Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 70/2009. Curtea de Apel Constanta

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 70/

Ședința publică din data de 15 septembrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Zoița Frangu

JUDECĂTOR 2: Daniel Dinu

Grefier - - -

Ministerul Publica fost reprezentat prin Procuror -

S-au luat în examinare apelurile penale declarate de:

-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚAși

- inculpatul - domiciliat în municipiul Pitești, Strada -, -.7, Sc.C, Ap.8, județul A, împotriva sentinței penale nr.81 din data de 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.2 din Legea nr.143/2000.

În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:

- apelantul inculpat și intimat personal și asistat de apărătorul ales al acestuia -avocat 88385/2009, emisă de Baroul d e Avocați C - Cabinet Individual de Avocat.

Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.

Curtea, în conformitate cu disp.art.70 alin.2 Cod procedură penală, aduce la cunoștință inculpatului, dreptul de a nu face declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.

Apelantul inculpat și intimat, având cuvântul, precizează că nu dorește să fie ascultat de instanța de apel, senms în care s-a încheiat proces verbal și s-a atașat la dosarul cauzei.

În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.

Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.366 Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.374-377 Cod procedură penală.

Procurorul, având cuvântul cu privire la apelul declarat de parchet, precizează că principala critică pe care o aduce hotărârii instanței de fond este aceea a greșite schimbări juridice a faptei dedusă judecății din art.4 al.1 din Legea nr.143/2000 în art.2 al.2 din Legea nr.143/2000, încadrare nouă care în opinia sa atrage caracterul nelegal și netemeinic al hotărârii pronunțate care este în contradicție flagrantă cu probatoriul administrat.

De asemenea, arată că, această cauză a fost dedusă judecății inițial, pe rolul tribunalului, fiind administrate probatorii pe care le-a ignorat. A reținut Tribunalul Constanța că nu există probe pe baza cărora să se poată concluziona că inculpatul a traficat, respectiv a vândut altor persoane, 14 comprimate de, drog de mare risc, în perioada noiembrie 2003 - 03 martie 2004.

Precizează că în fața Tribunalului Argeșa fost audiată martora, declarația acesteia fiind deasupra oricărui dubiu, martora fiind audiată la data de 10 august 2004 și potrivit încheierii Înaltei Curți de casație și Justiție, proba fiind utilă și urmând a fi valorificată de instanțele ulterioare, aflată la fila 72 din dosarul Tribunalul Argeș, dosar nr.990/2004.

Martora arată că "drogurile găsite asupra mea erau cumpărate de la inculpat, cumpăram 2-4 pastile de la inculpat, în fiecare week-end".

Declarația dată de martoră este mult mai amplă, pe două file și redă amănunțit relația pe care a avut-o cu inculpatul în procurarea acestor droguri.

Depozițiile acestei martore date în cursul urmăririi penale dar și în cursul judecății se coroborează cu: înregistrările audio, procesele verbale de redarea convorbirilor telefonice purtate de martoră cu inculpatul, încheiate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, procesul verbal de surprindere în flagrant cu planșe foto, a inculpatului dar și declarația martorului cu identitate ascunsă -, înlăturată în mod nejustificat de Tribunalul Constanța.

Tribunalul a făcut trimitere la o decizie a Curții Europene care ar sancționa o urmărire penală întemeiată pe o singură depoziție a unui martor cu identitate protejată.

Apreciază că nu ne aflăm în această cauză și, nu poate opera această sancțiune respectiv aceea a înlăturării depoziției acestui martor atâta timp cât, atât la urmărire penală cât și în cursul judecății, au fost administrate probatorii care conduc la concluzia că inculpatul, în afara celor 2 grame de rezină de canabis pe care le avea asupra sa în momentul depistării și pe care le-a aruncat în în care a văzut că organele de poliție îi solicită legitimarea, a traficat și droguri de mare risc.

Pe cale de consecință, încadrarea juridică a faptei nu este corectă, în sensul că nu art.2 alin.3 din Legea nr.143/2000, este textul de lege în baza căruia urma să răspundă penal inculpatul ci, art.4 al.1 din Legea nr.143/2000, situație juridică în raport de care, solicită a fi reținută răspunderea penală a inculpatului, text de lege în raport de limitele sancționatoare care urmează a fi aplicate printr-o pedeapsă, inculpatului, ca o consecință a admiterii apelului declarat de procuror.

Revine și rectifică în sensul că solicită schimbarea încadrării juridice din art.4 al.1 din Legea nr.143/2000 în art.2 alin.2 Cod procedură penală.

Precizează că instanța nu s-a pronunțat cu privire la cererea de schimbarea încadrării juridice a faptei, formulată de procuror, procurorul solicitând reținerea art.2 al.1,2 Cod penal, situație care ar atrage desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Avocat, apărător ales al apelantului inculpat și intimat, având cuvântul cu privire la apelul declarat de parchet, apreciază că acesta este nefondat, motiv pentru care solicită ca atare, respingerea acestuia.

1.Este adevărat că a anumită critică a parchetului pe care o formulează împotriva hotărârii instanței de fond, cel puțin din punct de vedere tehnic-juridic, numai că, alta este consecința, alta decât cea pe care o are în vedere Ministerul Public.

În opinia sa, instanța de fond nu ar fi trebuit să dispună schimbarea încadrării juridice ci ar fi trebuit să dispună achitarea inculpatului pentru infracțiunea de trafic de droguri pentru că instanța de fond, așa cum de altfel a și constatat personal și a susținut în concluziile scrise, nu a avut din perspectiva probatoriului, nici un fel de element care să conducă la concluzia că, inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri.

Solicită a se observa că infracțiunea de deținere de droguri, cele 2 grame de canabis, considerată a fi absorbită în infracțiunea de trafic de droguri, împrejurare care a determinat instanța de fond determinând de altfel și apărarea, să solicite schimbarea încadrării juridice și nu soluția achitării pentru infracțiunea de trafic de droguri pentru actul material care, definește și caracterizează infracțiunea de deținere de droguri, în vederea consumului prevăzută de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000.

Motivele de apel nu aduc nici un element din perspectiva modificării argumentelor în susținerea nevinovăției inculpatului în legătură cu infracțiunea de trafic de droguri că, din probele administrate în această cauză în toate fazele procesuale, parchetul întorcându-se acum la primul ciclu procesual, respectiv Tribunalul Argeș, rezultă elemente din care rezultă că anumite probe și anume, cele care susțin acuzațiile privind comiterea infracțiunii de trafic de droguri, au fost administrate cu încălcarea disp.art.68 Cod procedură penală.

Potrivit art.64 alin.1 Cod procedură penală, în condițiile în care mijloacele de probă au fost obținute în mod ilegal, atunci, acestea nu vor putea fi folosite în procesul penal.

