Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 74/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂNr. 74
Ședința publică de la 09 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 2: Silviu Anti
GREFIER- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă --Biroul Teritorial Neamț
Reprezentat legal prin procuror
*
La ordine a venit spre soluționare apelul declarat deParchetul de pe lângă C,--Biroul Teritorial Neamț,împotriva sentinței penale nr. 8/P/ din 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimatul-inculpat, lipsă la termenul de azi, avocat oficiu.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Nefiind alte cereri de formulat s-a constatat apelul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul susține oral motivele de apel invocate de parchet în sensul netemeiniciei hotărârii pronunțate. Solicită admiterea apelului în temeiul art.379 pct.2 lit.a pr.penală așa cum a fost formulat, desființarea sentinței penale, întrucât din coroborarea probelor cu cele administrate în faza cercetării judecătorești rezultă vinovăția inculpatul în săvârșirea infracțiunii reținute.
În consecință, solicită condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.2 al.1 din Legea nr. 143/2000.
Avocat oficiu pentru intimatul-inculpat solicită respingerea apelului declarat de parchet. Apreciază că în cauză nu se poate reține că sunt probe care să conducă la condamnarea inculpatului.
De asemenea, precizează că apelul declarat de parchet vizează cu totul altceva, la termenul de azi nu a mai fost susținută toată motivarea de către reprezentantul parchetului, ceea ce ar însemna că nu se mai insistă în motivele invocate.
În concluzie, solicită respingerea apelului declarat de parchet în totalitate, menținerea soluției pronunțate întrucât nu se justifică împrejurările invocate de la urmărirea penală și instanță, care ar conduce la o casare cu trimitere. Solicită onorar avocat oficiu din fondurile
CURTEA
-DELIBERÂND-
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.8/P/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiuni de vânzare de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut faptul că prin sentința penală nr. 14, pronunțată de Tribunalul Neamț la data de 31.01.2008,în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul,pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
Acesta, prin Rechizitoriul nr.28/D/P/2006 din 21.08.2007 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Neamț, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vânzare de droguri de risc, prevăzută de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000. În sarcina inculpatului s-a reținut, prin actul de sesizare că, în ziua de 29.03.2006 colaboratorul sub acoperire "Corbul", la indicațiile investigatorului sub acoperire "" (autorizați fiind, conform dispozițiilor art.224 ind.2 al.2 Cod procedură penală și art.21,23 din Legea nr.143/2001), au cumpărat de la inculpatul cantitatea de 0,70 gr hașiș cu suma de 50 lei. Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.- din 30.03.2006 al Laboratorului de analiză și profil al drogurilor, precursori I, proba era constituită din 0,70 gr substanță solidă, cu aspect de rezină, de culoare -oliv, introdusă într-o foiță de staniol. În urma analizelor de laborator s-a constatat că proba era constituită din hașiș, punându-se în evidență tetrahidrocannabinol, substanță psihotropă, biosintetizată de plantă cannabis.
S-a mai reținut în actul de sesizare că, din declarația colaboratorului "Corbul", audiat sub identitatea " ", a rezultat că acesta îl cunoștea bine pe inculpat, că a cumpărat de la acesta, în realizarea activității pentru care a fost autorizat, cantitatea de 0,70 gr hașiș, că a predat țipla cu droguri investigatorului și că inculpatul se ocupa, în mod frecvent de comercializarea drogurilor pe raza municipiului P
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat că, în cauză nu au fost administrate probe concludente, pentru stabilirea, fără dubiu a existenței infracțiunii reținută în sarcina inculpatului.
Astfel, în cursul urmăririi penale a fost audiat martorul sub acoperire, care a relatat că îl cunoștea de mai mulți ani pe inculpat, că știa faptul că acesta este consumator de droguri și că le comercializa pe raza municipiului P N; că, în data de 29.03.2006 s-a deplasat în zona magazinului "Unic" de pe str. - - din P N și, găsindu-l pe inculpat, i-a solicitat o doză de hașiș, că acesta i-a dat o cantitate de hașiș, ambalată în foiță de staniol, pentru care martorul a plătit suma de 50 lei (4 ). În cursul judecății, martorul sub acoperire " ", care este una și aceeași persoană cu colaboratorul "Corbul," nu a fost audiat deoarece DIICOT - Biroul Teritorial Neamța comunicat, pentru termenele de judecată din 20.12.2007 și 31.01.2008 că acesta este plecat din țară. Inculpatul nu a fost audiat în cursul cercetării judecătorești deoarece, de mai mult timp a părăsit țara, aflându-se în Italia, astfel cum s-a arătat în procesele verbale întocmite de lucrătorul de poliție însărcinat cu executarea mandatului de aducere a inculpatului, iar în timpul urmăririi penale inculpatul a refuzat să dea declarație.
