întâlnirea despre care se susține că ar fi avut loc în barul său în data de 22.03.2004 - important de reținut sub acest aspect este faptul că, în data de 03.02.2005, la ora 10:15, la sediul B același colaborator "" a fost percheziționat înainte de a se întâlni cu inculpatul, fiind supravegheată operativ întâlnirea dintre acesta și inculpatul, aspecte asupra cărora se va reveni infra în cadrul procesului de analiză a probelor ce-l vizează pe acest inculpat,

2. faptul că nu a fost realizată o supraveghere operativă de către procuror a activităților desfășurate,

3. cât și faptul că martorul a menționat în declarația dată în 02.11.2005 la Tribunalul Brașov ( vol.III, fila 81 dosarul din primul ciclu procesual) că (colaboratorul investigatorului sub acoperire, deconspirat de ÎCCJ în recurs) era în relații conflictuale cu inculpatul, criticile aduse de procuror hotărârii primei instanțe sunt nefondate, deoarece dubiul profită întotdeauna inculpatului.

În argumentare, Curtea constată - trecând peste contradicțiile legate de oră și loc - că nu se poate stabili cu certitudine de la cine a procurat colaboratorul investigatorului sub acoperire cele două comprimate de extasy. Mai mult, la toate aceste elemente se adaugă și cele legate de faptul că, la termenul de judecată din data de 19.11.2008, în rejudecare, în fața Tribunalului Brașov, martorul ( colaboratorul "") a declarat că nu dorește să dea declarație, deoarece consideră că se autoincriminează, dat fiind statutul său de colaborator oferit de organele de cercetare penală în timpul urmăririi penale și implicarea sa în acțiunile de cumpărare și respectiv vânzare de droguri.

De asemenea, nu pot fi trecute cu vederea răspunsul oferit de către Biroul Teritorial DIICOT B, cât și refuzul investigatorului acoperit, de a răspunde la întrebarea dacă colaboratorul său "" a fost cercetat în legătură cu acțiuni ilicite privind traficul de droguri, prin raportare la două aspecte: (1) faptul că procurorul de caz nu a dispus nici un fel de măsură procesuală cu privire la acesta în cursul urmăririi penale sau prin actul de sesizare a instanței și (2) din declarațiile inculpaților și ale martorului rezultă că ar fi avut afaceri judiciare pe linie de droguri.

În aceste condiții, neputându-se stabili fără putință de tăgadă că inculpatul -. ar fi autorul infracțiunii de trafic de droguri de risc și de mare risc prevăzută de art. 2 alin.l și 2 din Legea nr. 143/2000 pentru actele materiale din 22.03.2004 și 30.03.2004, în mod corect prima instanță a făcut aplicarea principiului de drept "in dubio pro reo" și a dispus achitarea inculpatului -.

Pe de altă parte, Curtea nu poate trece cu vederea faptul că aceste droguri au existat, au avut o existență materială, palpabilă, fapt demonstrat de rapoartele de constatare tehnico-științifică de natură chimică întocmite de Laboratorul de Analize Fizico-Chimice din cadrul al IGPR B, rapoartele de expertiză tehnico-științifică nr. - din 23.03.2004 și nr. - din 1.04.2004 evidențiind că probele înaintate spre analiză conțin ca substanță activă 3,4 -methylenedioxy - metamfetaină () și respectiv rezină de cannabis.

Or, stabilindu-se că inculpatul -. nu este autorul infracțiunii de trafic de droguri de risc și de mare risc imputate de procuror, atunci, în mod cert, altcineva este autorul infracțiunii/infracțiunilor pentru care a fost acuzat acest inculpat, iar temeiul de drept care se impune a fi reținut la soluția de achitare dispusă față de acest inculpat nu este cea prevăzută de art.10 alin.1 lit.d pr.pen. ci cea menționată de art.10 alin.1 lit.c pr.pen. În acest sens, trebuie observat că legiuitorul a stabilit o ordine pentru cazurile în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată, acestea urmând a fi analizate pe rând.