Instanța de apel a observat că acest dosar a fost format, instrumentat, chiar până la momentul procesual al începerii urmăriri penale, inclusiv, față de viitorul martor -.

Pentru art.4 din Legea nr.143/2000, la data de 28 noiembrie 2003, s-a început urmărirea penală împotriva lui. După momentul depistării acesteia și în timpul efectuării actelor de urmărire penală, în condiții pe care nu le-a putut elucida dar care pot fi presupuse, datorită urmărilor cu privire la situația judiciară a acestei foste învinuite, actul martor, organele de urmărire penală au reușit să obțină un denunț și colaborarea acestei persoane după care, în permanență sub controlul organelor de urmărire penală, a participat la încercările de a constitui un probatoriu de natură să conducă la concluzia că inculpatul se ocupă de trafic de droguri.

De fiecare dată însă și numai în legătură cu (niciodată în legătură cu alte persoane) și, de fiecare dată, denunțătoarea a fost însoțită și supravegheată de către același investigator sub acoperire, motiv pentru care așa se explică acțiunile din data de 27 noiembrie 2003, 07 decembrie 2003 și 12 decembrie 2003.

În toate aceste situații însă, probatoriul care stă la fundamentul acuzațiilor de trafic de droguri este același și în aceeași măsură de neconcludent, respectiv, declarațiile interesate, dar și contradictorii ale numitei; declarațiile, rapoartele sau procesele verbale întocmite de către investigatorul sub acoperire, care consemnează numai discuțiile dintre acesta și sau faptul că, inculpatul a fost contactat de către; înregistrările unor convorbiri telefonice din care rezultă că numita îi solicită inculpatului droguri, fără ca acesta să îi promită că i le va procura ci, dimpotrivă, rezultă refuzul de a procura droguri; înregistrări audio și video ambientale care, în urma vizionării, se dovedesc a fi complet irelevante din perspectiva dovedirii existenței faptei.

Toate acestea au fost construite interpretând greșit legea sau aplicând normele de procedură penală într-un mod nepermis.

În încheierea de ședință din data de 13 ianuarie 2006, instanța constată că nu există un act procedural în care să se consemneze actul procesual al începerii urmăririi penale, așa cum reglementează art.228 Cod procedură penală, în legătură cu persoana inculpatului sau în legătură, "in rem", cu săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000.

Există însă, așa cum a arătat deja, rezoluția din data de 28 noiembrie 2003, prin care a fost începută urmărirea penală față de pentru infracțiunea prevăzută de art.4 din Legea nr.143/2000.

Pe acest act procedural, procurorul dispune la data de 03 martie 2004, extinderea cercetărilor penale față de inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art.2 din Legea nr.143/2000, în temeiul disp.art.238 Cod procedură penală.

Solicită a se observa că procurorul nu s-a aflat în nici una din cele 3 situații enumerate restrictiv la art.238 Cod procedură penală, text care reglementează extinderea cercetărilor penale, fapte noi în sarcina învinuitului sau inculpatului, nefiind învinuit sau inculpat; împrejurări noi care pot duce la schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale (nu s-a schimbat încadrarea juridică a faptei prevăzută de art.4 din Legea nr.143/2000); date cu privire la participarea și a unei alte persoane la săvârșirea acelei fapte (adică la săvârșirea faptei pentru care a fost începută urmărirea penală, inculpatului reținându-i-se o altă infracțiune decât aceea pentru care începuse urmărirea penală).

Consideră că în această modalitate nelegală, dosarul format pentru o faptă săvârșită de către, s-a transformat într-un dosar în care a fost cercetat și trimis în judecată inculpatul.

2. Starea de nelegalitate care caracterizează obținerea probatoriului în legătură cu infracțiunea de trafic de droguri, vizează și acțiunile de investigare sub acoperire a lucrătorilor de poliție și a colaboratorilor acestora, precum și întinderea respectivelor activități, sub aspectul efectelor.

Invocă disp.art.64 alin.2 Cod procedură penală, disp.art.68 alin.1 Cod procedură penală și disp.art.68 alin.2 Cod procedură penală.

Legea nr.143/2000, dă posibilitatea polițiștilor care acționează ca investigatori sub acoperire, precum și colaboratorilor acestora, să procure droguri în vederea descoperirii activităților infracționale și a identificării persoanelor implicate în astfel de activități.

Examinând toate aceste norme de drept substanțial, dar și de drept procedural, se impune în opinia sa, o singură concluzie și anume aceea că, polițistul sau colaboratorul sub acoperire este îndrituit de lege numai să descopere o activitate infracțională și numai să identifice persoanele implicate. Acesta nu are dreptul să determine, să instige, să insiste, să-și folosească forța de capacitate asupra factorului volitiv al unei persoane (factor volitiv de multe ori deteriorat tocmai datorită consumului de droguri sau interesului persoanei de a-și proteja propria-i situație judiciară), în scopul de a obține un probatoriu suplimentar, dar în legătură cu o faptă mai gravă și care nu a fost săvârșită.

Așa cum rezultă din disp.art.22 alin.1 din Legea nr.143/2000, polițiștii sau colaboratorii sub acoperire, pot acționa numai în vederea descoperirii activităților infracționale, ceea ce înseamnă că legea are în vedere activitatea infracțională desfășurată până la momentul intervenției agentului autorității.

În situația în care, urmare activităților desfășurate de polițist, persoana depistată săvârșește și alte infracțiuni sau infracțiuni mai grave, tocmai datorită acțiunilor întreprinse de către agentul autorității, faptele care depășesc momentul intervenției polițistului nu pot fi reținute în sarcina celui cercetat, deoarece ele nu au fost comise în realizarea propriei rezoluții infracționale, neviciată de factori exteriori.

Pentru toate aceste considerente, administrarea de probe în mod nelegal și lipsa probelor cu privire la existența faptelor din data de 27 noiembrie 2003, 07 decembrie 2003 și 12 decembrie 2003, solicită a se constata că inculpatul nu a desfășurat activități de natură a caracteriza latura obiectivă a infracțiunii de trafic de droguri, așa cum este aceasta definită la art.2 din Legea nr.-.

3. În realitate, singura faptă care i se poate reține în sarcină inculpatului, este aceea săvârșită la data de 03 martie 2004 când a fost depistat cu 2 grame rezină de canabis, droguri pe care le deținea pentru consumul propriu.

Pentru aceste motive, solicită respingerea apelului declarat de parchet, ca nefondat.

Cu privire la apelul declarat de inculpat, declarat din perspectiva evidențierii abuzului la care a fost supus inculpatul la urmărirea penală pentru obținerea de probe și pentru a fi incriminat în legătură cu infracțiunea de trafic de droguri.