În cursul judecății a fost audiat, în condițiile art.86 ind.1 - 86 ind.2 Cod procedură penală, investigatorul sub acoperire "", ce a fost autorizat în cauză prin ordonanța nr.7A/D/29.03.2006 emisă de DIICOT - Serviciul Teritorial Bacău. Acesta a declarat că, în data de 29.03.2007 s-a întâlnit cu colaboratorul "Corbul", căruia i-a înmânat suma de 50 lei, că l-a văzut pe colaborator în timp ce a intrat în apartamentul inculpatului, situat la parterul unui bloc din P N, că acesta a ieșit după un sfert de oră și i- predat o bucată de hașiș, învelită în staniol, spunându-i că a cumpărat-o de la inculpat. În acest sens a fost încheiat procesul verbal din 29.03.2006 (9 ).
Potrivit art.86 ind.1 al.6 Cod procedură penală, declarațiile martorilor cărora li s-a atribuit o altă identitate, redate în procesul verbal al procurorului, potrivit art.86 ind.2 al.5, precum și declarația martorului consemnată în cursul judecății și semnată de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului și de președintele completului de judecată, potrivit art.86 ind.2 al.6 teza I, pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. s-a reținut că declarațiile martorilor cu identitate protejată nu pot constitui probe suficiente pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare.
În cursul urmăririi penale, inculpatul nu a avut posibilitatea de a pune întrebări martorilor cu identitatea protejată, iar în timpul cercetării judecătorești, martorul sub acoperire " " nu a putut fi audiat, astfel că prima instanță a reținut că dreptul la apărare al inculpatului a fost limitat într-o manieră incompatibilă cu garanțiile prevăzute în art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Art.6 paragraf 3 d) din CEDO cere ca "probele incriminatorii să fie administrate în prezența acuzatului, în ședință publică, în vederea unei dezbateri contradictorii". Este adevărat că, în mod excepțional, pot fi folosite în proces mărturii culese în faza de urmărire penală, cu condiția ca persoana acuzată sau apărătorul acesteia să fi avut ocazia să pună întrebări martorului și să-i conteste declarația, fie la momentul la care a fost dată, fie ulterior. Însă, în prezenta cauză inclusiv instanța a fost lipsită de posibilitatea de a-l vedea pe martor, de a-i cunoaște identitatea și de a-și forma ea însăși o opinie cu privire la încrederea pe care acesta o merită. Singura probă directă, administrată în cursul judecății a constituit-o declarația investigatorului sub acoperire "" dată în instanță, în condițiile art.86 ind.2 Cod procedură penală.
Prima instanță a mai reținut și existența unor contradicții în cuprinsul depozițiilor martorului și investigatorului sub acoperire. Martorul a declarat că, în ziua de 29.03.2006 s-a întâlnit cu inculpatul pe stradă, în zona magazinului Unic din P N și i-a solicitat o doză de hașiș, cumpărând-o de la acesta, în timp ce investigatorul sub acoperire a arătat că martorul s-a deplasat la domiciliul inculpatului, că a intrat în locuința acestuia și, după un sfert de oră a revenit, susținând că a cumpărat hașiș. De asemenea, în timp ce investigatorul sub acoperire a susținut că martorul ","a intrat în apartamentul inculpatului, situat laparterulunui bloc, pentru a cumpăra hașiș, în ziua de 29.03.2006, din procesul verbal încheiat la 10.01.2008 de către lucrătorul de poliție împuternicit să execute mandatul de aducere a inculpatului în instanță (34 dosar) rezultă că locuința inculpatului se află situată la etajul I al blocului. Prima instanța nu a putut verifica, în lipsa martorului sub acoperire, veridicitatea declarației sale, nu a putut clarifica contradicțiile menționate mai sus și nici nu a putut stabili cu certitudine, dacă martorul nu a provocat, el însuși săvârșirea infracțiunii.