Astfel, organele judiciare trebuie să stabilească:

- mai întâi dacă fapta există, în caz contrar făcându-se aplicarea art.10 alin.1 lit.a pr.pen. Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că faptele imputate inculpatului G- există, Tribunalul reținând în mod corect și înlăturând apărarea acestuia în sensul constatării inexistenței faptei pentru care acesta a fost trimis în judecată,

- ulterior, trebuie verificat dacă fapta este prevăzută de legea penală, în caz contrar făcându-se aplicarea art.10 alin.1 lit.b pr.pen. Or, aceste fapte sunt reglementate de Legea nr.143/2000,

- în continuare, trebuie stabilit dacă fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, aspect care nu comportă analiză prin raportare la amploarea fenomenului și cantitățile menționate în actul de inculpare,

- următorul pas este cel al verificării dacă fapta a fost săvârșită de de inculpate, în caz contrar făcându-se aplicarea art.10 alin.1 lit.c pr.pen. Considerentele de mai sus conduc, fără echivoc, la faptul că inculpatului G- nu i se poate imputa participarea la traficul cu drogurile menționate în actul de inculpare, dubiul profitându-i acestuia, chiar Tribunalul Brașov reținând, la fila 14 din sentință, că eea ce nu este însă dovedit fără dubiu este implicarea acestuia în calitate de traficant în actele de vânzare - cumpărare de droguri din datele de 23.04.2004 și 30.03.2004.

În aceste condiții, fiind în prezența unui caz în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată, nu se mai putea trece la analiza următorului caz dintre cele reglementate de art.10 alin.1 pr.pen. astfel că temeiul achitării în ceea ce-l privește pe acest inculpat nu este cel reținut de prima instanță, respectiv art.10 alin.1 lit.d pr.pen. ci art.10 alin.1 lit.c pr.pen.

II. Cu privire la acuzațiile ce i se aduc inculpatului

În privința actului material din data de 14.09.2004 ce i se impută inculpatului, în mod corect prima instanță a hotărât că elementele de fapt desprinse din probele administrate nu sunt suficiente pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului referitor la această faptă. Contradicțiile existente între declarațiile martorilor "" - investigatorul sub acoperire și "" - colaboratorul investigatorului, respectiv inadvertențele dintre declarația martorului "" care nu a primit de la colaboratorul său relații cu privire la furnizorul drogurilor și declarația colaboratorului "" care îl descrie pe acest furnizor în mod amănunțit, această din urmă declarație nefiind susținută sub aspectul evidențiat nici de raportul din 14.09.2004 întocmit de investigatorul acoperit - fila 33, conduc la concluzia că criticile aduse de procuror sunt nefondate. Nu trebuie trecut cu vederea faptul că investigatorul sub acoperire a declarat în fața Tribunalului Brașov că nu l-a cunoscut niciodată pe inculpatul, iar colaboratorul i-ar fi spus că nu a auzit niciodată pronunțat numele de, ci doar de o persoană poreclită ""; de asemenea, investigatorul nu a participat la nicio întrunire dintre colaborator și acest "" (fila 58, primul alineat, dosar Tribunalul Brașov în rejudecare). Mai mult, la toate aceste elemente se adaugă și cele legate de faptul că, la termenul de judecată din data de 19.11.2008, în rejudecare, în fața Tribunalului Brașov, martorul ( colaboratorul "") a declarat că nu dorește să dea declarație, deoarece consideră că se autoincriminează, dat fiind statutul său de colaborator oferit de organele de cercetare penală în timpul urmăririi penale și implicarea sa în acțiunile de cumpărare și respectiv vânzare de droguri.

În privința actului material din data de 03.02.2005, Curtea reține că motivarea Tribunalului Brașov este una corectă, fiind la adăpost de criticile aduse de procuror.

Fără a mai face analiza modului de sesizare a procurorului, dată fiind lipsa autorizațiilor de folosire a investigatorului sub acoperire și colaboratorului său, Tribunalul Brașov făcând o dezvoltare judicioasă a acestor aspecte ( pagina 21 din hotărâre ), Curtea reține, în afară de considerentele primei instanțe, modul defectuos de organizare a flagrantului.