Ca o satisfacție pentru tot ceea ce a suferit, solicită admiterea apelului și a se constata că o astfel de faptă incriminată de legea penală nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni sau gradul de pericol social fiind extrem de redus și dacă se va ține seama și de circumstanțele personale ale inculpatului, de perioada îndelungată care a trecut de la momentul constatării infracțiunii, astfel încât, aplicarea unei sancțiuni cu sancțiuni cu caracter administrativ.

Solicită admiterea apelului, achitarea inculpatului în temeiul disp.art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."¹" Cod procedură penală cu consecința aplicării unei sancțiuni cu caracter administrativ pentru infracțiunea prevăzută de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.18¹Cod penal.

Contactul cu actul de justiție poate fi considerat suficient din perspectiva prevenției speciale.

Solicită a se avea în vedere faptul că este tânăr și nu s-a mai întâmplat să mai intre în lumea drogurilor.

Procurorul,având cuvântul cu privire la apelul declarat de inculpat, solicită respingerea acestuia, apreciind că nu se impune achitarea sa în temeiul disp.art.18¹Cod penal, nu aceasta este încadrarea, rămânând la opinia sa că art.2 al.1 și 2 din Legea nr.143/2000, era textul de lege în baza căruia trebuia să răspundă penal inculpatul.

Apreciază că probatoriile au fost administrate cu respectarea dispozițiilor legale, rezoluția infracțională a inculpatului este dovedită atât prin depozițiile martorei a cărei influențare s-a încercat în cursul primei judecăți în fond, existând o casetă dar și e-maiurile pe care martora le-a depus la dosar.

Martora a fost audiată în fața Tribunalului Argeș, depunând la termenul respectiv și e-maiurile pe care le-a primit de la inculpat, aflate la fila 60 și următoarele din dosarul Tribunalului Argeș, deosebit de relevante pentru că i se sugerează să trimită 2 plicuri, exact conținutul acestora, cui să fie înmânate, un plic avocatului, un plic la tribunal.

Martorii propuși în apărare de către inculpat nu au învederat fapte sau împrejurări care să demonstreze netemeinicia probelor administrare în acuzare ci, dimpotrivă, declarațiile martorilor și -, nu fac referire în mod concret la datele la care se rețin în rechizitoriu că au fost comise actele materiale de către inculpat, astfel că instanța nu-și putea fundamenta soluția pe depozițiile acestora.

Precizează că motivele de apel formulate de parchet sunt în contradicție cu solicitările inculpatului, prin apărător, referitoare la achitare și schimbarea încadrării juridice.

Pe cale de consecință, solicită respingerea apelului ca nefondat.

Apelantul inculpat și intimat, având cuvântul, în replică, precizează că procurorul a criticat hotărârea instanței de fond, sugerând că aceasta a ignorat probatoriul administrat la urmărirea penală și la Tribunalul Argeș, înaintea strămutării cauzei.

Consideră că aceste probe nu au fost ignorate, judecătorul fondului la Tribunalul Constanța, nu a făcut altceva decât să dea eficiență limitelor de casare și obligațiilor pe care Înalta Curte de Casație și Justiție le-a stabilit în sarcina instanței de fond atunci când a casat cauza și a trimis-o spre rejudecare.

Apelantul inculpat și intimat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.

Instanța ia cauza în pronunțare.

CURTEA

Asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr.81 din data de 24 februarie 2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanța, în baza art.334 Cod.proc.pen. a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 în infracțiunea prev. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000.

În baza art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, pentru infracțiunea de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept:

A condamnat pe inculpatul - fiul lui și, născut la data de 12.09.1973 în com. jud. A, studii superioare, fără antecedente penale, la pedeapsa de 10(zece) luni și 30(treizeci) zile închisoare.

În baza art.71 Cod.pen.

A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod.pen.

În baza art.88 Cod.pen.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 03.03.2004 și până la data de 01.02.2005.

A constatat integral executată pedeapsa aplicată inculpatului.

În baza art.17 și art.18 din Legea nr.143/2000:

A dispus confiscarea și distrugerea cantității de 1,62 grame hașiș, depusă la camera de corpuri delicte a IGPR, conform dovezii seria B nr.3044/19.03.2004.

În baza art.191 Cod.proc.pen.

A obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situația de fapt:

La data de 28.11.2003, ora 14.00, numita a fost surprinsă în flagrant de către organele de cercetare penală din cadrul Pitești, deținând fără drept, pentru consum propriu, un număr de 2 comprimate "ecstasy", drog de mare risc înscris în tabelul I, anexă la legea nr.143/2000.

Fiind audiată, aceasta a declarat că a cumpărat cele două comprimate în ziua de 27.11.2003 de la inculpatul cu suma de 80 lei, urmare a unui SMS pe care îl trimisese în ziua de 26.11.2003 și prin care îi solicita să-i procure "2 elefanți sau o ciocolată", referindu-se astfel la terminologia folosită de persoanele ce se ocupă cu consumul și traficul de droguri pentru comprimatele "ecstasy" sau pentru hașiș, așteptând un semnal telefonic de la inculpat.

Se reține, în continuare, că în baza art.16 din legea nr.143/2000, l-a denunțat pe inculpatul ca fiind persoana de la care a cumpărat, în repetate rânduri, droguri în schimbul unor sume de bani, declarând că este de acord să faciliteze identificarea și tragerea la răspundere penală a acestuia, propunând să poarte o convorbire telefonică cu acesta, în vederea procurării de droguri.

Prin sentința penală nr.545/26.10.2004,a Tribunalului Argeș, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7(șapte) ani închisoare și 2(doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod.pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 alin.2 din legea nr.143/2000 cu aplicarea art.76 lit.a și art.74 alin.1 lit.a și alin. final Cod.pen.

Ulterior, prin încheierea nr.6269/24.11.2004,a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis cererea formulată de petiționarul și s-a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Constanța.

Prin urmare, Curtea de Apel Pitești, prin încheierea din data de 14.12.2004, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului la Tribunalul Constanța, pe rolul căruia cauza a fost înregistrată la data de 22.12.2004, sub nr.2540/2004.

Prin sentința penală nr.279/15.06.2006 a Tribunalului Constanțas -a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.2 alin.2 din legea nr.143/2000 în infracțiunea prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod.pen. în baza căreia inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3(trei) ani închisoare, cu reținerea art.74 alin.1 lit.a, art.74 alin.2 și art.76 alin.1 lit.a Cod.pen.

Prin decizia penală nr.107/P/25.06.2007, a Curții de Apel Constanțas -a admis, ca fondat, apelul declarat de inculpatul, s-a desființat sentința penală apelată și rejudecând s-a dispus, în baza art.81 Cod.pen. suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3(trei) ani închisoare.

Prin decizia penală nr.4343/20.09.2007, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul declarat de recurentul inculpat împotriva deciziei penale nr.107/P/25.06.2007, a Curții de Apel Constanța, s-a casat decizia atacată și sentința penală nr.279/15.06.2006 a Tribunalului Constanța și s-a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță, pentru a se efectua o nouă cercetare judecătorească, conform cu cele arătate în considerentele deciziei.

