Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 82/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(303/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.82/A
Ședința publică de la 30 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de revizuientul împotriva sentinței penale nr.43 din data de 20.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit apelantul-revizuient fiind reprezentat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.74862/30.03.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelantului-revizuient învederează că nu se face vinovat de faptul că la termenul anterior, în apel, nu s-a prezentat în instanță, întrucât nu știa dacă va fi contactat de către revizuient să îi reprezinte interesele și în apel.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul apelantului-revizuient, având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței penale nr. nr.43 din data de 20.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală și pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire. Învederează că cererea se bazează pe dispozițiile art.394 alin.1 lit a prin C.P.P. care consideră că au apărut fapte și împrejurări noi de care instanța de judecată nu a avut cunoștință la judecarea dosarului și ca atare instanța de recurs a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoare de 10 ani.
Arată că cererea de revizuire se bazează pe o declarație a colaboratorului cu nume de cod, care, probabil, după ce a aflat de sentința pronunțată de 10 ani închisoare cu executare, s-a prezentat in fața unui notar public și a dat acea declarație prin care a arătat că nu l-a văzut și nu a purtat nici o conversație directă sau telefonică cu privind substanțele interzise, după ce împrealabil două instanțe, respectiv instanța de fond și cea de apel, au pronunțat o hotărâre de achitare a inculpatului.
Arată că instanța de recurs, care a dispus condamnarea inculpatului la 10 ani închisoare, a avut în vedere singura declarație a acelui colaborator și consideră că este o interpretare greșită, întrucât dintr-un întreg probatoriu administrat în cauză a rezultat că inculpatul este nevinovat și nu are nici o legătură cu fapta.
Arată că instanțele de judecată nu au audiat acel colaborator, singura lui declarație a fost dată în fața organului de urmărire penală, astfel că, solicită citarea acestuia în vederea audierii.
Arată că inculpatul nu este arestat în altă cauză, nu are antecedente penale, are trei copii minori, iar în prezent știe că se află în Australia.
Învederează că, la fondul cauzei, reprezentantul Ministerului Publica pus concluzii de admitere a cererii. Consideră că acea declarație, chiar dacă nu are un caracter judiciar, se încadrează la criteriile art. 394 ind.1 lit.a Cpp.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, consideră că motivarea instanței de fond, prin sentința care face obiectul recursului, este o motivare justă, având in vedere, pe de o parte, stadiul in care s-a depus acea declarație dată de pretinsul colaborator, a cărui identitate reală ar fi cea de, iar pe de altă parte având in vedere dispozițiile exprese ale Legii 682/2002 privind protecția martorilor.
Consideră că față de dispozițiile legale și față de stadiul în care s-a dat acea declarație în fața notarului, o probă extrajudiciară care ulterior a fost folosită în instanță în cauza de față, nu poate fi asimilată ca probă nouă in sensul cerințelor exprese ale art. 394 lit.a C.P.P. întrucât identitatea constituie obiectul unei confidențialități, nu poate fi divulgată, iar pe de altă parte, este o probă care, prin circumstanțele in care a fost obținută, nu poate beneficia de caracteristicile art. 394 lit.a
C.P.P.Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
CURTEA,
onstată următoarele:
Prinsentința penală nr. 43/20.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul ca inadmisibilă.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. a obligat revizuentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că revizuentul a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 1214/22.12.2003 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, arătând că soluția de condamnare dispusă de către Înalta Curte de Casație și Justiție este greșită, deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă că a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri.
Revizuentul a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a C.P.P. arătând că în cauză s-au descoperit fapte și împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de către instanță și nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei, respectiv declarația martorului, care a avut calitatea de colaborator în dosarul de urmărire penală, având numele de cod "".
Tribunalul a reținut că, prin sentința penală nr. 1214/22.12.2003 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală s-a dispus, conform art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.P.P. achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 75 lit. a iar Cod Penal, în baza art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 75 lit. a Cod Penal, condamnarea inculpatului G la pedeapsa de 10 ani închisoare cu executare în regim de detenție.
Prin decizia penală nr. 322/A din 4.05.2004 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală, în majoritate, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul
Prin decizia penală nr. 5698/03.11.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, s-au casat decizia și sentința atacate și, după schimbarea încadrării juridice, în baza art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 10 ani închisoare, fiind menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor.
În fapt, s-a reținut că în noaptea de 16/17.06.2003 inculpatul i-a dat inculpatului G 499,57 grame cocaină iar acest din urmă inculpat a fost surprins în timp ce încerca să o vândă colaboratorului sub acoperire "".
În legătură cu motivul de revizuire invocat, tribunalul constatat că acesta nu se încadrează în cazul de revizuire reglementat de art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală, deoarece revizuientul nu a indicat fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute de instanță în momentul în care a dispus condamnarea sa.
Instanța a apreciat că declarația dată de colaboratorul "" a cărui identitate reale este cea de în fața notarului prin care a arătat că în noaptea de 16/17.06.2003 nu l-a văzut și nu a purtat nicio conversație directă cu revizuientul, unica informație pe care o deține fiind cea pe care a indicat-o și în cursul urmăririi penale în legătură cu o convorbire telefonică pe care inculpatul G avut-o cu o persoană referitor la substanțe interzise,bănuind doar că acea persoană era revizuientul, nu constitui "împrejurări noi" în înțelesul textului de lege mai sus menționat.