Astfel,

1. martorul a menționat în declarația dată în 02.11.2005 la Tribunalul Brașov ( vol.III, fila 81 dosarul din primul ciclu procesual) că (colaboratorul investigatorului sub acoperire, deconspirat de ÎCCJ în recurs) era în relații conflictuale cu inculpatul, era implicat în afaceri judiciare cu droguri și i-ar fi organizat un flagrant "unuia ",

2. nu trebuie trecut cu vederea răspunsul oferit de către Biroul Teritorial DIICOT B, cât și refuzul investigatorului acoperit, de a răspunde la întrebarea dacă colaboratorul său "" a fost cercetat în legătură cu acțiuni ilicite privind traficul de droguri, procurorul de caz nedispunând nici un fel de măsură procesuală cu privire la acesta în cursul urmăririi penale sau prin actul de sesizare a instanței,

3. deși la fila 40 există procesul-verbal de efectuare a percheziției corporale a numitului "" - nu se folosește termenul de colaborator al investigatorului sub acoperire pentru motivele corect expuse de Tribunalul Brașov la pagina 21 din hotărâre - din cuprinsul proceselor-verbale de la filele 41 și 42-44 rezultă că numitul "" s-a deplasat pe anumite străzi din municipiul B cu un autoturism marca Opel înmatriculat sub nr.-, autoturism care nu a fost verificat anterior organizării flagrantului. În cuprinsul procesului-verbal de la fila 42, se menționează că: " La ora 11:02, pe strada supravegheată a oprit autoturismul Opel cu nr.-. Ulterior, o persoană de sex masculin a coborât din autoturismul Opel și a urcat, fără a avea nimic vizibil asupra sa, în mașina învinuitului (inculpatul - ) pe scaunul din dreapta față. La scurt timp, persoana respectivă a ieșit din mașină, fără a avea nimic vizibil asupra sa, a urcat în autoturismul Opel de unde a revenit imediat și a urcat iarăși în autoturismul Audi, tot fără a avea nimic vizibil asupra sa",

plecând de la aceste aspecte, chiar dacă în cuprinsul procesului-verbal de la fila 41 se menționează faptul că numitul "" nu s-a întâlnit cu nicio persoană pe durata supravegherii de la distanță, iar în cuprinsul procesului-verbal de la fila 42 se menționează, în două rânduri, că numitul "" nu avea "nimic vizibil asupra sa", țipla sertizată din nzlon transparent care s-a găsit lângă schimbătorul de viteze din mașina condusă de inculpatul putea fi adusă și pusă, astfel cum a susținut și inculpatul, de către numitul "".

În aceste condiții, neputându-se stabili fără putință de tăgadă că inculpatul ar fi autorul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 pentru actele materiale din 14.09.2004 și 03.02.2005, în mod corect prima instanță a făcut aplicarea principiului de drept "in dubio pro reo" și a dispus achitarea inculpatului.

Pe de altă parte, Curtea nu poate trece cu vederea faptul că aceste droguri au existat, au avut o existență materială, palpabilă, fapt demonstrat de rapoartele de constatare tehnico-științifică de natură chimică întocmite de Laboratorul de Analize Fizico-Chimice din cadrul al IGPR

Având în vedere aspectele de mai sus, Curtea va face aplicarea art. 373 pr.pen., extinzând efectele apelului inculpatului și cu privire la inculpatul și, pentru considerentele expuse supra, va reține ca temei de drept care se impune a fi reținut la soluția de achitare dispusă față de acest inculpat art.10 alin.1 lit.c pr.pen.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Văzând și dispoziile art.192 alin.3 pr.pen.

Pentru aceste motive,

În numele legii

Decide:

În baza art. 379 pct. 2 lit. a pr.pen. admite apelul declarat de inculpatul G- împotriva sent inței penale nr. 897/S/04.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, extinde efectele apelului și cu privire la inculpatul și desființează sentința apelată sub aspectul temeiului achitării pentru fiecare dintre infracțiunile re ținute în sarcina celor doi inculpați prin actul de sesizare.

Rejudecând în aceste limite,

Schimbă temeiul achitării pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina celor doi inculpați prin actul de sesizare, din art.10 alin.1 lit.d pr.pen. în art.10 alin.1 lit.c pr.pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art.379 pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.

În baza art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16.10.2009.

Președinte, Judecător,

- - - C -

Grefier

- -

Red.CE/30.11.2009

Tehnoredact.DS/03.12.2009/4 ex.

Jud.fond.

Președinte:Constantin Epure
Judecători:Constantin Epure, Alina Constanța Mandu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 70/2009. Curtea de Apel Brasov