La rejudecare instanța a procedat la audierea inculpatului, a martorilor, -, și a martorului cu identitate ascunsă.

Inculpatul, audiat în fața instanței, a declarat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, susținând că probele care au fost administrate nu conduc cu certitudine la vinovăția sa, având în vedere numeroasele contradicții existente, îndeosebi în ceea ce privește declarațiile martorei.

Inculpatul a recunoscut însă că, în mod ocazional, obișnuia să consume droguri, respectiv cannabis, pe care le procura de la diverse persoane, în special la evenimente publice.

Se constată că inculpatul și-a menținut aceeași poziție constantă, de nerecunoaștere a învinuirii constând în traficul de droguri, pe care a avut-o în toate declarațiile date pe parcursul procesului penal.

În opinia instanței, analizând, în mod coroborat, întregul material probator administrat în cauză nu rezultă cu certitudine că inculpatul s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000. Cert este însă faptul că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, ceea ce ar impune ca instanța să facă aplicarea dispozițiilor art.334 Cod.proc.pen. privind schimbarea de încadrare juridică.

Probele avute în vedere la stabilirea situației de fapt reținute prin actul de inculpare au fost: procesul-verbal de constatare, declarațiile martorilor, și ( martor cu identitate ascunsă), procesele-verbale de constatare și redare a convorbirilor telefonice, constatările tehnico-științifice, procesele-verbale încheiate de investigatorul sub acoperire, rapoartele ofițerului de legătură, procesul-verbal de surprindere în flagrant a inculpatului, rapoartele lucrătorilor de cercetare penală participanți la flagrant.

În cuprinsul procesului-verbal de constatare, încheiat la data de 28.11.2003, de către lucrători de poliție din cadrul Pitești, Biroul Antidrog și A, s-a consemnat că, urmare a unei sesizări telefonice anonime, s-a organizat o acțiune de supraveghere în urma căreia a fost observată o tânără ce corespundea semnalmentelor din sesizarea anonimă, care părea agitată și se uita în toate părțile, fiind identificată în persoana numitei, asupra căreia, la percheziția corporală efectuată, au fost depistate în poșetă 2 comprimate de culoare cărămizie, având pe una dintre fețe logoul "" (APPLE). În continuare s-a consemnat că numita a declarat că cele 2 comprimate sunt "ecstasy" și că le deținea pentru consumul propriu.

După cum s-a menționat, această acțiune de supraveghere a fost inițiată ca urmare a unei sesizări anonime. Astfel, în cuprinsul procesului-verbal din data de 27.11.2003, s-a consemnat de către., șeful Biroului Antidrog din cadrul Pitești, că a fost sunat de către o persoană de sex feminin, care a refuzat să-și decline identitatea și care i-a adus la cunoștință că numita vinde pastile "ecstasy", îndeosebi în barurile din zona centrală a mun. Pitești.

Martorul - a declarat că-l cunoaște pe inculpat, întrucât a lucrat în barul administrat de acesta, a susținut că inculpatul nu consuma droguri și nici nu se ocupa cu traficul de droguri. Referitor la martora a arătat că din zvonuri a auzit că aceasta consuma droguri și după arestarea inculpatului întâlnindu-se cu ea și întrebând-o de ce a acționat împotriva acestuia, a precizat că aceasta i-a spus că a fost nevoită, fără însă să-i dea detalii.

Martorul, audiat în fața instanței, a declarat că-l știe de 15 ani pe inculpatul, cunoscând că acesta consuma ocazional droguri ușoare, în special țigări cu hașiș. Referitor la martora a precizat că aceasta era consumatoare de droguri pe care le procura de la persoane din După arestarea inculpatului martorul a arătat că i-a reproșat numitei ceea ce-i făcuse acestuia, precizând că martora i-a spus că a acționat astfel de frică, pentru că fusese amenințată cu închisoarea. A recunoscut martorul că a sfătuit-o pe să spună adevărul, lucru pe care aceasta l-a și făcut printr-o declarație dată în Franța la un notar, declarație asupra căreia însă a revenit când s-a prezentat în instanță pentru a fi audiată.

În ceea ce privește procesele-verbale cuprinzând transcrierile convorbirilor telefonice dintre martora și inculpatul, din cuprinsul conținutului acestora rezultă că, de fiecare dată, era cea care-i solicita droguri inculpatului, însă nu se poate desprinde și faptul că acesta dădea curs acestor solicitări.

Chiar și într-o astfel de situație nu poate fi trecută cu vederea modalitatea în care s-a încercat obținerea de probe împotriva inculpatului, fiind vorba de o instigare din partea martorei, care avea calitatea de colaborator. După cum s-a arătat în literatura de specialitate, în activitatea de aplicare a legii este interzis să se determine un comportament infracțional și să se instige o persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală, pentru ca apoi să fie trasă la răspundere penală, pe baza probelor astfel obținute. Acest gen de activități trece de limitele legii și este interzis de dispozițiile procedurale interne care au stabilit o regulă clară în acest sens, interzicând cu desăvârșire determinarea unei persoane să săvârșească sau să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii de probe.

În acest sens s-a pronunțat și Curtea europeană a Drepturilor Omului în cauzaTeixeira de Castro contra Portugalia.Curtea a arătat că deși dezvoltarea crimei organizate necesită luarea unor măsuri adecvate, dreptul la o administrare echitabilă a justiției ocupă un loc atât de important, încât nu poate fi înlăturat în favoarea celerității. Cerințele unui proces echitabil reglementate de art.6 sunt aplicabile în procedurile referitoare la toate genurile de infracțiuni, de la cele mai simple la cele mai complexe. Interesul public nu poate justifica folosirea unor probe obținute ca urmare a instigării.

Astfel, și în cauza de față nu rezultă de nicăieri că autoritățile ar fi avut vreun motiv să îl suspecteze pe inculpatul de trafic de droguri, doar susținerea martorei nefiind suficientă, în condițiile în care inculpatul nu are antecedente penale, nu a fost surprins cu comprimate ecstasy asupra sa și nici la domiciliul acestuia.

De altfel, martora este singura care a susținut că drogurile pe care i le dădea investigatorului sub acoperire proveneau de la inculpat, care i le procura ca urmare a solicitărilor sale telefonice. După cum am mai arătat însă, în lipsa altor probe care să întărească aceste susțineri, instanța nu le poate reține ca fiind suficiente în stabilirea cu certitudine a vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri.

Revenind la declarațiile date de martora, care a avut și calitatea de colaborator și de investigatorul sub acoperire, care a fost audiat în calitate de martor cu identitate ascunsă, după cum am arătat acestea cuprind anumite contradicții.