Declarațiile pe care l-ea dat colaboratorul "" în faza de urmărire penală au fost avute în vedere atât de instanța de fond cât și de instanțele de control judiciar, faptul că aceste depoziții au fost interpretate diferit neputând fi motiv de revizuire.
Totodată, identitatea reală a colaboratorului este secretă, nicio persoană neputând obține date cu privire la aceste aspecte, motiv pentru care, în cauză există dubii cu privire la identitatea de persoane.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel, în termen legal, revizuentul, care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, revizuentul a arătat, în esență, că declarația autentificată dată de către numitul (colaborator cu nume de cod "") are caracterul unei fapte sau împrejurări noi în sensul art. 394 lit. a C.P.P. fiind de natură să stabilească existența unei erori judiciare și să conducă la o soluție de achitare.
Instanța de fond ar fi trebuit să constate că procurorul nu a efectuat cercetări asupra conținutului declarației martorului, ci s-a limitat la a invoca existența unor dubii cu privire la identitatea numitului, ignorându-se faptul că martorul poate fi identificat pe baza codului numeric personal și s-a prezentat de bună-voie la un notariat.
În consecință, apreciind că împrejurările invocate în cererea de revizuire nu au fost cunoscute de către instanțe, apelantul-revizuent a solicitat desființarea sentinței atacate și admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Examinând actele dosarului și sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 371.C.P.P. Curtea apreciază nefondat apelul formulat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a realizat o interpretare judicioasă a dispozițiilor art. 394 lit. a și urm. și C.P.P. a concluzionat pe deplin întemeiat că motivele invocate în susținerea cererii de revizuire nu se subsumează cazului invocat și nu justifică admiterea în principiu a cererii.
Astfel, unica împrejurare nouă invocată de către apelant ca motiv de revizuire o reprezintă declarația autentificată sub nr. 1793/15.11.2007 de către BNP " și Asociații", prin care numitul a arătat că, la data de 16/17.06.2003, nu a purtat o conversație directă sau telefonică cu, unica informație pe care o deține referindu-se la o convorbire telefonică purtată între G cu o altă persoană, despre care nu are certitudinea că este apelantul-revizuent.
Din examinarea lucrărilor dosarului soluționat definitiv prin decizia penală nr. 5698/03.11.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă că soluția de condamnare dispusă față de revizuent s-a întemeiat nu doar pe declarațiile colaboratorului - nume de cod "" (a cărui identitate reală ar fi, conform susținerilor revizuentului, ), ci și pe împrejurările ce au rezultat din declarația martorului și din procesul verbal de recunoaștere din grup, care relevă că martorul l-a recunoscut pe inculpatul ca fiind persoana care, la data de 16/17.06.2003, i-a predat coinculpatului Go E. din plastic conținând cocaină.
Totodată, au fost avute în vedere și declarațiile acestui din urmă coinculpat, care a confirmat întâlnirea avută la data menționată cu și primirea de la acesta din urmă a unei pungi cu droguri, precum și procesele verbale de conducere în teren întocmite de către organele de poliție, care au coroborat susținerile acestor persoane.
În acest context, Curtea constată că declarația dată în faza de urmărire penală de către colaboratorul cu nume de cod "" nu a avut un caracter determinant în reținerea vinovăției revizuentului, iar apărările constante ale acestuia din urmă în sensul nevinovăției cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri au fost verificate nemijlocit de către instanțele ordinare și înlăturate în recurs pe baza tuturor celorlalte probe administrate în cauză.
Examinată din această perspectivă, declarația autentificată dată de către numitul nu are caracterul unei împrejurări "noi" în sensul dispozițiilor art. 394 lit. a C.P.P. deoarece dubiile exprimate de această persoană cu privire la identitatea participantului la discuția telefonică purtată de G nu sunt de natură a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare și nici a contrazice în mod esențial probele ce au fundamentat o atare soluție.
Eventuala incertitudine legată de identitatea între persoana colaboratorului "" și numitul apare, în acest context, ca lipsită de relevanță în examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire deoarece, chiar în condițiile în care o atare identitate ar fi reală, audierea colaboratorului tinde doar spre o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și verificate de către instanțe, procedeu inadmisibil pe calea revizuirii.
Aceasta deoarece, de esența acestei căi extraordinare de atac prin raportare la dispozițiile art. 394 lit. a C.P.P. este descoperirea unor întâmplări, stări sau situații necunoscute de instanțe, care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, să conducă la dovedirea netemeiniciei soluției de condamnare, condiție neîndeplinită în cazul declarației invocate de către revizuent, care nu cuprinde nicio atare împrejurare nouă, concludentă sub aspectul vinovăției revizuentului stabilită în mod definitiv.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că motivele invocate în susținerea cererii de revizuire nu se subsumează cazului expres prevăzut de dispozițiile art. 394 lit. a C.P.P. iar soluția instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele.
În consecință, în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. va respinge ca nefondat apelul declarat de revizuentul împotriva sentinței penale nr. 43/20.01.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I Penală.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga revizuentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul împotriva sentinței penale nr.43 din 20.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală
Obligă apelantul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare pentru apelantul revizuient.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /7.04.2009
Dact. 2 ex./8.04.2009
- - jud.
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Anca Alexandrescu