S-a mai reținut că Raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/2006, efectuat de Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor, I nu constituie o probă certă că inculpatul este comerciant de droguri, sau că proba analizată a fost achiziționată de la inculpat.
Pe de altă parte, procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice ale inculpatului sunt irelevante, întrucât redau conținutul unor conversații ce au avut loc în zilele de 8-9 iunie 2006, deci ulterior datei de 29.03.2006, când s-a reținut a fi comisă infracțiunea de vânzare de droguri de risc. Oricum, ele nu conțin nici un indiciu că inculpatul este comerciant de droguri sau că ar fi pregătit ori inițiat comiterea vreunei fapte penale.
În cauză a fost efectuată, în cursul lunii aprilie 2006 (după data de 29.03.2006) o percheziție la domiciliul inculpatului, care nu a oferit însă organelor de cercetare penală nici un indiciu în legătură cu infracțiunea reținută în sarcina acestuia.
Prim instanță a reținut că procesul verbal de constatare a infracțiunii a fost încheiat de către investigator, la data de 29.03.2006, constatarea tehnico-științifică a fost finalizată la data de 30.03.2006, au fost interceptate convorbirile telefonice ale inculpatului în luna iunie 2006, fost efectuată o percheziție în luna aprilie 2006 și abia la data de 13.08.2007, deci după mai mult de 1 an de la ultimul act de urmărire penală, inculpatului i s-a adus la cunoștință învinuirea și procurorul a dispus trimiterea acestuia în judecată.
Prezumția de nevinovăție, consacrată de art.5 ind.2 Cod procedură penală și art.6 paragraf 2 din CEDO, poartă și asupra problemei sarcinii probei: aceasta revenind Ministerului Public, iar îndoiala profită persoanei acuzate. Împrejurarea că elementele de probă esențiale nu au fost administrate în ședință publică, în vederea unei dezbateri contradictorii, că avocatul inculpatului nu a avut posibilitatea de a cunoaște identitatea martorilor acuzării, pentru a le putea aprecia sau contesta credibilitatea, că instanța a fost în imposibilitate de a cunoaște și audia martorul sub acoperire (proba principală în cauză), că există contradicții între declarații, ce nu au putut fi clarificate, din motive obiective și că, în prezenta cauză nu au fost administrate și alte probe concludente, a format convingerea primei instanțe că infracțiunea de vânzare de droguri de risc, reținută în sarcina inculpatului, prevăzută de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000, nu există, motiv pentru care prima instanțaă în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit. a Cod procedură penală, instanța l-a achitat pe inculpat.
Împotriva sentinței au declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și pentru inculpat, avocatul care l-a reprezentat în prima instanță.
Parchetul a criticat hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică,întrucât în cauză existau suficiente probe de vinovăție pentru a se pronunța o hotărâre de condamnare.
Inculpatul nu s-a prezentat în instanța de apel pentru a-și susține oral apelul, fiind reprezentat de apărătorul din oficiu, care a susținut că lasă soluția la aprecierea instanței în ceea ce privește nulitatea hotărârii instanței de fond, față de necitarea legală a inculpatului.
Prin decizia penală nr.80 din 27.05.2008, Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, a admis ambele apeluri, a desființat în totalitate sentința penală atacată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Neamț, pe considerentul că inculpatul a fost citat la adresa din P N,-, la această adresă fiind emise și mandate de aducere. Din procesele verbale întocmite cu ocazia activității de executare a mandatelor, s-a constat că cel însărcinat cu această activitate s-a deplasat la o altă adresă, respectiv-, - 6, în acest sens existând indicii că adresa la care a fost citat inculpatul este cel puțin incompletă, aspect care impunea instanței să facă verificări privind domiciliul inculpatului. Din aceleași procese verbale a rezultat că inculpatul este plecat de mai mult timp în Italia, neexistând în cauză o adresă la care să fi putut fi citat, ceea ce ar fi impus în conformitate cu prevederile art. 177 alin. 4 Cod procedură penală și citarea prin afișare la Consiliul Local P Or, prima instanță l-a citat pe inculpat numai în-, ceea ce înseamnă că judecata a avut loc în lipsa inculpatului, nelegal citat.