După cum s-a arătat și în practica judiciară ( ICCJ, secția penală - decizia nr.5826/12.10.2006), dacă între declarațiile investigatorului sub acoperire și ale colaboratorului, date în cursul procesului penal, există contradicții, care creează dubii privind situația de fapt instanța trebuie să răspundă exigențelor art.62 Cod.proc.pen. și să facă aplicarea prevederilor art.63 Cod.proc.pen.

Totodată, în cazul în care în cursul procesului penal investigatorul sub acoperire și colaboratorul au fost ascultați ca martori în condițiile prevăzute în art.86¹- 86²Cod.proc.pen. declarațiile acestora pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, potrivit art.86¹alin.6 Cod.proc.pen. Prin urmare, declarațiile martorilor cu identitate protejată nu pot constitui probe suficiente pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțarea unei hotărâri de condamnare întemeiată în mod determinant pe declarațiile martorilor cu identitate protejată implică o limitare a dreptului la apărare, ireconciliabilă cu garanțiile prevăzute în art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, în lipsa unor probe care să stabilească cu certitudine vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, dar având în vedere că rezultă vinovăția sa în ceea ce privește infracțiunea de deținere de droguri pentru consumul propriu fără drept, în baza art.334 Cod.proc.pen. va dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 în infracțiunea prev. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000.

Împrejurarea că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consumul propriu fără drept rezultă, în primul rând, din declarațiile acestuia prin care a recunoscut că ocazional consuma droguri, pe care și le procura de la diverse persoane.

Din procesul verbal de prindere în flagrant, din data de 03.03.2004, rezultă că în momentul surprinderii inculpatul a aruncat un pliculeț din folie transparentă, în care se afla ambalat, în mod artizanal și lipit termic, o substanță solidă de culoare maro închis, cu mai multe fragmente și pulbere, din același conținut, în urma analizei efectuate rezultând că este rezină de cannabis, care face parte din Tabelul III, anexă la Legea nr.143/2000.

Martorii asistenți și, prin declarațiile pe care le-au dat, au confirmat cele consemnate în cuprinsul procesului verbal.

În termen legal, în cauză au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpatul.

Apelul declarat de către parchet, vizează în primul rând greșita schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art.2 alin.2 din Legea 143/2000 în infracțiunea de consum de droguri prevăzută de art.4 alin.1 din Legea 143/2000.

În aceste condiții, se solicită schimbarea încadrării juridice și analizând probele care au fost administrate în cauză respectiv "declarația martorei care audiată fiind la data de 10 august 2004, arată că drogurile găsite asupra ei erau cumpărate de la inculpat, în fiecare Week-end (cumpăram 2-4 pastile)".

Declarația martorei se coroborează cu înregistrările audio, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de martoră cu inculpatul, procesul verbal de surprindere în flagrant cu planșe foto și declarația martorului cu identitate ascunsă -.

În final, se solicită schimbarea de încadrare juridică în infracțiunea de trafic de droguri așa cum de altfel s-a și dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriu Parchetului Tribunalului Argeș din 21 aprilie 2008.

Apelul inculpatului vizează greșita condamnare pentru infracțiunea de consum de droguri susținând că în raport de modalitatea "abuzivă" a obținerii probelor, fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni, astfel că se impune achitarea acestuia în temeiul art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."¹" Cod procedură penală și art.18¹Cod penal.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport de criticile formulate cât și din oficiu, curtea constată următoarele:

Cu ocazia rejudecării în cel de-al doilea ciclu procesual, în urma admiterii recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Tribunalul Constanța ca instanță de fond a administrat probele impuse în limitele de casare astfel: la fila 7 dosar, se află declarația inculpatului din data de 09 septembrie 2008 din care rezultă că "cele consemnate în cuprinsul rechizitoriului nu corespund realității și nu mă fac vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri";

Există mari contradicții între declarațiile martorilor din cursul urmăririi penale și cele de la instanță; este vorba de martora care declară la instanță că nu s-a efectuat nicio percheziție corporală iar în actul de inculpare se arată că această percheziție corporală a avut loc; cu privire la casetele video acestea surprind faptul că împreună cu martora urcă în autoturism, deplasându-se la domiciliul său; declarațiile martorei au fost date în scopul incriminării nejustificate pentru că, ea a fost depistată și s-a început urmărirea penală pentru consum de droguri; inculpatul recunoaște împrejurarea că ocazional consuma canabis însă, nu a comercializat niciodată.

Instanța de fond a dispus citarea și prezența martorei, însă aceasta nu a putut fi audiată.

La fila 63 dosar și 64, se află răspunsul și procesul verbal întocmit de - Serviciul Teritorial Pitești, din care rezultă că ultimul domiciliu cunoscut al martorei este municipiul Pitești,-, -A, Sc.A, Ap.9, județul

Din declarațiile colocatarilor rezultă că aceasta este plecată din țară, fiind plecată în Danemarca unde de altfel este și căsătorită.

La data de 21 octombrie 2008 - fila 53, fost audiat martorul care declară " îl cunosc pe inculpat întrucât am participat în calitate de martor asistent când a fost depistat inculpatul de lucrătorii de poliție și știu că era vorba de droguri".

Lucrătorii de poliție au arătat martorului "ceva de dimensiuni mici ce se afla jos lângă inculpat, ulterior fiind luat de către polițiști".

Când a fost depistat inculpatul, acesta declară că era singur nefiind însoțit de vreo persoană de sex feminin.

Cu privire la martorul, instanța a constatat că în cursul procesului acesta a decedat, așa cum rezultă din certificatul de deces aflat la fila 48 dosar de fond.

La fila 80 dosar de fond, se află declarația martorului din data de 02.12.2008 care declară următoarele " îl cunosc pe inculpat de 15 ani fiind bun prieten cu acesta".

Cu privire la declarația martorei, prin care susține că apelantul s-ar fi ocupat cu traficul de droguri, este întrucât această martoră a fost depistată și reținută de lucrătorii de poliție având asupra ei comprimate ecstasy.

Pentru a beneficia de reducerea pedepsei, martora l-a indicat pe inculpat că ar traficant de droguri.

Cu privire la apelantul inculpat, martorul arată că "a mai consumat droguri ușoare, ocazional".

La fila 86 din dosar de fond, a fost audiat martorul - care declară că "a discutat cu martora după ce inculpatul a fost arestat și i-a cerut explicații asupra declarației prin care îl învinovățea pe nedrept pe inculpat".

i-a spus că "nu a avut încotro pentru că a fost nevoită, fără alte detalii".

Martorul declară că a fost angajat la barul pe care-l avea inculpatul și nu știe și nici nu a văzut dacă acesta ar fi consumat droguri.

Fila 88 dosar, se află declarația martorului care declară că "împreună cu colaboratorul ne-am deplasat la barul inculpatului care era închis, colaboratorul a coborât, a intrat în bar și când a revenit, mi-a arătat un număr de comprimate, fiind plătite cu banii colaboratorului".

Martorul a participat alături de colaborator la 3 tranzacții de cumpărare de pastile de la inculpat, însă niciodată nu a fost prezent la momentul când inculpatul i-ar fi prezentat colaboratorului pastilele și, acesta i-ar fi plătit prețul.

La fila 93 se află declarația martorului care declară că: " am primit un telefon anonim prin care mi se aducea la cunoștință că in fața restaurantului "" e află o persoană de sex feminin care deține droguri asupra sa"; m-am deplasat la locul indicat de persoana anonimă și asupra acesteia s-au găsit comprimate de ecstasy, după ce a fost condusă la sediul parchetului; când a fost dusă la procuror, persiana respectivă a formulat și un denunț împotriva inculpatului ".

Din procesul verbal întocmit la data de 27 noiembrie 2003, s-a consemnat de către subcomisarul, șeful Biroului Antidrog din cadrul, că a fost sunat de către o persoană de sex feminin, Care a refuzat să-și decline identitatea și care i-a adus la cunoștință că numita, vinde pastile ecstasy îndeosebi în barurile din zona centrală a municipiului Pitești.

La data de 28 noiembrie 2003, a fost audiată și a susținut că în perioada 15-16 noiembrie 2003, cumpărat din Ungaria 4 comprimate ecstasy din care 2 le-a consumat.

Cu ocazia audierii de către procuror, în aceiași zi, declară că în perioada 2001-2002, cumpărat droguri ecstasy, canabis, hașiș, de la o persoană pe nume "".

Începând cu luna septembrie 2003, precizat că a început să consume din nou droguri pe care le cumpăra de la inculpat, cu care s-a împrietenit după ce s-a întors din Franța.

Cu privire la mesajul telefonic, martora declară că i l-a trimis inculpatului, solicitându-i să-i facă rost de "elefanți și dacă nu, o ciocolată" după care, la data de 27 noiembrie 2003, în jurul orelor 22,00, s-a întâlnit cu acesta în fața barului "", s-a urcat în autoturismul acestuia și a primit două pastile ecstasy pentru care a plătit 80 lei.

Față de cele prezentate, susținerile martorei nu sunt confirmate de celelalte probe administrate în cauză întrucât numita, în aceiași zi, în două împrejurări a declarat diferit.

Mai mult, în procesul verbal din data de 28 noiembrie 2003, la rubrica mesaje primite, a fost identificat mesajul trimis lui "": "când poți, dă-mi un telefon, iar dacă poți, vreau și eu doi elefanți și dacă nu, o ciocolată".

Din consemnările efectuate în procesul verbal, nu rezultă când a fost trimis acest mesaj și în lipsa altor probe, nu poate conduce la concluzia că ar putea fi inculpatul, deci nu există certitudine că tranzacția ar fi avut loc.

Cu privire la înregistrarea convorbiri telefonice din 28 noiembrie 2003, dintre și inculpat a fost transcrisă în procesul verbal de la fila 30 - dosar urmărire penală, astfel s-a consemnat că martora i-ar fi cerut inculpatului să-i procure 2 Kg de mere sau două CD-uri.

La fila 31 dosar urmărire penală, se află transcrisă convorbirea telefonică dintre inculpat și martora, însă, de această dată rezultă că i-ar fi cerut să-i procure două CD-uri, fără nicio referire la cele 2 Kg de mere, răspunsul inculpatului fiind în sensul că nu poate pentru că, este prea târziu.

La data de 13.01.2004, a dat o nouă declarație, tot în calitate de învinuită. Aceasta a relatat că la data de 07.12.2004, în jurul orelor 22.30, s-a deplasat împreună cu investigatorul sub acoperire în apropierea barului, unde, în timp ce acesta a rămas în autoturism la o distanță de 7, a intrat și a cumpărat de la inculpat 2 pastile ecstasy cu suma de 70 lei și pe care ulterior i le-a dat investigatorului sub acoperire pentru a efectua cercetări.

Referitor la această împrejurare, la data de 07.12.2003, s-a încheiat de către investigatorul sub acoperire un proces verbal în cuprinsul căruia s-a consemnat că în jurul orelor 22.30 s-a întâlnit cu colaboratorul, respectiv martora, mergând împreună în apropierea barului, unde a intrat doar martora, în timp ce el a rămas în autoturism la o distanță de 7. Se mai reține că după câteva minute martora a ieșit împreună cu inculpatul și s-au urcat într-un autoturism marca Cielo, de culoare roșie cu nr. de înmatriculare AG - 73 -, parcat la o distanță de 5m, putând observa, întrucât strada era iluminată artificial, că inculpatul i-a înmânat ceva martorei. Ulterior, după ce inculpatul s-a întors în bar, martora a urcat în autoturismul său și i-a înmânat 2 comprimate de culoare albastru deschis spre gri, inscripționate pe una din fețe"", spunându-i că sunt pastile ecstasy și că i le-a dat inculpatul în schimbul sumei de 70 lei.

Analizând atât declarația martorei, cât și conținutul acestui proces-verbal se constată că există o contradicție în ceea ce privește locul în care martora a intrat în posesia drogurilor. Astfel, martora relatează că a intrat în bar unde inculpatul i-a dat drogurile și după ce a ieșit a mers la autoturismul în care se afla investigatorul sub acoperire, în timp ce acesta a consemnat în cuprinsul procesului-verbal că martora și inculpatul au ieșit din bar, s-au urcat într-un autoturism marca Cielo, de culoare roșie și aici a observat când i s-a înmânat ceva martorei.

În continuarea declarației martora a mai relatat că la data de 11.12.2003 l-a contactat pe inculpatul, la solicitarea sa acesta fiind de acord să-i procure 5 pastile ecstasy. Prin urmare, a susținut că în ziua de 12.12.2003, la ora 17.00, s-a deplasat la barul, împreună cu investigatorul sub acoperire. Întrucât barul era în renovare, a arătat că investigatorul sub acoperire a rămas afară, intrând singură în bar, unde a cumpărat de la inculpat 5 pastile tip cu suma de 40 lei bucata, pastile pe care ulterior i le-a înmânat investigatorului sub acoperire.

Și în cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 12.12.2003 de către investigatorul sub acoperire s-a consemnat că a fost sunat în ziua respectivă, la ora 16.35, de către colaboratorul pe care o sunase inculpatul și-i spusese să se întâlnească în J de oră la barul. S-a mai consemnat că s-au deplasat împreună la bar la ora 17.10, unde a intrat numai, întrucât barul era închis pentru renovare și care a revenit după 10 minute înmânându-i 5 comprimate ecstasy, spunându-i că le-a primit de la inculpat.