Cu acea ocazie, instanța de apel a reținut că exercitarea dreptului la un proces echitabil, implică și obligația organelor judiciare de a-l fi citat pe inculpat, în condițiile expres prevăzute de lege, neavând relevanță că soluția primei instanțe a fost de achitare.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr- și prin sentința penală nr.8/P/27.01.2009 s-a dispus din nou achitarea inculpatului pentru aceleași considerente expuse mai sus.
Împotriva sentinței penale nr.8/P/27.01.2009 a declarat apel d e Parchetul de pe lângă -, Biroul Teritorial Neamț, care a arătat că
Probatoriul administrat în cauză este suficient și concludent pentru a forma convingerea instanței cu privire la vinovăția inculpatului, referitor la infracțiunea reținută în sarcina sa, fără a se putea reține existența unor elemente de probă insuficiente, în special în condițiile specifice ale instrumentării infracțiunilor legate de traficul de droguri și care prezintă un pericol social deosebit.
Coroborând probele rezultate din actele de urmărire penală cu, cele provenite în urma cercetării judecătorești, s-a considerat că Tribunalul Neamț avea suficiente probe concludente pentru a constata că infracțiunea a fost săvârșită cu certitudine de către inculpatul.
Aprecierile legate de existența unor contradicții în depozițiile investigatorului sub acoperire și ale colaboratorului autorizat în cauză și care au condus la apariția unui dubiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de către inculpat, așa cum a rezultat din considerentele hotărârii atacate, nu pot fi reținute la o analiză detaliată a actelor probatorii arătate, în contextul coroborării acestora cu celelalte dovezi existente la dosarul cauzei.
Mai mult decât atât, singurele contradicții provenite inerent din contextul audierii investigatorului și colaboratorului la intervale mari de timp, cu consecințe asupra memorării și redării detaliate a împrejurărilor percepute, nu au putut duce automat la concluzia existenței unui dubiu major, în condițiile în care aceste inadvertențe nu privesc elemente esențiale ale situației de fapt.
Relevantă sub acest aspect este chiar împrejurarea reținută de către instanța de fond cu privire la existența unei contradicții esențiale între depozițiile date de investigatorul sub acoperire "" în fața instanței de judecată la datele de 04.12.2007 și respectiv 27.11.2008.
În considerentele sentinței atacate s-a arătat că în declarația din 27.11.2008 investigatorul a arătat că 1-a văzut pe colaborator intrând în scara blocului dar nu și efectiv în locuința inculpatului, pe când în declarația din 04.12.2007 a arătat că 1-a văzut pe colaborator pătrunzând în locuința inculpatului.
Din analiza atentă și detaliată a celor două depoziții a rezultat însă în mod clar că nu există nici o contradicție, inadvertența aparentă rezultând pur și simplu din împrejurarea că în cursul audierii din data de 04.12.2007, investigatorul nu a fost întrebat în mod direct și detaliat, dacă 1-a văzut pe colaborator intrând în scara blocului sau efectiv în locuința inculpatului.
Și la începutul declarației din data de 27.11.2008, investigatorul precizează că, după ce inculpatul 1-a întâlnit pe colaborator, cei doi au intrat în locuința lui. Abia când a fost întrebat în mod detaliat dacă a perceput personal intrarea colaboratorului în locuință, investigatorul a precizat că a observat doar intrarea în scara blocului și nu în locuința efectivă.
De altfel, această împrejurare este irelevantă în cauză, în condițiile în care s-a întâlnit cu colaboratorul într-un loc public, a mers împreună cu acesta în scara blocului unde locuiește și i-a vândut o cantitate de drog de risc, infracțiunea subzistând indiferent de locația în care au fost efectuate actele materiale.
Apelul declarat este întemeiat.
Instanța de apel analizând probatoriul administrat în cauză constată că în cauză prima instanță a dat o apreciere superficială și eronată acestuia.
Conform prevederilor art.63 pr.pen.-"Constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei.
Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. iar conform art.65 pr.pen Sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală și instanței de judecată.
La cererea organului de urmărire penală ori a instanței de judecată, orice persoană care cunoaște vreo probă sau deține vreun mijloc de probă este obligată să le aducă la cunoștință sau să le înfățișeze".
În raport cu aceste texte de lege, instanța de apel consideră că probele administrate în faza de urmărire penală, în speță declarația colaboratorului "Corbul" citat cu mandat de aducere, care nu a putut fi audiat în mod nemijlocit în faza de judecată, deoarece este plecat în străinătate, procesul verbal de constatare și raportul de expertiză tehnică, urmează a fi considerate ca fiind legale, pertinente și concludente cauzei. Pretinsele inadvertențe reținute de prima instanță între declarațiile investigatorului "" și ale colaboratorului "" nu sunt pe aspecte principale și definitorii pentru infracțiunea dedusă judecății.
Pe de altă parte, prima instanță a omis faptul că conform prevederilor art.327 al. 3 pr.pen-" Dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanța dispune citirea depoziției date de acesta în cursul urmăririi penale și va ține seama de ea la judecarea cauzei ", situație în care instanța de apel consideră că nu se putea face abstracție de declarația colaboratorului "" dată în faza de urmărire penală.
Pentru considerentele mai sus arătate, instanța de apel consideră că pentru fapta din data din data de 29.03.2006 sunt probe care să ateste vinovăția inculpatului, motiv pentru care n baza art.379 pct.2 lit.a pr.pen va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă -, Biroul Teritorial Neamț împotriva sentinței penale nr.8/P/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, va desființa această sentință, va reține cauza pentru rejudecare și pe fond va dispune condamnarea inculpatului C- pentru săvârșirea infracțiunii de vânzare de droguri de risc, prevăzută de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000.
Instanța de apel, la stabilirea pedepsei ce se va aplica inculpatului va avea în vedere prevederile art.72 penal și în raport de gradul de pericol social concret al faptei deduse judecații, rezultând din cantitatea de drog ce a făcut obiectul comercializării, va face aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 al.2 și art.76 lit.c, penal
În baza art.71 al.2 penal se vor interzice drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit.a, teza 2a, și lit.b, penal.
În baza art.17 al.2 din Legea nr.143/2000 se va dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 50 de lei, obținută din vânzarea drogului.
În baza art.189 pr.pen. onorariile apărătorilor din oficiu în sumă de 100 de lei, pentru avocat din cadrul Baroului N, pentru fond și în sumă de 200 de lei av. din Baroul Bacău, pentru apel se vor suporta din fondul și vor fi incluse în cheltuielile judiciare.
În baza art.191 pr.pen se va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare pentru judecata pe fond.
În baza art.192 al.3 pr.pen. cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
-DECIDE -
În baza art.379 pct.2 lit.a pr.penală admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă --Biroul Teritorial Neamț împotriva sentinței penale nr. 8/P/ 27.01.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Desființează sentința penală nr. 8/P/ 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, reține cauza spre rejudecare și pe fond:
În baza art.2 al.1 din Legea nr. 143/2000 cu art.74 al.2 și art.76 lit.c penal,pentru săvârșirea infracțiunii de vânzare de droguri de risc,condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 23.05.1984 în P N,cu același domiciliu,-,.16, CNP--, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1(un) an închisoare.
În baza art.71 al.2 penal interzice drepturile prevăzute de art.64 al.1 lit.a, teza II a și lit.b penal.
În baza art.17 al.2 din Legea nr.143/2000 dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 50 lei.
În baza art.189 pr.penală onorariile apărătorilor din oficiu în sumă de 100 lei, pentru avocat din cadrul Baroului N, pentru fond și în sumă de 200 lei av.- din cadrul Baroului B pentru apel, se vor suporta din fondul și vor fi incluse în cheltuieli judiciare.
În baza art.191 pr.penală obligă inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare pentru judecarea pe fond.
În baza art.192 al.3 pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 09 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.
Red.
Tehnored. /11.06.2009
3 ex.
Președinte:Gabriel CrîșmaruJudecători:Gabriel Crîșmaru, Silviu Anti