Din relatările martorei rezultă că, la data de 11.12.2003, aceasta l-ar fi contactat special pe inculpat pentru a-i face rost de pastile ecstasy, în timp ce din conținutul proceselor verbale din 11.12.2003 și 12.12.2003, rezultă că martora s-ar fi întâlnit întâmplător cu inculpatul în ziua de 10.12.2003 și că i-ar fi dat suma de 200 lei pentru a-i procura drogurile. Prin urmare ar rezulta că martora i-a dat inculpatului în ziua de 10.12.2003 suma de 200 lei, pentru droguri pe care i le-ar fi solicitat de abia a doua zi, 11.12.2003.

A mai relatat martora că la aceeași dată, 12.12.2003, orele 23.00, în timp ce se afla în fața barului, inculpatul i-ar fi atras atenția că are informații potrivit cărora este urmărit de poliție pentru trafic de droguri și, prin urmare, să nu mai discute prin telefon în legătură cu aceste vânzări-cumpărări de droguri.

Această afirmație a martorei, care nu a explicat în ce împrejurări s- întâlnit cu inculpatul în aceeași zi, la o oră destul de înaintată, respectiv 23.00, în fața barului nu este susținută de nici o probă și prin urmare nu poate fi primită.

Totodată, deși a susținut că la datele de07.12.2003și12.12.2003a cumpărat droguri de la inculpat, în acest scop deplasându-se la barul acestuia din Pitești, în continuarea declarației din data de 13.01.2004 a mai arătat că în perioada06.12.2003 - 13.12.2003s-a aflat împreună cu inculpatul în B, de unde acesta s-a aprovizionat cu cantități de droguri tip ecstasy, arătând însă că nu cunoaște cui le-a vândut. Cu toate acesta a mai susținut martora că mai multe persoane, al căror nume nu-l cunoaște, dar pe care le-ar putea recunoaște după fizionomie, își cumpărau droguri de la inculpatul.

Cu toate acestea se constată că nu s-au efectuat cercetări în vederea identificării și audierii acestor persoane pentru a se putea stabili cu certitudine implicarea inculpatului în această activitate infracțională.

La data de 24.02.2004 a dat în completare o altă declarație, arătând că în ziua de 04.02.2004 s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire, căruia i-a făcut cunoscut că în aceeași zi s-a întâlnit cu inculpatul în barul și i-a dat suma de 175lei pentru a-i procura 5 pastile ecstasy, întrucât aflase că pe 05 sau 06.02.2004 acesta urma să plece la B pentru a se aproviziona cu droguri. Întrucât la data de 16.02.2004, în jurul orelor 14.00, a fost sunată de către inculpat, împreună cu investigatorul sub acoperire s-au deplasat în vecinătatea barului. În continuare, martora a arătat că în jurul orelor 15.42 ieșit din bar împreună cu inculpatul, urcându-se în autoturismul acestuia, marca Cielo și deplasându-se în cartierul în care locuiește martora. A susținut martora că în timpul deplasării inculpatul i-a înmânat 5 pastile ecstasy pe care ulterior i le-a data investigatorului sub acoperire.

A mai relatat martora că deși a avut asupra ei tehnică de ascultare, nu s-a înregistrat nimic datorită zgomotului din bar, iar în timpul deplasării nu au mai purtat discuții referitoare la droguri.

Și în cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 16.02.2004 de către investigatorul sub acoperire s-au consemnat aceleași împrejurări, cu mențiunea că pastilele ecstasy aveau logoul.

La data de 04.03.2004 a dat o nouă declarație în completare, arătând că în ziua de 02.03.2004, în jurul orelor 18.00, fiind în B, a discutat cu inculpatul care i-a comunicat că a doua zi la ora 12.00 vor pleca spre Pitești, aspect pe care i l-a făcut cunoscut și investigatorului sub acoperire, a doua zi, pe 03.03.2004, în jurul orei 11.44. A mai precizat martora că a doua zi întâlnindu-se cu inculpatul a observat când acesta a scos din buzunar o punguță din folie transparentă, realizând că este vorba de hașiș. Fiind sunată în timpul deplasării de către investigatorul sub acoperire i-a data de înțeles acestuia că inculpatul are asupra sa droguri.

În această împrejurare, s-a organizat flagrantul, ocazie cu care, astfel cum rezultă din probele administrate, dar și din declarația inculpatului, s-a găsit cantitatea de 2 grame rezină de cannabis.

Faptul că asupra inculpatului s-a găsit rezină de cannabis rezultă din procesul-verbal încheiat cu ocazia organizării flagrantului, declarațiile martorilor și, planșele foto, rapoartele încheiate de lucrătorii de poliție din cadrul Pitești, Biroul Antidrog raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/03.03.2994.

La data de 05.04.2004 a fost din nou audiată de către procuror, de această dată în calitate de martor.

Se constată că această declarație prezintă contradicții cu declarațiile anterioare în ceea ce privește împrejurările în care martora a intrat în posesia celor două pastile ecstasy cu care a fost depistată de către lucrătorii de poliție.

Astfel, inițial martora a declarat că, urmare a unui mesaj prin care i-a solicitat inculpatului să-i facă rost de droguri, acesta a sunat-o și în seara zilei de 27.11.2003, la ora 22.00, s-au întâlnit în fața barului, s-au urcat în autoturismul acestuia unde i-a dat două pastile ecstasy contra sumei de 80 lei.

În declarația din data de 05.04.2004 martora a susținut că s-a întâlnit cu inculpatul în barul, unde i-a dat suma de 80 lei, după care primind un mesaj de la acesta în seara zilei de 27.11.2003 s-au întâlnit primind de la inculpat două pastile ecstasy.

În continuarea declarației martora a relatat aceleași aspecte referitoare la împrejurările în care a susținut că a cumpărat în mai multe rânduri droguri de la inculpatul.

Martora a fost audiată și la Tribunalul Argeș, anterior strămutării cauzei. Acesta a susținut și în fața acestei instanțe că în perioada septembrie 2003 - martie 2004 cumpărat droguri de la inculpatul.Considerăm însă relevantă susținerea pe care aceasta a făcut-o, în sensul că la data de 28.11.2003 când a fost depistată cu droguri asupra sa a declarat inițial că le-a cumpărat din Ungaria, susținere asupra căreia a revenit, întrucât lucrătorii de poliție i-au explicat că dacă declară în acest sens va fi urmărită pentru trafic internațional de droguri, în timp ce dacă va spune că le-a procurat din țară va fi urmărită doar pentru consum de droguri.

Deși cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, la data de 13.01.2004, martora a susținut că nu mai consumă droguri din motive de sănătate, în declarația dată la instanță a arătat că a continuat să consume droguri și în perioada în care se efectua urmărirea penală în prezenta cauză, droguri pe care a susținut că le procura tot de la inculpat.

Deși s-a susținut de către investigatorul sub acoperire, audiat în calitate de martor cu identitate ascunsă, că de fiecare dată, anterior întâlnirii cu inculpatul, martorei i se efectua o percheziție, aceasta a declarat că anterior cumpărării drogurilor nu i s-a efectuat percheziție corporală.

Prin urmare, nu putem reține afirmația investigatorului sub acoperire, în condițiile în care aceasta nu este susținută de declarația martorei și nici de înscrisuri care, potrivit legii, trebuiau încheiate în astfel de situații, respectiv procese verbale de efectuare a percheziției.

În nici unul dintre procesele-verbale încheiate de către investigatorul sub acoperire, la datele de 07.12.2003, 12.12.2003 și 16.02.2004, nu s-a consemnat că asupra martorei s-ar fi efectuat percheziție corporală înainte de a se întâlni cu inculpatul în vederea cumpărării drogurilor.

Martorul cu identitate ascunsă, care a desfășurat activități în calitate de investigator sub acoperire, a fost audiat atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, ocazie cu care a arătat împrejurările în care martora îi relata că procura drogurile de la inculpatul.

În declarația dată în cursul urmăririi penale se constată că martorul a făcut referire la împrejurarea că asupra martorei s-ar fi efectuat un control doar într-o singură împrejurare, respectiv la data de 07.12.2003. Pe de altă parte, în declarația dată în fața instanței a susținut că, de fiecare dată, anterior întâlnirii cu inculpatul, a efectuat percheziție asupra martorei, în sensul că efectua un control al buzunarelor de la haină, se verifica încălțămintea și ciorapii, precum și bagajul.

După cum am mai arătat, pe lângă faptul că aceste activități la care a făcut referire martorul cu identitate ascunsă nu s-au concretizat în întocmirea unor procese verbale, nu sunt susținute nici de martora care a declarat că nu i s-a efectuat percheziție corporală.

Ceea ce mai trebuie reținut este faptul că investigatorul sub acoperire nu a intrat în contact direct cu inculpatul, toate procesele-verbale pe care acesta le-a întocmit și declarațiile pe care le-a dat având la bază relatările făcute de către martora Ferau.

declarațiilor date către martora este însă pusă la îndoială având în vedere susținerile contradictorii ale acesteia, împrejurarea că a recunoscut că în perioada efectuării cercetărilor a continuat să consume droguri, susținând, fără însă nici o dovadă, că le cumpăra tot de la inculpat.

În opinia instanței, în aprecierea caracterului sincer al declarațiilor date de martora, relevant este procesul verbal încheiat la data de 27.11.2003 (fila 3 din dosarul de urmărire penală) în care s-a consemnat sesizarea făcută de către o persoană, ce nu a vrut să-și decline identitatea, cu privire la faptul că martora se ocupa cu traficul de droguri. De altfel, în declarația dată martora a recunoscut că după ce a luat cunoștință de faptul că ar putea fi cercetată pentru trafic internațional de droguri, a revenit și a susținut că a cumpărat drogurile de la inculpatul.

Totodată, se pune întrebarea de ce s-au interceptat doar apelurile telefonice ale martorei către inculpat și nu au fost interceptate și apelurile acestuia către martoră, în condițiile în care aceasta a susținut că și inculpatul lua legătura cu ea pentru a-i comunica să se întâlnească în vederea preluării drogurilor.

De asemenea, considerăm că organele de urmărire penală ar fi avut posibilitatea să obțină probe certe din care să rezulte vinovăția inculpatului, dacă ar fi dispus ca martora să poarte în timpul întâlnirilor cu inculpatul mijloace tehnice de ascultare sau, eventual, să marcheze bancnotele care erau puse la dispoziția martorei în vederea achiziționării drogurilor de la inculpat.

Pe de altă parte, având în vedere susținerea martorei potrivit căreia mai multe persoane își procurau droguri de la inculpat, persoane al căror nume a precizat că nu-l cunoaște, dar că le-ar putea recunoaște după fizionomie, se constată că organele de urmărire penală nu au făcut nici un demers pentru identificarea și audierea acestor persoane.

Martorii asistenți și, prin declarațiile pe care le-au dat, au confirmat cele consemnate în cuprinsul procesului verbal.

Față de cele reținute de instanța de fond, curtea apreciază că apelul declarat de parchet nu este întemeiat și a dispune condamnarea unei persoane pentru trafic de droguri așa cum au solicitat în apel, în urma schimbării încadrării juridice pe declarația unei singure persoane care avea și calitatea de învinuit într-un dosar penal, pentru trafic de droguri, este contrară echității unui proces penal în măsura în care această mărturie nu a mai putut fi discutată în contradictoriu și nu au existat și alte elemente de probă în considerare pentru condamnare.

Potrivit at.200 Cod procedură penală, are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire le existența infracțiunilor identificarea făptuitorilor, astfel că, probele strânse în această fază servesc numai pentru trimitea în judecată, neputând constitui temei de condamnare. Numai în urma verificărilor și cu respectarea principiilor fundamentale, obligatorii în fața instanței judecătorești, trebuie să se ajungă motivat, la o soluție temeinică și legală ca rezultat care să exprime adevărul impus de probele administrate în mod legal.

Este adevărat că inculpatul a recunoscut faptul că a deținut și consumat droguri, dar niciodată nu a comercializat.

Singura declarație contradictorie a numitei și necoroborarea între aceste declarații și procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, nu pot servi la aflarea adevărului în măsura în care nu sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză - art.69 Cod procedură penală.

Pe cale de consecință, apelul parchetului de schimbare de încadrare juridică este nefondat și urmează a fi respins ca atare.

Mai mult, și apelul declarat de inculpat este nefondat și nu se poate susține că, infracțiunea de consum de droguri nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.

Realizarea conținutului infracțiunii prevăzută de art.4 din Legea 143/2000, presupune deținerea și consumul, existența infracțiunii fiind condiționată în oricare dintre modalitățile alternative de scopul consum,ului de droguri, fără drept.

În cauză, s-a făcut dovada că inculpatul este consumator de droguri și că le-a deținut în vederea consumului astfel că, latura obiectivă și subiectivă este îndeplinită iar condamnarea acestuia, pe deplin justificată.

Pe cale de consecință, în temeiul art..379 pct.1 lit."b" Cod procedură penală, va respinge apelurile ca nefondate.

În conformitate cu disp.art.192 al.2 Cod procedură penală, ca obliga apelantul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.379 pct.1 lit."b" Cod procedură penală,

Respinge ca nefondate apelurile penale declarate de:

-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚAși

În conformitate cu disp.art.192 al.2 Cod procedură penală, obligă apelantul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Jud.fond -

Red.dec.Jud.

Tehnored.Gref.-/2 ex.

Data: 08.10.2009

Președinte:Zoița Frangu
Judecători:Zoița Frangu, Daniel Dinu

#Judecator Zoita Frangu

Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 70/2009. Curtea de Apel Constanta

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 70/2009. Curtea de Apel Constanta